355 de ani de la nașterea scriitorului irlandez Jonathan Swift

Jonathan Swift s-a născut la Dublin, pe data de 30 noiembrie 1667, într-o familie originară din Anglia. A studiat teologia la Trinity College din Dublin (1682-1686), după care a fost hirotonit preot în Biserica Anglicană. A fost secretarul personal a politicianului William Temple. Swift a trăit timp de zece ani, până în 1699, cu unele întreruperi în 1694, la Moor Park, moșia lui Temple din Farnham. William Temple, retras din politică, se interesa de literatură, primea scriitori în casa lui și căuta să-l familiarizeze pe tânărul Jonathan cu problemele politice și literare ale timpului. În casa lui Temple, Swift face cunoștință cu tânăra fiică adoptivă a acestuia, Esther Johnson, căreia îi dădea lecții. Între cei doi s-a legat o prietenie, care a dus la căsătoria lor în 1701, când tânăra pereche se mută la Dublin. Câtva timp Swift este secretar al lordului Berkeley, guvernatorul Irlandei, iar în 1701 i se încredințează o parohie.
În 1704 Swift publică primele lucrări. Una dintre ele, „The Battle of the Books” („Bătălia cărților”), este un eseu pe tema disputei „cu privire la autorii antici și moderni”, în care Swift demonstrează superioritatea anticilor, ceea ce echivala cu o adoptare a doctrinei literare a clasicismului. O a doua lucrare, „The Tale of a Tub” („Povestea unui butoi”), este o colecție de eseuri pe teme religioase, în care autorul afirmă că nici una dintre formele existente ale bisericii nu este păstrătoare adevărată a creștinismlui primitiv. În cartea „Prediction for the Ensuing Year 1708” („Preziceri pentru anul 1708”), semnată Isaac Bickerstaff, ia în derâdere credința în astrologie, cuprinzând și diferite proorociri spirituale satirice cu privire la unele evenimente politice.
„Călătoriile lui Gulliver” (1726), cu titlul complet „Călătorii în mai multe țări îndepărtate ale lumii” (Travels into Several Remote Nations of the World), sub semnătura medicului de corabie imaginar Lemuel Gulliver, este un roman fantezist în patru părți, aspră satiră la adresa societății engleze din acel timp. În această operă sunt descrise aventurile naivului Gulliver (în engleză: gullible = credul) în timpul călătoriilor în țara piticilor „Lilliput”, în țara uriașilor „Brobdingnag”, precum și pe insula zburătoare „Laputa”, ai cărei locuitori, interesați numai de probleme științifice, au pierdut complet simțul realității. Cartea a patra - în fine - îl conduce pe erou în țara cailor „Houyhnhnms”, ființe înțelepte și cu mult bun simț, spre deosebire de „Yahoo”, un fel de oameni-maimuță, ființe brutale și arierate mintal.
În această operă, Swift satirizează vanitatea și ipocrizia contemporanilor săi, sistemul judiciar, mecanismele puterii și tendințele războinice, cum le cunoscuse în societatea și în special în viața politică engleză. Așa, de exemplu, vistiernicul din Lilliput este o prefigurare caricaturizată a politicianului Robert Walpole. În ultimele două cărți este ridiculizat pozitivismul, în plină dezvoltare în timpul secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea. „Călătoriile lui Gulliver” este una dintre cele mai citite cărți ale literaturii universale.
Scriitorul moare la vârsra de 77 pe data de 19 octombrie 1745 în Baile Átha Cliath, Irlanda, fiind înmormântat în cimitirul Ardeaglais Naomh Phádraig.

Dublu eveniment filatelic în Maramureș

Plic ocazional realizat de Jurnalul Filatelic.

În cadrul activității cultural-patriotice „TE SALUT, TE RESPECT și TE IUBESC ROMÂNIE”, organizat la Cercul Militar din Baia Mare de către Filiala Maramureș a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, astăzi, 29 noiembrie 2022, începând cu ora 15.00, va fi prezentat un eveniment filatelic.
Primăria comunei Șișești și Asociația „Renașterea Șișeșteană” au solicitat Companiei Naționale „Poșta Română”, aprobarea utilizării, în data de 29 noiembrie 2022, de către Ghișeul postal din Șișești și Oficiul Postal nr. 1 Baia Mare, a două ștampile omagiale realizate cu prilejul Centenarului morții lui Vasile Lucaciu, precum și realizarea unui întreg poștal.

Plic ocazional realizat de Jurnalul Filatelic.

Amprenta acestor ștampile a fost realizată de domnul Samuel Pascariu, student la Universitatea din Iași, fiind omologate de Federația Filatelică Română cu numerele 2497 (Șișești) și 2498 (Baia Mare).
Oficiile poștale autorizate vor utiliza ștampila omagială pentru obliterarea corespondenței, numai în ziua evenimentului.

Întreg poștal realizat de Romfilatelia pentru Poșta Română.

Întregul postal, realizat de Romfilatelia, a fost distribuit la magazinele filatelice și la oficiile poștale în toată țara.
Fiind un moment istoric important, filatelia română, și prin realizările făcute de Jurnalul filatelic, acordă atenția cuvenită Eroului Națiunii Române, contribuind în acest mod la redarea aureolei pe care părintele dr. Vasile Lucaciu a avut-o la anul 1918, fiind unul din artizanii României Întregite, și mai mult decât atât! Trebuie să menționăm faptul că toate aceste manifestări, care au loc în aceste zile, sunt o sinteză a pasiunii, muncii deosebite depusă cu drag, de un OM al Șișeștiului, dl. GAVRIL BABICIU!

