Publicitate

miercuri, 25 aprilie 2018

20 de ani – Opera Comică pentru Copii

Cu ocazia aniversării a două decenii de activitate dedicată promovării culturii şi valorilor naţionale în rândul copiilor, Romfilatelia introduce în circulaţie, miercuri, 25 aprilie 2018, emisiunea de mărci poştale 20 de ani – Opera Comică pentru Copii (LP 2190).
Timbrul emisiunii de mărci poştale, cu valoarea nominală de 8 lei, ilustrează cadrul specific spectacolelor dedicate celor mici, alături de sigla instituţiei.
Timbrul coliţei dantelate, cu valoarea nominală de 16 lei, reproduce afişul spectacolului Joc şi rock, adaptare după opereta Crai nou de Ciprian Porumbescu (1853-1883).
Emisiunea de mărci poștale este completată de un plic prima zi, iar ca formă de machetare au fost folosite coala de 32 timbre, minicoala de 5 timbre + 5 viniete și colița dantelată.

marți, 24 aprilie 2018

224 de ani de la nașterea lui Mihail Sturza, Domn al Moldovei

Mihail Sturza (n. 24 aprilie 1794, Iași, Moldova – d. 8 mai 1884, Paris, Franța) a fost domnitor al Moldovei între aprilie 1834 și iunie 1849.
Deși a fost ales sub protecția turcilor, a intrat cu totul în sfera de influență a politicii rusești. Era un om instruit, susținându-l pe Asachi la crearea Academiei Mihăilene din Iași, cu rang universitar (prima universitate din Principate) care în curând a devenit un focar al deșteptării naționale. S-a dovedit un administrator abil, deși a căutat să-și sporească substanțial averea, a făcut sau și-a dat concursul la realizarea multor lucruri bune și pentru țară. Între anii 1834 și 1849 au fost construite aproximativ 250 km de drumuri și 400 de poduri mici de piatră. De asemenea au fost începute principalele trasee rutiere ale Moldovei cum ar fi: Galați-Tecuci-Mărășești-Bacău-Roman-Cornul Luncii și Iași-Tecuci-Galați.

luni, 23 aprilie 2018

160 de ani de la nașterea fizicianului german, laureat al Premiului Nobel, Max Planck

Max Karl Ernst Ludwig Planck (n. 23 aprilie 1858, Kiel – d. 4 octombrie 1947, Göttingen) a fost un fizician german, fondator al mecanicii cuantice. A primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1918, „ca apreciere a serviciilor pe care le-a adus la progresul fizicii prin descoperirea cuantelor de energie”.
A studiat la München și Berlin, avându-i ca profesori pe Helmholtz, Clausius și Kirchhoff, iar ulterior a devenit el însuși profesor de fizică (1889-1926). Activitatea sa în domeniul principiilor termodinamicii și a distribuției energetice a radiației unui corp perfect absorbant, pe care a descris-o exact printr-o formulă celebră, l-a condus la abandonarea unor principii clasice newtoniene și la introducerea teoriei cuantice (1900). Pentru aceasta a primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1918.
În cadrul teoriei cuantice, se afirmă că energia nu e divizibilă la infinit, ci în ultimă instanță există sub formă de cantități mici pe care Planck le-a denumit „Lichtquante” (cuante de lumină, termenul quantaprovine din latină, însemnând „cât de mult”, cuante). Mai mult, energia transportată de o cuantă are o dependență liniară de frecvența radiației sursei emisive.
În cinstea lui Max Planck valorile lungimii, timpului, masei, energiei, temperaturii, care pot fi compuse din constantele universale c, G, h/2π,κ se numesc Planckiene.

duminică, 22 aprilie 2018

Ziua Planetei Pământ

În fiecare an, ziua de 22 aprilie se sărbătorește Ziua Pământului, ziua când s-a născut mișcarea pentru protejarea mediului înconjurător. Această mișcare s-a născut în SUA într-o perioadă când au avut loc mai multe evenimente deosebite, printre care înăbușirea prin folosirea armelor de foc a revoltei unor studenți împotriva războiului din Cambodgia, „Masacrul din 4 mai”, apariția fibrelor optice, succesul melodiei „Bridge over Troubled Water”, ultimul album al formației Beatles, moartea lui Jimmy Hendrix, un accident nuclear în Carolina de Sud la centrala nucleară din Savannah River din apropierea orașului Aiken (nerecunoscut timp de 18 ani), poluarea foarte mare cu gaze și fum, considerată „semn al prosperității”. Despre mediul înconjurător a început să se vorbească din ce în ce mai des.
Ziua Pământului a fost fondată de senatorul american Gaylord Nelson în anul 1970, cu scopul de a trezi clasa politică din dezinteresul pe care il arată față de mediu. Ziua Pământului a fost celebrată în primul an de circa 20 milioane de cetățeni americani, în marea lor majoritate tineri și foarte tineri.
După 2 decenii, în anul 1990, peste 200 milioane de oameni din 141 de țări au transformat Ziua Pământului într-o manifestare de amploare în istoria omenirii, prin alăturarea lor în dorința de a milita pentru un viitor mai bun al planetei noastre.
În anul 2009, Organizația Națiunilor Unite (ONU) a declarat ziua de 22 aprilie ca sărbătoare oficială a planetei Pământ și expresie comună a dorinței tuturor de a construi o societate stabilă, pentru un viitor mai curat și mai verde.

sâmbătă, 21 aprilie 2018

108 ani de la moartea scriitorului american Mark Twain

Mark Twain (pseudonimul literar al lui Samuel Langhorne Clemens, n. 30 noiembrie 1835, Florida, Missouri, SUA – d. 21 aprilie 1910, Redding, Connecticut, SUA) a fost un scriitor, satirist și umorist american, autorul popularelor romane Aventurile lui Tom Sawyer”, „Prinț și cerșetor”, „Aventurile lui Huckleberry Finn și Un yankeu la curtea regelui Arthur.
În ciuda problemelor sale financiare, Twain a fost renumit pentru umorul și buna sa dispoziție, datorită cărora s-a bucurat de o popularitate imensă în întreaga lume. La apogeu, el a fost probabil cel mai popular american din acea vreme. În 1907, publicul s-a înghesuit la Expoziția Jamestown doar ca să-l zărească pe Mark Twain. S-a bucurat de prietenia mai multor celebrități, între care autorul și criticul literar William Dean Howells, politicianul și autorul Booker T. Washington, inginerul și inventatorul Nikola Tesla, scriitoarea Helen Keller și magnatul Henry Huttleston Rogers. Autorul american William Faulkner a scris despre Twain că a fost „părintele literaturii americane”.
Twain a murit în 1910 și este înmormântat la Elmira, statul New York.

