Iubirea pentru muzică s-a declanşat în jurul vârstei de trei ani, când micul Enescu a auzit cântând un taraf de lăutari. Impactul acelor melodii a fost atât de puternic încât a doua zi, Jurjac – numele de alint dat de guvernanta sa, o franţuzoaică ce a avut un impact puternic asupra educaţiei sale – şi-a construit prima vioară – o bucată de lemn pe care a întins un fir de aţă şi cu care încerca să imite sunetele pe care le auzise cu o seară înainte. Nu era suficient însă, aşa că încerca să înlocuiască sunetele naiului prin fluierat, iar ţambalul era simulat cu ajutorul a două beţişoare. Era prima lui orchestră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu