Utilizarea mărcilor poștale „Oradea – Emisiunea I 1945” în cadrul Oficiul Baia Mare (Nagybánya) în primele luni ale anului 1945

Reinstaurarea administrației românești în nord-vestul Transilvaniei, în toamna anului 1944, a adus după sine nu doar transformări politice și administrative, ci și o profundă reorganizare a serviciilor poștale. În acest context de tranziție, Direcția Regională P.T.T. Oradea a preluat coordonarea a peste 200 de oficii din teritoriu, între care și Oficiul Baia Mare – cunoscut încă frecvent sub denumirea bilingvă Nagybánya. Revenirea sub autoritate românească s-a lovit însă de dificultăți logistice majore, una dintre cele mai presante fiind lipsa stocurilor suficiente de timbre românești. Ca soluție provizorie, au fost introduse în circulație supratipăririle locale realizate la tipografia „Grafika” din Oradea, cunoscute astăzi sub numele de „Oradea – Emisiunea I 1945”.
Primele utilizări identificate în Baia Mare pot fi plasate spre sfârșitul lunii februarie 1945, moment în care aceste mărci încep să apară sporadic pe corespondență, pe măsură ce noile stocuri erau distribuite în teritoriu prin intermediul Direcției Regionale Oradea. Referiri documentare suplimentare se regăsesc în studiul semnat de cercetătorul maghiar Voloncs Gábor, publicat în anul 2011 în revista „Studii filatelice brașovene”, unde se arată că oficiul băimărean a utilizat în francarea corespondenței curente valori supratipărite la Oradea provenite din seria „Comandanți de oști” (Hadvezérek), emisă în 1943. Sunt menționate, în mod explicit, valorile de 1 Pengő/18 filleri, 2 Pengő/10 filleri și 3 Pengő/30 filleri, piese care reflectă atât caracterul provizoriu al aprovizionării, cât și adaptarea rapidă a serviciului poștal local la noile realități administrative.
În luna martie folosirea lor devine curentă, reflectând dependența oficiului de aprovizionarea regională. Până în aprilie 1945 ele rămân încă prezente în circulație, deși încep să fie întâlnite tot mai des în combinație cu alte valori românești apărute între timp, semn al revenirii treptate la normalitate filatelică.
Corespondența expediată din Baia Mare în această perioadă oferă astăzi o imagine fidelă a realităților poștale de atunci. Scrisorile simple interne constituie categoria cea mai frecventă, francate de regulă cu valori mici supratipărite, expediate către centre regionale precum Cluj, Oradea sau Satu Mare. Cărțile poștale ilustrează adesea francaturi mixte, în care mărcile Oradea apar alături de timbre ungurești rămase în stoc ori de primele emisiuni românești postbelice. De asemenea, imprimatele și corespondența oficială provenită de la instituții locale — primărie, prefectură, unități militare sau întreprinderi miniere — confirmă utilizarea lor de necesitate, nu una filatelică. Mult mai rare sunt piesele recomandate, care necesitau compuneri tarifare mai complexe și care, tocmai prin această raritate, au devenit astăzi deosebit de apreciate.
Ștampilele aplicate în Baia Mare reflectă, la rândul lor, tranziția administrativă. În prima fază continuă să fie folosite ștampilele liniare moștenite, inscripționate simplu „POSTAHIVATAL NAGYBÁNYA” (până la sfârșitul lunii februarie) și „NAGYBÁNYA” (considerată „ștampilă oficială”). Datarea lizibilă a acestor anulări constituie astăzi un element esențial în certificarea utilizării timpurii a emisiunii.
Privite în ansamblu, piesele circulate la Baia Mare relevă numeroase particularități filatelice. Francaturile mixte de tranziție, combinațiile tarifare improvizate sau exemplarele cu supratipăriri deplasate ori imperfect imprimate trimit direct la condițiile tehnice modeste ale momentului. Majoritatea acestor trimiteri nu au fost create pentru colecționari, ci au rezultat dintr-o nevoie poștală reală, fapt care le conferă astăzi o autenticitate și o valoare documentară sporite.
Dincolo de interesul strict filatelic, utilizarea emisiunii „Oradea – I 1945” la Oficiul Baia Mare rămâne o mărturie concretă a procesului de reintegrare administrativă și a eforturilor de refacere a infrastructurii poștale după război. Aceste mărci, modeste ca realizare tipografică, dar încărcate de semnificație istorică, ilustrează dependența logistică de centrul regional Oradea și dinamica unei epoci de reconstrucție. Pentru expozițiile tematice dedicate tranziției poștale din anii 1944–1945, ele constituie repere vizuale și documentare de prim ordin, legând istoria locală a Băii Mari de evoluțiile mai largi ale poștei din Transilvania de Nord.