170 de ani de la moartea istoricului Nicolae Bălcescu

Pe 29 noiembrie 1852 s-a stins din viață la Palermo, istoricul, scriitorul și omul politic Nicolae Bălcescu, la vârsta de numai 33 de ani. A fost întemeietorul istoriografiei moderne, principalul animator al Revoluției de la 1848, un patriot și martir al neamului românesc. S-a remarcat în mod deosebit prin implicarea sa în mişcările revoluţionare din Ţara Românească în anul 1848, fiind cel care a redactat proclamaţia pe care revoluţionarii români au citit-o la Islaz, ce prevedea drepturi şi libertăţi pentru românii din Ţara Românească precum, libertatea individuală, emanciparea şi împroprietărirea clăcaşilor cu despăgubire, dar şi desfiinţarea privilegiilor feudale şi independenţa administrativă şi legislativă a poporului român. Marea sa operă „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”, scrisă în exil, începând cu 1849, a rămas în manuscris fiind publicată postum de către Alexandru Odobescu, în 1861 - 1863.

Geneza petrolului

Acum, în plină criză energetică, când prețul motorinei oscilează de la o zi la alta, v-ați pus vreodată întrebarea cum a apărut petrolul? Se pare că țiţeiul s-a format din corpurile descompuse ale unor mici animale marine care au trăit acum milioane de ani. Acestea s-au depus pe fundul mării şi au fost acoperite de sedimente. Sub influenţa temperaturii şi a presiunii, s-au transformat în petrol.

50 de ani de la moartea scriitorului Victor Eftimiu

Victor Eftimiu a fost un poet, dramaturg, povestitor, traducator și academician român, care s-a născut pe 24 ianuarie 1889 în Boboshtice, Albania. Urmează primele clase primare în limba greacă, în comuna natală. Se stabilește la București în anul 1905, an în care publică și prima poezie în revista „Speranța”. Eftimiu obține cetățenia româna abia în anul 1919.

Colaborează cu versuri la revista Duminica, iar în 1907 îi apare prima poezie semnată Victor Efrimiu în revista Viața literară și artistică. În 1909 călătorește la Paris, unde scrie primele versuri din piesa „Înșir-te mărgărite”, sortită să marcheze, la București, în 1912, debutul unei cariere dramaturgice de succes.
În 1923 apare primul roman al lui Victor Efrimiu, intitulat „Tragedia unui comediant”. Un an mai târziu, pe scena Teatrului Național din Bucuresti are loc premiera tragediei Thebaida. Scriitorul primește în 1932 Premiul Național pentru Literatură, iar la 31 mai 1948 este ales membru titular al Academiei Române.

Victor Eftimiu este autorul a peste 140 de volume și a peste 40 de piese de teatru, multe dintre ele puse în scenă. A scris în total aproximativ 200.000 de versuri și 5.000 de articole literare. Dramaturgia scriitorului cuprinde: Meșterul Manole, Cocoșul negru, Omul care a văzut moartea, Inspectorul broaștelor, Marele duhovnic, Haiducii, Parada, Strămoșii, Crinul vieții.

Victor Eftimiu ocupa funcția de director al Teatrului Comedia în 1912. A fost director, în mai multe rânduri, al Teatrului Național din București și al celui din Cluj în 1927. Victor Eftimiu se stinge din viață pe 27 noiembrie 1972.

Centenarul nașterii caricaturistul Charles Monroe Schulz

Caricaturistul Charles Monroe Schulz s-a născut pe 26 noiembrie 1922. După o sută de ani, adminsitrația poștală a Statelor Unite a decis să-l aniverseze cu o emisiune filatelică, compusă din zece timbre „Pentru totdeauna” (echivalentul a 0,60 USD), care a fost pusă în circulație pe data de 30 septembrie 2022. Paginate în blocuri de câte 20 de timbre, ele reproduc celebrele personaje Peanuts, care i-au dat faimă caricaturistului. Aceștia sunt: Charlie Brown, Lucy, Franklin, Sally, Pig-Pen, Linus, Snoopy cu Woodstock, Schroeder, Piperita Patty și Marcie.

Cel mai mare prădător terestru în viață

Despre urșii polari am mai scris în paginile acestui blog, prezentând frumoase piese filatelice pe care au fost ilustrate. Ceea ce nu v-am spus până acum este că ei sunt cele mai mari animale de pradă de pe uscat. Sunt foarte buni înotători şi pot detecta mirosul prăzii (al unei foci, de exemplu) de la o distanţă de câţiva kilometri.

Mereu sănătos

Rechinii au fascinat mereu interesul cercetătorilor. În cazul în care nu știați deja, s-a dovedit științific că sunt singurele animale care nu se îmbolnăvesc niciodată. Se pare că ei sunt imuni la toate bolile cunoscute până în prezent de omenire, inclusiv la cancer. Vouă nu v-ar plăcea să fiți rechin? Măcar pentru o zi.

