Publicitate

vineri, 18 septembrie 2020

115 ani de la nașterea actriței Greta Garbo

Greta Lovisa Gustafsson, cunoscută ca Greta Garbo (n. 18 septembrie 1905, Katarina parish, Suedia – d. 15 aprilie 1990, New York, New York, SUA), a fost o actriță suedeză.
Încă din perioada filmului mut a fost considerată un star internațional, un sex-simbol, model care a fost ulterior urmat de multe alte actrițe. Federico Fellini susținea că „a fost fondatoarea unui ordin religios numit cinema”. A fost supranumită divina, sfinxul suedez sau prințesa de vis a eternității


joi, 17 septembrie 2020

390 de ani de la fondarea orașul Boston, Massachusetts

Boston este capitala, cel mai mare oraș din Massachusetts și este unul dintre cele mai vechi orașe din Statele Unite ale Americii. Cel mai mare oraș din New England, Boston este considerat neoficial capitala acestei regiuni istorice, datorită impactului economic și cultural pe care îl are. Orașul propriu-zis avea o populație estimată în 2009 la 645.169 de oameni, ceea ce face Boston al douăzecilea ca mărime din SUA. Boston este, de asemenea, centrul unei zone metropolitane cu mult mai mari, numită Greater Boston, cu o populație de 4,5 milioane de persoane și a zecea aglomerare metropolitanǎ din SUA. Greater Boston ca regiune include șase comitate ale statului Massachusetts: Essex, Middlesex, Norfolk, Suffolk, Plymouth, Worcester, partea de nord a comitatului Bristol, toată zona Rhode Island și părți din New Hampshire, această regiune ajungând la 7,6 milioane de locuitori, fiind astfel al cincilea cel mai mare conglomerat de comitate din Statele Unite ale Americii.
În 1630, coloniștii puritani din Anglia au fondat orașul Boston pe Peninsula Shawmut. De-a lungul secolului al XVIII-lea, Boston a fost locul multora dintre evenimentele importante ale Revoluției Americane, inclusiv Masacrul din Boston și Boston Tea Party. Mai multe dintre primele bătălii ale războiului american de independență, cum ar fi Bătălia de la Bunker Hill și Asediul din Boston, au avut loc în oraș și zonele înconjurătoare. Prin îmbunătățiri funciare și anexarea municipală, Boston și-a extins granițele dincolo de peninsula Shawmut. După obținerea independenței de către Statele Unite, Boston a devenit un important port maritim și centru de producție, iar bogata sa istorie atrage astăzi peste 20 de milioane de vizitatori anual. Orașul a fost locul multor premiere, printre care prima școală publică din SUA, Boston Latin School (1635), și primul sistem de metrou din Statele Unite ale Americii (1897).


miercuri, 16 septembrie 2020

95 de ani de la moartea astronomului rus Alexander Friedman

Alexandr Alexandrovici Friedman (n. 16 iunie 1888, Sankt-Petersburg - d. 16 septembrie 1925, Leningrad) a fost un astronom, cosmolog și matematician rus. A descoperit în 1922 o soluție a ecuațiilor teoriei relativității generalizate care respectă modelul universului în expansiune. Confirmarea astronomică a soluției a venit în 1929, odată cu observațiile lui Edwin Hubble.
Alexandr Friedman s-a născut în 1888 la St. Petersburg în familia compozitorului și pianistului Alexandr Friedman, fiul unui evreu cantonist botezat în creștinismul ortodox, și a pianistei Ludmila Ignatievna nascuta Voracek. În 1910 a absolvit Universitatea din Petersburg, iar în 1913 a început să lucreze la Observatorul Astronomic din Pavlov. În perioada 1914 - 1917 a fost înrolat în armata rusă și însărcinat cu organizarea serviciului aerologic de navigație.
A fost profesor de matematică la Universitatea din Perm. De la 1920 a activat la observatorul fizic și la alte diferite școli superioare la Petersburg. În 1925 a efectuat o experiență de zbor spațial în aerostat, atingând altitudinea de 7.400 m.
În calitate de cosmolog, a elaborat teoria universului în expansiune.
A scris lucrări referitoare la matematică, mecanică teoretică, fizică, metrologie, dinamică și despre teoria relativității.
A decedat de febră tifoidă. 


marți, 15 septembrie 2020

130 de ani de la nașterea scriitoarei britanice Agatha Christie

Agatha Mary Clarissa (n. 15 septembrie 1890, Torquay, Regatul Unit – d. 12 ianuarie 1976, Winterbrook, Cholsey, South Oxfordshire, Regatul Unit), cunoscută în general ca Agatha Christie, a fost o scriitoare engleză de romane, povestiri scurte și piese de teatru polițiste. A scris și romane de dragoste sub pseudonimul Mary Westmacott, dar acestea sunt mai puțin cunoscute, nebucurându-se de același succes la public. Operele sale, în principal cele ce au ca personaje principale pe Hercule Poirot sau Miss Jane Marple, au făcut ca Agatha Christie să fie numită „Regina Crimei”, ea fiind considerată ca unul dintre cei mai importanți și inovativi autori ai genului.
Agatha Christie a fost numită de către Guinness Book of World Records, printre alții, ca cel mai vândut scriitor al tuturor timpurilor, împreună cu William Shakespeare. UNESCO consideră că ea este actualmente autorul individual tradus în cele mai multe limbi (cel puțin 56), fiind depășită doar de operele colective ale corporației Walt Disney Productions.
Până în 2006, cărțile sale s-au vândut în două miliarde de exemplare, în întreaga lume. Agatha Christie a publicat 80 de romane și nuvele și 19 piese de teatru, traduse în peste 70 de limbi. 


luni, 14 septembrie 2020

260 de ani de la naşterea compozitorului italian Luigi Cherubini

Luigi Cherubini (n. 14 septembrie 1760, Florența, Marele Ducat de Toscana – d. 15 martie 1842, Paris, Franța), a fost un compozitor francez, de origine italiană.
A compus operele: Lodoïska (1791), Eliza (1794), Sacagiul (1800), Medeea (1797), Anacreon (1803).
A mai scris cantate, o simfonie, cvartete de coarde, sonate pentru pian.
Este autorul unui curs de contrapunct și de fugă și al unei metode de canto. 


duminică, 13 septembrie 2020

190 de ani de la nașterea scriitoarei austriace de origine cehă Marie von Ebner-Eschenbach

Marie von Ebner-Eschenbach (n. 13 septembrie 1830, Troubky-Zdislavice, Cehia – d. 12 martie 1916, Viena, Austro-Ungaria) a fost o scriitoare austriacă de origine cehă. A aparținut grupării literare Deutsche Rundschau, condusă de scriitorul Julius Rodenberg și care milita pentru un „realism poetic”.
Literatura sa redă o atmosferă patriarhală cu accente umanitare. Pentru scrierile sale de o fină observație psihologică, care surprind stratificarea societății austriece din acea perioadă, poate fi considerată, alături de Ferdinand von Saar, una dintre cele mai valoroase scriitoare de limbă germană ale secolului al XIX-lea. 


sâmbătă, 12 septembrie 2020

25 de ani de la moartea actorului englez Jeremy Brett

Jeremy Brett (n. 3 noiembrie 1933, Berkswell Grange în Berkswell, Warwickshire, Anglia – d. 12 septembrie 1995, Londra), născut Peter Jeremy William Huggins, a fost un actor englez, devenit celebru pentru interpretarea lui Sherlock Holmes în patru seriale produse de Granada TV.
Peter Jeremy William Huggins s-a născut la Berkswell Grange în Berkswell la sfârșitul anului 1933. El era fiul lui Henry William Huggins, Lord Lieutenant de Warwickshire, și a lui Elizabeth Edith Cadbury Huggins, moștenitoare a familiei Cadbury de industriași din domeniul ciocolatei. Educat la Eton, el a pretins că a fost un „dezastru academic”, atribuind dificultățile sale de învățare dislexiei. Cu toate acestea, a excelat la muzică și a făcut parte din corul colegiului. A devenit apoi student la teatru, dar tatăl său i-a cerut să-și schimbe numele pentru a păstra onoarea familiei.
În ultimul deceniu al vieții sale, Brett a fost tratat în spital de mai multe ori pentru boala sa mentală, iar sănătatea și aspectul său s-au deteriorat vizibil în perioada când a filmat episoadele următoare din serialul Sherlock Holmes. În ultimii săi ani de viață, a discutat cu sinceritate despre boală, încurajându-i pe oameni să-i recunoască simptomele și să ceară ajutor.
Brett a murit la 12 septembrie 1995 la casa sa din Clapham, Londra, în urma unui insuficiențe cardiace. Valvele inimii au fost afectate de febra reumatică contractată pe când era copil.
Mel Gussow a scris în necrologul din New York Times că „Dl. Brett a fost privit ca o chintesență a lui Holmes: incredibil de analitic, cu o deghizare scandaloasă, cu cea mai neagră stare de spirit și neobosit în entuziasmul său de a rezolva cazurile cele mai complicate”.