Turnul („lui”) Ștefan și continuitatea clișeului cartofil

Turnul Ștefan (și nu „lui Ștefan” cum apare greșit pe legenda cărților poștale ilustrate analizate astăzi) din Baia Mare este, fără exagerare, una dintre cele mai persistente și recognoscibile teme din cartofilia românească. Prezent pe cărți poștale încă de la primele vederi tipărite la începutul secolului al XX-lea, monumentul a devenit o veritabilă emblemă urbană, reluată constant de editori prin clișee fotografice considerate reprezentative pentru identitatea orașului.
Vederea analizată se înscrie firesc în această tradiție. Imaginea surprinde turnul într-o perspectivă verticală clasică, care accentuează masivitatea și sobrietatea gotică a edificiului. Absența elementului uman și fundalul luminos îi conferă un caracter documentar, specific vederilor destinate promovării patrimoniului arhitectural.

Interesul filatelic și cartofilic este amplificat de studiul comparativ al verso-ului, care permite o datare exactă și ilustrează evoluția normelor grafice și poștale. Clișeul este identic cu cel al ediției din 1969 (cod 236), confirmând practica frecventă a reutilizării imaginilor consacrate. Verso-ul acelei ediții păstrează încă o structură detaliată, cu indicații explicite pentru completarea adresei, caracteristice sfârșitului anilor ’60.

În anii ’70 se observă o simplificare progresivă: ediția din 1972 (cod 209/72, OSEDT) renunță la explicațiile textuale, adoptând liniatura standard pentru adresă, iar ediția din 1973 (cod 37/73) consolidează acest model, incluzând marca fixă de 40 de bani cu stema R.S.R. și mențiunea „CARTE POȘTALĂ”, conform normelor poștale ale epocii.

Reeditarea din 1977 (cod 2311), realizată de „Arta Grafică” pentru Poșta Română, aduce o legendă bilingvă – română și franceză –, semn al orientării către publicul turistic, fără a altera însă structura standardizată a verso-ului.

Privite în ansamblu, aceste ediții demonstrează longevitatea unui clișeu iconic și rolul său dublu: simbol vizual al Băii Mari și instrument util pentru studierea evoluției editoriale și poștale a cărților poștale ilustrate. Turnul Ștefan rămâne astfel nu doar o prezență constantă pe fața vederilor, ci și un reper valoros pentru cartofilia românească.

Baia Mare în miniatură cartofilă – o vedere emblematică a anilor ’70

Răsfoind colecția mea de cărți poștale ilustrate, am poposit din nou asupra unei vederi care surprinde foarte bine spiritul Băii Mari din anii ’70. Este vorba despre cartea poștală ilustrată cu codul 495/1977, realizată într-o formulă grafică specifică epocii, în care colajul de imagini reușește să concentreze, pe un singur suport, orașul, istoria și potențialul turistic al zonei.
Vederea a fost tipărită în baza comenzii nr. 11012, emisă de Poșta Română către OSETCM, fiind prevăzută cu marcă fixă în valoare nominală de 40 de bani și având un preț de vânzare de 1,90 lei. Analizând mai atent exemplarele din colecție, am constatat că este vorba despre o reeditare a cărților poștale ilustrate 495/1973 și 495/1974, care prezintă unele modificări la nivelul feței destinate corespondenței. 

Un aspect care îmi atrage atenția de fiecare dată este legenda (bilingvă la ediția din 1977, redactată în limbile română și franceză) și tiparul într-o nuanță discretă de gri (cenușiu), caracteristică multor cărți poștale destinate circulației poștale interne din acea perioadă.
Ediția din 1973 a fost realizată în baza comenzii nr. 5028 adresate OSEDT și include legenda exclusiv în limba română, având totodată inserată în numerotare stema municipiului.

Ediția din 1974, tipărită sub comanda nr. 11016 către OSETCM, păstrează aceeași legendă ca cea din 1973, dar adaugă traducerea în limba franceză, precum și sigla Poștei Române amplasată deasupra liniei mediane.
Avem, așadar, de-a face cu același clișeu grafic reeditat în trei ani diferiți, diferențele dintre ediții fiind date exclusiv de elementele de identificare și de prezentare tipografică.

