Publicitate

31 octombrie 2019

150 de ani de la inaugurarea cu mare fast a liniei ferate București-Giurgiu

Calea ferată București–Giurgiu Nord–Giurgiu este o cale ferată principală în România. Ea pornește din capitala București, în direcția sud, spre Dunăre și ajunge în orașul Giurgiu situat la granița cu Bulgaria.
În anul 1866 guvernul român a semnat un contract cu compania engleză „John Trevor Barclay & John Staniforth“ pentru construcția unei căi ferate din capitala București spre portul dunărean Giurgiu. Calea ferată a fost pusă în funcțiune la 19/31 octombrie 1869, ea fiind prima cale ferată de pe teritoriul de atunci al României. Traseul începea din București de la Gara Filaret, care este cea mai veche gară din capitala României.
Ceremonia de investire a avut loc în prezența prim-ministrului. Din Gara Filaret au plecat două garnituri spre Giurgiu; prima, denumită „Trenul de onoare Michaiu Bravu”, a fost condusă de sir John Trevor Barklay, și a doua, „Trenul Dunărea”, a fost condusă de Nicolae Tănase, primul mecanic de locomotivă român. Vagoanele scurte (7-8 metri), aveau 3-5 compartimente cu uși care dădeau direct afară și erau iluminate cu ulei de rapiță. Instalațiile sanitare și de încălzire lipseau.

30 octombrie 2019

200 de ani de existență a Bisericii Romano-Catolice din Măureni

Cu ocazia aniversării a 200 de ani de existență a Bisericii Romano-Catolice din Măureni, Asociația Filateliștilor din județul Caraș-Severin a realizat o deosebită ștampilă aniversară care va fi aplicată complementar pe corespondența care va fi expediată luni, 11.11.2019, de Oficiul Poștal nr. 1 din Reșița - cod 320240.
Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu ștampila prezentată.
(Sursa: Poșta Română)

180 de ani de la nașterea pictorului englez Alfred Sisley

Alfred Sisley (n. 30 octombrie 1839, Paris, Franța – d. 29 ianuarie 1899, Moret-sur-Loing, Franța) a fost un pictor impresionist englez care a trăit și a pictat în Franța.
Sisley s-a născut în Paris, părinții săi fiind englezi William Sisley și Felicia Sell. La începutul anilor 1860 a studiat în atelierul lui Marc-Charles-Gabriel Gleyre, unde i-a întalnit pe Frederic Bazille, Claude Monet și pe Pierre-Auguste Renoir. Împreuna au pictat în aer liber, pentru a captura cât mai real efectele pasagere ale razelor solare. Abordarea inovativă la acel moment a generat picturi mai colorate decât cele pe care erau oamenii obișnuiți să vadă. Preferă să picteze suprafețele apei, vederea caleidoscopică a apei. Prin urmare Sisley și prietenii săi au avut la început câteva oportunități de a-și vinde tablourile sau de a le expune, deși spre deosebire de câțiva colegi de-ai săi care aveau greutăți financiare el primea o alocație de la tatăl său.
Lucrările lui Sisley din studenție s-au pierdut, cea mai timpurie lucrare a sa se crede, că a fost pictată în jurul anului 1864. La sfârșitul anilor 1860, el a început o relație cu Eugenie Lescouezec, cu care a avut 2 copii. Relația acestora a continuat timp de 30 ani, sfârșindu-se cu moartea acesteia, cu câteva luni înainte de moartea lui în 1899.
Sisley a murit în Moret-sur-Loing la vârsta de 59 de ani. 

29 octombrie 2019

100 de ani de învățământ superior românesc la Cluj-Napoca

Pentru a omagia două instituții de învățământ românesc emblematice, Romfilatelia introduce în circulație, vineri, 1 noiembrie a.c., emisiunea de mărci poștale „100 de ani de învățământ superior românesc la Cluj-Napoca”.
Emisiunea este alcătuită din două timbre și o coliță nedantelată.
Timbrul cu valoarea nominală de 3,10 lei ilustrează Universitatea Babeș-Bolyai. Universitatea românească din Cluj și-a început activitatea la aproape un an după Marea Unire din 1 decembrie 1918, când reprezentanții românilor votaseră în unanimitate alipirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu Regatul României.
Redată pe timbrul cu valoarea nominală de 12 lei se află imaginea sediului Universității de Medicină și Farmacie Cluj-Napoca, considerată, de asemenea, o instituție educațională valoroasă a orașului. Facultatea maghiară de Medicină a fost fondată chiar de la începutul existenței Universității „Ferencz Jozsef” din Cluj, adică în 1872. În perioada 1888-1901 au fost construite clinicile și institutele Facultății.
Colița emisiunii, cu valoarea nominală de 28,50 lei, prezintă o splendidă imagine care aparține Grădinii Botanice din Cluj-Napoca, instituție a Universității Babeș-Bolyai.
(sursa: Romfilatelia)

ISTORIE FEROVIARĂ... prin filatelie

În perioada 11 - 15 noiembrie 2019, bunul meu prieten sătmărean Lorincz Tiberiu vă invită la expoziția personală intitulată ISTORIE FEROVIARĂ... prin filatelie, organizată la Centrul Cultural „G. M. Zamfirescu” Satu Mare - B-dul Transilvania nr 3.
Vernisajul va avea loc în data de 11.11.2019, ora 10. Expoziția poate fi vizitată zilnic, între orele 10 - 16.
Vă așteptăm cu drag.

95 de ani de la nașterea scriitorului polonez Zbigniew Herbert

Zbigniew Herbert (n. 29 octombrie 1924 în Lviv – d. 28 iulie 1998 în Varșovia) a fost un poet, dramaturg și eseist polonez. Herbert a fost fiul unui bancher. În timpul celui de-al doilea război mondial, a început să studieze poloneza. După ce a absolvit Universitatea de Economie din Cracovia, a studiat dreptul la Thorn și filozofia la Varșovia. Într-o fază de liberalizare a culturii în Polonia, Herbert a debutat în 1956 cu o colecție de poezie Struna światła (Rază de lumină). În anul următor, apare a doua carte de poezie a lui Hermes, Hermes, pies i gwiazda (Hermes, câine și stea). În aceste și alte volume de poezie, Herbert a prelucrat experiențele războiului, pe baza valorilor etice, el a combinat limbajul lui ironic cu metafore inedite. Tot continutul si stilul reformelor, poeziile sale au fost orientate în formă și în melodică spre operele tradiționale ale poeziei poloneze și europene.
Cea mai importantă lucrare a lui Herberts, e considerată Pan Cogito (Domnul Cogito), publicată în 1974, Domnul Cogito „întruchipează conflictul dintre percepția realității și dorința de faima”.

