Fauna din Valea Samina

Valea Samina este o regiune montană din Liechtenstein, situată în sud-estul țării, între vârfurile muntoase Triesenberg și Malbun. Este o destinație populară pentru turiști și iubitori ai naturii datorită frumuseții sale naturale și a peisajelor alpine. Valea Samina este cunoscută pentru flora și fauna sa bogată, fiind un habitat natural pentru multe specii de plante și animale, printre care și cele patru specii de animale care sunt reprezentate pe noile timbre emise de Oficiul Poștal din Liechtenstein pe data de 6 martie 2023.
Naturile sălbatice-romantice nealterate ale acestei regiuni alpine populare oferă un habitat ideal pentru Salamandra Alpină (pe timbrul cu valoarea nominală de 90 centime elvețiene). Amfibianul lucios negru naște pui vii și nu depinde, prin urmare, de apele de reproducere. Furnica de Argint Alpină (pe timbrul cu valoare nominală de 110 centime elvețiene) este acum găsită numai local în Alpii Orientali. Ca specie amenințată, Formica selysi (lat.) se clasează în poziții ridicate în listele roșii ale regiunii. Gândacul Ceruchus chrysomelinus (pe timbrul cu valoarea nominală de 180 centime elvețiene) este singurul reprezentant al speciei sale din Europa Centrală. Masculii și femelele acestor gândaci diferă în lățimea capului și mărimea mandibulelor lor. Melcul Chilostoma (pe timbrul cu valoare nominală de 230 centime elvețiene) este al patrulea animal din grup. Are o cochilie plată și rotundă cu mai multe bobine pe măsură ce îmbătrânește. Designul noilor timbre uzuale machetate de Christine Böhmwalder cu ilustrații, schițe și scriere veche amintește de manualele din vremurile de demult. Fiecare timbru prezintă diferite detalii și stadii de dezvoltare ale animalului respectiv. Timbrele au fost paginate în coli de câte 20 de mărci poștale. Emisiunea este însoțită de patru maxime și FDC-uri în mai multe variante de prezentare.

Evoluția filateliei și provocările actuale: de la francarea corespondenței la dilemele colecționării moderne

Filatelia a luat naștere din pasiunea de a aduna timbre poștale, delicat desprinse de pe scrisori și organizate în clasoare după criterii specifice. Aceasta a devenit o activitate plăcută și inteligentă pentru a petrece timpul liber.
Unii colecționari au decis să adune și timbre nefolosite, procurându-le de la poștă în timpul circulației lor. Alții au preferat să colecționeze doar timbrele neuzate, iar cei care nu au reușit să adune serii complete de pe scrisori și-au completat colecția cu timbre neutilizate.
Totuși, includerea în album a timbrelor primite în plic, achitate cu sume semnificative și care altfel nu pot fi obținute (deoarece nu sunt disponibile în oficiile poștale, în deosebi cele din provincie) sau sunt greu de procurat și la prețuri exagerate, nu poate fi numită filatelie, ci mai degrabă snobism. Timbrele emise exclusiv pentru a înfrumuseța albumul colecționarului nu pot fi considerate timbre poștale autentice.
Cred că abonamentele filatelice oferite de Romfilatelia au fost create pentru a oferi colecționarilor posibilitatea de a obține timbre pentru colecție, fără prea multă bătaie de cap, pe măsură ce acestea sunt emise, în schimbul unei taxe. Cu toate acestea, nu este acceptabil ca anumite timbre să fie disponibile doar pentru o minoritate care a consimțit să plătească această taxă. Rolul ghișeelor poștale ar trebui să fie și vânzarea timbrelor în perioada în care acestea sunt în circulație, adică atunci când au putere de francare, iar după aceea, în limita disponibilității din fiecare serie și valoare nominală emisă. Aceasta ar stimula colecționarii din provincie, unde nu există magazine filatelice.
Jurnalul filatelic luptă de șase ani pentru a promova filatelia în secolul XXI în România, dar este dificil de crezut că un colecționar de timbre poștale dintr-un oraș mai mic sau de la țară ar fi dispus să încheie un abonament filatelic și să plătească sume mari pentru achiziționarea timbrelor din seriile scumpe românești emise lunar sau aproape lunar, cu valori nominale care, uneori, te lasă fără respirație, în diverse forme de prezentare (colecții mici de X timbre, cu sau fără viniete și tabsuri, și uneori în mai multe variante).
Și voi da ca exemplu doar emisiunile emise în luna mai 2023, ale căror timbre care ar trebui să se regăsească astăzi în oficiile poștale din țară pentru francarea corespondenței:
Europa 2023: 2 valori (7,50 lei și 11 lei). La nivel național Poșta Română a beneficiat de câte 3.200 de mărci poștale din fiecare valoare nominală în coli de câte 32 de timbre + 8 viniete. La oficiile poștale din Baia Mare n-am văzut, până la această oră, nici măcar un exemplar. Pentru „filateliști”, prin Romfilatelia, sunt disponibile și minicoli de 8 timbre (4 serii) și două modele de blocuri a cate 4 timbre. La ora redactării acestui material, în magazinul on-line al companiei stocurile de FDC-uri și mape filatelice era epuizat.
150 de ani de la moartea lui Alexandru Ioan Cuza: 1 valoare (2,20 lei). La nivel național Poșta Română a beneficiat de 3.200 de mărci poștale paginate în coli de câte 32 de timbre. La oficiile poștale din Baia Mare n-am văzut, până la această oră, nici măcar un exemplar. Pentru „filateliști”, prin Romfilatelia, sunt disponibile și două modele de minicoli de 8 timbre cu manșetă ilustrată. La ora redactării acestui material, în magazinul on-line al companiei stocurile de FDC-uri era epuizat.
Bujorul, floarea națională a României: 5 valori (2,10 lei, 2,30 lei, 2,90 lei, 4,30 lei și 34 lei). La nivel național Poșta Română a beneficiat de câte 16.000 de mărci poștale din primele patru valori nominale paginate în coli de câte 32 de timbre și 250 de exemplare ale coliței nedantelate (sunt curios în ce oficii poștale din țară au ajuns acestea). La oficiile poștale din Baia Mare n-am văzut, până la această oră, nici măcar un exemplar din nici o valoare nominală a acestei serii. Pentru „filateliști”, prin Romfilatelia, sunt disponibile și minicoli de 4 timbre cu manșetă ilustrată și mape filatelie care conțin blocuri de 4 timbre nedantelate.
Expoziția Filatelică Internațională IBRA 2023: 2 valori (11 lei și 34 lei). La nivel național Poșta Română a beneficiat de 3.200 de mărci poștale paginate în coli de câte 32 de timbre + 8 viniete din timbrul cu nominalul de 11 lei și de 250 de exemplare ale coliței dantelate al cărui timbru are valoarea de 34 lei. La oficiile poștale din Baia Mare n-am văzut, până la această oră, nici măcar un exemplar. Pentru „filateliști”, prin Romfilatelia, sunt disponibile și minicoli de 4 timbre cu două viniete, precum și blocuri de câte 2 timbre nedantelate.
Analizând toate acestea se ridică următoarele întrebări: ce (mai) reprezintă filatelia și cum poate ea supraviețui în România? Așteptăm răspunsurile voastre într-un comentariu.