vineri, 20 aprilie 2018

125 de ani de la nașterea pictorului spaniol Joan Miró

Joan Miró (n. 20 aprilie 1893, Barcelona - d. 25 decembrie 1983, Palma de Mallorca) a fost un pictor și sculptor spaniol, influențat de suprarealism, fără să fi aderat niciodată la această grupare. Teoriile suprarealiste îi întăresc convingerea în necesitatea libertății artistice, va rămâne un creator multidimensional și multilateral: pictează, dar și sculptează și stăpânește în aceeași măsură tehnica ceramicei. Forme frumoase și stranii, păsări și stele îl vor însoți în fiecare zi a vieții sale, închinate artei și libertății creatoare.
Joan Miró vine pe lume la 20 aprilie 1893 la Barcelona, tatăl lui este bijutier, iar bunicul din partea mamei este fabricant de mobilă. Micului Joan nu-i place școala, singurul lucru care îl interesează cu adevărat este desenul, desenează neobosit și cu multă precizie. Umple caiete întregi cu schițe după peisaje din Mallorca, desenează pești, umbrele, flori, broaște țestoase, caini si fluturi nu desenează însă niciodată chipuri omenești. În anul 1912 se înscrie la atelierul lui Francisco Gali, un pedagog excentric, care îl îndeamnă să picteze cu ochii acoperiți, pentru a-și forma memoria vizuală și abilitatea de a recunoaște obiectele numai după pipăit. Prima expoziție organizată în 1918 se dovedește un mare eșec. În consecință tânărul artist își schimbă stilul, din acest moment pictura lui va evolua în direcția suprarealismului.

joi, 19 aprilie 2018

Aniversări culturale 2018

În anul Centenar al Marii Uniri din 1918, Romfilatelia cinsteşte marile valori culturale ale României prin emisiunea de mărci poştale Aniversări culturale 2018: Filarmonica „George Enescu” Bucureşti, 150 ani; Ateneul Român, 130 ani; Festivalul „George Enescu”, 60 ani. Seria de timbre va fi lansată vineri, 20 aprilie 2018, după cum aflăm din comunicatul de presă primit în urmă cu câteva minute.
Pe cele trei timbre ale emisiunii sunt reproduse portretele unor personalități care au contribuit la grandoarea muzicii clasice românești: George Enescu (1881-1955), cel mai cunoscut compozitor român, pe timbrul cu valoarea nominală de 4 lei, Eduard Wachmann (1836-1908), fondatorul Filarmonicii, pe timbrul cu valoarea nominală de 4,5 lei şi Albert Galleron (1846-1930), arhitectul Ateneului Român, pe timbrul cu valoarea nominală de 8 lei.
Emisiunea de mărci poștale este completată de un plic prima zi, iar ca formă de machetare au fost folosite coala de 32 timbre și minicoala de 5 timbre + 1 vinietă + 2 manșete.

20 de ani de la moartea scriitorului și publicistului mexican, laureat al Premiului Nobel, Octavio Paz

Octavio Paz (n. 31 martie 1914 - d. 19 aprilie 1998) a fost un poet, eseist și diplomat mexican, una din figurile literare de prima mărime ale Americii Latine. În 1990 i s-a acordat Premiul Nobel pentru Literatură „pentru a onora scrierile pasionate de orizonturi largi, caracterizate de inteligență senzuală și integritate umanistă”.
Absolvent al Universidad Nacional Autónoma de México (acronim, UNAM) și al University of California at Berkeley, Paz debutează în 1933 cu volumul de poeme Luna silvestre. Pleacă in Spania, unde se apropie până la identificare de cauza republicană din Războiul civil (reflexiile acestei experiențe apar în Spania, în 1937, sub titlul Bajo in clara sombra y otros poemas, anunțându-l pe marele poet de mai târziu.
După o ședere la Paris se întoarce în Mexic, unde va înființa și edita mai multe reviste literare de renume (Taller, El hijo prodigo și, În anii '70, Plural). Influențat pe rând de marxism, suprarealism, existentialism, budism și hinduism, tema sa de predilecție este capacitatea de a-și depăși singuratarea existentiala prin dragoste, erotism și creativitate artistică.

miercuri, 18 aprilie 2018

Schimbări de tarife la Poșta Română

Poșta Română a anunțat modificări ale tarifelor serviciilor poştale universale având ca obiect trimiteri poştale interne începând cu data de 2 mai 2018. Probabil acesta este și motivul pentru care planul editorial al Romfilateliei a suferit mici modificări față de ce era anunțat inițial, probabil pentru a putea cuprinde nominalele noi. Mă aștept ca emisiunea următoare, Aniversări culturale, să fie una de uzuale care, probabil, va cuprinde și unul din noile nominale de 1,50 lei, 1,60 lei, 1,70 lei, 2,10 lei, 2,40 lei, 2,60 lei, 3,00 lei, 3,20 lei sau 3,60 lei. Dacă nominalul de 2,60 lei poate fi compus din cele două valori de 1,30 emise cu prilejul Sfintelor Paști, restul nominalelor aferente noilor tarife nu își găsesc combinații potrivite cu timbrele emise în acest an. Care vor fi însă noile nominale care vor împânzi piața, vom afla în zilele care urmează.