vineri, 11 septembrie 2020

75 de ani de la naşterea fotbalistului Franz Beckenbauer

Franz Anton Beckenbauer (n. 11 septembrie 1945, München, Zonele aliate de ocupație din Germania) este un antrenor, manager și fost jucător de fotbal, supranumit der Kaiser („Împăratul”) datorită stilului său elegant de joc, calităților sale de lider, prenumelui său „Franz” (care amintește de mai mulți împărați germani sau austrieci) și modului în care reușea să se impună pe terenul de joc. Este considerat cel mai mare fotbalist german al tuturor timpurilor, precum și unul dintre cei mai mari fotbaliști din lume din istorie, în general.
A fost un jucător polivalent, care și-a început cariera ca mijlocaș, dar a adoptat apoi diverse roluri pe teren și, în general, este creditat cu inventarea poziției moderne de libero.
De două ori ales Fotbalistul European al Anului, a jucat de 103 ori în echipa națională a Germaniei de Vest, participând la trei campionate mondiale. A ridicat trofeul din postura de căpitan în 1974 și l-a câștigat din nou ca antrenor în 1990. Cu echipa sa Bayern München, a câștigat trei Cupe ale Campionilor Europeni consecutive, între 1974-1976, precum și Cupa Cupelor în 1967. A ajuns apoi antrenor și președinte la același club. Este de asemenea membru al Galeriei Naționale de Stele ale Fotbalului.
În 1999, a fost votat al doilea, în urma lui Johan Cruijff, în alegerile pentru Jucătorul European al Secolului organizate de FIISF, și a fost votat al treilea, în urma lui Pelé și Johan Cruijff, în alegerile similare pentru Jucătorul Mondial al Secolului.
Astăzi, Beckenbauer rămâne o figură influentă în fotbalul german și internațional. A organizat cu succes candidatura Germaniei pentru găzduirea Campionatului Mondial de Fotbal din 2006, și a fost președintele comitetului organizațional. 


joi, 10 septembrie 2020

130 de ani de la nașterea scriitorului austriac Franz Werfel

Franz Viktor Werfel (n. 10 septembrie 1890, Praga, Austro-Ungaria – d. 26 august 1945, Beverly Hills, Comitatul Los Angeles, SUA) a fost un scriitor austriac. Printre cele mai importante opere ale sale se numără Reuniunea clasei (1928) și 40 de zile de la Musa Dagh (1933), ultima fiind despre rezistența armenilor în timpul genocidului de la 1915.
Franz Werfel a scris în exilul său din SUA romanul Stern der Ungeborenen (Steaua celui nenăscut), publicat pentru prima dată în 1946. Este ultima lucrare scrisă de Werfel și a fost publicată la un an după moartea autorului. În această carte Werfel descrie călătoria în timp a protagonistului F.W., în viitor, considerată a fi influențată de Comedia Divină a lui Dante Alighieri. F.W. ajunge în viitorul îndepărtat, peste aproximativ 100.000 de ani. El petrece trei zile în această lume futuristă, o utopie în care nu mai există nici boală, lăcomie, invidie, nici muncă sau naționalitate. Cartea a fost împărțită în aceste trei zile, conținutul ultimei zile fiind mai mult filozofic. În capitolul al nouălea, Werfel descrie situația Germaniei între al Doilea și al Treilea Război Mondial. 


miercuri, 9 septembrie 2020

60 de ani de la nașterea actorului britanic Hugh Grant

Hugh John Mungo Grant, cunoscut mai ales ca Hugh Grant, este un actor britanic și producător de film.
Născut pe 9 septembrie 1960 în Hammersmith, Anglia, Grant este bine cunoscut pentru câștigarea premiilor Globul de Aur, BAFTA și César. Are, printre altele, o faimă de bun actor de box-office, întrucât filmele sale au câștigat peste 3 bilioane de dolari în întreaga lume, dar este cunoscut și pentru piesele de teatru care s-au jucat în toată lumea.
Și-a câștigat larga recunoaștere internațională ca star după rolul principal din Patru nunți și o înmormântare, pentru care a primit în 1995 premiul BAFTA și un Glob de Aur.
Începând din anul 1990 a jucat numai în filme de comedie, ca Mickey Blue Eyes (1999) and Notting Hill (1999). A reușit să se impună ca un veritabil comediant. Nu numai umorul fin îl caracterizează, dar și sarcasmul și șarmul inconfundabil. Cariera în film i-a adus mai multă notorietate decât cea în teatru, despre care a spus întotdeauna că se regăsește mult mai bine decât în cinematografie. 


marți, 8 septembrie 2020

40 de ani de la moartea chimistului american Willard Libby

Willard Frank Libby (n. 17 decembrie 1908, Grand Valley, SUA – d. 8 septembrie 1980, Los Angeles, Comitatul Los Angeles, SUA) a fost un chimist american, unul din oamenii Proiectului Manhattan, laureat al Premiului Nobel pentru chimie în anul 1960.
Absolvent în chimie al Universității din California, Berkeley (1927), unde și-a primit doctoratul în 1933, a studiat elementele radioactive și a dezvoltat contoare Geiger sensibile pentru a măsura radioactivitatea naturală și artificială slabă. În timpul celui de-al doilea război mondial, a lucrat în laboratoarele de înlocuire a materialelor de aliat (SAM) ale proiectului Manhattan de la Universitatea Columbia, dezvoltând procesul de difuzie gazoasă pentru îmbogățirea uraniului.
După război, Libby a fost acceptat ca profesor la Institutul pentru Studii Nucleare din cadrul Universității din Chicago, unde a studiat compușii organici folosind carbon-14. În 1950, a devenit membru al Comitetului consultativ general (GAC) al Comisiei pentru energie atomică (AEC).
Libby și-a dat demisia din AEC în 1959 pentru a deveni profesor de chimie la Universitatea din California, Los Angeles (UCLA), funcție pe care a deținut-o până la pensionarea sa, în 1976. În 1962, a devenit directorul Institutului de Geofizică de la Universitatea din California și Fizică planetară (IGPP). A început primul program de inginerie de mediu la UCLA în 1972 și, ca membru al Consiliului de Resurse Aeriene din California a lucrat la dezvoltarea și îmbunătățirea standardelor de poluare a aerului din California.

luni, 7 septembrie 2020

Delta Dunării. Lebede

Romfilatelia a propus colecționarilor și anul acesta o nouă tematică dedicată Patrimoniului UNESCO, dar și aniversării a 30 de ani de la înființarea Rezervației Biosferei Delta Dunării, prin emisiunea de mărci poștale Delta Dunării. Lebede (LP 2298), care a intrat în circulație marți, 1 septembrie 2020, după ce inițial a fost programată în luna august.
Printre cele peste 300 de specii de păsări care vizitează sau populează permanent delta întâlnim și Lebăda de vară – Cygnus olor (Gmelin, 1789), ilustrată în diverse ipostaze, pe cele patru timbre ale emisiunii, cu valorile nominale de 3,30 lei, 5 lei, 8,50 lei și 10,50 lei. Specia este denumită popular lebăda cucuiată și are un areal de răspândire sud-palearctic fragmentat, constituit din câteva segmente majore: Irlanda și Marea Britanie, Europa central-vestică, zona Mării Baltice, zona Mării Negre, zona Mării Caspice, Asia central-vestică, China și ținutul Ussuri (Rusia și China), având în cadrul acestor teritorii o distribuție punctiformă cu nuclee restrânse de cuibărit.
Timbrele au fost machetate de către Mihail Vămășescu și au dimensiunile de 33 x 48 mm, respectiv 48 x 33 mm. Tirajul a fost de 66.092 mărci poștale. Emisiunea este însoțită de 1 FDC (428 plicuri) și o mapă filatelică (203 exemplare) echipată cu blocul special de 4 timbre nedantelate și FDC-ul obliterat cu ștampila „prima zi” aplicată în clar în folio argint. Ambele produse din mapă (LP 2298a) sunt numerotate de la 001 la 203.


110 ani de când Marie Curie a izolat prima mostră pură de radiu

Marie Curie, născută Maria Salomea Skłodowska (n. 7 noiembrie 1867, Varșovia, Polonia Congresului, Imperiul Rus – d. 4 iulie 1934, Sancellemoz, Passy, Haute-Savoie, Franța) a fost o savantă poloneză stabilită în Franța, dublu laureată a Premiului Nobel. A fost singura savantă care a primit două premii Nobel în două domenii științifice diferite (fizică și chimie). A introdus în fizică termenul de radioactivitate. Este cunoscută pentru cercetările sale în domeniul elementelor radioactive, al radioactivității naturale și al aplicațiilor acestora în medicină. A fost soția unui laureat al Premiului Nobel, fizicianul Pierre Curie, și mama unei laureate a Premiului Nobel (Irène Joliot-Curie). Cu excepția fiicei sale Ève Curie (scriitoare), toți descendenții săi vor urma cariere științifice.
După ani de experiențe obositoare, desfășurate aproape monoton, soții Curie reușesc să izoleze un decigram de clorură de radiu, o cantitate infinitezimală în raport cu volumul imens de minereu utilizat. La nici o lună după decesul lui Pierre, Mariei i se propune să preia atribuțiile acestuia la catedra Universității din Paris. În paralel, Marie Curie continuă munca de cercetare și, în 1910, după mulți ani de efort, reușește să izoleze radiul metalic. În anul următor, primește cel de-al doilea Premiu Nobel. 


duminică, 6 septembrie 2020

80 de ani de la andicarea regelui Carol al II-lea

Maximă realizată de către
Alexandru Antonache.
Anul 1940 a consemnat fărâmițarea României Mari ca urmare a pactului dintre Germania și URSS, situație care a avut efecte dezastruoase asupra reputației monarhului român. Reorientarea politicii externe a României către Germania nazistă nu a putut salva regimul lui Carol, care a fost obligat, pe data de 6 septembrie, să abdice de către generalul Ion Antonescu, proaspăt numit de el prim-ministru. I-a fost permisă părăsirea țării cu un tren special încărcat cu averi, nelipsind mult să fie asasinat de către legionari, care au tras asupra trenului. După cel de-al Doilea Război Mondial, fostul rege a dorit să se întoarcă la cârma țării și să-și detroneze din nou fiul, însă a fost oprit de Aliații vestici. S-a căsătorit, în cele din urmă, cu Elena Lupescu și a murit în exil.

