Publicitate

31 ianuarie 2020

5 ani de la moartea politicianului german Richard von Weizsäcker

Richard Freiherr von Weizsäcker (n. 15 aprilie 1920, Stuttgart - d. 31 ianuarie 2015, Berlin) a fost un om politic creștin-democrat german, membru al Uniunii Creștin-Democrate (CDU). A fost din 1981 până în 1984 primar al Berlinului de Vest, după care a îndeplinit funcția de președinte al RFG în perioada 1984-1994. A fost membru onorific al Clubului de la Roma. A fost fratele fizicianului și filosofului Carl Friedrich von Weizsäcker.
S-a născut într-o aripă a Castelului Nou din Stuttgart ca fiu al lui Ernst von Weizsäcker și al Mariannei von Weizsäcker (născută von Graevenitz). Tatăl său, Ernst von Weizsäcker, a fost ofițer de marină în Primul război mondial, în perioada interbelică diplomat, ajungând în perioada nazistă pe postul de secretar de stat la ministerul de externe condus de Joachim von Ribbentrop și Oberführer SS în cartierul personal al lui Heinrich Himmler, posturi din care a demisionat în 1943, fiind numit ambasador la Sfântul Scaun, unde a rămas până în 1946. În 1947 a venit la Nürnberg mai întâi ca martor. Ulterior a fost arestat și condamnat în cadrul proceselor de la Nürnberg la 7, mai apoi 5 ani de închisoare.

30 ianuarie 2020

Mărturii ale mineritului maramureșean în filatelie

Într-o atmosferă încărcată de emoții, joi, 30 ianuarie 2020, începând cu ora 12.30, în sala de conferințe a Centrului Comunitar Săsar (Maramureș) a avut loc simpozionul științific „20 de ani de la accidentul ecologic Iazul Aurul / Săsar”. Cu această ocazie au fost susținute o serie de comunicări despre evenimentele petrecute în urmă cu două decenii și despre urmările tragicului eveniment și modul cum s-a reflectat acesta în timp. Au luat cuvântul reprezentanți ai autorităților locale (Pavel Octavian - primar comuna Recea), ai agenților economici (Bizo Mircia - director tehnic - reprezentant Romaltyn Mining SRL) și ai mediului academic (prof. univ. dr. ing. Bud Ioan și conf. univ. dr. ing. habil. Coman Mirela - din partea Universității Tehnice Cluj-Napoca - Centrul Universitar Nord din Baia Mare - Facultatea de Inginerie).
În partea a doua a programului a avut loc prezentarea expoziției de studiu filatelic „Mărturii ale mineritului maramureșean în filatelie” (autori: ing. Pop Alexandru Leonard și ing. Cioruța Bogdan). Lucrarea, o scurtă monografie a perioadei 1951 - 1998, cu tematica minerit maramureșean, a fost prezentată de ing. Bogdan Cioruța și prefațată de către conf. univ. Coman Mirela, și a apărut cu sprijinul Primăriei Comunei Recea, în jud. Maramureș.


Modificări de tarife la corespondența internațională

Poșta Română a făcut public pe site-ul propriu informațiile privind noile tarife poștale pentru corespondența internațională. Acestea vor intra în vigoare începând cu data de 1 martie 2020 (click pe imagine pentru mărire). După cum se poate observa unele tarife cresc, iar altele scad (pentru unele trepte de greutate). O noutate o constituie faptul că din acest an nu toate statele lumii mai acceptă corespondența neprioritară. Deci mare atenție acum, pentru cei care obișnuiesc să-și francheze singuri corespondența, care va fi valoarea nominală a timbrelor, în funcție de țara de destinație. Lista statelor care mai acceptă corespondență neprioritară poate fi consultată aici.