28 octombrie 2019

110 ani de la nașterea pictorului britanic Francis Bacon

Francis Bacon (28 octombrie 1909, Dublin - 28 aprilie 1992, Madrid) a fost un pictor britanic de origine irlandeză, unul din cei mai importanți pictori ai secolului al XX-lea. În opera lui, realizată pe suprafețe mari, este tematizată în special suferința corpului omenesc, deformat de violența vieții de fiecare zi, într-o existență lipsită de sens și de posibilitate eliberatoare. Tablourile sale instaurează o atmosferă plină de tensiune, personajele suferind acțiunea destructivă a unor forțe ce vin din interiorul sau exteriorul conștiinței. Precaritatea ființei umane este acuzată într-o lungă serie de capete de expresie, începând cu propria gamă de autoportrete. Tragismul sub care sunt înfățișate chipurile contemporanilor sau ale unor personaje istorice au la bază avertismentul pe care conștiința artistului înțelege să-l dea oricăror pericole de distrugere a valorilor umane. Dincolo de imaginile terifiante ale iraționalismului, răzbate totuși umanitatea omniprezentă și dominatoare.
Francis Bacon s-a născut la 28 octombrie 1909 în Dublin (Irlanda) din părinți englezi. Cu o sănătate fragilă, suferind de astm, nu a putut urma o școlaritate normală. La vârsta de 16 ani se manifestă primele înclinații homosexuale și este izgonit de acasă de către tatăl său. Francis Bacon pleacă la Londra, unde are diverse îndeletniciri ocazionale. Sub impresia unei expoziții cu tablouri de Pablo Picasso din 1926 și a suprarealismului francez, începe să picteze - ca autodidact - primele sale tablouri. În 1927 pleacă la Berlin, unde ia contact cu operele lui George Grosz, Otto Dix și Max Beckmann. Se întreține cu lucrări de decorație interioară și ca designer. Nu manifestă niciodată dorința de a urma o școală de artă sau de a lucra în atelierul vreunui artist. Călătorește la Paris, unde vizitează expoziții ale lui Fernand Léger, Joan Miró, Max Ernst și Giorgio de Chirico.

27 octombrie 2019

115 ani de când s-a dat în folosință prima linie a metroului din New York City

Metroul din New York City este un sistem de transport rapid aflat în proprietatea orașului New York și administrat de New York City Transit Authority, o agenție subordonată Autorității de Transport Metropolitan (Metropolitan Transportation Authority, cunoscută și ca MTA New York City Transit). Este una din cele mai vechi și mai mari sisteme de transport public din lume, cu 468 de stații în funcțiune (423 de stații dacă stațiile conectate sunt numărate ca stații singulare); 369 de kilometri de linii, traduse în 1056 de kilometri de cale ferată sau 1355 de kilometri incluzând și liniile auxiliare. În anul 2009 metroul a transportat peste 1579 de milioane de persoane, în medie peste 5 milioane în zilele de lucru, 2,9 milioane sâmbăta și 2,2 milioane duminica.
În 1869 Alfred Ely Beach a fost primul care a construit un model de transport subteran în New York City. Sistemul de numai 95 de metri construit sub Broadway în Manhattan a expus ideea sa de metrou pus în mișcare de tehnologia tuburilor pneumatice. Tunelul nu a fost niciodată extins din motive politice și financiare, deși extinderi erau plănuite a fi făcute către sud spre Battery Park și spre nord către Harlem River. Metroul lui Beach a fost demolat când magistrala BMT Broadway a fost construită în 1910, astfel nu a fost integrat în sistemul metroului din New York City.
Prima magistrală a fost operațională în 27 octombrie 1904, după aproape 35 de ani de la inaugurarea primei linii de transport aeriene din New York City, IRT Ninth Avenue Line. Căderile masive de zăpadă din 1888 au dovedit beneficiile unui sistem de transport subteran. Cea mai veche structură încă în funcțiune, inaugurată ca parte a liniei BMT Lexington Avenue este acum o parte a liniei BMT Jamaica din Brooklyn. Cea mai veche cale ferată în linie dreapta, cea a BMT West End Line a fost utilizată în 1863 drept cale ferată pentru trenuri cu abur numită Calea Ferată Brooklyn, Bath și Coney Island. Căile Ferate din Staten Island, care au fost inaugurate în 1860, utilizează în prezent vagoanele specifice metroului new-yorkez, R44, dar nu au nicio legătură cu acesta și nu sunt considerate o parte a metroului.

26 octombrie 2019

Câteva considerații asupra emisiunii filatelice „Efigii” din 1903

Valoarea de 25 de bani.
Lucrarea domnului Anton-Francisc Thomani „Mărcile poștale românești din perioada 1903 - 2018 cu tematică feroviară”, apărută în format digital în Colecția Jurnalul filatelic în anul 2019, prezintă pe prima poziție emisiunea de timbre „Efigii” pusă în circulație în 1903. Autorul continuă prin acest volum munca regretatului cercetător într-ale filateliei Rudolf Kalinca care în anul 1987 realizase prima ediție a unui catalog specializat al timbrelor românești cu tematica căilor ferate. Lucrările amintite, de bun augur pentru pasionații acestei tematici, au un mic neajuns, din punctul meu de vedere: se rezumă la enumerarea mărcilor poștale care s-ar încadra în această tematică fără a oferi și alte informații, cum ar fi încadrarea în temă. Pornind de la această premisă voi încerca să aduc acele completări, care consider că lipsesc. Bineînțeles, nu am pretenția de a știi tot, de aceea orice completare este binevenită (printr-un comentariu la această postare).

Încadrarea în tematica feroviară
Elementul grafic din imaginea mărcilor acestei emisiuni care face legătura cu tematica feroviară o reprezintă roata înaripată. Poziționată central în ansamblul grafic al timbrelor „roata înaripată a devenit oficială odată cu înființarea la 23 aprilie 1880 a Diecțiunii Princiare a Căilor Ferate Române” după cum dezvăluie autorii lucrării „Istoricul Tracțiunii Feroviare din România”, în volumul 1.