120 de ani de la moartea pictorului simbolist francez Gustave Moreau

Gustave Moreau (n. 6 aprilie 1826, Paris - d. 18 aprilie 1898, Paris) a fost un pictor, gravor și desenator francez, unul din cei mai importanți reprezentanți ai simbolismului în pictură. Tematica vastei sale opere și-o alegea din lecturile clasice. Tehnica sa se caracteriza printr-o factură suavă, care reda în mod magistral lumea onirică și plină de simboluri. Împreună cu Odilon Redon, Edward Burne-Jones și Arnold Böcklin are aceeași năzuință: să ajungă, cu ajutorul picturii, la ceea ce este invizibil, la sfera subconștientului, la vise. Același lucru îl urmăreau, în poezia sa ermetică Stéphane Mallarmé și, în proza sa mistică, Joris-Karl Huysmans. Excelent pedagog, atelierul lui Gustave Moreau a fost frecventat - printre alții - de Henri Matisse, Georges Rouault, Theodor Pallady și Albert Marquet.
În mai 1895 se apucă să realizeze ultimul său proiect de anvergură: își transformă casa în muzeu. Cele din urmă străduințe sunt dedicate unui tablou rămas nerealizat, „Lirele moarte”, prin care tinde să creeze o mitologie personală, corelată miturilor antice prin aluziile la condiția artistului, la Eros și Thanatos. Gustave Moreau moare la Paris, la 18 aprilie 1898. Este înmormântat în cimitirul din Montmartre.

marți, 17 aprilie 2018

48 de ani de când nava spațială Apollo 13, care a suportat un eșec, s-a întors pe Terra în siguranță

Apollo 13 a fost a treia misiune umană a NASA dezvoltată cu intenția de a coborî pe Lună. Pe parcursul misiunii însă, probleme tehnice au forțat echipajul să renunțe la aselenizare. Echipajul era format din comandantul misiunii James A. Lovell, pilotul modulului de comandă John L. "Jack" Swigert, și pilotul modulului lunar Fred W. Haise.
Carcasa modulului de comandă a fost inițial expusă la Musée de l'Air et de l'Espace din Paris. Componentele interioare au fost scoase în timpul investigațiilor în urma accidentelor și reasamblate în BP-1102A, modulul de antrenament acvatic, și au fost expuse apoi la Muzeul de Istorie Naturală și Știință din Louisville, Kentucky, până în 2000. Modulul de comandă și componentele interne au fost reasamblate, iar Odyssey este astăzi expus la Kansas Cosmosphere and Space Center, Hutchinson, Kansas.
Modulul lunar a fost distrus în atmosfera Pământului la 17 aprilie 1970, reintrarea sa în atmosferă fiind îndreptată spre zona de deasupra Oceanului Pacific pentru a reduce posibilitatea de contaminare nucleară cauzată de un generator termoelectric cu izotopi radioactivi SNAP 27 aflat la bord. Dacă misiunea ar fi aselenizat generatorul nuclear ar fi fost utilizat pentru alimentarea pachetului experimental de la suprafața lunară și ar fi fost lăsat pe Lună. Generatorul a supraviețuit reintrării în atmosferă (așa cum a fost proiectat) și a aterizat în Groapa Tonga. Deși va rămâne radioactiv timp de încă 2000 de ani, el nu pare să emane conținutul de 3,9 kg de plutoniu radioactiv.
Casca costumului lunar al lui Jim Lovell se află la Muzeul Științei și Industriei din Chicago.

luni, 16 aprilie 2018

80 de ani de când au fost arestați și condamnați la închisoare mai mulți conducători legionari, în frunte cu căpitanul Corneliu Zelea Codreanu

Corneliu Zelea Codreanu (n. 13 septembrie 1899 la Huși - d. 30 noiembrie 1938, satul Tâncăbești, comuna Snagov, județul Ilfov) a fost liderul carismatic al extremei-drepte naționalist creștine al partidului Garda de Fier sau al Legiunii Arhanghelul Mihail din România interbelică, cunoscuți și sub numele de Legionari, Mișcarea Legionară sau neoficial, „Cămășile Verzi”. Codreanu a avut controlul absolut al organizației. Legionarii i-au atribuit titlul Căpitanul.
În 1933, Codreanu întemeiază - ca expresie politică a Mișcării Legionare - partidul Totul pentru Țară (prezidat de ing. Gheorghe Clime), cu o platformă-program atât de violent fascistă, antisemită și antioccidentală, încât prim-ministrul liberal I. G. Duca, delegat de Carol al II-lea să organizeze alegerile, îi interzice participarea la alegeri. Duca e asasinat după trei săptămâni de un grup de trei legionari. Stere Ciumetti, secretarul Mișcării Legionare, este asasinat în replică la 29 decembrie, în același an, din ordinul lui Victor Iamandi, ministrul liberal al justiției, corpul său fiind aruncat într-un lac bucureștean. Printre inculpații în procesul intentat asasinilor lui Duca, în afară de Codreanu, au compărut și generalul Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, Nichifor Crainic și alții sub acuzația de conspirație criminală. Codreanu a fost achitat din nou, instanța considerând că nu era vinovat de crimă, deși el avea teoretic controlul absolut asupra organizației.
La 24 septembrie 1934, Codreanu a convocat „Consiliul de onoare al Legiunii” pentru a-l judeca pe ziaristul legionar și anticodrenist Mihai Stelescu pentru că acesta publicase în ziarul la care lucra un articol care-l critica pe Codreanu și că ar fi organizat un atentat la viața „Căpitanului”. Consiliul, respectiv Codreanu, l-a declarat pe Stelescu „vinovat de înaltă trădare față de Legiune și căpitan” și a decis excluderea lui Stelescu din mișcare cu precizarea „Acord lui Stelescu dreptul ca într-un viitor cât mai îndepărtat, care rămâne la aprecierea mea, să-și poată răscumpăra în fața aceluiași Consiliu de Onoare convocat de mine în acest scop, numai prin jerfă, onoarea pierdută și păcatul făptuit”.
Dar Stelescu și-a continuat critica la adresa „Căpitanului”, pe care l-a făcut laș, desfrânat și slab orator. În 1936, un grup de zece legionari, studenți la teologie, a pătruns în spitalul în care era internat Stelescu pentru recuperare în urma unei operații de apendicită și l-au împușcat pe patul de spital cu 120 de gloanțe, după care i-au aplicat multiple lovituri în cap cu un topor, intonând imnuri legionare. Grupul de criminali trimis de „Căpitan” ca să-l pedepsească pe disident a primit porecla „Decemviri” („zece bărbați”), iar cei care l-au pedepsit pe I. G. Duca au fost numiți „Nicadori”.
Făptașii s-au predat poliției și au fost omorâți la rândul lor, în 1938, odată cu Codreanu.
A fost asasinat în timpul detenției din ordinul regelui Carol al II-lea.