135 de ani de la nașterea cardinalului Iuliu Hossu

Iuliu Hossu (n. 30 ianuarie 1885, Milaș, comitatul Cluj - d. 28 mai 1970, București) a fost episcop al Episcopiei greco-catolice de Cluj-Gherla, deținut politic, cardinal, senator de drept în Parlamentul României, membru de onoare (din 1945) al Academiei Române. A fost beatificat de papa Francisc în anul 2019. Este sărbătorit în Biserica Catolică în data 2 iunie.
Iuliu Hossu s-a născut în comuna Milașul Mare, plasa Teaca, aflată pe atunci în comitatul Cluj, din părinții Ioan, preot-paroh greco-catolic, și Victoria, născută Măriuțiu. A început școala în satul natal, a urmat apoi gimnaziul lutheran din Reghin, Liceul Romano-Catolic din Târgu Mureș (clasa a IV-a), iar clasele V-VIII la Gimnaziul Superior Greco-Catolic din Blaj. În 1904 și-a început studiile teologice, fiind trimis în scurt timp la Colegiul De Propaganda Fide din Roma. În 1906 a primit titlul de doctor în Filosofie, iar în 1910 cel de doctor în Teologie. În ultimul an de studii, la 27 martie 1910, a fost hirotonit preot de episcopul Vasile Hossu al Gherlei. Acesta era văr primar cu Ioan Hossu, tatăl lui Iuliu Hossu. 


29 ianuarie 2020

Cărţile poştale îţi arată lumea

Această competiţie presupune colecţionarea a cât mai multor cărţi poştale de către elevi, pe toată perioada concursului (cu data poştei cuprinsă în perioada 27 ianuarie – 13 septembrie 2020), premierea urmând să aibă loc în data de 9 octombrie – Ziua Mondială a Poştei.
Marele premiu va consta într-un laptop pus la dipoziţie de partenerul de concurs şi patru premii, câte unul pentru fiecare secţiune, constând într-un sejur de 5 nopţi în spaţiile de cazare ale Poştei Române, pentru un copil însoţit de părinţi.
Formularele de înscriere în concurs pot fi expediate la următoarea adresă: Oficiul Poştal Brasov 1, Căsuţa poştală 100, până în data de 23 septembrie 2020 (data limită a poştei).
Acest eveniment se află la cea de-a patra ediţie şi se adresează tinerilor cu vârsta cuprinsă între 6 şi 18 ani.
Atât fişa, cât şi regulamentul concursului se găsesc pe site-ul companiei Poșta Română.
Cei care îmi vor trimite o vedere (adresa este menționată în coloana din dreapta a blog-ului), vor primi la rândul lor o vedere și de la mine (cu condiția să-și menționeze adresa pe vederea trimisă).

130 de ani de la nașterea poetului Boris L. Pasternak

Boris Leonidovici Pasternak (n. 29 ianuarie 1890 la Moscova - d. 30 mai 1960) a fost un poet și scriitor evreu rus, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1958 „... pentru deosebită măiestrie atinsă în poezia lirică contemporană, precum și în domeniul marilor tradiții epice rusești”.
Este fiul lui L. O. Pasternak, membru al Academiei de arte. Se naște și crește într-o familie de artiști profesioniști, în familia pictorului Leonid Pasternak și a pianistei Rosa Kaufman de unde provin și preocupările sale timpurii pentru diverse arte: desenează bine din copilărie; se ocupă de compoziția muzicală, influențat fiind de A. N. Skriabin, prieten al tatălui său, într-o altă, a treia perioadă, studiază cu pasiune filosofia. În 1909 se înscrie la Facultatea de istorie-filosofie a Universității din Moscova, renunțând la profesia de muzician. În 1912 pleacă în Germania, unde se ocupă cu studierea operei școlii neokantiane de la Marburg. Renunță și la specializarea în filosofie, problematica filosofică rămânând totuși în centrul atenției creației sale literare, până la romanul și scrisorile ultimilor ani. Pasternak optează, în final, definitiv pentru literatură. 