Caracteristici filatelice
Catalogul Mărcilor Poștale Românești (CMPR), ediția 1974, alocă acestei emisiuni numerele 150-156, iar începând cu ediția 1984 a CMPR acestea se regăsesc la numerele 160-166. Apărută în luna mai a anului 1903, emisiunea Inaugurarea Palatului P.T.T. - „Efigii” (L.P. #56) este compusă din 7 valori (15 bani negru, 25 bani albastru, 40 bani verde-albăstrui, 50 bani galben-portocaliu, 1 leu brun, 2 lei roșu-portocaliu și 5 lei violet). Mats Bluckert menționează pe site-ul Romania Stamps că emisiunea a fost pusă în circulație în perioada 18 aprilie / 1 mai 1903.

Cele șapte timbre ale emisiunii

Tipărite la Paris, la imprimeria statului francez în anul 1901, timbrele au fost gravate și imprimate în taille-douce, cu plăci mari, pe hârtie albă semigroasă fără filigran și gumate bistru gălbui. Mărcile având dimensiunile de 23 x 37,5 mm au fost dantelate 13,5 x 14 în sistem pieptene. Prin acest sistem de datelare toate valorile emisiunii au întotdeauna acelaşi număr de dinţi pe laturile corespondente, astfel se pot deosebi mai ușor de nenumărate falsuri care circulă pe piață la ora actuală.
Emisiunea a fost ocazionată de inaugurarea Palatului Poștei Centrale din București, iar gravura a fost realizată după modelul pictorului Gabriel Popescu. Născut la Târgoviște în 1866 Gabriel Popescu a urmat studiile Școlii de Poduri și Șosele și a Facultății de Litere din București. Mai târziu a studiat în Franța, la Academia Julian, unde s-a pregătit intens pentru Ecole des Beaux-Arts. Între 1900 - 1902 a fost gravor la Fabrica de Timbre din București, iar anul 1909 îl prinde la catedra Școlii de Belle Arte din capitala țării noastre. A fost unul dintre cei mai reprezentativi gravori români fiind un participant activ la expozițiile naționale interbelice. Moare în 1937 în localitatea Vulcana-Pandele din județul Dâmbovița.
Toate cele șapte valori ale emisiunii au aceeași imagine grafică, fiind tipărite în culori diferite. Într-un cadru dreptunghiular se distinge efigia Regelui Carol I în medalion, fațada Palatului Poștei Centrale și într-un cartuș jos, un olac tras de mai mulți cai în galop.
În colțurile de sus, în două dreptunghiuri, se află valoarea nominală în cifre, iar deasupra olacului, pe o bandă în motive naționale, se află un dreptunghi alb în care este înscris cuvântul „ROMANIA”.
Tirajul emisiunii a fost de 25.000 serii complete, iar timbrele au fost tipărite în coli de câte 80 mărci (5 x 16 rânduri).

Puterea de circulație
Cele șapte valori ale emisiunii au oferit posibilități de francare nenumărate pentru perioada 1903-1915. În cele ce urmează voi încerca să trec în revistă datele de pe amprentele ștampilelor existente pe piesele întâlnite, pentru a evidenția perioda de circulație a acestei emisiuni.
                                         
Data Localitatea Valoarea nominală Observații
14 MAI 903 BUCURESCI 5 LEI 2
xx FEB 904 xxx SCI 1 LEU 1
27 MAR 904 xxx  ORI 1 LEU 2
14 SEPT 904 BUCURESCI 50 BANI 2
xx NOV 905 BUCUREȘTI 2 LEI 1
11 JAN 906 BUCUREȘTI 15 BANI 2
24 NOV 908 BUCUREȘTI 2 LEI ofertată pe okazii.ro la prețul de 75 lei
26 NOV 915 BUCUREȘTI 5 LEI ofertată pe okazii.ro la prețul de 120 lei
R 10 C 1 R 10 C 2 R 10 C 3 R 10 C 4


Varietăți
Se cunosc două varietăți de culoare la marca de 2 lei (galben portocaliu) și la cea de 5 lei (violet roșcat).
Din CMPR '84 aflăm că a existat și o coală de 80 bucăți din valoarea nominală de 2 lei nedantelat, negumată, de culoare galben portocaliu, care nu ar fi circulat.
Din toate valorile există eseuri pe hârtie cartonată albă, în culoare neagră, tipărite în coli de 80 bucăți (câte două coli din fiecare valoare și o coală din valoarea de 5 lei brun roșcat).

Cartea poștală apărută în 2003 cu prilejul centenarului emisiunii.

În anul 2003, cu prilejul aniversării Centenarului emisiunii „Efigii”, Poșta Română a pus în circulație cartea poștală cod 046/2003 cu dimensiunile de 104 x 148 mm (clic pe imaginea de mai sus pentru mărire). În semiilustrație (70 x 57 mm) se poate observa un bloc de 8 timbre nedantelate cu eroarea de culoare de 2 lei portocaliu care face parte din colecția Cristinel Popa.
Timbrul fix, cu valoarea nominală de 1500 lei și cu dantelura falsă (22 x 30 mm), prezintă un eseu al emisiunii. Poate cei mai tineri sau cei care nu sunteți încă familiarizați cu toți termenii filatelici vă întrebați ce reprezintă termenul „eseu”, pe care l-am pomenit deja de câteva ori în acest material?  Autorii de dicționare filatelice și de lucrări de specialitate au păreri care se aseamănă mai mult sau mai puțin, și oferă o paletă de explicații ale acestui termen. Dacă stai să le analizezi pe toate în situația în care nu ești lămurit despre ce este vorba, atunci sigur devii mai confuz. Probabil definiția cea mai corectă, din punctul meu de vedere, a acestui termen este dată de catalogul Stanley Gibbons în care se explică eseul ca fiind „un tipar de probă efectuat după unul sau mai multe clişee cu desene neaprobate şi neadoptate”. Prin urmare, imaginea acestor timbre de probă poate să difere de imaginea timbrelor emise în cele din urmă.

Falsuri
Atenție mare la sursele de achiziții! Menționam la începutul articolului că modul de dantelare al emisiunii oferă o caracteristică aparte în identificarea ușoară a pieselor originale: numărul de dinți de o parte și de alta a mărcii trebuie să fie egal. Dar ce te faci când te lași „furat” și de aspectul comercial și uiți să numeri dinți, ca să nu spun găuri? Ca referință pentru o marcă standard vom avea, în medie, 16 dinți în plan orizontal și 28 de dinți în plan vertical.