duminică, 15 aprilie 2018

80 de ani de la moartea poetului peruan Cesar Vallejo

César Abraham Vallejo Mendoza (16 martie 1892, Santiago de Chuco, Peru – 15 aprilie 1938, Paris, Franța) a fost un poet peruvian. Deși n-a publicat în timpul vieții decât trei volume de poezie, el este considerat unul dintre marii inovatori poetici ai secolului XX. Întotdeauna cu un pas înaintea curentelor literare, fiecare dintre cărțile sale era diferită de celelalte și, în felul său, revoluționară.
César Vallejo s-a născut în 16 martie 1892 la Santiago de Chuco, Peru. În 1913 se reîntoarce la Trujillo pentru a relua studiile de litere la Universitate. Se stabilește la Lima în 1918 și publică primul său volum de versuri. Este condamnat (pe nedrept) la închisoare și părăsește țara. Pleacă în Europa și nu mai revine niciodată în Peru. Moare la Paris la 15 aprilie 1938.

sâmbătă, 14 aprilie 2018

259 de ani de la moartea compozitorului, organistului și violonistului german Georg Friedrich Händel

Georg Friedrich Händel (scris uneori și Haendel, iar în engl. George Frideric Handel, n. 23 februarie 1685, Halle/Saale - d. 14 aprilie 1759, Londra) a fost un compozitor germano-englez. A trăit cea mai mare parte a vieții în Anglia. Împreună cu contemporanul său Johann Sebastian Bach, este unul din cei mai importanți reprezentanți în muzică ai stilului baroc din perioada târzie.
Haendel se orientează spre compoziția de oratorii pe teme laice și spre muzica instrumentală, în tradiția muzicii engleze a lui Henry Purcell. Astfel dă la iveală oratoriile „Athalia” (1733) și „Saul” (1739) și compune concerte pentru orgă și orchestră (1736), precum și cele 12 Concerti grossi opus 6 (1739). În 1742 realizează celebrul oratoriu „Messiah”, executat în premieră la Dublin, rămas exemplar în acest gen până astăzi (Halleluja din acest oratoriu este una din cele mai cunoscute și mai des executate bucăți muzicale). Alte oratorii din această perioadă sunt: „Israel în Egipt” (1739), „Samson” (1743), „Iuda Maccabeul” (1747) și „Solomon” (1749). Cu ocazia încheierii tratatului de pace din Aachen în 1748, Haendel compune bucata „Foc de artificii” care, împreună cu „Muzica apelor” compusă mai înainte (1717) cu ocazia urcării pe tron a regelui George I, a căpătat o mare popularitate. În timp ce lucra la compoziția oratoriului „Jephta” (1751), Haendel își pierde vederea. Moare la Londra pe 14 aprilie 1759, fiind înmormântat cu deosebite onoruri în „Colțul Poeților” din Westminster Abbey.
Opera lui Georg Friedrich Haendel reprezintă, împreună cu creațiile lui Johann Sebastian Bach, punctele culminante ale muzicii baroce. Stilul operistic al lui Haendel s-a dezvoltat de la folosirea modelelor convenționale la tratarea dramatică a recitativelor, ariilor și părților corale. Marile sale opere se caracterizează printr-o magistrală îmbinare a patosului, scenelor dramatice și interludiilor orchestrale, prin folosirea modulațiilor armonice, instrumentalizării colorate, ritmului pregnant și intervenției soliștilor instrumentali sau vocali. El a influențat generațiile următoare de compozitori, ca Joseph Haydn, Ludwig van Beethoven sau Felix Mendelsohn Bartoldy.

vineri, 13 aprilie 2018

210 ani de la nașterea inventatorului italian Antonio Meucci

Antonio Santi Giuseppe Meucci (n. 13 aprilie 1808, Florența — d. 18 octombrie 1889, Staten Island) a fost un inventator italian. Începând cu 1857 a inventat și dezvoltat un aparat care transmitea vocea umană la distanță, aparat care este numit astăzi telefon. Antonio Meucci a avut de-a lungul timpului, și în special în Italia, numeroși susținători care au argumentat constant că Antonio Meucci este cu adevărat inventatorul telefonului, sau, mai exact, inventatorul transmiterii electrice a vocii umane la distanță.
Chiar mai mult, Enciclopedia italiană de științe, litere și arte (conform originalului, Enciclopedia Italiana di Scienze, Lettere ed Arti) îl desemnează fără echivoc pe Meucci „inventore del telefono” (inventatorul telefonului).
De fapt, Meucci a stabilit un anume mod de a transmite vocea umană în casa sa din Staten Island, unul din cele cinci cartiere (Borough) ale orașului New York City, conectând pivnița casei sale cu parterul. A demonstrat public invenția sa în 1860, publicând de asemenea o descriere a acesteia într-un ziar de limbă italiană din New York, dar, din păcate, nu a putut strânge suficienți bani pentru a plăti pentru toate cheltuielile legate de obținerea unui patent permanent. În 1876, Alexander Graham Bell a patentat transmiterea electro-magnetică a sunetelor vocii umane la distanță folosind un curent ondulatoriu.
Camera Deputaților a Statelor Unite ale Americii (United States House of Representatives), în actele sale normative HRES 269 IH, datat în 17 octombrie 2001 și, respectiv, HRES 269 EH, datat 11 iunie 2002, afirmă că „viața și realizările lui Antonio Meucci ar trebui să fie recunoscute, iar contribuția sa la invenția telefonului ar trebui menționată” (conform, „the life and achievements of Antonio Meucci should be recognized, and his work in the invention of the telephone should be acknowledged”).

joi, 12 aprilie 2018

270 de ani de la nașterea botanistului francez Antoine-Laurent de Jussieu

Antoine-Laurent de Jussieu (n. 12 aprilie 1748, Lyon - d. 17 septembrie 1836, Paris) a fost un botanist, medic, profesor universitar și mason francez. Antoine, Bernard și Joseph de Jussieu au fost unchii săi. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Juss.
A început studiile sale la Lyon. În 1766, unchiul său Bernard l-a chemat lângă el, la Paris, unde a terminat studiile sale de medicină. În 1773, el a presentat lucrarea sa Examen al familiei Ranunculaceelor la Academia științelor franceză, ceea ce a condus la alegerea sa ca membru. În 1770, el a înlocuit pe Louis-Guillaume Le Monnier la postul de demonstrator la Grădina regelui.
El a dezvoltat ideile unchiului său Bernard de Jussieu asupra clasificării vegetalelor după un sistem bazat pe morfologia plantelor. În 1774, a publicat lucrarea sa Exposition d'un nouvel ordre des plantes, adopté dans les démonstrations du Jardin royal / «Expunere a unei noi ordini a plantelor, adoptată în demonstrațiile Grădinii regale», în Memoriile Academiei Științelor, completată ani cincisprezece mai târziu cu Genera plantarum secundum ordines naturales disposita.
În 1794, a fost numit director al noului Museu național de istorie naturală, și a fondat acolo imediat o bibliotecă. În 1804, el a ocupat catedra de Profesor de botanică la facultatea de medicină din Paris, post pe care l-a ocupat până în 1826. În 1829, a devenit membru străin al Royal Society. Devenit aprope orb, s-a demis de la catedra sa la Museu, fiind urmat de fiul său Adrien.
În 1838, numele său a fost dat în omagiu străzii Saint-Victor din Paris, care a devenit strada Jussieu.