Locomotivele de pe Achenseebahn

Achenseebahn este o cale ferată turistică cu ecartament îngust (1.000 mm) care operează pe o distanță de 6,78 km între Jenbach și Seespitz, pe malurile lacului Achensee din Tirolul de Nord, Austria, considerată a fi una dintre cele mai frumoase cai ferate de munte din lume. A fost inaugurată în anul 1889 și este una dintre cele mai vechi căi ferate turistice din Europa, fiind încă în funcțiune astăzi.

Calea ferată Achenseebahn este formată din locomotive cu abur cu cremalieră (rack) și vagoane de pasageri construite în stilul tradițional tirolez. Locomotiva Achensee Rack este una dintre principalele atracții turistice ale regiunii, fiind una dintre cele mai vechi locomotive cu abur din Europa, construită în anul 1889 și care este încă în funcțiune și astăzi.
Traseul căii ferate trece prin peisaje impresionante de munți, văi și lacuri, oferind o experiență turistică unică, atrăgând numeroși vizitatori în fiecare an. Acesta oferă, de asemenea, o gamă largă de evenimente și servicii, inclusiv călătorii cu locomotiva cu abur și cu tracțiune diesel, tururi ghidate și experiențe culinare în vagoanele restaurante.

Sculptor, pictor și poet: Amar Nath Sehgal, un artist indian modernist de renume

Anul acesta se împlinesc 75 de ani de la începutul prieteniei dintre Luxemburg și India, iar un mod excelent de a sărbători această aniversare este prin lansarea unei emisiuni filatelice dedicate ilustrului artist indian modernist, Amar Nath Sehgal, care a fost și sculptor, pictor, poet și educator de artă. După ce a petrecut o perioadă în New York în anii 1950, studiind educația artistică, Amar Nath Sehgal a devenit profesor la Colegiul de Arte din Delhi și a urmat o carieră de succes ca artist, pictor și poet. El a început să aibă legături cu Luxemburgul în 1966, când a venit în Marele Ducat pentru prima sa expoziție solo la Musée National d'Histoire et d'Arts din orașul Luxembourg. În 1979, Amar Nath Sehgal și-a deschis propriul atelier în Luxemburg și a locuit între Luxemburg și India până când s-a întors la New Delhi în 2004.
Pe data de 14 martie 2023, administrația poștală din Luxemburg a lansat o emisiune aniversară formată din două mărci poștale (30 x 40 mm) cu o valoare nominală de 1 euro și paginată sub formă de bloc (120 x 80 mm), realizată de către Anne Mélan.
Primul timbru ilustrează sculptura „Flautistul”, care înfățișează un instrumentist indian în picioare, ținând flautul în mână, gata să înceapă să cânte. Sculptura este creată într-un stil modernist, cu linii curbe și detalii subtile care sugerează mișcarea muzicianului în timp ce interpretează la flaut. Această sculptură este considerată una dintre cele mai reprezentative opere ale lui Amar Nath Sehgal și se spune că exprimă muzica și poezia într-o formă sculpturală. „Flautistul” a fost expus în numeroase galerii și muzee de artă din întreaga lume și este considerat unul dintre cele mai importante exponate de artă modernă din India.
Cel de-al doilea timbru aniversar ilustrează sculptura „Prieteni”, care înfățișează două persoane așezate împreună, susținându-se reciproc într-un gest de prietenie. Sculptura este creată într-un stil modernist, cu linii fluide și detalii subtile care evidențiază legătura intimă dintre cei doi prieteni. Se spune că această sculptură exprimă valorile prieteniei, încrederea și sprijinul într-un mod simplu și puternic. „Prieteni” a fost expus în numeroase galerii și muzee de artă din întreaga lume și este considerat unul dintre cele mai importante exponate de artă modernă din India.