28 ianuarie 2020

Faună polară

Astăzi, 28 ianuarie 2020, Romfilatelia în colaborare cu Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din București au pus în circulație o nouă emisiune intitulată Faună polară (LP 2271). Tematica faună se află în topul preferințelor colecționarilor de mărci poștale, ce își vor completa colecțiile cu 4 specii polare.
Lupul arctic (Canis lupus arctos), redat grafic pe timbrul cu valoarea de 1,80 Lei (contravaloarea unei imprimate interne, neprioritare, cu greutatea cuprinsă întră 100 și 500 de grame), face parte din familia Canidae şi este o subspecie a lupului care trăiește în partea septentrională a Americii de Nord. Pentru francare, Poșta Română a primit 6.400 de timbre cu această valoare nominală, în coli de 32 de mărci poștale.
Bufnița polară (Bubo scandiacus) sau bufnița albă, ilustrată pe timbrul cu valoarea de 2 Lei (contravaloarea unei corespondențe interne, neprioritare, cu greutatea cuprinsă întră 50 și 100 de grame), face parte din ordinul Strigiformes, familia Strigidae. Este răspândită în ținuturile polare nordice de tundră. Pentru francarea acestui tip de corespondență, Poșta Română a primit un număr de 4.000 de timbre cu această valoare nominală, paginate în coli de 32 de mărci poștale.
Vulpea polară (Vulpes lagopus), a cărei imagine este reprodusă pe timbrul cu valoarea de 7 Lei (contravaloarea unei corespondențe externe, prioritare, cu greutatea de până la 50 de grame), este un animal carnivor, din ordinul Carnivora, familia Canidae. Vulpea polară trăiește în regiunile polare de tundră. Animalul este adaptat la clima rece, având o blană deasă, iar talpa labelor fiind acoperită cu blană. Pentru francarea acestui tip de corespondență, Poșta Română a primit un număr de 5.600 de timbre cu această valoare nominală, paginate în coli de 32 de mărci poștale.
Iepurele arctic (Lepus arcticus) sau iepurele polar, ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 19 lei (contravaloarea unei recomandate externe, prioritare, cu greutatea de până la 50 de grame), este o specie adaptată în mare măsură la habitatul rece, montan. În trecut, era considerată a fi o subspecie a iepurelui montan, însă oamenii de știință au decis că trebuie privită ca o specie separată.
Timbrele au dimensiunile de 48 x 33 mm (respectiv 33 x 48 mm) și au fost machetate de Mihail Vămășescu. Emisiunea este însoțită de 2 FDC-uri (450 de seturi) și un album filatelic (LP 2271a), realizat într-un tiraj de 225 exemplare numerotate. Acesta cuprinde un bloc de patru timbre nedantelate, împreună cu cele două FDC-uri care au ștampila „prima zi” aplicată în folio argint.

140 de ani de la naşterea pictorului Camil Ressu

Camil Ressu (n. 28 ianuarie 1880, Galaţi, România – d. 1 aprilie 1962, București, Republica Populară Română) a fost un pictor român, care, prin întreaga sa activitate artistică, pedagogică și socială, a fost una din personalitățile marcante ale artei românești. Camil Ressu a fost membru titular al Academiei Române.
Camil Ressu se trage dintr-o familie de aromâni (macedoromâni) din regiunea Epirului, stabilită în România pe la începutul secolului al XIX-lea. Tatăl său, Constantin Ressu, jurist de profesie, cu studii de drept la Bruxelles, făcea pictură în clipele libere. În 1887, Camil Ressu este înscris la Școala Națională de Arte Frumoase din București, avându-l ca profesor pe G. D. Mirea; își continuă studiile la Iași cu pictorul Gheorghe Popovici. În 1902 termină studiile la Școala de Belle-Arte din Iași, obținând medalia de argint și pleacă în același an să se perfecționeze în străinătate. Se oprește două luni la München vizitând muzeele din localitate, după care pleacă la Paris și se înscrie la Academia Julian, în atelierul lui Jean Paul Laurens, unde îi are colegi pe Jean Al. Steriade, Nicolae Dărăscu și Ion Theodorescu-Sion.
În 1917, împreună cu pictorii Nicolae Dărăscu, Ștefan Dimitrescu, Iosif Iser, Marius Bunescu și cu sculptorii Dimitrie Paciurea, Cornel Medrea, Ion Jalea și Oscar Han înființează asociația „Arta Română”, la Iași. Vara se retrage la țară și pictează țărani la munca câmpului, vederi din sate, grupuri de muncitori dar și naturi moarte, nuduri, portrete ale diverselor personalități ale timpului și autoportrete. Participă activ la înființarea „Sindicatului Artiștilor plastici din România” în 1921, fiind ales președinte, funcție din care demisionează după doi ani. În urma unei șederi mai lungi în satul Ilovăț (județul Mehedinți), realizează compoziția Cosași odihnindu-se (reprodusă pe timbrul care ilustrează acest material), una dintre lucrările sale cele mai reprezentative, în care Camil Ressu își dezvăluie vigoarea sa plastică.