Prima orchestră a lui George Enescu

Iubirea pentru muzică s-a declanşat în jurul vârstei de trei ani, când micul Enescu a auzit cântând un taraf de lăutari. Impactul acelor melodii a fost atât de puternic încât a doua zi, Jurjac – numele de alint dat de guvernanta sa, o franţuzoaică ce a avut un impact puternic asupra educaţiei sale – şi-a construit prima vioară – o bucată de lemn pe care a întins un fir de aţă şi cu care încerca să imite sunetele pe care le auzise cu o seară înainte. Nu era suficient însă, aşa că încerca să înlocuiască sunetele naiului prin fluierat, iar ţambalul era simulat cu ajutorul a două beţişoare. Era prima lui orchestră.

Au apărut timbrele românești pentru Crăciunul din acest an

Colița emisiunii

Romfilatelia ne informează pe propriul site de internet că pe data de 22 noiembrie 2022 a introdus în circulație emisiunea filatelică „Crăciun 2022” (LP #2395) alcătuită din două timbre (36 x 36 mm) cu aceași valoare nominală (1,40 lei - contravaloarea serviciului Recomandat intern), o coliță dantelată (92 x 112 mm) cu valoarea nominală a timbrului (36 x 69 mm) de 32 lei (contravaloarea expedierii unei scrisori prioritare externe cu greutatea cuprinsă între 500 și 1000 de grame), un plic „prima zi” (621 exemplare) și un album filatelic de colecție (341 exemplare).
Machetată de către George Ursachi, emisiunea de mărci poștale pune în valoare imagini ale unor icoane aparținând patrimoniului Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului. Icoana „Nașterea Domnului” de la Osoi (pictor anonim, sec. XVII) este ilustrată pe cele două mărci poștale, iar marca poștală a coliței filatelice reproduce imaginea icoanei Maica Domnului cu Pruncul, cunoscută și ca „Maica Milelor”, expusă în prezent în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca.
Pentru francarea corespondenței, Poșta Română a achiziționat câte 28.000 de timbre din fiecare model, paginate în coli de 28 de mărci poștale, și 250 de colițe dantelate. (Surse: Romfilatelia, Poșta Română)

5 ani de blogging filatelic

Astăzi se împlinesc 5 ani de când am realizat prima postare pe acest blog filatelic. Mi-am propus atunci să ofer publicului cititor un magazin (în sensul de revistă, publicație electronică) prin care să promovez filatelia sub cele mai diverse forme. Am ales sloganul „filatelie pentru toți” deoarece am considerat că până și viața de zi cu zi poate fi promovată prin marca poștală. În cei 5 ani v-am oferit de la prezentarea de noi emisiuni filatelice, expoziții sau evenimente filatelice, până la (micro)studii filatelice sau (re)descoperirea lumii din jurul nostru și prin intermediul mărcii poștale. Nu au lipsit nici analizele sau editorialele pe marginea problemelor care ne-au încojurat în acești ani. La ceas aniversar am machetat un plic ocazional cu prima noastră postare în mediul virtual. Vă mulțumesc că ați fost alături de noi în acest interval și vă promit și pe viitor articole, știri și informații la fel de interesante.

Filme celebre filmate în Monaco

La începutul lunii trecute, Monaco a pus în circulație o emisiune filatelică dedicată filmelor turnate pe teritoriul său. Disponibilă din 4 octombrie 2022, seria este formată din patru timbre care aduc aminte de patru filme celebre: „Attendo a Montecarlo”, „Valiza de douăzeci de milioane”, „Marele premiu” și „Cei șapte hoți”.
Una dintre valorile de 2,00 Euro (40,85 x 52 mm) propune posterul german al filmului polonez „Czekam w Monte Carlo” („Attendo a Montecarlo”), regizat de Julian Dziedzina și lansat în 1969. Drama sportivă, retrăiește provocarea literalmente criminală dintre șoferii Piotr Zawadzi și Jan Rajski cu concurenți din Marea Britanie și Suedia în timpul celebrului Raliu. Echipajul slav, pe lângă lupta pentru concurs, trebuie să se ocupe și de conflictul intern tot mai mare legat de povestea de dragoste dintre soția lui Piotr și Jan.
Cealaltă marcă poștală cu aceiași valoare nominală (52 x 31 mm) se referă la „Valiza de douăzeci de milioane”. Personaj fictiv creat în 1925 de americanul Earl Derr Biggers, detectivul Charlie Chan este eroul a șase romane și a aproape cincizeci de filme, seriale și desene animate. Această mărturie a fost regizată în 1937 de Eugene Forde. Anchetatorul și fiul său, aflați în vacanță în Principat, sunt chemați de poliția franceză pentru a rezolva două cazuri de omor. Este a șaisprezecea și ultima oară când apare Warner Oland: actorul a murit la scurt timp după terminarea filmărilor.
Imaginea timbrului cu valoarea nominală de 3.30 euro (40,85 x 52 mm) se concentrează pe „Marele Premiu”, regizat John Frankenheimer și realizat în 1966. Filmul evocă competiția dintre patru piloți în timpul campionatului mondial de Formula 1 din acel an. Printre aceștia se numără Pete Aron, în luptă cu Jean-Pierre Sarti, interpretat de Yves Montand, pe fondul unei idile romantice cu soția fostului coechipier. Producția cinematografică a câștigat trei premii Oscar în anul următor.
În cele din urmă, pentru valoarea de 3,92 euro (40,85 x 52 mm), a fost ales filmul „The Seven Thieves”, regizat de Henry Hathaway și lansat în 1960. Acțiunea are loc în cazinoul local pe care Theo Wilkins intenționează să îl jefuiască. Pentru a conduce operația, el reunește un grup de cinci persoane conduse de un specialist, Paul Mason.
Timbrele au fost paginate în minicoli de câte șase mărci poștale, iar pentru fiecare valoare nominală a fost realizat un FDC.