sâmbătă, 5 septembrie 2020

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, 160 de ani

Romfilatelia a marchat aniversarea celei mai vechi instituții românești de învățământ superior prin punerea în circulație, pe data de 26 august 2020, a emisiunii de mărci poștale Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, 160 de ani (LP 2297). Aşteptată la începutul verii undeva prin luna octombrie, ea a luat locul emisiunii Cameleoni, cu care a făcut schimb în planul editorial.
Pe timbrele emisiunii, ambele cu valoarea nominală de 8,50 lei (din tirajul de 37.860 de timbre, 9.600 de timbre au fost destinate Companiei Naţionale Poşta Română în vederea francării corespondenţei), este ilustrat Palatul Universității, edificat între 1893 și 1897, extins ulterior după planurile arhitectului Louis Blanc. Alături de edificiu, pe mărcile poștale se mai regăsesc portretele lui Gheorghe Asachi (1788-1869) și Alexandru Ioan Cuza (1820-1873), precum și sigla actuală a Universității.
Timbrele au dimensiunile de 63 x 27 mm şi au fost machetate de către Mihail Vămăşescu. Emisiunea este însoţită de un FDC (375 plicuri) echipat cu timbrele emisiunii, numerotat şi obliterat cu ştampila „prima zi”.


115 ani de la nașterea scriitorului englez de origine maghiară Arthur Koestler

Arthur Koestler (n. 5 septembrie 1905, Budapesta, Austro-Ungaria – d. 1 martie 1983, Londra, Regatul Unit) a fost romancier și ziarist evreu britanic.
S-a născut la Budapesta într-o familie evreiască de limba germană. În tinerețe, după studii universitare la Viena (1922-1926) și trei ani petrecuți în Palestina, ajunge la Berlin unde lucrează ca jurnalist și devine membru al Partidului Comunist din Germania (1932-1938).
Participă la Războiul Civil din Spania de partea republicanilor, cade prizonier, dar este eliberat în 1937 și se stabilește în Franța. După marea epurare stalinistă din URSS (1938), se dezice definitiv de comunism și publică, pentru scurtă vreme, un săptămânal antinazist și antisovietic. Se înrolează în Legiunea Străină franceză, în 1940 este internat într-un lagăr de prizonieri, dar reușește să scape și să ajungă în Anglia, unde se stabilește definitiv și primește cetățenie. Adept, în ultimii ani ai vieții sale, al eutanasiei, se sinucide împreună cu soția sa, în anul 1983. 


vineri, 4 septembrie 2020

58 ani de la nașterea medicului japonez Shinya Yamanaka

Shinya Yamanaka, în japoneză (n. 4 septembrie 1962, Hiraoka, Japonia) este un medic și cercetător japonez, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină pe 2012, împreună cu John B. Gurdon, pentru „descoperirea faptului că celulele mature pot fi reprogramate pentru a deveni pluripotente”.
Yamanaka a terminat medicina la Universitatea Kobe în 1987 și și-a făcut stagiatura la secția chirurgie a Spitalului Național Osaka. Și-a luat doctoratul la Universitatea Municipală Osaka în 1993, plecând în același an ca bursier post-doctoral la Institutul Gladstone, Universitatea California, San Francisco, SUA. După reîntoarcerea în Japonia a fost, din ianuarie 1996, cercetător special la Nihon Gakujutsu Shinkō Kai („Societatea Japoneză pentru Promovarea Științei”), iar din octombrie a aceluiași an asistent universitar la Facultatea de Medicină a Universității Municipale Osaka. Din decembrie 1999 a fost profesor agregat la Nara Institute of Science and Technology („institutul de știință și tehnologie din Nara”), unde a devenit profesor în septembrie 2003. În octombrie 2004 a fost numit profesor la Institute for Frontier Medical Sciences, Universitatea Kyoto („institutul pentru științele medicale de pionierat”). Din aprilie 2010 este director al Center for iPS Cell Research and Application, Universitatea Kyoto („centrul pentru cercetarea și aplicarea celulelor iPS”).
În 2006 Yamanaka a obținut celule stem din celule ale unor șoareci maturi, introducând doar câteva gene. În 2007 a reușit să facă același lucru cu celule umane. Această realizare are potențialul de a crea noi terapii pentru o varietate de boli umane.


joi, 3 septembrie 2020

210 ani de la nașterea pictorului canadian Paul Kane

Paul Kane (n. 3 septembrie 1810 – d. 20 februarie 1871) a fost un pictor canadian cunoscut pentru picturile sale ale băștinașilor canadieni și din alte părți ale Americii de Nord. Fiind un artist în mare parte autodidact, el a crescut în Toronto și se antrena copiind marii maeștri europeni în călătorii prin Europa. A întreprins două călătorii în nord-vestul sălbatic al Canadei - în 1845 și în perioada 1846-1848, în perioada respectivă producând peste 100 de tablouri ulei pe pânză. 


miercuri, 2 septembrie 2020

Flori protejate din România

Din dorința de a sprijini eforturile de protejare a mediului înconjurător, parte din avuția națională, care trebuie conservat pentru generațiile viitoare, Romfilatelia a introdus în circulație miercuri, 19 august 2020, emisiunea de mărci poștale Flori protejate din România (LP 2296).
Pe timbrul cu valoarea nominală de 1,90 lei (tiraj 10.070 exemplare din care 4.000 livrate Companiei Naționale Poșta Română în vederea francării corespondenței) este ilustrat Degetăruțul pitic alpin (Soldanella oreodoxa). Genul Soldanella (Primulaceae) este caracterizat prin cele cinci petale violete unite în formă de pâlnie, cu lobii crestați, fiind endemic în mediul alpin european. Specia Soldanella oreodoxa se găsește în Muntele Băișoarei, rezervația Scărița-Belioara și Munții Vlădeasa, la circa 1.000-1.400 m altitudine.
Papucul doamnei (Cypripedium calceolus), fam. Orchidaceae este reprezentat pe timbrul cu valoarea nominală de 3,30 lei (tiraj 7.670 exemplare din care 1.600 livrate CNPR în vederea francării corespondenței). Este o plantă erbacee, perenă, ocrotită prin lege, geofită, mezofită, mezotermă, acid-neutrofilă, sciafilă, întâlnită pe soluri calcaroase, în pădurile umbroase din județele Maramureș, Bistrița-Năsăud, Sălaj, Cluj, Mureș, Harghita, Covasna, Brașov, Sibiu, Alba, Hunedoara, Bihor, Caraș-Severin, Mehedinți, Gorj, Argeș, Buzău, Bacău, Neamț, Iași, Suceava. Se mai numește blabornic, clonțon, condurul-doamnei, floarea-cucului, gluga-ciobanului, papuc.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 5 lei (tiraj 11.670 exemplare din care 5.600 livrate CNPR în vederea francării corespondenței) este redat Bujorul românesc (Paeonia peregrina), fam. Paeoniaceae. Plantă erbacee, perenă, geofită, xeromezofită, mezotermă spre moderat termofilă, este întâlnită în poienile și marginile pădurilor din sudul orașului București și în Dobrogea.
Ghințura galbenă (Gentiana lutea), fam. Gentianaceae este ilustrată pe timbru cu valoarea nominală de 19 lei (tiraj 14.070 exemplare din care 8.000 livrate CNPR în vederea francării corespondenței). Plantă erbacee, perenă, medicinală, ocrotită prin lege ca monument al naturii, geofită, mezofită, microtermă, la pH amfitolerantă, calcifilă, heliofilă, este întâlnită pe pajiști din regiunile montană și alpină, bogate în humus. Se mai numește abrămească, cahincea, dunțură, fierea-pământului, strigoaie, stegeră, țintură. 
Timbrele au dimensiunea de 48 x 33 mm, au fost machetate de către Alec Bartos și paginate în coală de 32 de timbre și minicoală de 5 timbre + 1 vinietă. Emisiunea este completată de un FDC (225 plicuri)  echipate cu timbrele emisiunii, numerotate și obliterate cu ștampila „prima zi”.