Din punct de vedere iconografic, cartea poștală este construită cu grijă. În colțul stâng superior se află stema municipiului Baia Mare, care conferă ansamblului o identitate vizuală clară. Sub aceasta este redată Piața Gheorghe Gheorghiu-Dej (actuala Piața Revoluției), surprinsă într-o perspectivă amplă, cu Hotelul București (astăzi Hotel Rivulus) dominând fundalul, ca expresie a arhitecturii moderniste a perioadei socialiste. În axul pieței se distinge Statuia Minerului, simbol al tradiției industriale a orașului și al discursului oficial al vremii.
În partea dreaptă sus, privirea este atrasă de Turnul lui Ștefan, monument medieval din secolul al XV-lea, care introduce un contrast puternic față de arhitectura modernă din celelalte cadre. Alături, lacul de acumulare Firiza completează imaginea printr-o notă de calm și echilibru, sugerând atât frumusețea peisajului montan, cât și importanța amenajărilor hidrotehnice pentru dezvoltarea orașului.
Partea inferioară a vederii este rezervată unei cabane turistice din stațiunea Izvoare, amplasată la marginea pădurii de conifere. Această imagine trimite direct la ideea de recreere și turism montan, intens promovată în materialele cartofile ale epocii.
Privită astăzi, această carte poștală ilustrată nu este doar un obiect de colecție, ci și un document vizual valoros. Pentru mine, ea rămâne o mărturie elocventă a felului în care Baia Mare era prezentată și percepută în anii ’70: un oraș modern, ancorat în istorie, înconjurat de natură și deschis turismului.

120 de ani de la darea în exploatare a liniei de cale ferată Baia Mare - Baia Sprie

În anul 1904, în contextul dezvoltării economice accelerate din perioada Imperiului Austro-Ungar, a fost înființată Societatea pe Acțiuni a Căii Ferate Locale Baia Mare - Baia Sprie (în maghiară, Nagybánya-Felsőbányai helyiérdekű vasút részvénytársaság). Obiectivul principal al acestei companii era crearea unei infrastructuri feroviare moderne care să faciliteze transportul de mărfuri și persoane între localitățile Baia Mare (Nagybánya) și Baia Sprie (Felsőbánya), situate în regiunea Maramureșului.

Proiectul s-a bucurat de un sprijin financiar substanțial, valoarea inițială a investiției ridicându-se la 259.000 coroane. Ministerul Comerțului din Budapesta a contribuit cu 100.000 de coroane, în timp ce orașul Baia Sprie a adăugat un aport de 90.000 de coroane. Restul capitalului a fost obținut prin emiterea unui set de acțiuni la purtător cu valoare nominală de 200 coroane fiecare, începând din anul 1907.

În anii premergători deschiderii oficiale, s-au efectuat numeroase lucrări de infrastructură, printre care și construirea unor poduri, terasamente și gări adaptate necesităților locale. Darea în exploatare a liniei de cale ferată Baia Mare - Baia Sprie pe data de 9 noiembrie 1905 a fost un eveniment major pentru comunitățile din zonă, oferind noi oportunități economice și facilitând legăturile comerciale între cele două localități și împrejurimi.
Pe lângă beneficiile economice directe, dezvoltarea căii ferate a contribuit la consolidarea statutului urbanistic al orașelor implicate, stimulând investițiile în minerit, industrie și turism. De asemenea, a reprezentat un pas important în modernizarea regiunii Maramureș, integrând-o mai bine în rețeaua de transport a Imperiului Austro-Ungar.
Chiar dacă linia de cale ferată Baia Mare - Baia Sprie a fost închisă definitiv pe data de 14 iulie 1988 și demontată din teren, ea a rămas un simbol al dezvoltării industriale din acea perioadă, marcând o etapă semnificativă în istoria economică a Maramureșului.
Pentru a satisface interesul pasionaților de filatelie feroviară, Cercul filatelic al Bibliotecii „Petre Dulfu” din Baia Mare a creat și lansat un plic aniversar și o carte poștală ilustrată, fiecare realizată într-un tiraj limitat de 25 de exemplare.

Iványi Grünwald Béla și peisajul băimărean – artă și filatelie într-o singură imagine

În anul 2017, Poșta Maghiară a pus în circulație un timbru cu valoarea nominală de 375 forinți, dedicat pictorului Iványi Grünwald Béla (1867–1940) și uneia dintre cele mai reprezentative lucrări ale sale: „Peisaj din Baia Mare cu Gutâiul” (Nagybányai táj a Gutinnal, 1900).