Gustave Eiffel - omul care a ridicat un simbol al Franței până la cer

Anul acesta se celebrează Centenarul Morții celebrul inginer Alexandre Gustave Bonickhausen, cunoscut sub numele de Gustave Eiffel. În trecut, tânărul Gustave era pregătit să urmeze cariera unchiului său în industria chimică, însă a ales să se îndrepte către construcțiile metalice din cauza unui conflict familial. La vârsta de 25 de ani, i s-a dat ocazia de a lucra la proiectul de construcție a podului feroviar din Bordeaux, urmat de multe alte proiecte de succes pe care le cunoaștem astăzi, cum ar fi Turnul Eiffel, Statuia Libertății și Podul D. Maria Pia din Porto.
Cu ocazia acestei aniversări, La Poste a creat o emisiune filatelică în parteneriat cu ADGE - Asociația Descendenților lui Gustave Eiffel. Emisiunea, lansată pe 27 martie 2023, machetată de Sarah Lazarevic, constă într-un bloc de mărci în gravură bazate pe fotografii din Muzeul Orsay, precum și o coliță cu o marcă poștală cu valoarea nominală de 1,80 euro.
În plus, există și un bloc special care reproduce mărcile poștale din 1939, cu ocazia celei de-a 50-a aniversări a construirii Turnului Eiffel, cu desen și gravură realizate de Henri Cheffer, precum și o reproducere a mărcii poștale din 1982 „Gustave Eiffel 1832-1923”, cu desen și gravură realizate de Marie-Noëlle Goffin. Aceste emisiuni filatelice au fost pre-lansate între 23 și 25 martie 2023 la Le Carré d'Encre, Dijon și Jarville-la-Malgrange și la cel de-al 7-lea Bienal Filatelic de Paris - „Salonul Filatelic de Primăvară”.

Locomotiva cu abur „White Mountain Central No. 4”

Locomotiva cu abur „White Mountain Central No. 4” este o locomotivă Heisler de 32 de tone, folosită pentru exploatarea lemnului și construită în anul 1929 (unele surse menționeză anul 1926 ca fiind data fabricației).
În 1958, Compania de Turism Feroviar White Mountain Central Railroad (WMCRR) a achiziționat această locomotivă Heisler care, până atunci, fusese folosită la International Shoe Company din Marlington, West Virginia. În 1961, WMCRR a introdus locomotiva Heisler în serviciu și aceasta a tractat trenul turistic White Mountain Central în mod continuu între 1964 și 1976. Între 1977 și 1984, a fost utilizată doar periodica la tracțiunea trenului turistic. În 1984, s-a încercat creșterea numărului de vagoane de pasageri la 5, ceea ce a depășit capacitățile acestei locomotive. Din acea perioadă, locomotiva a fost depozitată în spatele hangarului și a fost pornită intermitent până în septembrie 2006. În prezent, se află depozitată și este inutilizabilă.

Plic filatelic dedicat celei de-a 44-a ediții a Salonului Național „Mihai Eminescu”

Cu ocazia celei de-a 44-a ediții a Salonului Național „Mihai Eminescu”, care se va desfășura în sala de expoziții Constantin Brâncuși a Palatului Parlamentului, Asociația Filateliștilor din București - Gruparea Centenar 2018, în colaborare cu Societatea Numismatică Română - Gruparea Colecționarilor de Medalii și Insigne „Mihai Eminescu”, a creat și va pune la dispoziția celor interesați un plic filatelic dedicat acestui eveniment.
Plicul este ilustrat cu o frumoasă pictură semnată de Ecaterina Mihai și va avea o ștampilă ocazională aprobată de Federația Filatelică Română și omologată de C. N. Poșta Română, datată pe 7 iunie 2023.
Atenție, colecționarilor: tirajul plicurilor este limitat la 30 de exemplare, iar o bună parte dintre acestea vor fi distribuite de Mihai Costin! Pentru alte solicitări și detalii, îl puteți contacta pe Facebook, pe Șerban Drăgușanu.
Menționăm că Salonul va deschide porțile miercuri, 7 iunie 2023, la ora 15:00, și va putea fi vizitat zilnic între orele 10:00 și 16:00 până pe 30 iunie 2023.

Când știința și lumea animală se întâlnesc

Oamenii de știință britanici au descoperit că terapia cu pisici poate fi considerată o știință autentică după ce au făcut un experiment cu o pisică pe nume Marta. S-a dovedit științific că aceasta a avut un câmp electromagnetic mai puternic decât un generator de curent de joasă frecvență folosit pentru tratamentul inflamației cronice.
În cadrul unui experiment clinic, într-un grup de oameni care a fost tratat cu ajutorul unei pisici s-au vindecat cu toții, în timp ce în celălalt grup, tratat cu un generator de curent de joasă frecvență, doar jumătate dintre bolnavi s-au vindecat.