180 de ani de la nașterea scriitorului italian Giovanni Verga

Giovanni Carmine Verga (n. 2 septembrie 1840, Catania, Italia – d. 27 ianuarie 1922, Catania, Italia) a fost un scriitor realist (verist) italian, cunoscut mai ales pentru reprezentarea vieții din Sicilia sa natală și în special pentru povestirea (și apoi piesa de teatru) Cavalleria Rusticana și pentru romanul I Malavoglia (Familia Malavoglia).
Primul fiu al lui Giovanni Battista Catalano Verga și al Caterinei Di Mauro, Verga s-a născut într-o familie prosperă din orașul sicilian Catania. El a început să scrie din adolescență, finalizând romanul istoric Amore e Patria (Dragoste și patrie); apoi, deși studia dreptul la Universitatea din Catania, a folosit banii pe care tatăl lui i-a dat pentru a publica I Carbonari della Montagna (Carbonarii de la munte) în 1861 și 1862. Aceasta a fost urmată de Sulle lagune (În lagună) în 1863.
Între timp, Verga a activat în Garda Națională din Catania (1860-1864), după care a călătorit la Florența de mai multe ori, stabilindu-se acolo în 1869.
S-a mutat la Milano în 1872, unde a dezvoltat o nouă abordare literară, caracterizată prin utilizarea dialogului în definirea personajelor, realizând cele mai importante lucrări. Volumul de povestiri Vita dei campi (Viața la țară, 1880) cuprindea printre altele „Fantasticheria” („Visarea cu ochii deschiși”), „La Lupa” („Lupoaica”), „Pentolaccia” („Jucăria”) și Rosso Malpelo, povestiri despre viața rurală a Siciliei. Ea a cuprins, de asemenea, „Cavalleria Rusticana” („Cavaleria rusticană”), pe care a adaptat-o pentru teatru și care a reprezentat mai târziu sursa de inspirație pentru mai multe librete de operă, inclusiv Cavalleria rusticana a lui Mascagni și Mala Pasqua! a lui Gastaldon. Povestirea „Malaria” a fost una dintre primele reprezentări literare ale malariei.
El a început să lucreze apoi la o serie proiectată de cinci romane, din care a finalizat doar două, Familia Malavoglia și Mastro-don Gesualdo (1889), cea de-a doua fiind ultima sa scriere importantă a carierei sale literare. Ambele romane sunt considerate capodopere.
În 1894 Verga s-a mutat înapoi la Catania, în casa în care a trăit pe când era copil. În 1920 a fost numit senator al Regatului (Senatore del Regno) pe viață (ad vitam). El a murit de tromboză cerebrală în 1922.
Teatrul Verga din Catania îi poartă numele. Casa lui din via Sant'Anna este acum muzeu, Casa-Museo Giovanni Verga.
El a fost un ateu.


marți, 1 septembrie 2020

Cucuvele

Pe data de 12 august 2020 Romfilatelia a propus colecționarilor o nouă temă filatelică dedicată Faunei, prin emisiunea de mărci poștale Cucuvele (LP 2295), machetate de Răzvan Popescu.
Cucuvelele fac parte din familia Strigidae, care cuprinde circa 130 de specii de păsări răspândite aproape pe tot globul. Prezintă adaptări variate și, spre deosebire de păsările de pradă, strigiformele nu au gușă, penajul este moale și înfoiat, fapt ce le permite un zbor ușor fără nici un pic de zgomot. Gâtul este scurt, capul voluminos, ochii mari, orientați frontal și înconjurați de câte un disc de pene dispuse radiar, așa numitul „disc facial”. Ciocul este relativ scurt, mult curbat, îngropat la rădăcină în pene modificate, aspre, numite vibrize. Pot roti capul la 180°.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 1,90 lei (tiraj 7.751 din care 1.400 de exemplare distribuite Poștei Române în vederea francării corespondenței) este ilustrată Glaucidium passerinum (Linnaeus, 1758) – Cucuveaua pitică – ciuvică, care aparține familiei Strigidae, cea mai mică specie a acestei familii, abia de mărimea unui graur. Penajul este de culoare maronie, cu pete fine albe și dungi. Sprânceana este albă și scurtă.
Athene noctua (Scopoli, 1769) – Cucuvea este reprezentată pe timbrul cu valoarea nominală de 3,30 lei (tiraj 11.951 din care 5.600 de exemplare distribuite Poștei Române în vederea francării corespondenței). Este una dintre cele mai comune specii de păsări răpitoare de noapte, întâlnită și în România, în mod special pe lângă locuințele omenești, dar destul de frecvent și în habitate naturale. Este larg răspândită în centrul și sudul Europei, unde ocupă zonele cu păduri, cu maluri lutoase în care își poate găsi adăposturi, stâncării cu locuri descoperite în vecinătate etc.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 5 lei (tiraj 13.351 din care 7.000 de exemplare distribuite Poștei Române în vederea francării corespondenței) este reprodusă Athene cunicularia (Molina, 1782) – Cucuveaua cu picioare lungi, sau cucuveaua de vizuină, o specie comună, larg răspândită în regiunile deschise din America de Nord, până în America de Sud.
Ninox theomacha (Bonaparte, 1855) – Cucuveaua Guineză este ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 19 lei (tiraj 11.951 din care 5.600 de exemplare distribuite Poștei Române în vederea francării corespondenței). Este o specie de cucuvea care trăiește în pădurile insulei Noua Guinee, unde se întâlnește până la altitudini de aproximativ 1.500 m. Este o cucuvea de talie medie, cu colorit cafeniu roșcat, cu ocru la cap, bărbie și partea inferioară a corpului și, precum majoritatea suratelor sale, prezintă un disc facial cenușiu-închis, cu sprâncene colorate mai deschis.
Timbrele au dimensiunea de 36 x 36 mm și au fost tipărite în sistem offset, la 4 culori pe hârtie cromo-gumată (Anglia). Au fost paginate în coli de 28 de timbre, minicoală de 5 timbre + 1 vinietă și bloc de 4 timbre cu perfor parțial.
Emisiunea este completată de un FDC (428 exemplare) și o mapă filatelică (203 exemplare - LP 2295a).

95 de ani de la nașterea fizicianului american Roy Jay Glauber

Roy Jay Glauber (n. 1 septembrie 1925, New York, New York, SUA – d. 26 decembrie 2018, Newton, SUA) a fost un fizician american, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 2005 pentru contribuția sa la teoria cuantică a coerenței optice. Glauber a primit jumătate din premiu, cealaltă fiind acordată lui John Hall și Theodor Hänsch.
S-a nascut la 1 septembrie 1925 la New York, ca fiu al Feliciei (Fox) Emanuel B. Glauber. A absolvit în anul 1941 Scoala superioară de științe de la Bronx și a continuat cu studiile la Universitatea Harvard, de unde peste un an a fost recrutat să lucreze în cadrul proiectului Manhatten, la Los Alamos, unde având doar 18 ani era cel mai tânăr cercetător. A fost implicat în calculul masei critice a bombei atomice. După doi ani a revenit la Harvard, unde și-a luat bacalaureatul în anul 1946, iar în anul 1949 doctoratul sub conducerea lui Julian Schwinger. A locuit la Arlington, Massachusetts. A decedat în 26 decembrie, 2018 la Newton, Massachusetts.


luni, 31 august 2020

Orhidee

Sub macheta lui Mihail Vămășescu pe data de 6 august 2020 Romfilatelia a pus în circulație în cadrul seriei tematice dedicate Florei, emisiunea de mărci poștale Orhidee (LP 2294). Compusă din patru valori nominale, cu dimensiunile de 42 x 41,9 mm, timbrele au fost tipărite în sistem offset, la 4 culori, pe hârtie cromo-gumată (Anglia) și paginate în coli de câte 24 de timbre și minicoli de câte 5 timbre + 1 vinietă (102 x 148 mm), având un tiraj total de 52.112 mărci.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 3,30 lei (4.800 exemplare pentru Compania Națională Poșta Română) este ilustrată Neotinea ustulata var. aestivalis (Kümpel) Tali, M.F. Fay & R.M. Bateman – denumită popular Poroinic.
Numele generic, Neotinea, se regăsește în cuvântul grecesc antic néos (nou) și cuvântul tinea, provenit de la numele botanistului Vincenzo Tineo (1791-1856), numele vernacular fiind Orhideea Nouă a lui Tineo.
Cephalanthera rubra (L.) Rich., denumită popular Căpșunică, este reprezentată pe timbrul cu valoarea nominală de 5 lei (2.400 exemplare pentru CNPR).
Numele generic, Cephalanthera, este un termen compus cu originea în cuvintele grecești vechi kephalé (cap) și anthēr (ós) (floare), care înseamnă cu antere în formă de cap, o referire la capul anterei de formă globulară.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 8,50 lei (2.400 exemplare pentru CNPR) este reprodusă Anacamptis pyramidalis (L.) Rich., cunoscută popular cu denumirea Bujor.
Epitetul specific, pyramidalis își are originea în latina veche, în cuvântul pyramidālis (în formă de piramidă), o referire la forma piramidală a inflorescenței, de unde și numele său vernacular, Orhideea Piramidală.
Nigritella miniata (Crantz) Janch., cunoscută popular cu denumirea Sângele voinicului este ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 10,50 lei (19.200 exemplare pentru CNPR).
Numele generic, Nigritella, provine din cuvântul latin vechi nigri (negru, întunecat) și – ella (sufix diminutiv: mic), care înseamnă cele mici și întunecate sau cele mici și negre, o aluzie sugestivă la culoarea inflorescențelor conice și mici cu culori care variază de la roșu închis, în unele cazuri aproape negru, caracteristice genului Nigritella. Datorită remarcabilului lor parfum de vanilie, ele sunt cunoscute și ca Orhideele de Vanilie Europene, sau, pur și simplu, Orhideele de Vanilie.
Emisiunea este completată de 2 FDC-uri (225 seturi) numerotate și obliterate cu ștampila „prima zi”.