Cote și cotații
Valoarea pieselor filatelice este una relativă și este dată de principiul cerere - ofertă. Niciodată vânzarea a două piese identice nu va întruni aceleaşi condiţii, iar rezultatele vor fi întotdeauna diferite. Depinde în foarte mare măsură unde vinzi și cui vinzi. De asemena de unde cumperi și de la cine cumperi.
Cota de catalog poate să difere mult de prețul de listă, precum și de valoarea tranzacției încheiate. Niciodată aceste valori nu sunt bătute în cuie, însă pot fi niște referințe a ceea ce s-a întâmplat odată pe marginea pieselor în cauză.
Făcând o retrospectivă a emisiunii în cauză, am constat următoarele:
CMPR din 1984 cota seria de 7 valori neuzată la prețul de 2500 lei (la valoarea de atunci), pe când ediția din 2017 a CMPR o cota la 610,50 lei. Seria uzată era cotată la 1200 lei față de 254,40 lei.
La ora actuală, pe site-urile de comerț electronic, prețurile depășesc 100 de lei pentru seria uzată și 750 de lei pentru seria neuzată. De exemplu, pe data de 15 noiembrie 2019, pe site-ul Delcampe erau ofertate trei serii la prețul de aproximativ 476,66 lei.


Bibliografie:
Anton-Francisc Thomani, „Mărcile poștale românești din perioada 1903 - 2018 cu tematică feroviară”, Colecția Jurnalul filatelic, 2019, https://jurnalulfilatelic.blogspot.com/2019/03/anton-francisc-thomani-marcile-postale.html
Cristian Andrei Scăiceanu, „Dicționarul machetatorilor mărcilor poștale românești”, Ed. Oscar Print, București, 2018
Rudolf Kalinka, „Catalogul Mărcilor Poștale din tematica de căi ferate - România”, 1987
Gheorghe Tudor, Coriolan Chiricheș, Gheorghe Mermeze, „Catalogul Mărcilor Poștale Românești 1858-1989”, Ed. Axa, 2017
Mats Bluckert, 1903 - 1907, Romania Stamps, http://www.romaniastamps.com/sc/1903-1907.htm
Stanley Gibbons, Stamp Collecting Definitions & Philatelic Terms, 2016, https://subscriptions.stanleygibbons.com/stanleygibbons/view/content/sg_philatelic_terms#E

Pe lăngă piesele din colecția proprie au fost analizate imagini ale pieselor postate pe site-urile:
***, Delcampe.net
***, Okazii.ro

Literatura virtuală la Londra 2020

Aveți un site web, un blog sau o publicație digitală cu tematică filatelică foarte bun? 
Doriți să participați la o expoziție filatelică internațională extrem de importantă?
LONDRA 2020 va fi cea mai mare expoziție filatelică de anul viitor și va fi prima expoziție la nivel mondial care va accepta literatură digitală în competiție. Este o mare oportunitate pentru webmasteri și autori virtuali de a lua parte. Aplicațiile pentru literatură sunt încă deschise până la 31 decembrie.
Detalii complete sunt disponibile pe site-ul oficial la adresa: http://www.london2020.co/.

260 de ani de la nașterea omului politic Jacques Danton

Georges Jacques Danton (n. 26 octombrie 1759, Arcis-sur-Aube, Departamentul Aube - d. 5 aprilie 1794, Paris), avocat și om politic, a fost unul din conducătorii Revoluției franceze și conducătorul primului Comité de salut public (până în 10 iulie 1793). A fost cunoscut pentru talentul său oratoric. A fost fondator al Clubului cordelierilor, membru al Comitetului Salvării Publice și ministru de justiție după răscoala din 10 august 1792. Acuzat de moderație și de trădare de către robespierriști pentru că a cerut încetarea terorii, a fost în final ghilotinat.
Georges Jacques Danton era îndrăzneț și hotărât, un orator strălucit, dar totodată avea o fire oarecum dezechilibrată. Idealurile sale erau „libertatea și proprietatea”. Fiind întemnițat în închisoarea Luxemburg, Danton n-a plecat capul în fața dictatorului Robespierre. Vestitele lui fraze: „... cu 12 luni în urmă am propus să fie instituit acest tribunal revoluționar. Acum îmi cer scuze pentru asta de la Dumnezeu și de la oameni” și „Robespierre va urma după mine”, arată disperarea, dar și tăria de caracter a „gigantului” Revoluției franceze.

25 octombrie 2019

Masonry in the United States of America and in Romania

Cu bucurie am primit, în format electronic, exponatul domnului Catană Ioan din Bacău, Masonry in the United States of America and in Romania care a obţinut  „vermeil mare” la EFIRO 2019. Îi adresăm și pe această cale felicitările noastre, iar pe dumneavoastră vă invităm să-l admirați.
Domnia sa aşteaptă criticile şi observaţiile dumneavoastră pe adresa de e-mail ioancat@yahoo.com, pentru a putea înbunătăţi exponatul.

Ziua Armatei Române

25 Octombrie constituie amintirea unei zile de împlinire naţională, ziua când armata română şi-a îndeplinit menirea firească. Devenită simbol al tuturor bătăliilor şi eroilor neamului românesc, data de 25 Octombrie a rămas întipărită în sufletele românilor ca zi în care ţara îşi sărbătoreşte Armata şi pe cei care au fost sau sunt în slujba ei.
Moment simbolic în istoria poporului român, înscris în calendarul sărbătorilor noastre de suflet, ziua de 25 Octombrie este Ziua Armatei României, o zi de cinstire pentru eroismul si jertfele prin care, de-a lungul vremii, oştirea noastră şi-a îngemănat faptele de arme cu soarta neamului românesc, îndeplinindu-ţi misiunea nobilă de a apăra unitatea naţională şi integritatea teritorială a statului român.
La 25 octombrie 1944, Armata Română elibera ultima localitate românească de sub ocupaţie străină: oraşul Carei. Acţiunile militare purtate de armata română în bătălia pentru Ardeal alcătuiesc un drum glorios, soldat pe pământul transilvan cu numeroase jertfe. Mii de militari din cadrul Armatei a IV-a, comandată de bravul general Dăscălescu, şi trupele Armatei I ale generalului Atanasiu au căzut vitejeste în luptele sângeroase de la Sfântu Gheorghe, Târgu Mureş, Oarba de Mureş, Păuliş, Turda, Cluj-Napoca, Oradea, Satu Mare şi Carei, în total peste 50.000 de oameni (morţi şi răniţi).