Călătoria unei cărți poștale documentată prin patru mărci poștale

Cu patru timbre valabile pentru expedierea unei cărți poștale destinate oricărei părți a planetei (în locul unei valori nominale numerice), Grecia a sărbătorit „Ziua Mondială a Poștei” ediția 2022. Aniversarea a amintit de ziua în care, în 1874, la Berna, Elveția, a fost fondată Uniunea Poștală Generală, acum Uniunea Poștală Universală.
Emisiunea din Atena, disponibilă la vânzare cu 4,00 euro, a ajuns la ghișee pe 6 octombrie 2022. Datorită lui Anthoula Lygka, care s-a ocupat de machetarea timbrelor, seria povestește „viața” expediției unei cărți poștale: momentul scrierii, trimiterii, primirii și călătoriei în sine. Este disponibil în coli de douăzeci și cinci de exemplare sau în broșura formată dintr-o serie completă, în varianta autoadezivă. Timbrele au dimensiunea de 45 x 35 mm și au avut un tiraj de 250.000 exemplare.

Drapelul național al Finlandei

Este cunoscută mândria Finlandei de a emite periodic mărci poștale care să reproducă drapelul național. Pentru pasionații acestei tematici s-ar putea realiza cu ușurință un frumos exponat.
Astăzi am avut plăcerea de a găsi în căsuța mea poștală o superbă vedere francată cu emisiunea dedicată drapelului național al finlandei emisă în anul 2020. Vederea mi-a fost trimisă de Tiina (mulțumiri încă odată) în data de 9 noiembrie 2022 din Lappeenranta (o mică localitate care măsoară 758 km² și are aproximativ 72 de mii de locuitori) și a ajuns în Baia Mare pe data de 19 noiembrie 2022.
Dar să revenim la marca noastră poștală. Se pare că timbrul cu steagul finlandez a fost realizat în urma unui concurs de design care a fost câștigat de Ville Tietäväinen. El a conceput o marcă poștală care folosește ca punct de plecare peisajul național finlandez. În imaginea timbrului, jumătate din steagul finlandez este reflectată pe suprafața unui lac nemișcat, formând o cruce albastră. Emisiunea filatelică a fost pusă în circulație pe data de 6 mai 2020 într-un tiraj de 3.000.000 de exemplare paginate în minicoli (300.000 exemplare) de câte 10 mărci pentru corespondență internă (valoare de 1,60 € în ziua emiterii).

Podul din Crimeea, bis!

Serviciul poștal ucrainean Ukrposhta a emis recent (4 noiembrie 2022) un timbru, cu valoarea nominală M, echivalentul a 18 grivne ucrainene (0,48 dolari), pentru a marca explozia de la începutul lunii Octombrie pe podul care lega Crimeea și Rusia, care prezintă o serie de glume cu caracter local și referințe la filmele Titanic.
Proiectată de pictorul ucrainean Yuriy Shapoval, marca poștală arată arcadele distinctive din oțel alb ale podului care ies cu ochiul în spatele norilor de fum. Acesta a fost tipărit ca o ediție limitată de șapte milioane de exemplare paginate în blocuri de câte șapte mărci poștale.

Designul timbrului face paralele între atacul asupra acestui pod și scufundarea presupusului „nescufundabil” Titanic, în încercarea de a comunica semnificația evenimentului publicului internațional.
Acest lucru se realizează prin integrarea unei referințe la celebra scenă din filmul Titanic, în care actorul Leonardo DiCaprio o îmbrățișează pe actrița Kate Winslet la prova navei. Pe timbru, însă, cuplul este afișat cocoțat la marginea zdrențuită a podului deteriorat.

În acest fel, designul celebrează „eforturile Titanice” ale poporului și armatei ucraineene. Cu toate acestea, designul prezintă și o serie de alte detalii iritabile: personajul lui Winslet este înfățișat ținând o țigară, ca referire la faptul că oficialii ucraineni au dat vina în glumă exploziilor din întreaga Crimeea pe seama soldaților ruși care nu au grijă cu mucurile de țigară.

Academia Navală „Mircea cel Bătrân” a împlinit 150 de ani

Romfilatelia, în colaborare cu Academia Navală „Mircea cel Bătrân”, a introdus în circulație joi, 17 noiembrie 2022, emisiunea de mărci poștale „Academia Navală «Mircea cel Bătrân», 150 de ani” (LP #2394), dedicată unei instituții emblematice a României, la aniversarea unui secol și jumătate de existență.
Învăţământul românesc de marină a luat ființă pe 17 noiembrie 1872, la Galați, odată cu fondarea unei şcoli speciale pentru subofiţerii şi ofiţerii din corpul flotilei „Școala Flotilei”, predecesoarea Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”.
Emisiunea, machetată de Walter Riess, este alcătuită din două mărci poștale (48 x 33 mm) și un plic prima zi (191 de exemplare).
Pe timbrul emisiunii cu valoarea nominală de 10 lei (contravaloarea unei scrisori externe prioritare cu greutatea de până în 50 de grame) este redată, în manieră stilizată, clădirea Academiei Navale, iar pe al doilea timbru, cu valoarea nominală de 10,50 lei (contravaloarea taxei de recomandare externă) și pe plicul prima zi, este ilustrată, în aceeași manieră, Nava-școală „Mircea”.
Nava-școală „Mircea” este un velier clasa A tip bark, cu trei arbori, înaltă de 44 de metri, cu 23 de vele ce însumează o suprafață velică totală de 1.750 m².
Din tirajul de 22.620 de timbre, Companiei Națioanale Poșta Română i-au revenit câte 6.400 de mărci poștale, din fiecare valoare nominală, pentru francarea corespondenței externe. (Surse: Romfilatelia, Poșta Română)