150 de ani de la nașterea medicului și pedagogului italian Maria Montessori

Maria Montessori (n. 31 august 1870, Ancona, Italia — d. 6 mai 1952, Noordwijk, Olanda) a fost medic și pedagog italian, care a creat o metodă specială de educare a copiilor foarte tineri, Metoda Montessori, înființând peste tot în lume școli care aplicau metoda sa (Școli Montessori).
Maria Montessori s-a născut la 31 august 1870 în Ancona, Italia și a studiat medicina la Universitatea din Roma. A fost una din primele femei care au absolvit facultatea de medicină în Italia și una din primele femei medic care au practicat medicina cu succes. A început să aplice multe din ideile sale personale despre educarea copiilor foarte tineri, cu vârste cuprinse între un an și cinci ani, pe când s-a ocupat de copii cu deficiențe mentale. Și-a perfecționat ideile și aplicarea acestora în practică începând cu 1907, de când a fost numită la conducerea unui grup de creșe și grădinițe dintr-o zonă foarte săracă a orașului Roma. Acolo a început să aplice consecvent ideile sale educaționale, care se concretizaseră între timp într-o adevărată metodă educațională, metoda Montessori. Mult mai târziu, când metoda sa educațională a devenit larg cunoscută în Italia, Europa și în întreaga lume, generând zeci și zeci de școli Montessori, Maria Montessori a călătorit foarte mult, supervizând sistemul școlilor Montessori, scriind și ținând conferințe. 


duminică, 30 august 2020

755 de ani de la prima mențiune documentară a Hunedoarei

Hunedoara este un municipiu în județul Hunedoara, Transilvania, România, format din localitățile componente Hunedoara (reședința) și Răcăștia, și din satele Boș, Groș, Hășdat și Peștișu Mare.
Hunedoara este cel mai mare oraș din țară care nu este reședință de județ.
Atestată documentar la 30 august 1265 sub numele Hungnod, conform registrului de dijme papale, Hunedoara va cunoaște o dezvoltare impetuoasă și va juca un rol important în istoria României. Vechimea acestei așezări, ce a luat naștere la poalele dealului Sânpetru la confluența râurilor Cerna și Zlaști, este mult mai adâncă în negurile timpului decât atestarea documentară. Arheologii au descoperit atât în vatra orașului cât și în satele din împrejurimi de unde își trage seva, urme de locuire, datând din epoca pietrei. De asemenea pe Dealul Sânpetrului dăinuiesc într-o deplină succesiune urme materiale din epoca bronzului și a fierului. Au fost găsite pe terasele din jurul cetății, într-un depozit, mai mult de o tonă de lupe mari de fier și un atelier metalurgic comportând opt cuptoare din vremea daco-geților. În actualul areal de locuire al hunedorenilor s-au descoperit tezaure monetare din vremea dacilor, cunoscute sub denumirea „de tip Hunedoara”, precum și monede romane de tip republican sau imperial cuprinzând o perioadă de timp îndelungată (183 î.Hr.-sec. III. d.Hr.) ceea ce dovedește puternice contacte economice și nu numai, între două civilizații, una a „cetății eterne Roma” și alta plămădită de nemuritorii antichității daco-getice. 
În 2011 avea o populație de 60.525 locuitori.

sâmbătă, 29 august 2020

240 de ani de la nașterea pictorului francez Jean Auguste Ingres

Jean Auguste Dominique Ingres (n. 29 august 1780, Montauban, Franța – d. 14 ianuarie 1867, Paris, Franța) a fost un pictor francez neoclasic. Deși Ingres se încadra el însuși în tradiția pictorilor istorici, precum Nicolas Poussin și Jacques-Louis David, spre sfârșitul vieții sale, recunoașterea sa generală a venit din aprecierea remarcabilele sale portrete, atât desenate cât și pictate.
Jean Auguste Dominique Ingres, cel mai mic copil al soților Joseph și Lenna Ingres, s-a născut la 30 august, la Montauban, în nord-vestul Franței. Tatăl său, sculptor și factotum în domeniul artei, și-a inițiat fiicele în domeniul artei. Încă din copilărie, când Jean Auguste Dominique începe să cânte, își semnează primul sau album „Ingres fiul”. Până la căsătorie va păstra un adânc respect și o mare recunoștință fiului său, care a știut să-i transmită propriile sale dorințe: desenul și muzica. Joseph Ingres, dorind să-și încurajeze fiul să persevereze în ambele sfere ale artei, se mută împreună cu el la Sidney, lăsând restul familiei la Montauban. În 1791, la vârsta de 11 ani, Ingres începe să studieze artele plastice la Academia din Toulouse. 


vineri, 28 august 2020

25 de ani de la moartea scriitorului german Michael Ende

Michael Ende (n. 12 noiembrie 1929, Garmisch-Partenkirchen - d. 28 august 1995, Stuttgart) a fost un scriitor german.
Este cunoscut mai ales datorită romanelor sale așa-zise „pentru copii”, care au făcut de mult înconjurul lumii, fiind traduse în principalele limbi de circulație europeană.
Cea mai importantă operă a lui, romanul-basm Povestea fără sfârșit, poate fi analizată din mai multe puncte de vedere; tema principală a cărții este importanța imaginației în viața individului dar întâlnim și o adevarată galerie a principalelor mituri ale civilizațiilor europene, și nu numai ale acestora. Textul următor se dorește a fi o expunere succintă a celor mai cunoscute teme și motive din romanul lui Ende, precum și o încercare de a stabili modelele mitologice pe care Ende le-a avut în vedere când a creat figurile care populează fascinantul univers al țării imaginare Fantàzia.
Prozatorul german a purtat o asiduă corespondență cu scriitorul român Iordan Chimet.

joi, 27 august 2020

250 de ani de la nașterea filosofului german Georg Wilhelm Friedrich Hegel

Georg Wilhelm Friedrich Hegel (n. 27 august 1770, Stuttgart - d. 14 noiembrie 1831, Berlin) a fost un filozof german, principal reprezentant al idealismului în filozofia secolului al XIX-lea.
Hegel s-a născut în 27 august 1770 la Stuttgart/Württemberg, într-o familie protestantă. Tatăl său, Georg Ludwig Hegel (1733-1799), era înalt funcționar la curtea de conturi a ducelui de Wurtemberg. Mama sa, Maria Magdalena Fromm (1741- 1783) provine dintr-o familie cultivată de juriști și a participat la formarea intelectuală a fiilor săi până în pragul morții sale premature. Sora sa, Christiane va preda mai târziu la Stuttgart și a fost internată într-un azil psihiatric. Fratele său mai mic a fost căpitan în armata napoleoniană, în perioada campaniei din Rusia. 
Wilhelm va studia în gymnasium- ul din orașul său natal, unde va fi un școlar model. Sora sa mărturisește că el învățase prima declinare latină la vârsta de cinci ani și că perceptorul său i- a oferit o ediție a dramelor lui Shakespeare la aniversarea vârstei de 8 ani. La 10 ani tatăl său îi dă primele lecții de geometrie și astronomie. Tragediile grecești erau lectura sa favorită. La fel de mult îl interesau fizica și botanica.
Formarea sa la Stuttgart stă sub principiile iluminismului și se bazează pe textele clasice ale Antichității. Hegel arată o preferință pentru limba și cultura greacă. Traduce tratatul Asupra sublimului de Longin, Manualul lui Epictet și Antigona lui Sofocle. Face note de lectură de literatură, estetică, fiziognomie, matematici, fizică (teoria culorilor), pedagogie, psihologie, teologie și filozofie. Scrie bine în franceză când redactează note asupra lui Rousseau. 


miercuri, 26 august 2020

140 de ani de la nașterea poetului francez Guillaume Apollinaire

Guillaume Apollinaire, pseudonimul literar al lui Wilhelm Albert Vladimir Apollinaris de Kostrowitzky, (n. 26 august 1880, Roma - d. 9 noiembrie 1918, Paris) a fost poet, prozator și critic de artă. Mama sa a fost o nobilă poloneză dar identitatea tatălui este incertă.
Reprezentant notoriu al avangardei artistice de la începutul secolului XX, reformator al limbajului poetic, precursor al suprarealismului. Se naște la Roma, în 1880, și urmează școala la Monaco, Cannes și Nisa. Publică primele poezii în 1897 sub pseudonimul Guillaume Macabre. Sosește în 1899 la Paris pentru a exercita diverse meserii, de la cea de funcționar bancar la aceea de profesor particular. Împreună cu unul din elevii lui petrece un timp în Renania (Germania). Acolo, pe frumoasa vale a Rinului, se pare că și-a descoperit înzestrarea pentru poezie. Se stabilește definitiv la Paris în 1903, unde își începe colaborările literare în diverse publicații, după ce - încă din 1902 - își vădise talentul de critic de artă în paginile revistei „L'Européen”, unde publicase eseuri despre operele de artă admirate în muzeul din Nürnberg. Devine în scurtă vreme unul dintre cei mai populari membri ai comunității artistice a Parisului, client obișnuit al localurilor „Le bateau lavoir” și „Le lapin agile” din Montmartre. 


marți, 25 august 2020

170 de ani de la nașterea fiziologului francez Charles Richet

Charles Robert Richet (n. 26 august 1850, Paris, Franța – d. 4 decembrie 1935, Paris, Franța) a fost fiziolog francez cu numeroase contribuții în neurochimie, digestie, termoreglare, respirație. Ca apreciere a activității sale, în 1913 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Medicină.
Tatăl său, Alfred Richet, a fost profesor la Facultatea de Chirurgie Clinică din Paris.
Charles Robert Richet studiază medicina la Paris și, în 1869, obține doctoratul. De asemenea, în 1878, obține doctoratul și în domeniul științelor naturii.
În 1887, este numit profesor de fiziologie la Facultatea de Medicină din Paris.
În 1877, se căsătorește cu Amélie Aubry și împreună au cinci băieți și două fete. Unul din fii, Charles, va fi, ca și tatăl, profesor de medicină la aceeași facultate pariziană.
În perioada 1878 - 1887, este redactor la Revue Scientifique, iar începând cu 1917, co-redactor la Journal de Pathologie Générale. În 1905 este numit președinte al Society for Psychical Research.
În 1898 devine membru al Academiei de Medicină, iar în 1914, membru al Academiei de Științe. 
Se stinge din viață la vârsta de 85 de ani, pe 4 decembrie 1935.