27 ianuarie 2020

10 ani de la moartea scriitorului american Jerome David Salinger

Jerome David „J.D.” Salinger (n. 1 ianuarie 1919, Manhattan, New York — d. 27 ianuarie 2010, Cornish, New Hampshire) a fost un scriitor american, cunoscut mai ales pentru romanul său De veghe în lanul de secară (en. The Catcher in the Rye, 1951) și firea solitară. Ultima sa lucrare publicată a fost scrisă în anul 1965, iar în 1980, autorul a acordat ultimul său interviu.
În 1996, o editură obscură a anunțat că negociase cu Salinger publicarea povestirii „Hapworth 16, 1924” sub formă de carte, însă lansarea a fost ulterior amânată pe un termen nedefinit. Autorul a intrat din nou în atenția publică în iunie 2009, când l-a dat în judecată pe un scriitor pentru că a folosit un personaj din romanul De veghe în lanul de secară fără a respecta drepturile de autor.
Salinger a murit de bătrânețe pe data de 27 ianuarie 2010, în locuința sa din Cornish, New Hampshire.

26 ianuarie 2020

95 de ani de la nașterea actorului Paul Newman

Paul Leonard Newman (n. 26 ianuarie 1925, Cleveland, Ohio - d. 26 septembrie 2008, Westport, Connecticut, SUA) a fost un actor, regizor și producător american. În afara carierei artistice s-a făcut remarcat și ca antreprenor, filantrop și pilot de curse.
Cariera artistică în lumea filmului i-a adus numeroase premii, printre care se numără: un premiu Oscar, de trei ori Globul de Aur, câte o dată BAFTA, Screen Actors Guild, Festivalul de Film de la Cannes și Emmy, precum și numeroase premii onorifice.
Newman fost nominalizat de 9 ori pentru premiul Oscar ca actor și o dată ca producător pentru filmul Rachel, Rachel. În 1986 a fost distins cu acest premiu pentru rolul din pelicula Culoarea banilor în regia lui Martin Scorsese.
În România a fost cunoscut mai ales datorită filmelor sale din anii 1960 și 1970, în care se remarcă rolurile sale, alături de Robert Redford, din Butch Cassidy and the Sundance Kid și Cacealmaua, iar recent pentru dublarea vocii în engleză a personajului Doc Hudson din producția Pixar/Disney Mașini, lansată în vara lui 2006. Alte roluri remarcabile sunt cele din Dulcea pasăre a tinereții, Pisica pe acoperișul fierbinte.
Ca pilot de curse, Paul Newman a câștigat numeroase curse în competițiile organizate de Sports Car Club of America, iar el și echipa sa au câștigat mai multe titluri naționale în secțiunea open wheel a curselor IndyCar.
Newman a fost cofondator al companiei Newman's Own, o companie a cărei venituri după taxare au fost donate integral unei societăți de caritate. 