Această emisiune filatelică face parte dintr-o serie consacrată patrimoniului artistic maghiar, dar are și o valoare simbolică deosebită pentru România, deoarece evocă una dintre cele mai importante școli de artă din Europa Centrală de la începutul secolului XX — Școala de pictură de la Baia Mare.
Lucrarea redată pe timbru înfățișează un peisaj tipic zonei Băii Mari, cu relieful ondulat și muntele Gutâi în fundal, zugrăvit într-o paletă cromatică intensă, caracteristică stilului postimpresionist practicat de Iványi Grünwald.

Artistul, una dintre figurile centrale ale cercului artistic de la Baia Mare, a contribuit activ la transformarea acestui oraș minier într-un veritabil centru artistic internațional, unde artiști maghiari, români, germani și slovaci au colaborat și creat împreună timp de mai multe decenii.
Imaginea reprodusă pe timbru provine din colecția Muzeului de Artă Modernă Janus Pannonius din orașul Pécs, iar fotografia folosită pentru realizarea emisiunii aparține lui Füz István. Designul se remarcă prin fidelitatea redării operei originale, păstrând intensitatea cromatică și compoziția monumentală a peisajului. În colțul superior stânga este menționat numele pictorului și titlul lucrării, în timp ce în partea inferioară regăsim denumirea țării emitente — Magyarország (Ungaria) — și anul emiterii: 2017.
Dincolo de frumusețea sa estetică, acest timbru este o dovadă a modului în care filatelia poate deveni o formă de diplomație culturală și o punte peste granițe și epoci. Pentru colecționarii din România, în special pentru cei din zona Maramureșului, timbrul are o semnificație aparte, deoarece reflectă identitatea artistică a regiunii și amintește de valorile comune ale comunităților care au locuit și creat împreună.

Calea ferată Jibou - Baia Mare: o legătură feroviară esențială

Calea ferată Jibou - Baia Mare este o legătură vitală din nord-vestul României, conectând cele două orașe principale, Jibou și Baia Mare. Această linie feroviară a fost inaugurată pe 2 octombrie 1899, reprezentând un pas important în dezvoltarea transportului feroviar din zonă.
Inițial, această cale ferată a fost construită pentru a permite transportul eficient al resurselor minerale și agricole către alte regiuni ale țării. Deși nu a beneficiat de modernizări majore sau electrificare, această cale ferată păstrează încă o importanță semnificativă pentru regiune din punct de vedere economic și al conectivității.
În prezent calea ferată Jibou - Baia Mare rămâne un instrument crucial pentru transportul de resurse și mărfuri în zonă. Ea contribuie în continuare la dezvoltarea economică prin facilitarea transportului de lemn și alte produse din regiune, sprijinind astfel industria locală și comunitățile din jur.

Această legătură dintre zonele urbane și rurale din regiune oferă acces la servicii, educație și oportunități economice pentru locuitorii din zonă. De asemenea, permite o conexiune directă între Maramureș și alte părți ale țării.

În lungime de 58 de km, acest segment de linie de cale ferată este străbătută zilnic, în medie, de 13 perechi de trenuri de călători aparținând operatorilor CFR și Interregional. Trenurile parcurg, de regulă, această distanță între 60 și 90 de minute, în funcție de rang și restricții impuse. Sperăm ca în viitorul nu prea îndepărtat și acest segment de linie să fie inclus într-un proces de modernizare a infrastructurii, precum și adaptarea pentru transportul de mare viteză.

Din punct de vedere filatelic, linia a fost aniversată până acum în anii 1999 și 2019, după cum reiese din lucrarea „Elemente de patrimoniu filatelic al municipiului Baia Mare” apărută în anul 2021, unde regăsiți reproduceri ale pieselor realizate.

Acum, la aniversarea a 125 de ani de la inaugurarea liniei, în cadrul cercului filatelic al Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare am realizat două plicuri aniversare unde în semi-ilustrația primului am surprins un automotor ADH 11 la intrarea în Someș Odorhei (aflat la 9 km de Jibou), iar în semi-ilustrația celui de al doilea am surprins automotorul IRC 95 80 0928 051, aparţinând operatorului Interregional călători, în gara Baia Mare pregătit de plecare către Jibou ca tren Regio 15888.

Suplimentar am mai realizat și o carte poștală ilustrată cu automotorul ADH 11 la intrarea în Someș Odorhei. Totodată, inginerul Lőrincz Tiberiu, membru AFFR și al Cercului Filatelic Satu Mare, a machetat o frumoasă ștampilă aniversară care a fost aplicată și pe corespondența expediată de la Oficiul Poștal nr. 1 din Baia Mare, în ziua de miercuri, 2 octombrie 2024, trei plicuri ocazionale surprinzând cele două gări în diverse perioade de timp precum și traversarea podului de la Ulmeni de către un tren tractat de o locomotivă cu abur în anul 1979, un timbru fără valoare și un carton filatelic.