luni, 24 august 2020

155 de ani de la nașterea Regelui Ferdinand I al României, al doilea rege al României

Maximă realizată a AFB,  ilustrata si stampila
realizate prin grija domnului dr. Ioan Daniliuc,
timbrul cu valoarea nominală de 3,30 lei din
emisiunea de mărci poştale Regalitatea în România
apărută la  30.01.2015 și ștamila omagială
Regele Ferdinand I al României – 150 ani de la naștere
- 24.08.2015, București OP 37.
(sursa: Maximafilie cu Alexandru Antonache)
Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 12/24 august 1865, Sigmaringen - d. 20 iulie 1927, Castelul Peleș, Sinaia) a fost al doilea rege al României, din 10 octombrie 1914 până la moartea sa. Ferdinand a fost al doilea fiu al prințului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen și al Infantei Antónia a Portugaliei, fiica regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei și a reginei Maria a II-a a Portugaliei. Familia sa făcea parte din ramura catolică a familiei regale prusace de Hohenzollern.
Ferdinand și-a petrecut copilăria și adolescența la reședința familiei din Sigmaringen, Germania. În 1885 a terminat cursurile Școlii de ofițeri din Kassel, fiind numit cu gradul de sublocotenent în cadrul Regimentului 1 Gardă de la Curtea Regală a Prusiei. A urmat apoi studii la Universitatea din Leipzig și la Școala Superioară de Științe Politice și Economice din Tübingen, pe care le-a absolvit în 1889.
Începând cu 1889 a devenit Principe de Coroană al Regatului României, în urma renunțării tatălui și fratelui său mai mare, Wilhelm, la drepturile de succesiune la coroana regală a României. Din acel moment s-a stabilit în România, unde și-a continuat cariera militară, având și o serie de comenzi onorifice, fiind înaintat până la gradul de general de corp de armată.
S-a căsătorit la 29 decembrie 1892, la Sigmaringen, cu prințesa Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha, nepoată a reginei Victoria, fiică a ducelui Albert de Edinburgh și a marii ducese Maria Alexandrovna Romanov, unica fiică a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei.
Ferdinand a devenit rege al Regatului României la 10 octombrie 1914, sub denumirea de Ferdinand I, în urma morții unchiului său, regele Carol I. A condus România în timpul Primului Război Mondial, alegând să lupte de partea Antantei împotriva Puterilor Centrale, fapt care a avut ca efect excluderea sa din Casa Regală de Hohenzollern de către împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei.
La sfârșitul războiului România a încheiat procesul de realizare a statului național-unitar, prin unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Vechiul Regat. La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, Ferdinand s-a încoronat drept rege al României Mari.
În anii care au urmat Primului Război Mondial România a cunoscut o serie de transformări profunde, în special prin aplicarea reformei agrare și a votului universal.
În anul 1925 a izbucnit criza dinastică, provocată de renunțarea principelui Carol la drepturile sale de succesiune la Coroana României, fapt ce l-a determinat pe Ferdinand să îl excludă pe Carol din Casa Regală a României și să îl numească drept principe moștenitor pe fiul acestuia, Mihai, care avea să succeadă la tron.
Ferdinand a murit la Sinaia, la 20 iulie 1927, în urma unui cancer galopant la colon. A fost înmormântat la Mănăstirea Curtea de Argeș. 


duminică, 23 august 2020

251 ani de la nașterea naturalistului francez Georges Cuvier

Georges Léopold Chrétien Frédéric Dagobert Cuvier (n. 23 august 1769, Montbéliard, Franța – d. 13 mai 1832, Paris, Franța) a fost un zoolog și paleontolog francez.
Este considerat unul din cei mai mari oameni de știință ai secolului al XIX-lea. Considerat un pionier în domeniul anatomiei comparate și părintele paleontologiei vertebrate, fiind primul ce a studiat fosilele vertebratelor, el a fost un creaționist convins și a elaborat o teorie a catastrofismului. Deși el a fost un antievoluționist convins, lucrările sale în domeniul paleontologiei au fost deseori citate de către darwiniști. A încercat să facă o clasificare a animalelor, cuprinzând clasele în încrengături.
Georges Cuvier s-a născut la 23 august 1769, la Montbéliard, o comunitate franceză din Munții Jura, în sânul unei familii protestante. Din 1784 până în 1788, el a mers la Academia Carolingiană din Stuttgart. După absolvire, el se duce să lucreze ca preceptor al copiilor contelui d'Héricy (care era și el protestant), în Normandia. Aici își începe activitatea ca naturalist. În 1795 este invitat de Saint-Hilaire la Paris în calitate de asistent de profesor la anatomia comparată, apoi, în scurt timp, devine el însuși profesor. În perioada domniei lui Napoleon el ocupă câteva posturi guvernamentale, iar după restaurarea monarhiei, el și-a păstrat pozițiile. Moare pe 13 mai 1832. 


sâmbătă, 22 august 2020

160 de ani de la nașterea inventatorului german Paul Gottlieb Nipkow

Paul Julius Gottlieb Nipkow (n. 22 august 1860, Lębork, Regatul Prusiei – d. 24 august 1940, Berlin, Germania Nazistă) a fost un tehnician și inventator german. El a inventat discul Nipkow, una dintre primele tehnologii de succes pentru transmisia de televiziune. Sute de posturi au experimentat difuzarea semnalelor de televiziune folosind sistemul lui Nipkow în anii 1920 și 1930, până când acesta a fost înlocuit de către sistemele complet electronice în 1940.
Nipkow s-a născut în Lauenburg (astăzi Lębork) în provincia prusacă Pomerania, care face parte acum din Polonia. În timp ce era elev la școala din localitatea învecinată Neustadt (astăzi Wejherowo) din provincia Prusia de Vest, Nipkow a realizat experimente legate de telefonie și de transmisia imaginilor în mișcare. După absolvire, a plecat la Berlin pentru a studia științele fizice. A studiat optica fiziologică cu Hermann von Helmholtz și electrofizica cu Adolf Slaby. 


vineri, 21 august 2020

95 de ani de la nașterea actorului român Toma Caragiu

Toma Caragiu (n. 21 august 1925, Argos Orestiko, Grecia - d. 4 martie 1977, București) a fost un actor român de origine aromână, cu activitate bogată în radio, teatru, televiziune și film. A interpretat cu precădere roluri de comedie, dar a jucat și în drame, unul dintre filmele sale de referință fiind Actorul și sălbaticii (1975).
S-a născut la 21 august 1925 într-o familie de aromâni (Nico Caragiu și Atena Papastere Caragiu) originară din satul grecesc Aetomilitsa, provincia Konitsa, prefectura Ioannina, regiunea Epir. Familia Caragiu se stabilește la Ploiești, pe str. Rudului 144. Toma este elev în clasa a opta la Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești.
Este cooptat în trupa de teatru a liceului și scrie în revista liceului Frământări. Primește diploma de bacalaureat în vara anului 1945. Se înscrie la Drept, dar abandonează cursurile și intră la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică București, clasa Victor Ion Popa. În vacanțe susține o muncă vie de animator cultural și adunând în jurul său alți artiști realizează spectacolul Take, Ianke și Cadîr de V. I. Popa, pe care îl joacă la cinematograful „Modern” din Ploiești, apoi Trandafirii roșii de Zaharia Bârsan. Astfel ia ființă nucleul denumit „Brigada culturală Prahova” ce se transformă în „Teatrul Sindicatelor Unite” (1947) din care se va naște „Teatrul de Stat Ploiești” (1949). Debutul pe scenă îl face pe scena studioului „Teatrului Național” din Piața Amzei (1948), când încă student în anul III, i se încredințează rolul unui scutier în piesa Toreadorul din Olmado pus în scenă de regizorul Ion Șahighian.
Toma Caragiu a jucat în nu mai puțin de 39 de filme.

joi, 20 august 2020

130 de ani de la nașterea scriitorului american H. P. Lovecraft

Howard Phillips Lovecraft (n. 20 august 1890, Providence, Rhode Island, SUA – d. 15 martie 1937, Providence, Rhode Island, SUA) a fost un scriitor american, considerat unul dintre părinții literaturii fantastice a începutului secolului XX.
Lovecraft s-a născut în casa familiei sale din 194 Angell Street în Providence, Rhode Island. Tatăl său, Winfield Scott Lovecraft, era vânzător ambulant. Mama sa, Sarah Susan Phillips Lovecraft, putea sa își urmărească arborele genealogic încă de la venirea în Massachusetts Bay Colony, Statele Unite (circa 1630). Când Lovecraft avea 3 ani, se știa că tatăl său suferise o cădere nervoasă într-o cameră de hotel din Chicago și fusese adus la Spitalul Butler, unde a rămas timp de 5 ani. Povestea colapsului psihic a fost o acoperire pentru a salva familia de rușine. De fapt, tatăl micuțului Howard Phillips era bolnav foarte grav de sifilis.
Lovecraft a fost crescut de mama sa, două mătuși și bunicul său, Whipple Van Buren Phillips. A fost un fel de copil minune, la vârsta de 2 ani recita poezii, iar la 6 ani deja scria. Bunicul său l-a încurajat să citească, aducându-i cărți ca „1001 de nopți”, „Bulfinch's Age of Fable” și versiuni pentru copii ale Iliadei și Odiseei. Bunicul său a stârnit și interesul copilului pentru lucruri ciudate și stranii, spunându-i povești gotice originale. În perioada copilăriei sale, Lovecraft a fost bolnav mai tot timpul. A frecventat școlile doar sporadic, dar a citit mult. A produs câteva publicații de mic tiraj începând cu 1899, în colaborare cu „The Scientific Gazette”.