60 de ani de la punerea în circulație a emisiunii filatelice „Primul spărgător de gheaţă atomic”

Spărgătorul de gheață Ilici Vladimir Lenin lansat la apă în anul 1957, a fost primul spărgător de gheață și navă civilă din lume cu propulsie nucleară.
Pentru spargerea gheții folosea, pe lângă forța de izbire, instalații ultrasonice de mare putere precum și fuzee (bombe termice) lansate de un elicopter ambarcat.
Spărgătorul de gheață V. I. Lenin a lucrat în Arctica trei ani fără întrerupere și fără să fie alimentat cu combustibil datorită celor trei reactoare atomice instalate la bord. S-a calculat că spărgătorul de gheață ar putea înconjura Pamântul de 8-10 ori fără reîncărcare cu combustibil a reactoarelor sale.
Numai într-un singur an, în 1962, V. I. Lenin a eliberat dintre ghețuri 90 de vase.
Spărgătorul de gheață V. I. Lenin a fost dezafectat în 1989, deoarece corpul navei s-a subțiat datorită frecării cu gheața. A fost reparat și transformat în navă muzeu în anul 2005 la Atomflot, o bază de spărgătoare de gheață nucleare din Murmansk.
Caracteristici constructive:
    Lungime - 134 m
    Lățime - 27,6 m
    Pescaj - 16,1 m
    Deplasament fără balast - 16.000 t
    Viteză - 18 noduri (33,3 km/oră)
   Reactoare: inițial trei reactoare Megawatt OK-150, mai târziu, două reactoare 171 Megawatt OK-900
    Propulsie: trei elici actionate de motoare electrice, totalizând 44.000 CP (32,4 MWt)
    Elicoptere: inițial Kamov 18, iar mai târziu Mi2

Pe 25 octombrie 1959 Poșta Română punea în circulație emisiunea filatelică „Primul spărgător de gheaţă atomic”, compusă dintr-un timbru cu valoarea nominală de 1,75 lei (LP #483). Machetată de către Aida Tasgian, timbrul are dimensiunile de 37,8 x 27 mm și a fost paginată în coli finite de câte 100 de timbre (10 rânduri x 5 coloane). Tipărit în heliogravură, într-un tiraj de 500.000 exemplare, se cunosc foarte puține piese circulate efectiv în circuitul poștal. Majoritatea pieselor au fot preobliterate cu ștampila „BUCUREȘTI 1-K” fiind emise strict în scop filatelic. Nici această emisiune nu a fost ferită de așa numitele „erori filatelice” care fac deliciul pasionaților în domeniu.

24 octombrie 2019

Filcap nr. 198

Prin intermediul lui José M. Prado vă putem dezvălui conținutul numărului 198 al prestigioasei reviste filatelice „Filcap”. Pe prima pagină Reinaldo Jacob ne invită să descoperim istoria cafelei prin intermediul mărcilor poștale braziliene. Rubrica de maximafilie aparține lui Agnaldo de Souza Gabriel dedicat Independenței Brasiliei. Louis Braille și scrierea Braille a intrat în atenția profesorului Dr.Roberto Antonio Aniche care continuă serialul, ajuns la episodul 5, Persoanele cu handicap fizic din filatelie. Rubrica de istorie poștală, semnată de către Paulo Novaes, ne dezvăluie mărturii despre Satul dispărut Limeira din Itabapoana. Pe lângă clasicele rubrici de filatelie, revistă are și secțiuni dedicate numismaticii, loterofiliei sau cartofiliei, pe care vă invit să le descoperiți singuri.

220 de ani de la moartea compozitorului austriac Carl Ditters von Dittersdorf

Carl Ditters von Dittersdorf (n. 2 noiembrie 1739, Viena, Imperiul Habsburgic – d. 24 octombrie 1799, Deštná, Cehia) a fost un compozitor austriac, urmașul lui Michael Haydn în funcția de capelmaestru al Catedralei din Oradea.
Dittersdorf s-a născut în cartierul Laimgrube (acum Mariahilf) din Viena, Austria, sub numele de August Carl Ditters. Tatăl său era croitor militar în armata imperială austriacă a împăratului Carol al VI-lea, pentru un număr de regimente vorbitoare de limbă germană. După ce s-a retras în mod onorabil din obligația militară, a primit scrisori de referință regale și o sinecură la Teatrul Imperial. În 1745, August Carl, de șase ani, a făcut cunoștință cu vioara, iar poziția financiară moderată a tatălui său i-a permis nu numai o bună educație generală la o școală iezuită, dar și o tutelă privată în muzică, vioară, franceză și religie. După ce l-a părăsit pe primul său profesor, Carl a studiat vioara cu J. Ziegler, care până în 1750, prin influența sa, și-a asigurat numirea elevului său ca violonist în orchestra bisericii benedictine din Freyung.
În 1764, Ditters a preluat postul de capelmaestru la curtea lui Ádám Patachich, nobilul maghiar și episcop de Oradea. În anul următor, a fost prezentat lui Philipp Gotthard von Schaffgotsch, prințul-episcop de Breslau, care, la acea vreme, se afla în procesul de creare a unui centru cultural în jurul curții sale, situate la Château Jánský vrch (Johannesberg) din Javorník (astăzi parte a Republicii Cehe). El a acceptat postul de compozitor al curții în 1771, iar în timpul mandatului său la Johannesberg, a compus cea mai mare parte a producției lui creatoare. 
În 1794, după douăzeci și patru de ani la Johannesberg, Dittersdorf, după un conflict serios cu von Schaffgotsch, a fost expulzat din palat. Câteva ani după, a fost invitat de către baronul Ignaz von Stillfried să locuiască în castelul său de rezervă cunoscut sub numele de Červená Lhota, în sudul Boemiei. Ultimul său deceniu a fost ocupat cu supravegherea producțiilor de operă, în plus față de compilarea și editarea propriei sale muzici pentru publicare.
A murit la Nový Dvůr (Neuhof, sau "New Court"), unde se afla castelul Červená Lhota, și a fost îngropat în orașul Deštná. Și-a terminat autobiografia cu doar trei zile înainte de moarte. 