Tribut poetului Hryhorij Skovoroda

În ciuda războiului, Ucraina continuă să emită timbre poștale. Pe data de 22 octombrie 2022 a fost pusă în circulație un bloc-coliță dedicată poetului și filosofului Hryhorij Savyč Skovoroda (blocul conține două mărci poștale: un timbru cu nominalul de 15,00 + 15,00 grivne pentru strângerea de fonduri pentru reconstruirea muzeului din regiunea Harkov dedicat personajului și distrus de inamici, și unul de 45,00 de grivne cu portretul filosofului). Blocul are dimensiunea 124 x 100 mm, iar timbrele 38.5 x 62.75 mm. Seria a fost machetată de Serhii Kharuk și tipărită într-un tiraj de 500.000 exemplare.

Civilizația lemnului: între tradiție și modernitate

Joi, 17 noiembrie 2022, începând cu ora 17:00, în cadrul Compartimentului Colecții Speciale al Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare, va avea loc atelierul de lucru cu tema „Civilizația lemnului. Între tradiție și modernitate”. Evenimentul este organizat de masteranzii anului I de la specializarea „Prelucrarea avansată a structurilor din lemn și metal”, din cadrul Facultății de Construcții – Centrul Universitar Nord din Baia Mare. Coordonatoarea activității este doamna conferențiar univ. dr. ing. habil. Coman Mirela.
Manifestarea se va desfășura în cadrul organizat de către Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”, Serviciul Săli de lectură – Compartimentul Colecții Speciale, iar parteneri în acest demers profesional sunt Asociația Forestierilor din România - filiala Maramureș (ASFOR) și Asociația Generală a Inginerilor din România – sucursala Maramureș (AGIR).
Cu prilejul acestui eveniment, drd. ing. Bogdan Cioruța va prezenta un material filatelic, realizat în colaborare cu Ioana Sabou și Alexandru Leonard Pop, în cadrul Cercului Filatelic al Bibliotecii Județene „Petre Dulful” din Baia Mare, intitulat: „Filatelia românească - instrument pedagogic de promovare a prelucrării lemnului”.
Civilizația lemnului creată aici, în Maramureș, ne dezvăluie benevol tainele prin care un simplu trunchi de lemn se poate transforma într-un obiect de patrimoniu universal. Masteranzii vor admira dar și schița zveltele turle ale bisericilor maramureșene (recunoscute și ca monumente UNESCO), osatura impresionantă a construcțiilor de lemn, impunătoarea poartă maramureașană și ornamentele acestor bijuterii arhitecturale.

Festivalul Luminilor

O marcă poștală ideală pentru Diwali, adică pentru Festivalul luminilor aparținând ritualurilor tradiționale ale hindușilor, sikhilor, budiștilor, jainilor și altor comunități, a fost emisă și în acest an de Canada pe 6 octombrie 2022 sub forma unei valori permanente (P - echivalentul a 0,92 dolari canadieni).
Anul acesta aniversarea a căzut pe 24 octombrie și a fost sărbătorită timp de cinci zile, perioadă în care mici lămpi cu ulei numite „diya” au fost aprinse în case și temple. De asemenea au fost folosite și artificiile, care semnifică triumful binelui asupra răului, lumina asupra întunericului, cunoașterea asupra ignoranței. Modelele geometrice colorate, numite „rangoli”, au fost create în intrări, sufragerii și terase folosind orez, vopsea, nisip colorat, praf sau petale de flori. Cu prilejul acestei sărbători, familiile și prietenii se reunesc pentru a face schimb de cadouri și pentru a oferi alimente și bunuri celor aflați în nevoie.
Timbrul autoadeziv a fost machetat de către Arthur Grivel de la studioul Paprika și evidențiază două elemente la fel de centrale: „diya” și artificiile. Tirajul a fost 600.000 exemplare paginate în 100.000 de broșuri de șase mărci poștale.

Omagiu adus pilotului Peter Brock

Australia a pus în circulație pe data de 3 octombrie 2022 cinci timbre locale cu valoarea nominală de 1,10 dolari, destinat să celebreze jumătate de secol care a trecut de la triumful inaugural a lui Peter Brock pe circuitul Mount Panorama din Bathurst, New South Wales.
Supranumit „Regele muntelui”, pilotul Peter Brock (26 februarie 1945 - 8 septembrie 2006), a cucerit acea pistă de nouă ori între 1972 și 1987, stabilind un record de invidiat care – potrivit specialiștilor – s-ar putea să nu fie niciodată bătut. Concurând pe mașinile Holden, o parte dintre acestea au fost reproduse în imaginile de pe timbrele lansate recent: „Lj Torana Gtr Xu-1” (în 1972), „Lx Torana Ss A9x Hatchback” (1979), „Vc Commodore” (1980), „Vk Commodore” ( 1984), „Vl Commodore Ss grup A” (1987).
Macheta emisiunii a fost realizată de SE Products, iar timbrele autoadezive au fost paginate în coli de cincizeci de mărci poștale, într-un pliant cu o serie și într-o minicoală de zece exemplare.