Cercetările ulterioare au demonstrat că pisicile produc curent de joasă frecvență și contactul cu blana sau unghiile lor poate acționa asupra centrilor inflamați și poate ucide microbii. Pisicile pot fi folosite pentru a trata articulațiile și bolile ginecologice, prin simpla așezare pe burtă și mângâiere timp de aproximativ douăzeci de minute.
Torsul pisicilor și masajul lor cu unghiile pot avea efecte terapeutice, întărind oasele, îmbunătățind circulația cerebrală și stabilizând tensiunea arterială și ritmul cardiac.

Pisicile sunt capabile să schimbe energia cu energia umană și pot fi poziționate în funcție de boala tratată, iar terapia cu pisici poate determina absorbția vânătăilor interne și restabilirea schimburilor celulare.
Persoanele care iubesc pisicile au tendința să apeleze la serviciile medicale mai rar decât cei care le evită. Întrucât relația dintre o pisică și proprietarul său se bazează pe dragoste și încredere reciprocă, modul în care pisica este tratată poate avea un impact semnificativ asupra sănătății sale. De fapt, prea multă energie negativă acumulată de proprietarul său poate duce la probleme grave de sănătate pentru pisică, inclusiv moartea.

Contribuții la identificare unor noi posibile erori filatelice

Timbrul din emisiunea „Marina - Nave” analizat.

Eroarea filatelică apare atunci când un timbru poștal este tipărit sau perforat în mod incorect. Aceste erori pot fi datorate unei varietăți de factori, inclusiv erori în procesul de tipărire, disfuncționalități ale mașinii de tipărire, greșeli umane sau defecte ale hârtiei ori ale perforațiilor.

Detaliu cu posibilele erori evidențiate.

Aceste erori pot face timbrele poștale mai rare și mai valoroase pentru colecționari, în funcție de cât de rară este eroarea și de gradul de defect al timbrului. De exemplu, o eroare de imprimare în care o culoare sau o parte din design este lipsită poate face ca un timbru să devină mult mai valoros decât timbrul standard.

Scanare a „spatelui” mărcii poștale,
pentru a se putea observa că eroarea
nu provine dintr-un posibil defect al hârtiei.

Eroarea filatelică este „cireașa de pe tort” pentru colecționarii de timbre, deoarece poate avea un impact semnificativ asupra valorii lor. Colecționarii experimentați înțeleg cum să identifice și să evalueze astfel de erori și pot ajuta la stabilirea valorii unui timbru în funcție de gradul și raritatea erorii.
Marca românească, din păcate (sau din fericire) abundă în erori filatelice. Ultima ediție a catalogului specializat în indexarea erorilor filatelice românești, apărut în anul 2022 (autor Sergiu-Marian D. Găbureac), are deja două volume, numărând peste 725 de pagini.

Timbrul din emisiunea
„Eclipsa totală de soare” analizat.

Cu toate acestea, filateliștii români pasionați de cercetare, semnalează autorului săptămânal noi posibile erori filatelice. Acestea sunt analizate, indexate și trecute într-o „listă de așteptare” până când o altă persoană identifică în colecția proprie o altă piesă cu caracteristici identice, confirmând astfel eroarea. De-abia în acest moment piesa este catalogată ca atare și va face parte din următoarea ediție a catalogului specializat.

Detaliu cu posibilele erori evidențiate.

În perioada care a trecut, analizând noile intări în colecția proprie, am identificat câteva piese care prezintă anumite abateri de la marca standard. Vi le prezint în articolul de față drept potențiale erori filatelice. Este nevoie însă de validarea lor. Astfel dacă regăsiți în colecția proprie piese similare, care pot confirma observațiile mele, vă rog să mă anunțați (fie printr-un comentariu la această postare, fie prin e-mail sau prin Facebook).

Reversul mărcii poștale, pentru a
se putea observa că eroarea nu provine
dintr-un posibil defect al hârtiei.

Prima abatere propusă spre analiză se referă la marca cu nominalul de 1,55 lei din emisiunea „Marina - Nave” din 24.04.1961 (LP #517). Este vorba despre niște „valuri” (pete, „spume ale mării”) plasate sub mijlocul literei M (ora 6) și în drepta literei A (ora 2).
Cea de a doua, mai puțin spectaculoase, am zărit-o pe timbrul de 1,75 lei din emisiunea „Eclipsa totală de soare” din 13.06.1961 (LP #520). Este vorba despre o „pată maro” deasupra literei O din ROMANA (ora 12) și „apostrof” deasupra primului A din AERIANĂ (ora 11).

Timbrul de 55 bani din emisiunea
„Stema țării” analizat.

Analizând piesele din emisiunea „Stema țării” (LP #663), pusă în circulație pe data de 6.11.1967, care, de altfel, abundă în erori catalogate, nu mică mi-a fost mirarea să identific alte trei noi posibile erori. Una dintre ele am regăsit-o pe un timbru cu nominalul de 55 de bani și se referă la o verticală albă sub litera R din /ROMÂNIA/ (la ora 6). 

Detaliu cu posibila eroare.

Detaliu cu prima posibilă eroare
evidențiată la marca de 1,60 lei.

Celelalte două au fost identificate pe timbrele cu nominalul de 1,60 lei. Prima semnalare se referă la un punct roșu deasupra ultimului A din /ROMANA/ (la ora 11,5), iar cea de a doua constă într-o pată albă la baza bradului central (pe hașură).