23 octombrie 2019

75 de ani de la moartea fizicianului englez Charles Glover Barkla

Charles Glover Barkla (n. 7 iunie 1877, Widnes, Regatul Unit – d. 23 octombrie 1944, Edinburgh, Regatul Unit) a fost un fizician britanic, profesor universitar la Edinburgh, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1917. Cercetările sale au realizat progrese importante în spectroscopia, împrăștierea și propagarea razelor X în materie. A studiat spectrele de radiații X ale elementelor chimice și în 1906 a demonstrat experimental că diferitele elemente chimice dau spectre de radiații specifice.

22 octombrie 2019

175 de ani de la nașterea actriței Sarah Bernhardt

Sarah Bernhardt (n. 22 octombrie 1844, Paris, Franța - d. 26 martie 1923, Paris) a fost o renumită actriță franceză, pe numele său real Henriette-Rosine Bernard.
Fiica nelegitimă a unei curtezane, a fost încurajată să urmeze o carieră artistică de către unul dintre amanții mamei sale, ducele de Morny. După o scurtă apariție la Comedia Franceză (1862-1863), a intrat în trupa teatrului Odeon (1866-1872) unde a jucat în Kean, de Alexandre Dumas (tatăl), și în Ruy Blas, de Victor Hugo, fermecând publicul cu „vocea ei de aur”. Revenind la Comedia Franceză (1872-1880), Sarah Bernhardt a jucat în Fedra (Phedre) de Jean Racine, obținând un mare succes la Paris și Londra.
În 1880 și-a înființat propria companie de teatru și a făcut un turneu în jurul lumii cu Dama cu camelii (La Dame aux camélias) de Alexandre Dumas fiul, Adrienne Lecouvreur de Eugene Scribe, patru piese scrise special pentru ea de Victorien Sardou și „Puiul de vultur” (L'Aiglon) de Edmond Rostand. În 1879 Sarah Bernard i-a invitat pe marii noștri actori Aristizza Romanescu și Grigore Manolescu la Paris, ca bursieri ai Comedie Franceze. După un accident suferit la un picior, care a dus la amputarea acestuia (în 1915), a purtat o proteză de lemn și a jucat roluri în care putea să stea așezată cât mai mult.
A fost una dintre cele mai cunoscute figuri din istoria scenei franceze, fapt pentru care a primit Legiunea de Onoare în 1914. 

21 octombrie 2019

247 ani de la nașterea poetului englez Samuel Taylor Coleridge

Samuel Taylor Coleridge (n. 21 octombrie 1772 - d. 25 iulie 1834) a fost un poet, critic literar și filozof englez, care a pus bazele, alături de prietenul său William Wordsworth, mișcării romantice în Anglia, fiind de asemenea unul dintre „Lake Poets” („Poeții lacului”). Este cunoscut în primul rând pentru poemele sale „The Rime of the Ancient Mariner” și „Kubla Khan”, precum și pentru opera sa majoră în proză „Biographia Literaria”.
Samuel Taylor Coleridge s-a născut pe 21 octombrie 1772 în orășelul Ottery St Mary, Devonshire. A fost cel mai mic dintre cei zece copii, iar tatăl său, reverendul John Coleridge, a fost un vicar foarte respectat. Tânărul Samuel era ridiculizat adesea de fratele său Frank, probabil datorită geloziei, deoarece Samuel era de multe ori favorizat și lăudat de către părinții săi. Pentru a scăpa de acest abuz, el s-a refugiat în biblioteca locală, unde a descoperit pasiunea sa pentru poezie.
Avea să scrie mai târziu în „Biographia Literaria”:
Îmi amintesc că la șase ani citisem „Belisarius”, „Robinson Crusoe”, și „Philip Quarll” - iar apoi am găsit „Distracțiile nopților arabe” - dintre care o poveste (cea a unui bărbat obligat să găsească o virgină pură) m-a impresionat atât de tare (am citit-o seara, în timp ce mama repara ciorapi), încât eram bântuit de fantome de fiecare dată când mă aflam în întuneric - și îmi amintesc clar nerăbdarea anxioasă și temătoare cu care obișnuiam să privesc fereastra în care zăceau cărțile - și de fiecare dată când se așeza soarele peste ele, eu dădeam năvală, și ducând cărțile lângă perete, stăteam la căldură și citeam.

20 octombrie 2019

160 de ani de la nașterea filozofului american John Dewey

John Dewey (n. 20 octombrie 1859 în Burlington, Vermont, SUA; d. 1 iunie 1952) a fost un filozof, psiholog și pedagog american. Aparține grupului de psihologie funcționalistă care a activat la Școala de la Chicago. Poziția sa se detașează ca instrumentalistă. A avut preocupări speciale pentru problemele educației copilului.
În 1900 a evidențiat câteva idei privind educația copiilor:
- Materiile trebuie să fie concordante cu interesele copilului și centrate pe elevi nu pe teme;
- Atmosfera școlii trebuie să fie democratică;
- Sarcinile trebuie să fie relatate copilului, sprijinite pe experiența sa și oferite atunci când el este gata pentru ele;
- Învățarea devine reală când se problematizează pentru copil materialul;
- Experiența școlară să nu se convertească doar în performanțe academice, ci să impregneze tânărului un spirit de investigație și să-l pregătească totodată pentru participarea activă la locul său în comunitate.
A pus bazele teoriei activității mintale. A fondat școala experimentală „The University Elementary School” unde a pus în aplicație teoriile sale.
Prin aplicarea aspectelor anterior enumerate la formarea programelor școlare și a metodelor de instruire se reduce mult din risipa de resurse constată de Dewey în sistemul educațional tradițional.