25 ianuarie 2020

30 de ani de la moartea actriței Ava Gardner

Ava Lavinia Gardner (n. 24 decembrie 1922, Grabtown, North Carolina – d. 25 ianuarie 1990, Londra) a fost o actriță americană. Ava este descoperită prin fotografiile făcute în atelierul fotografic al cumnatului ei. La început a jucat roluri secundare în diferite filme. Însă prin frumusețea și erotismul ei a reușit să facă carieră după căsătoria cu actori renumiți ca Mickey Rooney, Artie Shaw și Frank Sinatra. Unul dintre succesele ei a fost rolul jucat în filmul „The Killers” alături de Burt Lancaster. Pe plan internațional devine cunoscută prin filmele „The Snows of Kilimanjaro” (Zăpada de pe Kilimanjaro), unde a jucat alături de Gregory Peck, sau în filmul „Mogambo” alături Clark Gable. Pentru filmul Mogambo este nominalizată în 1953 pentru premiul Oscar. 

24 ianuarie 2020

100 de ani de la moartea pictorului italian Amedeo Modigliani

Amedeo Modigliani (n. 12 iulie 1884, Livorno - d. 24 ianuarie 1920, Paris) a fost un pictor și sculptor italian stabilit în Franța, reprezentant al „Școlii Pariziene” ("École de Paris"), evidențiat în scurta sa viață printr-o creație plină de eleganță și rafinament, care depășește granițele manierismului. Toată viața sa Modigliani este în căutarea frumuseții perfecte, ușor abstracte, care să reprezinte sinteza idealului visat cu concretul, reprezentat de model. Tema preferată a tablourilor sale este omul: nudurile de femei, portretele prietenilor și ale unor necunoscuți.
Amedeo Modigliani se naște la 12 iulie 1884 în Livorno, într-o familie italiană de origine evreiască sefardă. Tatăl, Flaminio Modigliani, era un negustor originar din Roma. Primii săi ani, Amedeo i-a trăit într-o atmosferă grea, cu privațiuni, firma tatălui dăduse faliment. Totuși, cea mai importantă problemă, este sănătatea sa șubredă. La vârsta de unsprezece ani contractează o afecțiune pulmonară gravă, trei ani mai târziu, în anul 1898, cade greu bolnav de tifos. Descoperă în acest timp pictura și o roagă pe mama lui să îi permită să ia lecții de desen. Din august 1898, tânărul Modigliani frecventează atelierul pictorului Guglielmo Micheli din Livorno, unde execută naturi moarte și portrete. După o nouă agravare a sănătății, își petrece iarna în clima blândă a orașelor Napoli și Amalfi. Însănătoșit, Amedeo se înscrie în 1902 la „Școala de Nuduri” din Florența ("Scuola libera di Nudo"), condusă de maestrul Giovanni Fattori iar, un an mai târziu, frecventează cursurile „Institutului de Arte Frumoase” din Veneția.
Amedeo Modigliani nu a avut predecesori direcți și nici urmași, arta sa îi aparține în exclusivitate. Această particularitate vorbește despre valorile și frumusețea operei sale. După anul 1910, Pablo Picasso va împrumuta ceva din tehnica artistului italian. Patruzeci de ani mai târziu, Bernard Buffet realizează opere ale căror linii ferme, gamă cromatică restrânsă și simț al spațiului ne poartă cu gândul la creația lui Modigliani. 

23 ianuarie 2020

75 de ani de la începerea deportării germanilor din România în fosta URSS (1945-2020)

Asociația Filateliștilor din județul Caraș-Severin au realizat o ștampilă comemorativă cu titlul „75 de ani de la începerea deportării germanilor din România în fosta URSS (1945-2020)”. Ea va fi aplicată complementar pe corespondența expediată joi, 23 ianuarie 2020, de la Oficiul Poștal nr.1 din Reșița - cod poștal 320240.
Pentru cine are posibilitatea îl rog să-mi trimită și mie o vedere cu ștampila prezentată.