Casa de Cultură a Sindicatelor din Baia Mare - perspective cartofile

Prima carte poștală cu imaginea Casei de Cultură.

Anul acesta s-au împlinit 55 de ani de când a început construcția Casei de Cultură a Sindicatelor din Baia Mare (1967). Arhitectul acestei prestigioase clădiri a fost Nicolae Porumbescu. Locația aleasă pentru construcție era pe locul unui fost cartier evreiesc (la plecarea evreilor, aceste terenuri au fost vândute unor localnici – pe locul Casei de Cultură erau terenurile a două familii, care au fost expropriate: Takacs şi Fejes).
În anul 1971 lucrările au fost finalizate, iar inaugurarea a avut loc la 20 februarie. Construcția a fost realizată de către Trustul de construcţii Maramureş cu banii Uniunii Generale a Sindicatelor din România și a costat aproximativ 16 milioane de lei. 
Din punct de vedere arhitectural s-a realizat o îmbinare fericită între arta populară maramureşeană şi arta populară românească în general atât în cioplitura în lemn cât şi cea în piatră, aceasta din urmă fiind o imitaţie (beton turnat cu praf de piatră şi marmură). Sala de spectacole, de 718 locuri, scena era cu pod, fosă modernă şi cortină din fier (17—20 tone) acţionată electric.
Trăsătura funcţională a clădirii a fost completată de o sală de conferinţe cu 190 de locuri în stil amfiteatru (unde astăzi susțin spectacole trupa de teatru Ararat) şi o estradă pentru conferenţiar, fotocineclub cu 2 laboratoare, sala de balet pentru copii, sala atelierului de lucru pentru cercul de artă plastică, sală de expoziţii de artă plastică, bibliotecă şi săli pentru cercuri şi cursuri. Foaierele şi barul elegant erau pardosite cu marmură albă. Pe lângă săli clădirea are holuri spaţioase finisate cu lambriuri din esenţe lemnoase contrastante şi structura meşteşugită a plafonului. O notă deosebită a edificiului o dădea dantelăria din piatră.
În luna mai a anului 1971 Casa de cultură a sindicatelor din Baia Mare găzduia activitatea a 18 cercuri: 4 cercuri de radio şi electronică industrială, 2 cercuri de stenografie, cerc de artă plastică, cineclub, cerc foto, cercuri de muzică pentru diferite instrumente, cerc de balet pentru copii, cerc pentru tinerele gospodine, două cercuri de artă dramatică în limba română şi maghiară, un club de jazz şi altele. La casa de cultură și-a desfăşurat activitatea şi universitatea populară cu 12 cercuri de cultură generală, 5 cursuri de limbi străine şi 1 curs de matematică. Activitatea artistică de amatori era desfăşurată de ansamblul folcloric „Tulnicul”, 2 formaţii de muzică uşoară, 2 formaţii de teatru, in limbile română şi maghiară, un cor de cameră, o fanfară, un grup de solişti vocali de muzică cultă şi un ansamblu profesionist.
Primul director al Casei de Cultură a fost Teodor Pop, urmat la scurt timp de Claudia Zainea (au fost singurii doi directori din perioada 1971-1989).
Locația edificiului este Bd. Independentei nr. 4. Coordonatele GPS sunt: latitudine — 47°39′32.98′′N (47.659161), longitudine — 23°34′13.98′′E (23.570552).
Pe scena Casei de Cultură au prezentat spectacole atât artiștii locali (Ansamblul Maramureșul, Ansamblul Transilvania etc), cât și marii artiști ai teatrelor din Capitală, precum și orchestre de operetă, simfonice etc.
Copil fiind pe scena Casei de Cultură pot să spun că m-am lansat ca mic „artist” în cadrul serbărilor școlare. Dacă țin bine minte au fost cam trei la număr (în clasele a V-a, a VI-a și a VII-a). Atipic din fire, lumina reflectoarelor m-a fermecat mai puțin,iar magnetul care mă atrăgea provenea din culise și camera tehnică. Așa am ajuns mai târziu să mânuiesc reflectorul mobil aflat în balcon în cadrul unor spectacole susținute de Palatul elevilor (printre care și câteva ediții ale Festivalului „Ursulețul de Aur”), Printre alte activități desfășurate în incinta acestei instituții, am participat la clubul de cine-animație (în sala de la ultimul etaj), clubul de ecologie și activitățile de șah și schimb filatelic care se desfășurau în holul de la etajul II sau III.
În perioada 1995 (18 august) - 2010 aici a fost sediul Radio Galaxia, unde am avut privilegiul ca în decursul a cinci ani (cu oarecare întreruperi) să fiu în slujba ascultătorilor ca regizor de emisie, animator și realizator de programe radio. În prezent spațiul în care s-a desfășurat activitatea postului local de radio este sediul trupei de teatru Ararat.
La ora actuală clădirea se află într-un stadiu avansat de degradare, spre nemulțumirea populației urbei.

Imaginea clădirii a rămas imortalizată pe o serie de întreguri poștale (plicuri), cărți poștale (CP) și ilustrate cărți poștale (CPI) pe care încerc să le indexez în această postare. În cazul în care dețineți și alte piese mi le puteți trimite pentru a completa informațiile furnizate. O parte dintre ele au fost datate după ștampila poștei, anul emiterii nefiind menționat. S-ar putea ca această datare să nu fie foarte exactă, de aceea orice ajutor este binevenit.