19 octombrie 2019

120 de ani de la nașterea scriitorului Miguel Angel Asturias

Miguel Ángel Asturias Rosales - cunoscut mai ales ca Miguel Ángel Asturias - (n. 19 octombrie 1899; d. 9 iunie 1974, Madrid) este cel mai important scriitor din Guatemala, creația sa literară fiind răsplătită cu un Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1967 „pentru creația lui literară plină de viață, adânc înrădăcinată în modul de viață și tradițiile indigenilor din America Latină”.
S-a născut la 19 octombrie 1899, în Ciudad de Guatemala. Pentru a scăpa de persecuțiile dictatorului Estrada Cabrera, părinții săi se refugiază la țară, în provincia Baja Veracruz. Astfel, Asturias și-a petrecut o mare parte din copilărie în atmosfera încărcată cu miturile indiene, care aveau să-i influențeze în mare măsură operele literare. Mai târziu se întoarce cu părinții săi în capitală, unde va urma cursurile liceale, iar apoi se va înscrie la Facultatea de drept.
În 1920 participă împreună cu ceilalți studenți la revolta care a răsturnat regimul lui Cabrera. Peste trei ani este însă silit să fugă din țară din cauza loviturii militare din 1921 și a prigoanei la care erau supuși cei cu vederi progresiste.
Între 1923 și 1933 locuiește în Paris, aceasta reprezentând o perioadă importantă pentru formarea viitorului scriitor. Traduce în limba spaniolă Popol Vuh, epopeea indienilor quiches și publică volumul Legendele Guatemalei. Succesul traducerii în franceză a acestui volum îl integrează societății artistice din Paris. Îi cunoaște pe Henri Barbusse, Pablo Picasso, Jean Cocteau, Tristan Tzara și întreține o strânsă prietenie cu latino-americanii Cesar Vallejo, Alejo Carpentier, Arturo Uslar Pietri. Întreține o bogată activitate politică și publicistică, publicând peste 2000 de articole în ziarele și revistele din Guatemala, Mexic, Argentina. 

18 octombrie 2019

60 de ani de la nașterea filosofului francez Henri Bergson

Henri-Louis Bergson (n. 18 octombrie 1859 — d. 4 ianuarie 1941) a fost scriitor și filosof evreu francez ale cărui idei au pătruns și în literatură, prin intermediul operei lui Proust, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1927 „ca o recunoaștere a ideilor lui bogate și incitante și strălucitei măiestrii cu care au fost înfățișate”.
Henri-Louis Bergson s-a născut la Paris, la 18 octombrie 1859. Este elev al liceului Bonaparte în perioada 1868 - 1877, apoi studiază la Ecole Normale Supérieure (1878 - 1881), unde este coleg cu Jaurès și unde obține în 1881 examenul de agregat în filozofie. În 1889 își susține doctoratul în litere cu două teze: Essai sur les données immédiates de la concience (Eseu despre datele imediate ale conștiinței) și Quid Aristoteles de loco senserit. A fost numit profesor la Collège de France în 1897. Duce o viață consacrată studiului, în care singurele evenimente importante sunt aparițiile fundamentalelor lucrări care-i alcătuiesc opera: Matière et Mémoire (Materie și memorie, 1896), Le Rire (Râsul, 1900), L'Évolution créatrice (Evoluția creatoare, 1907), L'Énergie spirituelle (Energia spirituală, 1919).

17 octombrie 2019

170 de ani de la moartea compozitorului Frédéric Chopin

Frédéric François Chopin (născut Fryderyk Franciszek Chopin; n. 22 februarie sau 1 martie 1810, Żelazowa Wola — d. 17 octombrie 1849, Paris) a fost un compozitor polonez din perioada romantismului. Este considerat drept unul dintre cei mai influenți compozitori de muzică pentru pian.
Pianul se regăsește pe tot parcursul operei sale, de cele mai multe ori purtând chiar un rol exclusiv, iar compozițiile sale sunt considerate culmile repertoriului pentru acest instrument. Deși muzica sa se încadrează în rândul celor mai pretențioase opere în privința tehnicității, stilul lui Chopin iese în evidență prin profunzimea nuanței și a expresivității, și nu doar prin complexitatea tehnică. El inventează forme muzicale precum balada, însă cele mai reprezentative inovații sub semnătura sa privesc genuri deja existente precum sonata pentru pian, valsul, nocturna și preludiul. Operele sale sunt numite adesea sprijinul curentului romantic în muzica clasică a secolului XIX. În plus, Chopin este primul compozitor clasic occidental care include elemente slave în muzica sa; mazurcile și polonezele sale reprezintă chiar și astăzi baza muzicii clasice naționaliste poloneze.

07 octombrie 2019

170 de ani de la moartea scriitorului Edgar Allan Poe

Edgar Allan Poe (n. 19 ianuarie 1809, Boston, Massachusetts, SUA – d. 7 octombrie 1849, Baltimore, Maryland, SUA) a fost un poet, romancier, nuvelist și critic literar american, creator al genului de scurte povestiri și precursor al literaturii moderne de ficțiune științifico-fantastică.
În ianuarie 1845 publică în revista New York Evening Mirror celebrul său poem Corbul” (The Raven), care a provocat o adevărată senzație. Îmbolnăvirea și moartea soției sale Virginia în 1847 îi accentuează însă abuzul de băuturi alcoolice, Poe duce o existență tot mai dezorganizată, care îi precipită ruina fizică și spirituală. Hotărât să se recăsătorească, îmbibat cu opiu și alcool, a plecat să-și aducă fosta soacră la nuntă, dar nu a mai ajuns la destinație. După o dispariție de câteva zile, este găsit în ziua de 3 octombrie 1849 căzut pe un trotuar în orașul Baltimore, în stare de confuzie mintală. Moare patru zile mai târziu într-un spital din Baltimore, la 7 octombrie 1849, cauza morții - ca într-o poveste de suspans de E.A. Poe - a fost rabia (turbare).

06 octombrie 2019

30 de ani de la moartea actriței Bette Davis

Ruth Elizabeth Davis (cunoscută ca Bette Davis, n. 5 aprilie 1908 – d. 6 octombrie 1989) a fost o actriță americană de teatru, film și televiziune, laureată de două ori a Premiului Oscar. Cunoscută pentru dorința sa de a interpreta caractere deloc simpatice, Davis a fost constant apreciată pentru performanțele sale actoricești relevate într-o paletă foarte largă de diferite genuri de filme: de la filme polițiste și istorice, iar ocazional comedii, până la filmele care au consacrat-o inconfundabil, drame romantice.
De-a lungul anilor 1988–1989, Davis a fost onorată pentru realizările carierei, primind Onorul Centrului Kennedy, Legiunea de onoare din partea Franței, Campione d'Italia din Italia și Premiul pentru întreaga carieră din partea Centrului Lincoln pentru artele teatrale. A leșinat în timpul premiilor American Cinema Awards din 1989, descoperind astfel că boala de care suferea din 1983 (cancer mamar) recidivase. Și-a revenit destul pentru a pleca în Spania unde a fost onorată la Festivalul Internațional de Film Donostia-San Sebastián, dar în timpul vizitei sănătatea ei s-a deteriorat rapid. Prea slăbită pentru a parcurge lungul drum spre Statele Unite, a plecat în Franța unde a murit pe 6 octombrie 1989 la 11:20 pm la spitalul american din Neuilly-sur-Seine, la vârsta de 81 de ani.