Detaliu cu a doua posibilă eroare
la marca de 1,60 lei.

 

EC deteriorat.

Analizând o altă emisiune, Colaborarea cultural-economică intereuropeană (LP #762), pusă în circulație la data de 28 aprilie 1971 (emisiune din categoria Europa CEPT), la marca cu nominalul de 1,75 lei am găsit două varietăți la o eroare deja semnalată (oarecum o completare). Este vorba despre deteriorarea literelor EC (varianta 1) și ECO (varianta 2), în partea de sus, din cuvântul ECONOMICĂ.

ECO deteriorat.

Apostrof după litera L din /INTERNAȚIONAL/.

Pe data de 2 august 1960 o emisiune filatelică dedicată teatrului de păpuși. Din păcate, sau din fericire pentru filateliști, emisiunea avea să prezinte numeroase piese cu abateri de la marca standard. Sergiu Găbureac a indexat în ediția din 2022 a catalogului de erori, nu mai puțin de o duzină de astfel de piese. Cea de a treia semnalare catalogată doar la timbrul cu nominalul de 20 de bani prezintă de fapt un cumul de trei erori: apostrof după litera L din /INTERNAȚIONAL/; virgulă după litera L din /AL/ și mediana literei E din /TEATRELOR/ deteriorată la un capăt. Analizând piesele din colecția proprie am „descoperit” o piesă care prezintă doar una dintre aceste erori, și anume apostroful după litera L din /INTERNAȚIONAL/. O putem considera ca o eroare de sine stătătoare?
Vă recomand să vă acordați mai mult timp pentru a vă analiza în detaliu colecția proprie. Aceasta poate fi un mod de a vă recrea, iar descoperirea unei erori rare poate fi foarte interesantă și plină de satisfacții.
Deși unele erori filatelice pot fi evidente, altele pot fi destul de subtile și pot fi ușor de trecut cu vederea de către un colecționar neexperimentat. Prin urmare, identificarea corectă a acestor erori necesită cunoștințe și experiență în acest domeniu. În general, colecționarii experimentați sunt cei mai bine pregătiți pentru a identifica astfel de erori și a le evalua corect, pentru a determina valoarea reală a timbrelor poștale.

210 ani de la nașterea etnografului polonez Emil Korytko

Emil Korytko a fost un activist politic polonez care a fost arestat de autoritățile austriece pentru activități anti-statale și deportat la Ljubljana în 1834. Aici, el a devenit un important etnograf al perioadei romantice, colecționar de bunuri naționale, poet și traducător.
După sosirea în Ljubljana, el s-a conectat cu intelectualii sloveni și cu oamenii influenți ai timpului, precum Blaž Crobath, Matija Čop, France Prešeren și alții. O realizare notabilă a lui Emil Korytko este colecția sa de cântece populare slovene (Carnij), care a fost publicată postum în cinci volume între 1839 și 1844.
În 1838, el a publicat în ziarul Illyrisches Blatt primul chestionar pentru colectarea de material despre viața populară din Carniola, care a fost și un apel pentru colectarea de material de la alte popoare slave.
Emil Korytko a fost interesat și de ideile mișcării iliriene. El a fost foarte dedicat în colectarea de material, în plus față de cântece, povești și ghicitori, a colectat și material despre cultura materială, cum ar fi îmbrăcămintea și costumele regionale. Ilustrațiile au fost realizate de pictorul Franz Kurz von Goldenstein și au fost păstrate până în zilele noastre. Cu mulți ani în urmă, ele au fost prezentate pe timbrele Poștei Slovene.
Ideea lui Emil Korytko de a publica o carte despre Carniola în limba poloneză nu s-a concretizat însă. Emil Korytko este înmormântat în fostul cimitir Navje din Ljubljana, unde se află și piatra sa funerară.
Cu prilejul aniversării a 210 ani de la nașterea sa, administrația poștală din Slovenia a pus în circulație, pe data de 6 martie 2023, un timbru cu valoarea nominală de 88 eurocenți, machetat de Marko Prah. Emisiunea este însoțită și de un FDC.

Locomotiva „Scoția 0-6-0”

Canada, 1984 (Mi #931)

Locomotiva „Scoția 0-6-0” a fost un tip de locomotivă cu abur folosită în principal în Canada și Brazilia. A fost proiectată de inginerul britanic Richard Peacock și fabricată de compania Beyer, Peacock and Company din Manchester la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Grenada, 1989 (Mi #1936)

Clasificarea „0-6-0” se referă la aranjamentul roților locomotivei, care consta din șase roți motoare și fără roți de conducere sau de sprijin. Acest tip de locomotivă este cunoscut și sub denumirea de locomotivă „șase cuplate” sau de tipul „C”.
Locomotiva „Scoția 0-6-0” a fost larg utilizată atât în Canada cât și Brazilia atât pentru transportul de pasageri, cât și pentru cel de marfă. Era cunoscută pentru fiabilitatea sa și era capabilă să tracteze încărcături grele pe distanțe lungi. Unele dintre aceste locomotive erau încă în uz până în anii '70.
În general, „Locomotiva Scoția 0-6-0” a jucat un rol important în dezvoltarea sistemului feroviar al Canadei și al Braziliei, rămânând o parte importantă a istoriei transportului din aceste țări.