miercuri, 19 august 2020

335 de ani de la nașterea matematicianului englez Brook Taylor

Brook Taylor (n. 18 august 1685 în Edmonton, Anglia - d. 30 noiembrie 1731 la Londra) a fost matematician englez ale cărui cele mai notabile contribuții matematice sunt Teorema Taylor și Seriile Taylor. Brook Taylor a fost un om talentat, printre altele s-a mai ocupat și de muzică, pictură și filozofie.
În 1701 intră la Colegiul St. John`s de la Cambridge, unde studiază matematica. În 1712 a fost admis ca membru al Societății Regale de la Londra. Doi ani mai târziu devine secretar al acestui înalt for științific, funcție pe care o deține timp de patru ani. Face mai multe vizite în Franța întâlnind diverși matematicieni, ca Abraham de Moivre, Johann Bernoulli cu care întreține o intensă corespondență.

marți, 18 august 2020

190 de ani de la nașterea împăratului Franz Joseph I

Franz Joseph I al Austriei (n. 18 august 1830, Viena - d. 21 noiembrie 1916, Viena) a fost un împărat al Austriei din Casa de Habsburg, rege al Ungariei și Boemiei, rege al Croației, mare duce al Bucovinei, mare principe de Transilvania, marchiz de Moravia, mare voievod al Voievodatului Serbia etc. din 1848 până în 1916.
Domnia sa de 68 de ani a fost a treia ca lungime dintre domniile din Europa, după cea a regelui Ludovic al XIV-lea al Franței și a principelui Johann al II-lea al Liechtensteinului.

duminică, 16 august 2020

100 de ani de la nașterea scriitorului Charles Bukowski

Henry Charles Bukowski (n. 16 august 1920, Andernach, Republica de la Weimar – d. 9 martie 1994, San Pedro, SUA) a fost un poet, nuvelist și romancier american, de origine germană. Bukowski este adesea cunoscut sub pseudonime ca: Hank, Buk, Henry Chinasky, acesta din urmă fiind un alter-ego în numeroase romane autobiografice.
Scrierile lui Bukowski au fost influențate de mediul social, cultural și financiar din orașul Los Angeles. Opera sa vorbește despre viața obișnuită a americanilor bogați, despre scris, alcool, relații și corvoada muncii. Bukowski a scris mii de poezii, sute de povestiri și șase romane, în total publicând peste 60 de cărți. Este considerat unul dintre cei mai influenți scriitori americani ai secolului al XX-lea.
Bukowski a publicat mai mult în reviste literare mici, de la începutul anilor '40 până la începutul anilor '90. Aceste poezii și povestiri au fost republicate mai târziu de Black Sparrow Press (acum HarperCollins/ECCO) în volume ale operei sale. Deci vrei să fii scriitor (So you want to be a writer) este considerat unul dintre cele mai bune poeme ale lumii ce tratează libertatea de exprimare a unui artist. În anii '80, Bukowski a colaborat cu ilustratorul Robert Crumb la o serie de cărți de benzi desenate.

sâmbătă, 15 august 2020

135 de ani de la nașterea scriitoarei Edna Ferber

Edna Ferber (n. 15 august 1885, Kalamazoo, Michigan – d. 16 aprilie 1968, New York City) a fost o scriitoare americană de origine maghiară.
Ferber a fost fiica unui emigrant maghiar. În romanele sale, scriitoarea descrie viața și obiceiurile americane de la constituirea Statelor Unite ale Americii și până în prezent.
În operele ei, femeile ocupă frecvent un rol central. În 1924 scriitoarei i s-a decernat Premiul Pulitzer pentru romanul „So Big” (în traducere „O femeie singură”).
Numeroase romane ale ei au fost transpuse pe scenă sau ecran ca de exemplu Show Boat, Giant, Ice Palace, Saratoga Trunk, Cimarron (premiat cu Oscar). 


vineri, 14 august 2020

140 de ani de la finalizarea construcției Catedralei din Köln

Domul din Köln este un monument istoric și de arhitectură, catedrală a Arhiepiscopiei romano-catolice de Köln, una din cele mai vechi episcopii din Germania. Patronul protector al domului este Sfântul Petru. Această catedrală este cea mai mare biserică din Germania și este considerată a fi și cea mai mare din Europa de Nord, și una dintre cele mai mari din lume.
Catedrala din Köln a fost construită între anii 1248-1473 și este un important loc de pelerinaj deoarece aici se află moaștele Celor Trei Magi. Actuala catedrală a fost construită din ordinul arhiepiscopului Konrad von Hochstaden, pe locul uneia din secolul al VIII-lea. Catedrala are o înălțime de 157 m, fiind - după Münsterul din Ulm - a doua biserică ca înălțime în Germania. Ea este situată pe marginea de nord a graniței de odinioară a așezării romane, fiind în imediata apropiere a Gării Köln și a podului Hohenzollernbrücke, precum și a unor muzee ale orașului. Fluviul Rin se află la cca. 250 m de clădirea domului care se află pe o colină putând fi văzut din depărtare. Construcția impozantă a domului a fost clădită în stil gotic, asemănător catedralelor din Sevilla și Milano. Se poate observa combinarea armonioasă a elementelor arhitectonice a stilului gotic medieval. Fațada gigantică de vest, flancată de cele două turnuri, ocupă o suprafață de peste 7.100 m². Între anii 1880-1884 domul a fost cea mai înaltă clădire din lume. Domul din Köln este declarat din anul 1996 patrimoniu mondial UNESCO. În anul 2001 au vizitat domul 6 milioane de turiști din lumea întreagă, iar în anul 2005 a fost vizitat de papa Benedict al XVI-lea.
Catedrala din Köln figurează pe moneda comemorativă cu valoarea nominală de 2 euro emisă de Germania în 2011 și pe multe mărci poștale emise de Germania de-alungul timpului. 


joi, 13 august 2020

425 de ani de când a avut loc Bătălia de la Călugăreni

Bătălia de la Călugăreni a avut loc la 13/23 august 1595. Oastea munteană din 10.000 de oameni, condusă de Mihai Viteazul, întărită cu 6.000 de ardeleni trimiși de Sigismund Báthory, a încercat să oprească oastea otomană invadatoare condusă de Sinan Pașa, al cărei obiectiv era transformarea Țării Românești în pașalâc. Operațiunea lui Mihai nu a reușit, ea fiind urmată de ocuparea Bucureștiului de către turci și de retragerea tactică a lui Mihai în munți. Ulterior, întărit cu o armată mai mare, Mihai avea să-i îndepărteze pe otomani, învingându-i decisiv în bătălia de la Giurgiu, la mijlocul lunii octombrie 1595.
Raportul de forțe era net favorabil oștii otomane. Nicolae Bălcescu, citând surse contemporane, arată: „Într-adevăr, armata lui [Sinan] era, cum știm, de 180 mii ostași, mai mult decât de zece ori mai mare ca a lui Mihai Vodă, care, cu toate ajutoarele ce primi din Moldova și Ardeal, d-abia se urca la 16 mii oameni și 12 tunuri”.
În ceea ce privește efectivele oștirii creștine, se poate aprecia că Mihai Viteazul a avut sub comanda sa cel mult 10.000 de militari și un parc de artilerie compus din 12 tunuri mari de câmp. Cronica oficială vorbește de 8.000 de munteni și 2.000 de unguri. Acest raport de forțe net defavorabil aliaților explică alegerea făcută de voievod pentru terenul de la sud de Călugăreni, care era împădurit, mlăștinos, străbătut de râul Neajlov, în care deplasarea atacatorilor se putea face numai pe un singur drum, cu un punct obligatoriu de trecere peste podul îngust de peste râu. În acest spațiu, superioritatea numerică a turcilor nu a putut fi valorificată, configurația terenului impunând atacul în valuri, fără a fi cu putință desfășurarea largă pe flancuri. Bătălia de la Călugăreni a cuprins trei faze, cu conținut, desfășurări și trăsături diferite. 


miercuri, 12 august 2020

100 de ani de la debutul bătăliei de la Varșovia

Bătălia de la Varșovia a fost bătălia finală a războiului polono-sovietic, conflict care a început la scurtă vreme după încheierea primului război mondial (1918) și a fost încheiat prin Tratatul de pace de la Riga din 1921.
Bătălia de la Varșovia a început pe 12 august și s-a încheiat pe 25 august 1920. Forțele Armatei Roșii comandate de Mihail Tuhacevski s-au îndreptat către capitala Poloniei, Varșovia, și către fortăreața Modlin aflată în vecinătate. Pe 16 august, forțele poloneze conduse de Józef Piłsudski au contraatacat dinspre sud, forțând trupele rusești să se retragă în dezordine către est, traversând râul Niemen. S-a estimat că bolșevicii au pierdut 10.000 de soldați uciși, 500 dispăruți și 10.000 de răniți, 66.000 fiind luați prizonieri. Prin comparație, polonezii au pierdut 4.500 de soldați morți, 10.000 dispăruți și 22.000 răniți.
Înainte ca Miracolul de pe Vistula să se petreacă, atât bolșevicii cât și majoritatea experților străini considerau Polonia practic înfrântă. Victoria neașteptată și uluitoare în Bătălia de la Varșovia a distrus forțele bolșevice. În lunile care au urmat, o serie de noi victorii poloneze au asigurat independența țării și i-au securizat frontierele.