22 ianuarie 2020

Zodiacul Chinezesc. Anul șobolanului de metal

Romfilatelia ne anunță printr-un comunicat de presă postat pe site-ul companiei că introduce în premieră joi, 23 ianuarie anul curent, emisiunea de mărci poștale Zodiacul Chinezesc. Anul șobolanului de metal, o tematică filatelică îndrăgită de colecționarii de pretutindeni.
Fiecărui An Nou Chinezesc îi este desemnat unul dintre cele 12 animale ale Zodiacului Chinezesc. 2020 este Anul șobolanului de metal. Alți ani ai zodiei șobolan au fost și vor fi 1912, 1924, 1936, 1948, 1960, 1972, 1984, 1996, 2008, 2020, 2032.
Șobolanul, ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 8,50 lei (contravaloarea unei corespondențe prioritare internaționale cu greutatea cuprinsă între 50 și 100 de grame), este prima zodie din ciclul de 12 ani al zodiacului chinez. După acest an lunar, următorul este Anul boului.
Pe colița nedantelată a emisiunii, cu valoarea nominală de 28,50 lei (contravaloarea unei corespondențe neprioritare internaționale cu greutatea cuprinsă între 500 și 1.000 de grame), sunt ilustrate sub forma unor simboluri grafice toate animalele zodiacului chinezesc împreună cu șobolanul, redat pe marca poștală, toate elementele fiind realizate în culori speciale (galben UV).
Emisiunea este completată de plicul prima zi și este paginată în coală de 28 timbre, minicoală de 8 timbre cu tête-bêche și coliţă nedantelată.


175 de ani de la nașterea scriitorului și traducatorului Ludwig Vinzenz Fischer

Ludwig Vinzenz Fischer (n. 22 ianuarie 1845, Reșița - d. 15 decembrie 1890, Kröllwitz/Halle (Saale)) a fost un scriitor de limba germană și traducător originar din Banat.
În 1870 s-a mutat în Austria, unde a făcut traduceri din limba română în germană. A tradus în limba germană din marii poeți români (Vasile Alecsandri, George Coșbuc, Mihai Eminescu).
A colaborat la revista Romänische Revue, editată de Corneliu Diaconovici la Budapesta, Reșita și Viena care i-a publicat traducerile din „Miorița”, „Meșterul Manole”, și „Poezii poporale. Balade” ale lui Alecsandri.
Poezia Luceafărul de Mihai Eminescu a apărut în traducerea lui Ludwig Vinzenz Fischer în 1889 sub titlul „Morgenstern”. În versiunea sa, poezia are 94 de strofe, (lipsesc strofele 77/98, 82/98, 83/98, 84/98). Rima este încrucișată 1-3/2-4 și se păstrează pe întregul parcurs al poeziei. Este o traducere romantică, sentimentală, în spiritul epocii, preponderent descriptivă neurmând cu fidelitate textul.
Astăzi la Oficiul Poștal nr. 1 din Reșița este disponibilă în vederea obliterării complementare a corespondenței ștampila aniversară (click pe imagine pentru mărire) realizată de către Asociația Filateliștilor din județul Caraș-Severin. Pentru cine are posibilitatea îl rog să-mi trimită și mie o vedere cu ștampila prezentată (adresa mea este menționată pe coloana din partea dreaptă a blogului). Mulțumesc anticipat celui care va face acest lucru.

21 ianuarie 2020

70 de ani de la moartea scriitorului britanic George Orwell

George Orwell (pseudonimul literar și jurnalistic al lui Eric Arthur Blair) (n. 25 iunie 1903, Motihari, statul Bihar, India — d. 21 ianuarie 1950, Londra) a fost un scriitor englez, comentator al radio BBC, editorialist și reporter. El a luptat ca voluntar în Războiul Civil din Spania de partea comuniștilor. A scris romane, eseuri și critică literară. George Orwell este autorul a două faimoase romane satiră în care atacă totalitarismul: Ferma Animalelor (1945) și O mie nouă sute optzeci și patru (1949).
Orwell a mai publicat un roman, O gură de aer (Coming up for Air), în 1939. În august 1941 Orwell a început să lucreze pentru Eastern Service of the British Broadcasting Corporation (B.B.C.). Sarcina principală consta în a scrie editorialul unei emisiuni radiofonice în care să comenteze evenimente din cel de-al Doilea Război Mondial. Comentariile sale au fost difuzate mai apoi din 1941 până în 1943 în India. În aceeași perioadă Orwell a lucrat și pentru ziarul The Observer.
George Orwell a murit la data de 21 ianuarie 1950, la Londra, din cauza tuberculozei.
Postum a fost publicat și jurnalul intim al autorului, care poate fi citit pe un blog, pe Internet, și care a fost recent tradus în limba română.