miercuri, 11 aprilie 2018

Podurile noastre și ale lor

Punerea în circulație pe spațiul mioritic a tematicii EUROPA 2018 din acest an a aprins spriritele iluminate de sărbătoarea Paștelui a iubitorilor români de timbre. De aceea am decis să fac o trecere în revistă a administrațiilor poștale care au emis deja timbrele cu această tematică și să compar valoarea seriei fiecărui stat prin conversia la cursul valutar BNR din data de azi (11-04-2018).


Țara Valori Nominal în moneda națională Nominal în lei
România 2 19,50 19,50
Gibraltar 4 4,40 23,58
Groenlanda 2 33,00 20,65
Islanda 2 510,00 19,46
Liechtenstein 2 3,00 11,8683
Belarus 2 (H + P) 3,18 0,61
Bosnia – Herzegovina 2 6,00 14,28
San Marino 2 1,95 9,08
Elveția 2 2,00 7,91
Moldova 2 16,75 3,89
Rusia 1 28,00 1,69
Jersey 2 1,63 8,69
Olanda 2 2,80 13,04
Nagorno-Karabakh 2 800 6,26
Letonia 2 2,27 10,57
Lituania 2 1,50 6,99
Andora 1 1,35 6,29
Insulele Feroe 2 28,00 17,52
Spania 1 (B) 1,35 6,29


După cum se poate observa, nu ai noștri au cele mai scumpe poduri. Bineînțeles trebuie să ținem cont și de puterea de cumpărare din fiecare țară în parte. Din această analiză rezultă că ocupăm un rușinos loc trei, după Gibraltar și Groenlanda la cele mai scumpe timbre. Dacă luăm în calcul că seria Gibraltarului este formată din patru valori, situația e mult mai dramatică. De menționat este și faptul că nu am luat în calcul toate emisiunile care nu au apărut încă și despre care se cunosc nominalele. Pentru cei care vor să continue calculele pot arunca o privire pe site-ul Europa stamps.

Urmează să vadă lumina tiparului (este posibil ca numărul de valori din care este formată seria să se modifice până la data apariției):
                    

Țara Valori Data
Norvegia 2 20 aprilie
Lituania 2 20 aprilie
Letonia 2 20 aprilie
Austria 1 25 aprilie
Belarus 2 30 aprilie
Macedonia 1 2 mai
Cehia 1 2 mai
Guernsey 1 2 mai
Germania 3 3 mai
Monaco 1 3 mai
Suedia 1 3 mai
Andora 1 5 mai
Finlanda 1 9 mai
Franța 1 14 mai
Danemarka 1 17 mai
Elveția 2 17 mai
Belgia 2 11 iunie

Tematica anul 2019 va fi Păsări naționale. Să vedem cu ce ne vom prezenta lumii.

Zilele literaturii germane la Reșița

Asociația Filateliștilor „Caraș-Severin” a pregătit o ștampilă ocazională dedicată amplului eveniment ce va avea loc în zile următoare: „Zilele literaturii germane la Reșița – ediția a XXVIII-a 13 – 16.04.2018”. Ea va fi aplicată pe corespondența expediată vineri, 13 aprilie, de la Oficiul Poștal Reșita 1 - cod 320240. Felicitări pentru bogata activitate a filateliștilor reșițeni din prima parte a acestui an și sunt convins că ne vor pregăti multe alte surprize frumoase și în perioada care urmează!
Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu ștampila prezentată.

Ludwig van Beethoven – Geniu nemuritor al muzicii universale

Asociația Filateliștilor Timisoara a realizat o ștampilă aniversară intitulată „Ludwig van Beethoven – Geniu nemuritor  al muzicii universale – Lansare Album”. Ea va fi aplicată miercuri, 2 mai 2018, pe corespondența expediată de la Oficiul Poștal Timișoara 1 - cod 300790.
Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu ștampila prezentată.

Poduri

Sub genericul Europa 2018, Romfilatelia introduce în circulație joi, 12 aprilie 2018, emisiunea de mărci poștale Poduri, tematică selectată pentru acest an de către PostEurop, organism al Uniunii Poștale Universale, agenție specializată a Organizației Națiunilor Unite.
Emisiunea este alcătuită din două timbre. Primul timbru, cu valoarea nominală de 3,50 lei, ilustrează Podul Minciunilor din Sibiu, iar pe cel de-al doilea timbru, cu valoarea nominală de 16,00 lei, este reprezentat Podul Anghel Saligny de la Cernavodă, județul Constanța.
Emisiunea de mărci poștale este completată de un plic prima zi, iar ca forme de machetare au fost folosite coala de 32 de timbre, minicoala de 6 timbre, 2 modele de blocuri de 4 timbre (2 serii) și blocul special de 2 timbre nedantelate.
În plus, emisiunea va fi completată cu un produs filatelic special, cu medalie. Aversul medaliei redă, în prim-plan, portretul inginerului Anghel Saligny (1854-1925), proiectantului podului cu același nume, reproducere după gravura realizată de regretatul artist plastic Octavian Ion Penda, cu un detaliu din structura metalică a podului. Reversul acesteia prezintă, în prim-plan, construcția din piatră a intrării pe pod, flancată de grupul statuar din bronz reprezentând doi dorobanți, simbol al păstrării respectului cuvenit eroilor căzuți  în Războiul de Independență.