Unul din FDC-urile emisiunii canadiene din 1984.

 

Mitul primului film artistic de lung metraj

În 1903, regizorul Edwin S. Porter a creat filmul mut „Marele jaf al trenului” (în engleză „The Great Train Robbery”), care a reprezentat o inovație în lumea cinematografiei la acea vreme. Filmul a fost unul dintre primele care a utilizat montajul pentru a crea o poveste coerentă și a stabilit noi standarde în industria filmului.
Filmul prezintă povestea unei bande de hoți care jefuiesc un tren și sunt urmăriți de un grup de polițiști. Acesta este prezentat prin intermediul a 14 scene montate astfel încât să creeze o poveste unitară și coerentă.

Impactul filmului a fost semnificativ în dezvoltarea cinematografiei și a influențat regizori și actori de-a lungul timpului, precum Alfred Hitchcock și Charlie Chaplin. Filmul a rămas un clasic al cinematografiei americane și un punct de referință în istoria filmelor de acțiune și de crimă.
Deși a fost un succes comercial și s-a crezut mult timp că este primul film artistic de lung metraj, „Marele jaf al trenului” nu deține aceste titlu, al aparținând filmului australian „The Story of the Kelly Gang” realizat în 1906.

200 de ani de la nașterea preotului slovac Ján Gotčár

Ján Nepomuk Gotčár a fost un preot catolic slovac, abate, profesor și naționalist, precum și membru fondator al Slovak Matica (SM), Asociația Sfântului Adalbert și al liceului catolic din Kláštor pod Znievom.
S-a născut pe 1 iunie 1823 în Makov în familia vânătorului moșiei locală Ján Gotčá și a Annei Bauerová. După decesul soțului, în 1825 Anna se mută împreună cu copiii la Žilina.
Ján a urmat școala gimnazială inferioară din Žilina între anii 1834-1838, după care a continuat să studieze la Cieszyn și Kecskemét, finalizându-și studiile gimnaziale la Oradea. Începând din 1842, a studiat filosofia la Universitatea din Trnava, apoi teologia la Banská Bystrica.
După ce și-a încheiat studiile de teologie, a fost numit profesor de către episcopul Jozef Rudňanský din Banská Bystrica. A predat geografia, istoria și limbile (slovacă, latină și maghiară) la Liceul Catolic Regal din Banská Bystrica.
A decedat pe 19 august 1883 în Bratislava-Rača.
Cu prilejul aniversării a două secole de la nașterea sa, administrația poștală a Slovaciei i-a dedicat o marcă poștală cu valoarea nominală de 2 euro care a fost pus în circulație de data de 17 februarie 2023. Timbrul, machetat de Peter Augustovič, are dimensiunile de 26,5 x 34 mm și un tiraj de 250.000 exemplare.

Mitul reginei Maria Antoaneta

Unul dintre cele mai cunoscute mituri despre regina Maria Antoaneta este acela că ar fi răspuns, la auzul faptului că populația Franței nu avea pâine pentru a se hrăni, cu celebra frază „Să mănânce cozonaci!”. Această afirmație a fost popularizată în timpul Revoluției Franceze și a devenit un simbol al indiferenței și aroganței aristocrației față de sărăcia și suferința poporului.
Cu toate acestea, nu există dovezi istorice care să susțină că Maria Antoaneta a spus cu adevărat această frază. Într-adevăr, această afirmație nu apare în nicio sursă istorică contemporană cu viața reginei, ci a fost introdusă în secolul al XIX-lea într-o lucrare de literatură franceză. Mai mult decât atât, regina nu a fost niciodată atât de insensibilă la suferința poporului, iar în timpul regenței sale a încercat să ajute oamenii săraci prin donații și alte activități caritabile.
În concluzie, mitul conform căruia Maria Antoaneta ar fi spus „Să mănânce cozonaci” este doar unul dintre multele mituri și legende care s-au format în jurul acestei personalități istorice complexe și fascinante.

100 de ani de la fabricarea de vagoane de cale ferată îngustă la UNIO Satu Mare

Istoria Uzinei UNIO Satu Mare – citadela industriei sătmărene - începe în anul 1911 cănd pe actuala locație a uzinei s-a construit Fabrica de Produse de Tâmplărie și Comerț de lemne Satu Mare. Ea a culminat între anii 1980- 1989 când se construiau utilaje miniere, benzi transportoare, vagoneți și locotractoare pentru  mine, dar și diferite construcții metalice masive pentru alte ramuri ale industriei.

Puțini sătmăreni știu ca UNIO Satu Mare a avut tangență și cu calea ferată.
În jurul Sătmarului s-au construit doua linii de cale ferată îngustă.

În anul 1900 se inaugurează linia de cale ferată îngustă Satu Mare – Ardud și în anul 1906 linia de cale ferată îngustă Satu Mare – Bixad. În exploatare, pe parcursul anilor, vagoanele de cale ferată îngustă de marfă și de călători s-au uzat și necesitau reparații mai mari la caroserie și la sistemele de rulare.

În anul 1921 în cadrul Uzinei UNIO Satu Mare se înființează Fabrica de Vagoane – Societate pe Acțiuni, care se ocupa de repararea vagoanelor de cale ferată îngustă.                      
În anul 1923 se realizează o hală nouă pentru construcția și montarea de vagoane noi de cale ferată îngustă.