20 ianuarie 2020

90 de ani de la nașterea astronautului american Buzz Aldrin

Edwin Eugene Aldrin, Jr. (n. 20 ianuarie 1930, Glen Ridge, SUA), cunoscut ca Buzz Aldrin, este un astronaut și inginer american, cunoscut pentru faptul că a fost al doilea om, după Neil Armstrong, coechipierul său, care a pășit pe Lună.
A absolvit Academia West Point și a zburat în 66 de misiuni de luptă în Războiul din Coreea. În 1963, a obținut doctoratul la MIT și a fost selectat ca astronaut. În 1966, i s-a alăturat lui James A. Lovell, Jr. în zborul Gemini 12, care a durat patru zile (11-15 noiembrie). Ieșirea de 5 ore și jumătate în spațiu a lui Aldrin a dovedit că, de fapt, organismul uman poate lucra în vidul din spațiul cosmic.
A fost pilot al modulului lunar al navei Apollo 11, în cadrul unei misiuni care s-a desfășurat între 16 și 24 iulie 1969, în timpul căreia, pe 20 iulie, a coborât pe Lună împreună cu Neil Armstrong. 

19 ianuarie 2020

130 de ani de la nașterea fizicianului român Ștefan Procopiu

Ștefan Procopiu (n. 19 ianuarie 1890, Bârlad, România – d. 22 august 1972, Iași, România) a fost un fizician, profesor universitar și inventator român, membru titular (din 1955) al Academiei Române. A descoperit efectul Procopiu de depolarizare a luminii.
A urmat cursurile școlii primare și ale Liceului „Gh. Roșca Codreanu” (promoția 1908) din Bârlad. Licențiat al secției fizico–chimice a Facultății de Științe din Iași (1912), după care a urmat alte studii universitare la Paris.
Asistent universitar la catedra de Aplicațiile electricității la Universitatea din București. Între 1 septembrie 1917 – noiembrie 1919 a funcționat la Catedra de fizică a Liceului „Gh. Roșca Codreanu” din Bârlad. A fost clasificat primul pe țară la examenul de capacitate (1919).
Devine șef de lucrări la catedra universitară sus-amintită (1919). Face studii de specialitate la Paris cu profesorii Gabriel Lippmann, Marie Curie, Paul Langevin, Aimè Cotton, Charles Fabry, lucrând în Laboratoire de récherches physique. Devine doctor în Științe Fizice la Sorbona (5 martie 1924) și până atunci avea publicate 30 de lucrări.
Reia catedra sa din București, iar la 15 ianuarie 1925 este numit profesor titular la catedra de Gravitate, Căldură și Electricitate a Universității din Iași, la care a predat până la pensionarea sa (1 octombrie 1962).
A fost decanul Facultății de Electrotehnică a Politehnicii „Gheorghe Asachi” din Iași de la înființarea ei (decembrie 1937), până la 1 februarie 1941, când trece decan al Facultății de Științe a Universității Iași.
A fost membru al Academiei Române (1955), premiat al Academiei Române (1920); Doctor honoris causa al Politehnicii din Iași (1 februarie 1967), membru al Comisiei mondiale pe anul 1970 de propuneri pentru Premiul Nobel la Fizică, membru al multor societăți științifice române și străine.
A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 20 decembrie 1936.
Pentru activitatea sa a fost distins cu Ordinul Muncii, Ordinul Meritul Științific și Ordinul Steaua României.
Este descoperitor al magnetonului Bohr-Procopiu (1919) (alături de Bohr). Este descoperitor al Efectului Procopiu. Savantul de valoare mondială a încetat din viață în Iași la 22 august 1972, lăsând publicate 177 de lucrări științifice. 