160 de ani de la nașterea scriitorului și politician român, membru al Academiei Române, Barbu Ștefănescu Delavrancea

S-a născut la 11 aprilie 1858, în mahalaua Delea-Nouă, din bariera Vergului, București, mezinul unei familii modeste. Tatăl, Ștefan „căruță-goală“, pe numele adevărat Ștefan Tudorică Albu, era descendent din familia unor ciobani vrânceni, „strămutat în marginea Bucureștilor, în căutarea unei munci mai rodnice“, devenind căruțaș de grâne pe traseul București-Giurgiu și „staroste al cărăușilor din barieră“. Tatăl lui Delavrancea a fost împroprietărit la Sohatu-Ilfov, ca urmare a legii rurale elaborate de Cuza-Vodă și M. Kogălniceanu: „Eu nu pot să uit că sunt copilul țăranului clăcaș împroprietărit la '64 ... Străbunii mei se pierd în haosul iobagilor, suferind cu ceilalți țărani deopotrivă și lipsa, și foamea, și năvălirile ...” Mama lui Barbu, Iana (Ioana sau Ana), era „fiica văduvei Stana din Postrăvari, sat locuit de clăcași, de pe moșia familiei Filipescu“. Primii ani de viață și-i petrece în ulița Vergului, în tovărășia tatălui, ajuns la aproape 70 de ani: „Mi-aduc și acum aminte (aș fi mulțumit dacă n-ar fi decât o amintire) cum mă agățam de scurteica lui lungă și îmblănită cu mârsă neagră și-l lingușeam și-l mângâiam pe obraji și pe pletele-i rotunjite ca să mă ia în căruță” - și a poveștilor spuse la gura sobei: „Pleoapele-mi cădeau încărcate de lene, de somn, de mulțumire. Și mă simțeam ușor ca un fulg plutind pe o apă care curge încet, încetinel, încetișor ...”
Părinții îl dădură în primire diaconului Ion Pestreanu de la Biserica Sf. Gheorghe Nou, „să-l învețe slovele noi și să citească“. În clasa a II-a (1866) intră elev la Școala de Băieți Nr. 4, unde îl are învățător pe Spirache Danilescu, „om luminat“, urmând ca în anul următor să treacă la Școala Domnească, pentru clasele a III-a și a IV-a. Studiază cu învățătorii E. Becarian și Ion Vucitescu, în condițiile de rigoare ale internatului și ale școlii vechi în care se practicau pedepse aspre. În registrele matricole era trecut numele de Ștefănescu Barbu.
După cele patru clase primare, Barbu este înscris, după un an, ca bursier la Liceul „Sf. Sava“, învață cu cei mai de seamă profesori ai Capitalei din acea vreme (D.A. Laurian, Anghel Demetriescu, Vasile Ștefănescu), fiind remarcat pentru talentul și capacitatea sa de asimilare. Atmosfera din internatul de la „Sf. Sava“ și imaginea adolescentului vibrând de pasiune vor fi evocate în nuvela Bursierul. Din această perioadă (1876 - 1877) datează și primele lui încercări literare. Din 1877 devine student la Facultatea de Drept.

marți, 10 aprilie 2018

235 de ani de la nașterea reginei consort a Olandei - Hortense de Beauharnais

Hortense de Beauharnais (n. 10 aprilie 1783 – d. 5 octombrie 1837), a fost fiica vitregă a împăratului Napoleon I al Franței și fiica naturală a primei lui soții, Joséphine de Beauharnais. A fost soția fratelui lui Napoleon, Louis Bonaparte și mama împăratului Napoleon al III-lea al Franței. Prin căsătorie a devenit regină a Olandei. A avut un fiu nelegitim, Charles Auguste Louis Joseph, duce de Morny cu iubitul ei Charles Joseph, conte de Flahaut.
Hortense s-a născut la Paris, Franța la 10 aprilie 1783, fiica lui Alexandre, Viconte de Beauharnais și a soției lui, Joséphine Tascher de la Pagerie. La scurt timp după nașterea ei, părinții s-au separat. Tatăl ei a fost executat la 23 iulie 1794 în timpul Revoluției franceze, cu câteva zile înainte să se sfârșească Regimul Terorii. Mama ei a fost închisă și eliberată la 6 august 1794 datorită intervenției prietenei ei, Thérèse Tallien. Doi ani mai târziu, mama ei s-a căsătorit cu Napoleon Bonaparte.
Hortense a fost educată la școala doamnei Jeanne Campan la St-Germain-en-Laye împreună cu sora cea mică a lui Napoleon, Caroline Bonaparte care mai târziu s-a căsătorit cu Joachim Murat. Era înaltă, subțire, cu păr blond, ochi mari albaștri, și trăsături fine. A avut un frate mai mare, Eugène de Beauharnais. Hortense a fost un compozitor muzical amator și a dăruit marșuri vibrante armatei tatălui ei vitreg.

luni, 9 aprilie 2018

197 de ani de la nașterea poetului francez Charles Baudelaire

Charles-Pierre Baudelaire (n. 9 aprilie 1821, Paris – d. 31 august 1867) a fost un poet francez, a cărui originalitate continuă să-i provoace atât pe cititorii săi, cât și pe comentatorii operei sale. Este considerat poetul care a revoluționat întreaga lirică franceză și europeană prin originalitatea volumului său controversat Les Fleurs du Mal („Florile răului"). A avut o influență puternică asupra viziunilor poetice ale autorilor de mai târziu.
Charles Baudelaire a fost singurul copil din a doua căsătorie a unui înstărit, iubitor de artă și literatură, fost funcționar public Joseph-François Baudelaire (1759-1829) și soția sa cu 34 ani mai tânără, Caroline Archimbaut-Dufay (1793 - 1871), născută în Londra din mamă englezoaică.
La vârsta de șase ani rămâne orfan prin moartea tatălui în vârstă de aproape 68 de ani. În plus traumatizat de recăsătorirea rapidă a mamei (1828) cu ofițerul autoritar și ambițios Jacques Aupick precum și prin mutarea din Paris la Lyon (1832) și din nou la Paris (1836), devine un băiat dificil, simțindu-se neiubit și fără rădăcini, de multe ori depresiv. Între (1832-1835) învață în Lyon, în garnizoana în care colonelul Aupick l-a trimis iar între (1836 - 1840) la Paris.