Dublu eveniment filatelic în Maramureș

Plic ocazional realizat de Jurnalul Filatelic.

În cadrul activității cultural-patriotice „TE SALUT, TE RESPECT și TE IUBESC ROMÂNIE”, organizat la Cercul Militar din Baia Mare de către Filiala Maramureș a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, astăzi, 29 noiembrie 2022, începând cu ora 15.00, va fi prezentat un eveniment filatelic.
Primăria comunei Șișești și Asociația „Renașterea Șișeșteană” au solicitat Companiei Naționale „Poșta Română”, aprobarea utilizării, în data de 29 noiembrie 2022, de către Ghișeul postal din Șișești și Oficiul Postal nr. 1 Baia Mare, a două ștampile omagiale realizate cu prilejul Centenarului morții lui Vasile Lucaciu, precum și realizarea unui întreg poștal.

Plic ocazional realizat de Jurnalul Filatelic.

Amprenta acestor ștampile a fost realizată de domnul Samuel Pascariu, student la Universitatea din Iași, fiind omologate de Federația Filatelică Română cu numerele 2497 (Șișești) și 2498 (Baia Mare).
Oficiile poștale autorizate vor utiliza ștampila omagială pentru obliterarea corespondenței, numai în ziua evenimentului.

Întreg poștal realizat de Romfilatelia pentru Poșta Română.

Întregul postal, realizat de Romfilatelia, a fost distribuit la magazinele filatelice și la oficiile poștale în toată țara.
Fiind un moment istoric important, filatelia română, și prin realizările făcute de Jurnalul filatelic, acordă atenția cuvenită Eroului Națiunii Române, contribuind în acest mod la redarea aureolei pe care părintele dr. Vasile Lucaciu a avut-o la anul 1918, fiind unul din artizanii României Întregite, și mai mult decât atât! Trebuie să menționăm faptul că toate aceste manifestări, care au loc în aceste zile, sunt o sinteză a pasiunii, muncii deosebite depusă cu drag, de un OM al Șișeștiului, dl. GAVRIL BABICIU!

Casa de Cultură a Sindicatelor din Baia Mare - perspective cartofile

Prima carte poștală cu imaginea Casei de Cultură.