1972 - Vedere a fațadei luată de pe podul de peste râul Săsar (din partea stângă), CPI, color, 10,5 x 15 cm, OSEDT după o fotografie de Ion Petcu, marcă fixă 40 bani (stema României), cod 419/72, comanda 5415, preț de vânzare 1,90 lei, legenda în limba română (imaginea cărții poștale în deschiderea materialului).

 

1973 - Vedere din partea stângă. CP, monocrom (albastru), marcă fixă 30 bani (stema României), cod 1363/73, comanda 5206, preț de vânzare 30 bani, legenda în limba română.

1973 - Vedere din partea stângă. CPI, color, Editura Meridiane după o fotografie realizată de Al. Mendrea, fără marcă fixă, cod 7740, realizată la I.P. Sibiu, preț de vânzare 1,50 lei, legenda în limbile română, engleză, franceză, germană și rusă. 

1973 - Vedere a fațadei luată de pe podul de peste râul Săsar (din partea stângă - clișeu asemănător cu ediția 1972), CPI, color, OSEDT, marcă fixă 40 bani (stema României ?), cod 576/73, comanda ?, preț de vânzare 1,90 lei (?), legenda în limba română (?).

1973 -  Vedere a fațadei luată de pe podul de peste râul Săsar (din partea stângă - clișeul CPI cod 576/73), întreg poștal (plic), color, marcă fixă 55 bani (stema României), cod 1245, comanda 7218, preț de vânzare 1 leu, legenda în limba română.

 

1974 - Vedere a fațadei luată de pe podul de peste râul Săsar (din partea stângă - clișeu asemănător cu edițiile 1972 și 1973), CPI, color, 147 x 105 mm, OSETCM după o fotografie de Ion Petcu, marcă fixă 40 bani (stema României), cod 576/74, comanda 11.016, preț de vânzare 1,90 lei, legenda în limbile română și franceză.

1974 - Colaj Baia Mare, Casa de Cultură (coloana din stânga, imaginea centrală) surprinsă din Parcul Dacia, CPI, color, Editura Meridiane după o fotografie realizată de Sorin Dan, fără marcă fixă, preț de vânzare 1,50 lei, legenda în limba română. Există și variantele unde în loc de numele fotografului este menționat „Arta Grafică”, precum și I.P. Arta Grafică pe linia verticală în drept cu numele editurii (fără a fi menționat fotograful). De asemenea am întâlnit și o a patra variantă în care nu se menționează deloc numele fotografului și nici a tipografiei unde a fost multiplicată vederea. Există posibilitatea ca aceste variante să fi fost editate în ani diferiți. Într-unul dintre tiraje, probabil după anul 1980, este menționat codul 10109.

1974 (?) - Vedere luată din parcul Dacia cu clădirea Casei de Cultură (subiect secundar) în partea stângă (plan depărtat), CPI, color, Editura Meridiane după o fotografie de Al. Mendrea, fără marcă fixă, cod 7742, realizată la I.P. Arta Grafică, preț de vânzare 1,50 lei, legenda în limba română. (printre piesele analizate am găsit una circuată în 1974 - data timpurie)

 

1976 - Vedere a fațadei luată de pe podul de peste râul Săsar (din partea stângă) cu stema municipiului Baia Mare (în partea stângă), CPI, color, Editura Meridiane după o fotografie de Sorin Dan, fără marcă fixă, cod 9368, realizată la I.P. Sibiu, preț de vânzare 1,50 lei, legenda în limbile română, engleză, franceză, germană și rusă.

   

 

1976 (?) - Colaj Baia Mare, imaginea Casei de Cultură apare în colțul din stânga jos (fotografie aeriană), Editura Meridiane, fără marcă fixă, realizată la I.P. Sibiu, preț de vânzare 1,50 lei, legenda în limba română (piesa analizată a fost circulată în 1986). Am întâlnit același clișeu, aceiași editură, de data aceasta tiparul este realizat la I.P. Arta Grafică iar culoare titulaturii (numele orașului) este schimbată (negru în loc de galben), cod 5000, preț de vânzare 1,50 lei, legenda în limba română (piesa analizată a fost circulată în 1976).

 

 

1978 - Vedere aeriană cu clădirea Casei de Cultură în partea stângă (stema municipiului Baia Mare în colțul din stânga sus), CPI, color, Editura Sport Turism după o fotografie de C.P.C.S., fără marcă fixă, cod EST 4005, realizată la I.P. Arta Grafică, preț de vânzare 1,50 lei, legenda în limbile română, engleză, franceză, germană și rusă. Există și varianta fără numele întreprinderii poligrafice unde s-a făcut tiparul, în care legenda este în limbile română, franceză, engleză, germană și rusă.

 

1980 - Vedere aeriană cu clădirea Casei de Cultură, CPI, color, OSETCM după o fotografie de V. Stamate, marcă fixă 40 bani (stema României), cod 3630/80, comanda 11033, preț de vânzare 1,90 lei, legenda în limbile română și franceză.

1980 - Vedere a Casei de Cultură, CPI, color, 150 x 105 mm, OSETCM după o fotografie de Ion Petcu, marcă fixă 40 bani (stema României), cod 576/80, comanda 11016, preț de vânzare 1,90 lei, legenda în limbile română și franceză.