duminică, 8 aprilie 2018

170 de ani de la moartea compozitorului italian Gaetano Donizetti

Domenico Gaetano Maria Donizetti (n. 29 noiembrie 1797, Bergamo, Italia – d. 8 aprilie 1848) a fost un compozitor italian de muzică cultă și, mai ales, de operă din Bergamo, regiunea Lombardia. Cea mai cunoscută lucrare a compozitorului italian este Lucia di Lammermoor (1835), respectiv cea mai ușor de recunoscut piesă muzicală a sa este aria muzicală, „Una furtiva lagrima” din opera L'elisir d'amore (1832). Alături de Vincenzo Bellini și Gioacchino Rossini, Donizetti a fost unul din compozitorii de frunte ai operei bel canto.
Donizetti a studiat în orasul natal, apoi la Bologna, cu abatele Pietro Mattei, cu care a și lucrat o perioadă de timp, respectiv ulterior cu Gioacchino Rossini.
Prima operă cu care a obținut succes a fost „Zoraide di Granata” („Soraya din Granada”), prezentată la Roma în 1822. Din anul 1827, Donizetti se stabilește la Napoli (Neapole) unde devine directorul Teatrului Regal, iar mai apoi profesor de contrapunct la Conservator. În numai trei ani, a scris 12 opere, toate ilustrând stilul interpretativ Bel canto. Din această perioada de creație, caracterizată de influența compozitorului Gioacchino Rossini, se pot remarca operele „Anna Bolena” (1830), "Elixirul dragostei" (1832), "Lucrezia Borgia" (1833), dar mai ales „Lucia di Lammermoor” (1835) care poate fi socotita capodopera sa.
Din anul 1839, Donizetti se stabilește la Paris, unde în următorii ani prezintă noi opere, "Favorita" (1840), „Fiica regimentului” (1840), "Rita" (1841), "Ducele de Alba" (1842), "Don Pasquale" (1843) și "Don Sebastian, Rege al Portugaliei" (1843).
În peregrinările sale prin marile orașe muzicale ale Europei, Donizetti a ajuns și la Viena, unde a avut loc premiera operei sale „Linda di Chamounix” (1842).
La 8 aprilie 1848, în vârstă de numai 51 de ani, Gaetano Donizetti decedează în orasul sau natal, Bergamo.

sâmbătă, 7 aprilie 2018

70 de ani de la crearea Organizației Mondiale a Sănătății

OMS „Organizația Mondială a Sănătății” (sau WHO - acronimul în limba engleză a denumirii World Health Organization) cu sediul central la Geneva a fost înființată la 7 aprilie 1948, având în prezent 193 de state membre. Are reprezentanțe în 147 de țări și 6 birouri regionale. Bugetul pe anul 2009 a fost de aproape 5 miliarde de dolari americani.
Este o organizație internațională care are rolul de a menține și coordona situația sănătății populațiilor pe glob.
Finanțarea bugetului se face prin cotizații plătite de către țările membre, contribuții voluntare ale țărilor membre sau donații. Cotizațiile sunt calculate conform unei scări mobile: țările bogate plătesc mai mult iar cele sărace mai puțin (de ex. Belize plătește doar câteva mii de dolari americani pe an).

vineri, 6 aprilie 2018

105 ani de la înființarea, la București, a Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale (Academia de Studii Economice), prima instituție de învățământ superior economic din România

Academia de Studii Economice din București a luat ființă în baza unei legi care a fost promulgată de Carol I prin Decretul Regal nr. 2.978 din 6 aprilie 1913, publicat în Monitorul Oficial al României din 13 aprilie 1913, sub denumirea de „Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale”. Actuala denumire datează din anul 1967, de-a lungul anilor instituția a pregătit zeci de generații de economiști, contribuind la afirmarea și dezvoltarea învățământului, științei și culturii economice din România. Academia de Studii Economice din București este atașată tradiției gândirii libere, libertății academice, recunoașterii drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și principiului supremației legii.
În 2011, instituția a fost clasificată în categoria universităților de vârf din România, respectiv cea de „Universități de cercetare avansată și educație”.
A.S.E. din București este prima la nivel național la domeniile Economie și Econometrie, Business și Management și Administrație și Politici Sociale în clasamentul QS World University Rankings 2017. La domeniul Economie și Econometrie ASE se află în top 301-350 din lume. ASE participă pentru prima dată la prestigiosul QS World University Rankings, întrucât începând cu această a 7a ediție a fost introdus domeniul Economie și Econometrie și clasificarea universităților se face pe domenii și subdomenii.

joi, 5 aprilie 2018

110 ani de la nașterea dirijorului austriac Herbert von Karajan

Herbert von Karajan s-a născut la Salzburg, în Imperiul Austro-Ungar la 5 aprilie 1908, într-o familie înstărită, ca fiu al lui Ernst și al Martei von Karajan. Familia von Karajan provenea dintr-o familie aromână (Gheorghe Ion Caraion), după unele surse, sau greacă (Gheorghios Ianis Karaianis), după altele, din orașul Kozani, Rumelia, atunci provincie otomană (actualmente în Macedonia de vest, care aparține Greciei. În 1767 el și fratele său s-au mutat la Viena sau, poate, la Chemnitz, în Saxonia, unde au fost printre fondatorii industriei textile a Saxoniei. Ambii frați au fost înnobilați la 1 iunie 1792 de Frederic August, pe atunci principe elector al Saxonei, cu dreptul adăugării prepoziției „von” numele de familie: „von Karajan”. Unul din ascendenții lui Herbert von Karajan a fost germanistul vienez Theodor von Karajan.
Prin desființarea oficială a aristocrației în 1919 în Austria, familia von Karajan și-a pierdut de asemenea dreptul de a folosi particula nobiliară „von”. Dirijorul a pretins autorităților austriece să i se acorde dreptul de a refolosi particula „von”, altminteri va refuza să mai susțină concerte în Austria. Autoritățile i-au acceptat derogarea de la lege, ca „nume artistic”.

miercuri, 4 aprilie 2018

50 de ani de la asasinarea lui Martin Luther King Jr. de către James Earl Ray la un motel din Memphis, Tennessee