Anul acesta s-au împlinit 55 de ani de când a început construcția Casei de Cultură a Sindicatelor din Baia Mare (1967). Arhitectul acestei prestigioase clădiri a fost Nicolae Porumbescu. Locația aleasă pentru construcție era pe locul unui fost cartier evreiesc (la plecarea evreilor, aceste terenuri au fost vândute unor localnici – pe locul Casei de Cultură erau terenurile a două familii, care au fost expropriate: Takacs şi Fejes).
În anul 1971 lucrările au fost finalizate, iar inaugurarea a avut loc la 20 februarie. Construcția a fost realizată de către Trustul de construcţii Maramureş cu banii Uniunii Generale a Sindicatelor din România și a costat aproximativ 16 milioane de lei. 
Din punct de vedere arhitectural s-a realizat o îmbinare fericită între arta populară maramureşeană şi arta populară românească în general atât în cioplitura în lemn cât şi cea în piatră, aceasta din urmă fiind o imitaţie (beton turnat cu praf de piatră şi marmură). Sala de spectacole, de 718 locuri, scena era cu pod, fosă modernă şi cortină din fier (17—20 tone) acţionată electric.
Trăsătura funcţională a clădirii a fost completată de o sală de conferinţe cu 190 de locuri în stil amfiteatru (unde astăzi susțin spectacole trupa de teatru Ararat) şi o estradă pentru conferenţiar, fotocineclub cu 2 laboratoare, sala de balet pentru copii, sala atelierului de lucru pentru cercul de artă plastică, sală de expoziţii de artă plastică, bibliotecă şi săli pentru cercuri şi cursuri. Foaierele şi barul elegant erau pardosite cu marmură albă. Pe lângă săli clădirea are holuri spaţioase finisate cu lambriuri din esenţe lemnoase contrastante şi structura meşteşugită a plafonului. O notă deosebită a edificiului o dădea dantelăria din piatră.
În luna mai a anului 1971 Casa de cultură a sindicatelor din Baia Mare găzduia activitatea a 18 cercuri: 4 cercuri de radio şi electronică industrială, 2 cercuri de stenografie, cerc de artă plastică, cineclub, cerc foto, cercuri de muzică pentru diferite instrumente, cerc de balet pentru copii, cerc pentru tinerele gospodine, două cercuri de artă dramatică în limba română şi maghiară, un club de jazz şi altele. La casa de cultură și-a desfăşurat activitatea şi universitatea populară cu 12 cercuri de cultură generală, 5 cursuri de limbi străine şi 1 curs de matematică. Activitatea artistică de amatori era desfăşurată de ansamblul folcloric „Tulnicul”, 2 formaţii de muzică uşoară, 2 formaţii de teatru, in limbile română şi maghiară, un cor de cameră, o fanfară, un grup de solişti vocali de muzică cultă şi un ansamblu profesionist.
Primul director al Casei de Cultură a fost Teodor Pop, urmat la scurt timp de Claudia Zainea (au fost singurii doi directori din perioada 1971-1989).
Locația edificiului este Bd. Independentei nr. 4. Coordonatele GPS sunt: latitudine — 47°39′32.98′′N (47.659161), longitudine — 23°34′13.98′′E (23.570552).
Pe scena Casei de Cultură au prezentat spectacole atât artiștii locali (Ansamblul Maramureșul, Ansamblul Transilvania etc), cât și marii artiști ai teatrelor din Capitală, precum și orchestre de operetă, simfonice etc.
Copil fiind pe scena Casei de Cultură pot să spun că m-am lansat ca mic „artist” în cadrul serbărilor școlare. Dacă țin bine minte au fost cam trei la număr (în clasele a V-a, a VI-a și a VII-a). Atipic din fire, lumina reflectoarelor m-a fermecat mai puțin,iar magnetul care mă atrăgea provenea din culise și camera tehnică. Așa am ajuns mai târziu să mânuiesc reflectorul mobil aflat în balcon în cadrul unor spectacole susținute de Palatul elevilor (printre care și câteva ediții ale Festivalului „Ursulețul de Aur”), Printre alte activități desfășurate în incinta acestei instituții, am participat la clubul de cine-animație (în sala de la ultimul etaj), clubul de ecologie și activitățile de șah și schimb filatelic care se desfășurau în holul de la etajul II sau III.
În perioada 1995 (18 august) - 2010 aici a fost sediul Radio Galaxia, unde am avut privilegiul ca în decursul a cinci ani (cu oarecare întreruperi) să fiu în slujba ascultătorilor ca regizor de emisie, animator și realizator de programe radio. În prezent spațiul în care s-a desfășurat activitatea postului local de radio este sediul trupei de teatru Ararat.
La ora actuală clădirea se află într-un stadiu avansat de degradare, spre nemulțumirea populației urbei.

Imaginea clădirii a rămas imortalizată pe o serie de întreguri poștale (plicuri), cărți poștale (CP) și ilustrate cărți poștale (CPI) pe care încerc să le indexez în această postare. În cazul în care dețineți și alte piese mi le puteți trimite pentru a completa informațiile furnizate. O parte dintre ele au fost datate după ștampila poștei, anul emiterii nefiind menționat. S-ar putea ca această datare să nu fie foarte exactă, de aceea orice ajutor este binevenit.

1972 - Vedere a fațadei luată de pe podul de peste râul Săsar (din partea stângă), CPI, color, 10,5 x 15 cm, OSEDT după o fotografie de Ion Petcu, marcă fixă 40 bani (stema României), cod 419/72, comanda 5415, preț de vânzare 1,90 lei, legenda în limba română (imaginea cărții poștale în deschiderea materialului).

 

1973 - Vedere din partea stângă. CP, monocrom (albastru), marcă fixă 30 bani (stema României), cod 1363/73, comanda 5206, preț de vânzare 30 bani, legenda în limba română.

1973 - Vedere din partea stângă. CPI, color, Editura Meridiane după o fotografie realizată de Al. Mendrea, fără marcă fixă, cod 7740, realizată la I.P. Sibiu, preț de vânzare 1,50 lei, legenda în limbile română, engleză, franceză, germană și rusă. 

1973 - Vedere a fațadei luată de pe podul de peste râul Săsar (din partea stângă - clișeu asemănător cu ediția 1972), CPI, color, OSEDT, marcă fixă 40 bani (stema României ?), cod 576/73, comanda ?, preț de vânzare 1,90 lei (?), legenda în limba română (?).

1973 -  Vedere a fațadei luată de pe podul de peste râul Săsar (din partea stângă - clișeul CPI cod 576/73), întreg poștal (plic), color, marcă fixă 55 bani (stema României), cod 1245, comanda 7218, preț de vânzare 1 leu, legenda în limba română.