05 octombrie 2019

155 de ani de la nașterea producătorului francez Louis Lumière

În anul 1864, pe 5 octombrie, s-a născut Louis Lumière, inventator al cinematografiei, alături de fratele său, Auguste.
Louis şi Auguste Lumière sunt copiii industriaşului francez Antoine Lumière, proprietarul unei uzine de aparate de fotografiat. Cei doi, un model de colaborare între fraţi, dar şi de perseverenţă în ceea ce priveşte perfecţionarea cinematografului, sunt consideraţi inventatorii primului aparat de filmat şi al primului aparat de proiecţie cinematografică.
Louis Lumière, la vârsta de 17 ani, lucra în laboratorul tatălui său. În 1881, a inventat o emulsie care permitea realizarea fotografiei instantanee. În timpul primului război mondial, s-a ocupat de reperajul acustic al avionelor şi a creat încălzitorul catalitic pentru aeronautică.
În anul 1895, cei doi fraţi au înregistrat brevetul cunoscut sub numele de „Cinematograful Lumière - un aparat servind la obţinerea şi vizionarea probelor cronofotografice”, ce urma să fie cunoscut ca „Cinèmatographe”. Invenţia a fost prezentată Academiei de Ştiinţe din Paris. La prima proiecţie cu pulic au fost prezente aproximativ 200 de persoane şi a fost proiectat documentarul „La Sortie des Usines Lumière” („Ieşirea de la Uzinele Lumière”).
La început, fraţii Lumière au declarat despre cinematograf că este o invenţie fără viitor, refuzând să-l vândă lui Georges Meliès, un om bogat ce conducea teatrul Robert Houdin. De-a lungul anilor, cinematograful s-a dezvoltat, transformându-se într-o artă.

04 octombrie 2019

350 de ani de la moartea pictorului olandez Rembrandt

Rembrandt Harmenszoon van Rijn (n. 15 iulie 1606, Leiden, Provinciile Unite – d. 4 octombrie 1669, Amsterdam, Provinciile Unite) a fost un pictor și gravor olandez din secolul al XVII-lea, considerat unul din cei mai mari pictori din istoria artei, celebru și pentru desenele și gravurile sale.
A trăit în perioada denumită "epoca de aur olandeză", timp în care cultura, știința, comerțul și influența politică a Olandei au atins apogeul. Rembrandt este autorul a 600 picturi, 300 gravuri și peste 2000 desene. Maestru al tehnicei de clar-obscur, Rembrandt a fost „singurul pictor care și-a putut permite să amestece noroiul cu strălucirea ochilor, focul cu cenușa, sau să facă culorile să strălucească proaspăt, ca o floare, pe giulgiul mortuar roz sau bleu deschis” (Élie Faure).
Rembrandt se stinge din viață la 14 octombrie 1669 într-o casă mică din cartierul Rozengracht. Este înmormântat în Westerkerk, într-un mormânt nemarcat. 

03 octombrie 2019

130 de ani de la nașterea jurnalistului Carl von Ossietzky

Carl von Ossietzky (n. 3 octombrie 1889, Hamburg- d. 4 mai 1938) a fost un pacifist radical german, laureat al Premiului Nobel pentru Pace pe anul 1935.
Carl von Ossietzky s-a născut la Hamburg ca singurul copil al cuplului Carl Ignatius von Ossietzky și Rosalie, n. Pratzka. Tatăl, Carl Ignatius (1848–1891), era originar din Silezia și lucra ca stenograf în biroul de avocat al senatorului Max Predöhl. Tatăl era protestant (luteran), iar mama era catolică pioasă care dorea ca fiul Carl să devină călugăr. Carl von Ossietzky a fost botezat catolic pe data de 10 noiembrie 1889 în biserica catolică Kleine Michel din Hamburg, și confirmat protestant pe data de 23 martie 1904 în biserica St. Michaelis din Hamburg. 
În timpul Republicii de la Weimar a fost cunoscut ca susținător al democrației și al pluralismului. A devenit secretar al asociației „Deutsche Friedensgesellschaft” și a publicat ziarul Die Weltbühne.

02 octombrie 2019

150 de ani de la nașterea filosofului indian Mahatma Gandhi

Mahatma Gandhi s-a născut pe 2 octombrie 1869, la Porbandar, India și a murit în 1948 la vârsta de 78 de ani. De-a lungul vieții a fost un renumit om politic, barrister, scriitor politic, jurnalist, filozof, autobiograf, eseist, redactor de gazetă, militant pentru drepturi civile, memorialist, umanitarist, activist antirăzboi și revoluționar.
Gandhi luptă pentru recunoașterea drepturilor compatrioților săi și, începând din anul 1906, lansează la nivel de masă metoda de revoltă bazată pe rezistență pașnică, denumită Satyagraha, o formă de refuz radical al oricărei colaborări cu autoritățile britanice. Guvernul sud african admite, în cele din urmă, adoptarea unor reforme în favoarea muncitorilor indieni: anularea unora din regulile discriminatorii, recunoașterea drepturilor civile pentru imigranți și validitatea căsătoriilor religioase.
În 1915 Gandhi se întoarce în India, unde fermenta deja nemulțumirea populației autohtone împotriva dominației britanice, în special împotriva unei noi legi agrare, care prevedea confiscarea pământului țăranilor în caz de recoltă proastă sau de necultivare. Gandhi devine lider al Partidului Congresului, care avea în program eliberarea Indiei de sub colonialismul britanic.

01 octombrie 2019

120 de ani de la moartea ziaristului Anton Bacalbașa

Anton Bacalbașa (n. 21 februarie 1865, Brăila - d. 1 octombrie 1899) a fost ziarist, prozator și traducător român, creatorul personajului literar Moș Teacă. Împreună cu Ion Luca Caragiale a editat prima serie (1893) a revistei umoristice „Moftul român”.
A făcut parte din mișcarea muncitorească și a colaborat la „Contemporanul” și la publicațiile socialiste Emanciparea, Drepturile omului.
Anton Bacalbașa a fost și întemeietorul revistei Adevărul literar.
A susținut valabilitatea artei cu tendință și a argumentat inconsistența conceptului „artă pentru artă”.