În anul 1927 se construiesc deja și vagoane de cale ferată de marfă și de călători (pe 4 osii) de linie normală și începe construcția și de vagoane dormit tip Pullman (după licență originală), care circulau pe întreaga rețea de cale ferată din țară.

ing. Lőrincz Tiberiu

Locomotiva „Novelty 0-4-0T”

Saint Vincent şi Grenadines, 1984 (Mi #740)

Locomotiva Novelty 0-4-0T a fost construită în 1829 în Marea Britanie de către firmele Braithwaite și Ericsson. Era o locomotivă cu aburi cu roți acționate de pistoane cu o capacitate de tracțiune de aproximativ 4 tone.
Locomotiva a fost construită pentru a participa la prima cursă de locomotive din lume care a avut loc la 1 octombrie 1829 la Rainhill, lângă Liverpool.

Benin, 1997 (Mi #999)

A concurat cu alte șase locomotive și, deși nu a câștigat cursa, a reușit să atingă o viteză impresionantă de 48 km/h.
Designul locomotivei Novelty a inclus o serie de inovații care au făcut-o mai eficientă și mai ușor de manevrat decât alte locomotive ale timpului. De exemplu, roțile mari cu spițe subțiri au permis o viteză mai mare, în timp ce distribuția puterii pe toate cele patru roți a făcut ca tracțiunea să fie mai uniformă și mai puternică.

Laos, 1988 (Mi #1095)

În ciuda performanțelor sale impresionante la cursa din Rainhill, locomotiva Novelty nu a devenit populară în rândul operatorilor feroviari datorită fiabilității sale reduse și a faptului că nu era atât de puternică ca alte locomotive ale vremii. Cu toate acestea, este o locomotivă istorică importantă, fiind una dintre primele locomotive cu aburi din lume și un exemplu reprezentativ al progresului tehnologic din secolul al XIX-lea.

Un secol de la construcția locomotivei Flying Scotsman

Locomotiva Flying Scotsman este una dintre cele mai cunoscute locomotive din lume. A fost construită în 1923 pentru compania feroviară London and North Eastern Railway (LNER) din Marea Britanie și a fost proiectată pentru a efectua călătorii rapide între Londra și Edinburgh pe linia principală estică.
De-a lungul anilor, locomotiva Flying Scotsman a stabilit mai multe recorduri de viteză, printre care primul tren care a depășit viteza de 100 mile pe oră în 1934. A fost, de asemenea, prima locomotivă care a efectuat o cursă transcontinentală fără oprire din New York până în California în 1969.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, locomotiva Flying Scotsman a fost vopsită în gri închis și a fost utilizată ca locomotivă de transport de trupe și echipamente militare.
După o serie de proprietari privați, locomotiva Flying Scotsman a fost achiziționată de către muzeul național al feroviarilor din York, unde a fost restaurată și reînviată. În prezent, este adesea expusă la diverse evenimente feroviare sau poate fi văzută în acțiune pe trasee feroviare speciale în Marea Britanie.
Cu prilejul aniversării a 100 de ani de la construcția sa, administrația poștală britanică a pus în circulație, pe data de 9 martie 2023, o emisiune filatelică compusă din opt mărci poștale (50 x 30 mm), un bloc filatelic, 2 FDC-uri, un plic filatelico-numismatic, un album filatelic, un set de prezentare și 13 cărți poștale ilustrate. Machetele au fost realizate de Steers McGillan Eves.

 

Nudul lui Pallady, eternizat în filatelie - când arta și timbrul se întâlnesc

Theodor Pallady (1871-1956) a fost un important pictor român care a contribuit la dezvoltarea artei moderne în România. El este considerat unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai școlii de la Barbizon și a fost unul dintre pionierii picturii moderne în țara noastră.
Pallady s-a născut la Iași, într-o familie de negustori, și a început să studieze arta la Școala de Belle Arte din București. Mai târziu, el și-a continuat studiile în Franța, unde a fost influențat de artiști precum Pierre Bonnard și Édouard Vuillard. În 1904, Pallady a participat la Expoziția Universală de la St. Louis, unde a câștigat o medalie de aur pentru lucrările sale.
În perioada interbelică, Pallady a fost unul dintre cei mai activi artiști din România, fiind implicat în numeroase proiecte artistice și culturale. El a fondat și a condus Societatea Tinerilor Pictori din București și a fost un susținător al artei moderne în țară.
Lucrările lui Pallady sunt caracterizate de o tehnică impresionistă și o abordare simplă și expresivă a subiectelor. El a pictat peisaje, naturi moarte, portrete și nuduri, iar culorile sale puternice și luminoase au devenit o marcă a stilului său.