 

1974 - Vedere a fațadei luată de pe podul de peste râul Săsar (din partea stângă - clișeu asemănător cu edițiile 1972 și 1973), CPI, color, 147 x 105 mm, OSETCM după o fotografie de Ion Petcu, marcă fixă 40 bani (stema României), cod 576/74, comanda 11.016, preț de vânzare 1,90 lei, legenda în limbile română și franceză.

1974 - Colaj Baia Mare, Casa de Cultură (coloana din stânga, imaginea centrală) surprinsă din Parcul Dacia, CPI, color, Editura Meridiane după o fotografie realizată de Sorin Dan, fără marcă fixă, preț de vânzare 1,50 lei, legenda în limba română. Există și variantele unde în loc de numele fotografului este menționat „Arta Grafică”, precum și I.P. Arta Grafică pe linia verticală în drept cu numele editurii (fără a fi menționat fotograful). De asemenea am întâlnit și o a patra variantă în care nu se menționează deloc numele fotografului și nici a tipografiei unde a fost multiplicată vederea. Există posibilitatea ca aceste variante să fi fost editate în ani diferiți. Într-unul dintre tiraje, probabil după anul 1980, este menționat codul 10109.

1974 (?) - Vedere luată din parcul Dacia cu clădirea Casei de Cultură (subiect secundar) în partea stângă (plan depărtat), CPI, color, Editura Meridiane după o fotografie de Al. Mendrea, fără marcă fixă, cod 7742, realizată la I.P. Arta Grafică, preț de vânzare 1,50 lei, legenda în limba română. (printre piesele analizate am găsit una circuată în 1974 - data timpurie)

 

1976 - Vedere a fațadei luată de pe podul de peste râul Săsar (din partea stângă) cu stema municipiului Baia Mare (în partea stângă), CPI, color, Editura Meridiane după o fotografie de Sorin Dan, fără marcă fixă, cod 9368, realizată la I.P. Sibiu, preț de vânzare 1,50 lei, legenda în limbile română, engleză, franceză, germană și rusă.

   

 

1976 (?) - Colaj Baia Mare, imaginea Casei de Cultură apare în colțul din stânga jos (fotografie aeriană), Editura Meridiane, fără marcă fixă, realizată la I.P. Sibiu, preț de vânzare 1,50 lei, legenda în limba română (piesa analizată a fost circulată în 1986). Am întâlnit același clișeu, aceiași editură, de data aceasta tiparul este realizat la I.P. Arta Grafică iar culoare titulaturii (numele orașului) este schimbată (negru în loc de galben), cod 5000, preț de vânzare 1,50 lei, legenda în limba română (piesa analizată a fost circulată în 1976).

 

 

1978 - Vedere aeriană cu clădirea Casei de Cultură în partea stângă (stema municipiului Baia Mare în colțul din stânga sus), CPI, color, Editura Sport Turism după o fotografie de C.P.C.S., fără marcă fixă, cod EST 4005, realizată la I.P. Arta Grafică, preț de vânzare 1,50 lei, legenda în limbile română, engleză, franceză, germană și rusă. Există și varianta fără numele întreprinderii poligrafice unde s-a făcut tiparul, în care legenda este în limbile română, franceză, engleză, germană și rusă.

 

1980 - Vedere aeriană cu clădirea Casei de Cultură, CPI, color, OSETCM după o fotografie de V. Stamate, marcă fixă 40 bani (stema României), cod 3630/80, comanda 11033, preț de vânzare 1,90 lei, legenda în limbile română și franceză.

1980 - Vedere a Casei de Cultură, CPI, color, 150 x 105 mm, OSETCM după o fotografie de Ion Petcu, marcă fixă 40 bani (stema României), cod 576/80, comanda 11016, preț de vânzare 1,90 lei, legenda în limbile română și franceză.

1980 - Vedere a fațadei luată de pe podul de peste râul Săsar (din partea stângă) cu stema municipiului Baia Mare (în partea dreaptă), CPI, color, Editura Meridiane după o fotografie de C. Vladu, fără marcă fixă, realizată la I.P. Sibiu, cod 13058, preț de vânzare 1,50 lei, legenda în limbile română, engleză, franceză, germană și rusă. Clișeul este reeditat, într-un alt tiraj, probabil în 1982, fără a se menționa codul pe spatele vederii.

 

1981 - Vedere laterală (dreapta) a Casei de Cultură (din parcarea hotelului Carpați), CPI (gen fotografie felicitare cu prilejul sărbătorilor de iarnă), alb negru, sucursala Maramureș - Baia Mare a Băncii de Investiții.