1980 - Vedere a fațadei luată de pe podul de peste râul Săsar (din partea stângă) cu stema municipiului Baia Mare (în partea dreaptă), CPI, color, Editura Meridiane după o fotografie de C. Vladu, fără marcă fixă, realizată la I.P. Sibiu, cod 13058, preț de vânzare 1,50 lei, legenda în limbile română, engleză, franceză, germană și rusă. Clișeul este reeditat, într-un alt tiraj, probabil în 1982, fără a se menționa codul pe spatele vederii.

 

1981 - Vedere laterală (dreapta) a Casei de Cultură (din parcarea hotelului Carpați), CPI (gen fotografie felicitare cu prilejul sărbătorilor de iarnă), alb negru, sucursala Maramureș - Baia Mare a Băncii de Investiții.

 

1982 - Vedere a fațadei luată de pe podul de peste râul Săsar (din partea stângă), CPI, color, Editura Meridiane după o fotografie de Sorin Dan, fără marcă fixă, cod 9368, realizată la I.P. Sibiu, preț de vânzare 1,50 lei, legenda în limbile română, engleză, franceză, germană și rusă.

 

1983 -  Vedere a fațadei luată de pe podul de peste râul Săsar (din partea dreaptă), CPI, color, 10,5 x 15 cm, Editura Sport-Turism, după o fotografie de Aurelia Cristescu, fără marcă fixă, cod ?, realizată la I.P. Sibiu, preț de vânzare 1,50 lei, legenda în limbile română, franceză, engleză, germană și rusă.

1983 -  Vedere a fațadei luată de pe podul de peste râul Săsar (din partea stângă), întreg poștal (plic), color, marcă fixă 2 lei (stema României), cod 0169, preț de vânzare 2,45 lei, legenda în limba română.

 

  

1984 - Vedere a fațadei luată de pe podul de peste râul Săsar (din partea stângă), CPI, color, pare să fie același clișeu cu al cărții poștale din 1972 redat într-un cadru mai larg, OSETCM după o fotografie de Ion Petcu, marcă fixă 2 lei (stema României), cod 576/84, comanda 11005, preț de vânzare 3,50 lei, legenda în limbile română și franceză.

 

Pentru următoarele cărți poștale ilustrate nu am putut stabili anul apariției și/sau datele de identificare (cu puțin ajutor din partea dvs. poate reușim să clarificăm aceste aspecte):

? - Vedere luată din parcul Dacia cu clădirea Casei de Cultură în partea stângă (plan depărtat), CPI, color, Editura ? după o fotografie de ?, fără marcă fixă (?), cod ?, realizată la I.P. ?, preț de vânzare 1,50 lei (?), legenda în limbile română, engleză, franceză, germană și rusă (?).

198x (?) - Vedere a fațadei luată de pe podul de peste râul Săsar (din partea stângă), CPI, color, 10,5 x 15 cm, Editura Meridiane după o fotografie de C. Vladu, fără marcă fixă, cod ?, realizată la I.P. Sibiu, preț de vânzare 1,50 lei, legenda în limbile română, engleză, franceză, germană și rusă.
 

20xx (?) - Colaj Baia Mare, imaginea Casei de Cultură apare în colțul din dreapta sus (fotografie din partea față-dreapta a clădirii), Editura Proema după o fotografie de Ioan Brezoski, 10,5 x 15 cm.

Bibliografie:
Cotos Robert - Casa de Cultură a Sindicatelor din Baia Mare, 8/10/2022 pe Cotosra (https://www.cotosra.ro/casa-de-cultura-a-sindicatelor-din-baia-mare/) accesată la data de 15/10/2022
Maramures.org - Casa de Cultură Baia Mare pe Portal Maramureș (https://maramures.org/item/casa-de-cultura-baia-mare/) accesată la data de 15/10/2022
Alexandru-Leonard Pop, Bogdan-Vasile Cioruța și Gabriela Pop - „Elemente de patrimoniu filatelic al municipiului Baia Mare”, editura Biblioteca Județeană „Petre Dulful” din Baia Mare, 2021, ISBN 978-606-8967-25-7
Catalogul expoziției „Ziua Mărcii Poștale Românești” 1987
Cătălin Vischi - Baia Mare, în urmă cu 50 de ani: cum arăta urbea și ce se întâmpla în oraș în anul 1971, la 31 decembrie 2021 în 2m News (https://2mnews.ro/exclusiv-baia-mare-in-urma-cu-50-de-ani-cum-arata-urbea-si-ce-se-intampla-in-oras-in-anul-1971/), accesat la data de 15.10.2022
Luminiţa Silea - Arhitectul uitat al României în Actual de Cluj sin 26 noiembrie 2019 (https://actualdecluj.ro/arhitectul-uitat-al-romaniei-el-a-proiectat-multe-dintre-cladirile-din-perioada-comunista-pe-care-astazi-le-cunosti/), accesat la data de 15.10.2022
Vartejanu Dragoș -  Așa cum a fost România de-altădată: Baia Mare (Colecții și Colecționari - Cartofilie) din 9 noiembrie 2013 pe site-ul Îmi pasă (https://sanuuitam.blogspot.com/2013/11/asa-cum-fost_9.html) accesat la 13.11.2022
Olga Apostol - După 15 ani..., în Steaua roșie, nr. 109 (4.082) din 9 mai 1971.