Astăzi, operele lui Pallady sunt recunoscute și apreciate în întreaga lume, fiind prezente în colecții publice și private importante, precum Muzeul Național de Artă al României, Muzeul Național de Artă Modernă din Paris sau Muzeul Metropolitan din New York.
Lucrarea „Nud pe chaise-longue”, prescurtat „Nud”, este una dintre cele mai cunoscute și apreciate creații ale artistului român Theodor Pallady. Această pictură în ulei pe hârtie lipită pe carton (70 x 82 cm) a fost realizată în anul 1941 și înfățișează un nud feminin într-o poziție relaxată, așezat pe un șezlong, stând picior peste picior, cu mâinile aduse deasupra capului. În stânga ei se află o masă rotundă cu un vas alb cu flori galbene, iar în dreapta o pălărie galbenă așezată pe un divan.
„Nud pe chaise-longue” este o lucrare impresionantă prin abordarea simplă și expresivă a subiectului. Pallady a folosit o tehnică impresionistă, cu pete mari de culoare și o luminozitate puternică pentru a crea o atmosferă de intimitate și senzualitate. Tonalitățile calde și luminoase de galben, portocaliu și roz, contrastând cu albastrul patului și fondul, conferă tabloului o luminozitate și o energie aparte.
Această pictură este considerată una dintre cele mai importante lucrări ale lui Pallady și este expusă în prezent la Muzeul Național de Artă al României din București, în prezent fiind încadrată în domeniul artă plastică clasată în Patrimoniul cultural național al României. „Nud pe chaise-longue” reprezintă un exemplu remarcabil al artei moderne din România și a fost și rămâne o sursă de inspirație pentru mulți artiști de-a lungul timpului.

Lucrarea „Nud pe chaise-longue” de Theodor Pallady a fost inclusă în colecția de mărci poștale emisă de Poșta Română în anul 1969, având ca temă reproduceri de artă din Galeria Națională. Marca poștală înfățișează un detaliu din lucrare, reprezentând corpul feminin într-o poziție relaxată.
Timbrul din această emisiune emisiune filatelică, cu valoarea nominală de 20 de bani, a fost realizată într-un tiraj de 3.000.000 de exemplare. La data punerii în circulație a emisiunii a fost realizată și o maximă cu ștampila „prima zi a emisiunii”. Cele „oficială”, pe spatele cărților poștale folosite ca suport, au fost numerotate și li s-a aplicat ștampila Asociației Filatelice Române „Ilustrată maximă omologată”. Prin includerea lucrării „Nud pe chaise-longue” de Theodor Pallady în colecția sa de mărci poștale, Poșta Română a recunoscut importanța și valoarea culturală a operei artistului, precum și contribuția sa la dezvoltarea artei moderne în România.

Stații istorice de cale ferată

Pe data de 9 martie 2023, Statele Unite au emis cinci mărci poștale „Forever” în valoare de 0,63 dolari fiecare, prezentând cinci dintre cele mai simbolice stații feroviare din țară, în scopul de a omagia spiritul călătoriei cu trenul. Edificiile reprezentate pe aceste mărci sunt considerate pietre prețioase ale patrimoniului arhitectural național și continuă să joace un rol important în comunitățile lor. Cele cinci stații feroviare ilustrate pe aceste mărci sunt Point of Rocks din Maryland, Main Street din Richmond, Virginia, Santa Fe din San Bernardino, California, Tamaqua din Pennsylvania și Union Terminal din Cincinnati, Ohio. Toate acestea sunt incluse în registrul național al locurilor istorice păstrate de Departamentul de Interne. Machetarea acestei emisiuni a fost realizată de specialiștii de la Down the Street Designs, sub îndrumarea directorului artistic Derry Noyes.

Miguel Biada părintele locomotivei „Mataro”

Spania, 1974 (Mi #2068).

Inginerul Miguel Biada este considerat unul dintre pionierii industriei feroviare din Spania și este cunoscut pentru fondarea primei fabrici de locomotive din țară, „La Maquinista Terrestre y Marítima” din Barcelona, împreună cu partenerul său, Andreu Muntaner.
În 1844, Biada a făcut o vizită la fabrica de locomotive a lui Robert Stephenson din Marea Britanie, unde a studiat construcția locomotivelor cu abur. În urma acestei experiențe, el a decis să înceapă construcția de locomotive proprii în Spania, în loc să continue să importe tehnologie străină.

Plic cu ștampila „prima zi” aplicată la Mataro.

Prin urmare, Biada și Muntaner au fondat fabrica „La Maquinista Terrestre y Marítima” din Barcelona în 1855, care a devenit una dintre cele mai importante fabrici de locomotive din Spania.
Locomotiva „Mataro” a fost construită în această fabrică în 1848, la trei ani după vizita lui Biada în Marea Britanie, după proiectele de inginerul britanic John Curr.

FDC-ul emisiunii spaniole din 1974,
cu ștampila „prima zi” aplicată la Barcelona.

Locomotiva „Mataro” a fost folosită inițial pentru transportul de călători și mărfuri între orașele Barcelona și Mataró din Catalonia. Aceasta a avut o importanță deosebită în dezvoltarea industriei feroviare din Spania, fiind o demonstrație a capacității țării de a construi propriile sale locomotive cu abur fără a importa tehnologie străină.

Plic cu ștampila aniversară a 125 de ani de la
inaugurarea primei linii de cale ferată din Spania.

La acea vreme, locomotiva „Mataro” a fost una dintre cele mai puternice locomotive din Europa, putând trage 25 de vagoane cu o viteză de până la 45 km/h. Aceasta a fost exploatată timp de peste 30 de ani și a fost înlocuită în cele din urmă de modele mai moderne.
Astăzi, locomotiva „Mataro” este păstrată în Muzeul Feroviar din Catalonia, Barcelona, unde este expusă ca un important simbol al dezvoltării industriei feroviare din Spania.

Plic cu ștampila expoziției filatelice din Mataro.