 

1982 - Vedere a fațadei luată de pe podul de peste râul Săsar (din partea stângă), CPI, color, Editura Meridiane după o fotografie de Sorin Dan, fără marcă fixă, cod 9368, realizată la I.P. Sibiu, preț de vânzare 1,50 lei, legenda în limbile română, engleză, franceză, germană și rusă.

 

1983 -  Vedere a fațadei luată de pe podul de peste râul Săsar (din partea dreaptă), CPI, color, 10,5 x 15 cm, Editura Sport-Turism, după o fotografie de Aurelia Cristescu, fără marcă fixă, cod ?, realizată la I.P. Sibiu, preț de vânzare 1,50 lei, legenda în limbile română, franceză, engleză, germană și rusă.

1983 -  Vedere a fațadei luată de pe podul de peste râul Săsar (din partea stângă), întreg poștal (plic), color, marcă fixă 2 lei (stema României), cod 0169, preț de vânzare 2,45 lei, legenda în limba română.

 

  

1984 - Vedere a fațadei luată de pe podul de peste râul Săsar (din partea stângă), CPI, color, pare să fie același clișeu cu al cărții poștale din 1972 redat într-un cadru mai larg, OSETCM după o fotografie de Ion Petcu, marcă fixă 2 lei (stema României), cod 576/84, comanda 11005, preț de vânzare 3,50 lei, legenda în limbile română și franceză.

 

Pentru următoarele cărți poștale ilustrate nu am putut stabili anul apariției și/sau datele de identificare (cu puțin ajutor din partea dvs. poate reușim să clarificăm aceste aspecte):

? - Vedere luată din parcul Dacia cu clădirea Casei de Cultură în partea stângă (plan depărtat), CPI, color, Editura ? după o fotografie de ?, fără marcă fixă (?), cod ?, realizată la I.P. ?, preț de vânzare 1,50 lei (?), legenda în limbile română, engleză, franceză, germană și rusă (?).

198x (?) - Vedere a fațadei luată de pe podul de peste râul Săsar (din partea stângă), CPI, color, 10,5 x 15 cm, Editura Meridiane după o fotografie de C. Vladu, fără marcă fixă, cod ?, realizată la I.P. Sibiu, preț de vânzare 1,50 lei, legenda în limbile română, engleză, franceză, germană și rusă.
 

20xx (?) - Colaj Baia Mare, imaginea Casei de Cultură apare în colțul din dreapta sus (fotografie din partea față-dreapta a clădirii), Editura Proema după o fotografie de Ioan Brezoski, 10,5 x 15 cm.

Bibliografie:
Cotos Robert - Casa de Cultură a Sindicatelor din Baia Mare, 8/10/2022 pe Cotosra (https://www.cotosra.ro/casa-de-cultura-a-sindicatelor-din-baia-mare/) accesată la data de 15/10/2022
Maramures.org - Casa de Cultură Baia Mare pe Portal Maramureș (https://maramures.org/item/casa-de-cultura-baia-mare/) accesată la data de 15/10/2022
Alexandru-Leonard Pop, Bogdan-Vasile Cioruța și Gabriela Pop - „Elemente de patrimoniu filatelic al municipiului Baia Mare”, editura Biblioteca Județeană „Petre Dulful” din Baia Mare, 2021, ISBN 978-606-8967-25-7
Catalogul expoziției „Ziua Mărcii Poștale Românești” 1987
Cătălin Vischi - Baia Mare, în urmă cu 50 de ani: cum arăta urbea și ce se întâmpla în oraș în anul 1971, la 31 decembrie 2021 în 2m News (https://2mnews.ro/exclusiv-baia-mare-in-urma-cu-50-de-ani-cum-arata-urbea-si-ce-se-intampla-in-oras-in-anul-1971/), accesat la data de 15.10.2022
Luminiţa Silea - Arhitectul uitat al României în Actual de Cluj sin 26 noiembrie 2019 (https://actualdecluj.ro/arhitectul-uitat-al-romaniei-el-a-proiectat-multe-dintre-cladirile-din-perioada-comunista-pe-care-astazi-le-cunosti/), accesat la data de 15.10.2022
Vartejanu Dragoș -  Așa cum a fost România de-altădată: Baia Mare (Colecții și Colecționari - Cartofilie) din 9 noiembrie 2013 pe site-ul Îmi pasă (https://sanuuitam.blogspot.com/2013/11/asa-cum-fost_9.html) accesat la 13.11.2022
Olga Apostol - După 15 ani..., în Steaua roșie, nr. 109 (4.082) din 9 mai 1971.