Martin Luther King Jr. (n.15 ianuarie 1929, Atlanta, Georgia - d. 4 aprilie 1968, Memphis, Tennessee) a fost un pastor baptist nord-american, activist politic, cunoscut mai ales ca luptător pentru drepturile civile ale persoanelor de culoare din Statele Unite ale Americii.
Cunoscut și sub abrevierea MLK, a organizat și a condus marșuri în favoarea dreptului la vot, pentru desegregare rasială și alte drepturi civice elementare pentru cetățenii de culoare nord-americani. Cele mai multe astfel de legi, și anume Civil Rights Act, Voting Rights Act, au fost promulgate sub președinția lui Lyndon B. Johnson.
În timpul unui marș pentru libertate (28 august 1963) a pronunțat unul dintre cele mai celebre discursuri: I have a dream (Am un vis).
L-a cunoscut pe John Fitzgerald Kennedy care i-a acordat sprijinul în lupta împotriva discriminării rasiale.
Martin Luther King a fost cel mai tânăr laureat al premiului Nobel pentru Pace în 1964 pentru lupta împotriva segregației rasiale și discriminării rasiale. A depus eforturi în lupta împotriva sărăciei precum și a opririi războiului din Vietnam.
King a fost asasinat pe data de 4 aprilie 1968, în Memphis, Tennessee. După moartea sa i s-a acordat Medalia prezidențială pentru libertate în 1977 și Medalia de Aur în 2004. În 1986 ziua lui Martin Luther King a fost declarată zi federală în Statele Unite.

marți, 3 aprilie 2018

Concluzii poștalo-filatelice după luna martie 2018

Și a trecut și luna lui Marte și a ușurat buzunarele filateliștilor cu nu mai puțin de 134,5 lei sub forma a 18 valori nominale în 4 emisiuni poștale. Din această paletă coloristică, Poștei Române i-au revenit spre francarea corespondenței 764.000 timbre având valori nominale de 1,30 lei (2 mărci poștale), 2,20 lei (1), 2,50 lei (2), 2,70 lei (1), 3,50 lei (1), 4 lei (2), 4,50 lei (1), 8 lei (2), 12 lei (1), 15 lei (2) și 16 lei (3). De la începutul anului și până în prezent au fost emise 39 de timbre diferite într-un tiraj remis Poștei Române de 886.800 exemplare (click pe imagine pentru mărire).

Luna Aprilie 2018 ne pregătește nu mai puțin de 4 emisiuni, dintre care cea cu Poduri, sub egida Europa 2018, se anunță a fi cea mai așteptată. Spre deosebire de alte administrații poștale (care publică din timp informații tehnice privind noile emisiuni precum și macheta), noi la această oră nu cunoaștem din câte valori se compun emisiunile acestei luni, care sunt valorile nominale prevăzute și cum vor arăta viitoarele timbre. Dacă la această oră tarifele cele mai uzuale ale Poștei Române sunt 1,30 lei și 3,50 lei, iar din 2 mai 2018 se adaugă și cele de 1,50 lei și 2,60 lei, sunt curios câte dintre acestea se vor regăsi pe noile timbre.
Până una-alta vă doresc tuturor Sărbători Luminate!

235 de ani de la nașterea scriitorului american Washington Irving

Washington Irving (n. 3 aprilie 1783, New York City - d. 28 noiembrie 1859 Sunnyside, New York) a fost un scriitor american de la începutul secolului al 19-lea. A scris o proză umoristică, de mare succes în epocă, cu ușoare accente de satiră politică, într-un stil romanțat și grațios.
Este cel mai bine cunoscut pentru povestirile „The Legend of Sleepy Hollow” și „Rip Van Winkle”, amândouă au apărut în cartea sa „The Sketch Book of Geoffrey Crayon”. Munca sa istorică cuprinde biografiile lui George Washington, Oliver Goldsmith și Mahomed și câteva istorisiri din secolul al 15-lea despre Spania conținând subiecte ca Alhambra, Cristofor Columb sau maurii din Spania. Irving a servit ca ambasador american în Spania între 1842 și 1846.

luni, 2 aprilie 2018

10 ani de când a avut loc la București summit-ul NATO (2-4 aprilie)

Summitul NATO 2008 a fost organizat în București, România între 2 și 4 aprilie 2008. Evenimentul s-a desfășurat la Palatul Parlamentului și a reunit aproape 3.000 de oficiali din 49 de țări: 26 state membre NATO și alte 23 semnatare ale Parteneriatului pentru Pace.
Securitatea reuniunii a fost asigurată integral de România, din buget propriu. Mobilizarea forțele care au asigurat securitatea: 5.000 de ofițeri MApN, 1.500 de la SPP, și circa 23.000 de mii de la MIRA.
Au fost mobilizate, de asemenea, circa 1.000 cadre medicale.
În timpul summitului nivelul de alertă teroristă a fost ridicat de la albastru (precaut) la galben (moderat), nivel care presupune că există un risc general de producere a unor atentate teroriste, ca urmare este nevoie de măsuri speciale de colaborare între instituțiile statului român.
Avioanele delegațiilor participante au aterizat pe Aeroportul Internațional Henri Coandă. Fiecare delegație a folosit, în măsura posibilităților, un avion din producția internă. Astfel, Bush a sosit cu un Boeing 747 („Air Force One”), Putin cu un IL 96-300 modern, iar Sarkozy cu un Airbus. Pentru deplasarea de la aeroport la Palatul Parlamentului circulația a fost restricționată, creându-se un „culoar unic”, rezervat delegațiilor oficiale. Restricțiile de circulație generate de acest culoar au fost ridicate în noaptea de 4 spre 5 aprilie.

duminică, 1 aprilie 2018

100 de ani de la înființarea Royal Air Force în Marea Britanie

Royal Air Force (RAF) este forța aeriană a Forțelor Armate Britanice. RAF a fost înființată pe 1 aprilie 1918. RAF a avut după acest moment un rol de primă importanță în istoria militară britanică, în special în timpul celui de-al doilea război mondial și în unele conflicte mai recente. RAF folosește 853 de aparate de zbor și are un personal militar regulat de peste 40.000 de oameni.Majoritatea avioanelor și personalului RAF se află la bazele din Regatul Unit. Există baze permanente în alte regiuni ale globului precum cele din Germania, Cipru, Insulele Falkland sau Qatar. Avioanele RAF au participat la misiuni în străinătate în Orientul Mijlociu, Irak, Afganistan sau Balcani.
Pe 1 aprilie 2008, RAF a sărbătorit a 90-a aniversare printr-un miting aerian al unității de elită de acrobație aeriană „Red Arrows”.
Cu ocazia centenarului, administrația poștală din Insula Man a realizat o serie reușită de efecte poștale care pot fi achiziționate și on-line.