marți, 11 august 2020

353 ani de la nașterea Annei Maria Luisa de' Medici

Anna Maria Luisa de' Medici (11 august 1667 – 18 februarie 1743) a fost ultima urmașă a Casei de Medici. Patroană a artelor, ea a lăsat moștenire colecția mare de artă a familiei Medici inclusiv Uffizi, Palatul Pitti și vile pe care le-a moștenit la moartea fratelui ei, Gian Gastone în 1737 și comorile palatine ale statului toscan.
Anna Maria Luisa de' Medici, singura fiică și al doilea copil al lui Cosimo III de' Medici, Mare Duce de Toscana și a Prințesei Marguerite Louise d'Orléans, s-a născut la Florența la 11 august 1667. A fost numită după mătușa maternă, Anne Marie Louise d'Orléans, Ducesă de Montpensier.
Relația dintre părinții ei nu era foarte bună, Marguerite Louise n-a ratat nici o șansă pentru a-l umili pe Cosimo. După ce toate încercările de conciliere au eșuat, Cosimo a acceptat ca soția sa să plece la mănăstirea Montmartre din Franța. Prin contractul creat în acea zi, ea a renunțat la drepturile ca nepoată a Franței și a declarat că la moartea ei, averea va fi moștenită de copii. În compensație, Cosimo i-a garantat un venit de 80.000 de livre. Ea a abandonat Toscana în iunie 1675; Anna Maria Luisa n-a mai văzut-o niciodată. Deși Cosimo era afectuos cu fiica sa, ea a fost crescută de bunica paternă, Vittoria della Rovere.

luni, 10 august 2020

1065 de ani de la Bătălia de la Lechfeld

Bătălia de la Lechfeld a fost o bătălie care a avut loc pe 10 august 955, între armata împăratului Otto cel Mare și o armată maghiară condusă de harka Bulcsú, Lehel și Súr. Bătălia s-a încheiat cu victoria germanilor, punând astfel capăt incursiunilor maghiare în centrul Europei. Lechfeld este o câmpie inundabilă, care se întinde de-a lungul râului Lech, la sud de Augsburg. Dupǎ aceastǎ înfrângere maghiarii au rǎrit considerabil incursiunile în vestul Europei, începând cucerirea Transilvaniei.

duminică, 9 august 2020

45 de ani de la moartea compozitorului Dmitri Dmitrievici Șostakovici

Dmitri Dimitrievici Șostakovici (n. 12/25 septembrie 1906, Sankt Petersburg, Imperiul Rus – d. 9 august 1975, Moscova, URSS) a fost un compozitor, pianist și profesor rus, considerat unul dintre cei mai importanți compozitori ai secolului al XX-lea.
Șostakovici a devenit celebru în Uniunea Sovietică, unde s-a aflat inițial sub protecția lui Mihail Tuhacevski, dar mai târziu a avut o relație dificilă și complexă cu guvernul. Totuși a primit numeroase distincții și premii de stat și a servit în Sovietul Suprem al Rusiei (1947-1962) și al Uniunii Sovietice (din 1962 până la moartea sa). În 1960 a devenit membru al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.
După ce o perioadă a fost influențat de Serghei Prokofiev și Igor Stravinski, Șostakovici și-a dezvoltat un stil hibrid, care poate fi observat în Lady Macbeth din Districtul Mtsensk (1934). Această lucrare prezintă o varietate de stiluri, inclusiv stilul neoclasic al lui Stravinski și postromantismul lui Gustav Mahler. Contrastele ascuțite și elemente ale grotescului caracterizează mare parte din muzica sa.
Șostakovici a compus lucrări în numeroase genuri. Cele mai importante lucrări ale sale sunt cele 15 simfonii, 15 cvartete de coarde, 6 concerte, lucrări de cameră și lucrări pentru pian solo. În afară de lucrările clasice, Șostakovici a compus și muzica pentru numeroase filme sovietice. 


sâmbătă, 8 august 2020

Ziua internațională a pisicii

Ziua internațională a pisicii este o zi de activism pentru conștientizarea oamenilor față de nevoile pisicilor, o zi de luptă împotriva neglijenței și a abuzurilor asupra acestora. În 2002 Fondul Internațional pentru Bunăstarea Animalelor și alte grupuri pentru drepturile animalelor au propus ca această zi să se țină la 8 august.
În unele părți din Europa această zi se ține la 17 februarie, iar în Rusia la 1 martie.
În unele țări este stabilită și o Zi națională a pisicii, de exemplu în SUA aceasta se ține la 29 octombrie.
Unele pisici, de exemplu cele negre, sunt considerate aducătoare de noroc în unele părți (Regatul Unit, Japonia), dar în alte părți (Europa) se consideră că prevestesc nenorociri. Pentru a combate tratamentele negative determinate de superstiții, pisicile negre au propria lor zi internațională, Ziua internațională de apreciere a pisicilor negre, care se ține la 17 august. În unele locuri pisicile negre au și ziua lor națională, Ziua națională a pisicii negre, care în Regatul Unit se ține la 27 octombrie.

vineri, 7 august 2020

50 de ani de la inaugurarea secției de literatură veche a Muzeului Literaturii Române din Iași în incinta „Casei Dosoftei”

Carte poștală ilustrată (cod 4482/96) reprezentând
Casa Dosoftei din Iași într-un clișeu după o
fotografie de R. Nițescu
Casa Dosoftei, numită și Casa cu arcade, este o clădire veche din municipiul Iași, construită în secolul al XVIII-lea. Este situată în centrul orașului, pe str. Anastasie Panu nr. 69, în preajma vechii Curți Domnești, vizavi de Biserica „Sf. Neculai Domnesc”. 
Casa tiparniță a mitropolitului Dosoftei a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare IS-II-m-A-03963. Pe această listă este trecut 1677 ca an al construirii acestui edificiu.
Casa Dosoftei a fost restaurată de către Direcția Monumentelor Istorice între anii 1966 și 1969, vechile ziduri fiind conservate în bună stare. Acoperișul casei a fost refăcut după o stampă din 1845 a lui J. Rey. În această clădire a fost deschisă, la 7 august 1970, secția de literatură veche a Muzeului Literaturii Române din Iași.

joi, 6 august 2020

825 de ani de la moartea lui Henric Leul, Duce de Bavaria

Henric Leul (1129 – 6 august 1195) a fost membru al dinastiei Welf, Duce de Saxonia, sub numele Henric al III-lea din 1142, Duce de Bavaria, sub numele Henric al XII-lea din 1156.
A fost unul dintre cei mai puternici prinți germani ai timpului său, până când dinastia rivală Hohenstaufen a reușit să-l izoleze și în cele din urmă i-a luat ducatele de Bavaria și Saxonia în timpul domniei vărului său Frederic I și a lui Henric al VI-lea, fiul lui Frederic I.
La apogeul domniei sale, Henric a domnit peste un teritoriu care se întindea de la coasta Mării Nordului și a Mării Baltice la Alpi și de la Westfalia la Pomerania. Henric a realizat această putere în parte prin perspicacitatea lui politică și militară și în parte prin moșteniri de la cei patru bunici.
Animalul său heraldic era leul.

miercuri, 5 august 2020

170 de ani de la nașterea scriitorului francez Guy de Maupassant

Henri René Albert Guy de Maupassant (n. 5 august 1850 — d. 6 iulie 1893) a fost un scriitor francez din secolul al XIX-lea. Este unul dintre precursorii povestirii moderne. Ca protégé al lui Flaubert, povestirile sale sunt caracterizate de economia stilului și un dénouement (deznodământ) eficient și natural. A scris de asemenea și șase nuvele. Mai multe dintre povestirile sale descriu inutilitatea războiului și pe civilii inocenți care sunt zdrobiți în calea sa - multe se desfășoară pe perioada Războiului Franco-Prusac din anii '1870.
Realismul lui Maupassant, cu importante contaminări naturaliste în ceea ce privește predilecția pentru patologic, monstruos, macabru, mai ales în nuvele și povestiri, se fundamentează - după exprimarea proprie - pe „viziunea cea mai complexă, mai pătrunzătoare, mai adâncă decât realitatea însăși”. Proza sa scurtă se caracterizează prin șlefuirea și concizia expresiei alese, cu deosebită siguranță, restrânsă la elementele esențiale, dând impresia simplității până la prozaism și banalitate în reprezentarea obiectiv-neutră, uneori cu accente ironice, satirice ori sarcastice, a mediului mic-burghez ori a celui funcționăresc parizian, a nobilimii mărunte ori a lumii declasaților, cu preocuparea constantă de a reliefa umanitatea oamenilor simpli.
Romanele sale, mai aproape de realism prin construcție și tematică, ilustrează darul de analist al mediilor și psihologiilor.

marți, 4 august 2020

150 de ani de la nașterea matematicianului Simion Sanielevici

Simion Sanielevici (n. 4 august 1870, Botoșani - d. 12 august 1963, Klagenfurt, Austria) a fost un academician român, de origine evreiască, matematician, membru de onoare (1948) al Academiei Române.
Studiile primare și liceale (1881-1889) le-a efectuat la Botoșani, în primii ani de școală fiind coleg cu Nicolae Iorga.
Studiile universitare le-a urmat la Facultatea de Științe a Universității din București, cu specializare la Paris.
A efectuat cercetări importante în domeniul ecuațiilor diferențiale, integrale și integrofuncționale.
A fost tatăl fizicianului Alexandru S. Sanielevici.