18 ianuarie 2020

Orașele României, Botoșani

Romfilatelia ne anunţă printr-un comunicat de presă, postat pe site-ul instituţiei, că introduce în circulație marți, 21 ianuarie 2020, o emisiune de mărci poștale tematice, din seria Orașele României, dedicată orașului Botoșani.
Atestat istoric ca „târg”, numele orașului se regăsește înscris într-o filă de cronică în anul 1439, când domnia comună a urmașilor la tron ai lui Alexandru cel Bun era amenințată de invazia hoardelor tătare. Textul este redactat astfel: „în anul 6947 (1439 n.ns.), noiembrie 28, au venit tătarii și au prădat până la Botoșani”. Ca zonă locuită, cercetările arheologice o menționează în anii 1350 sau 1397.
Un scurt itinerar ar putea începe din strada Ștefan cel Mare, unde se află Mânăstirea Popăuți, ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 1,40 lei (contravaloarea taxei de recomandare pentru corespondenţa internă), ctitorie a marelui domnitor care a împrumutat numele străzii.
Firește că Botoșaniul are și un centru administrativ remarcabil prin arhitectura unei clădiri care adăpostește sediul Primăriei, ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 1,90 lei (contravaloarea unei corespondenţe interne neprioritare cu greutatea de până în 50 de grame). Cunoscută și sub numele de Casa Ianachi, a fost construită în anul 1806, în stil eclectic cu vizibile influențe germane. Trecută în urma unor acte de vânzare în proprietatea Hatmanului Anastase Bașota, ajunge prin răscumpărare la Grigore Ghica. Acesta o dăruiește Eforiei, conform unor documente originale aflate la filiala Botoșani a Arhivelor Naționale. Pentru o vreme a devenit sediul Tribunalului unde, în perioada octombrie 1864 – martie 1865, Mihai Eminescu a lucrat în calitate de copist. Între anii 1906 – 1914 clădirea a fost restaurată.
Istoria Botoșanilor, percepută ca o oază de liniște și verdeață într-o deplină armonie cu arhitectura veche, este prezentă într-o gândită alcătuire în edificiul, monument istoric, cu numele de Muzeul Județean de Istorie, ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 5 lei (contravaloarea unei corespondenţe externe neprioritare cu greutatea de până în 50 de grame). Datând din anul 1913, construcția ridicată de maeștrii italieni, în stil eclectic, a fost destinată inițial sediului Prefecturii. Planurile construcției au fost elaborate de arhitectul Petre Antonescu.
Cinstind memoria unei personalități marcante, referindu-ne la Nicolae Iorga, o casă memorială, ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 19 lei (contravaloarea unei recomandate externe prioritare cu greutatea de până în 50 de grame), în care a locuit marele istoric ne prezintă o expoziție foto-documentară, primele ediții ale operei sale, alături de impresionanta bibliotecă istorică. Clădirea originală cu pereții de paiantă a fost demolată în anul 1965, pe locul ei ridicându-se între anii 1967 – 1975 o construcție acoperită cu șindrilă și cu stâlpi din lemn. Începând cu anul 1977, devine secție a Muzeului Județean de Istorie Botoșani.
Emisiunea a fost realizată cu sprijinul documentar și fotografic acordat de Primăria Botoșani și Consiliul Județean Botoșani. Aceasta este completată de 2 plicuri prima zi, şi a fost paginată în coală de 32 timbre, minicoală de 5 timbre + 1 vinietă și bloc de 4 timbre.
Albumul filatelic, realizat într-un tiraj limitat de 211 exemlare, este echipat cu blocul special de 4 timbre împreună cu cele două plicuri „prima zi” ale emisiunii cu ștampila „prima zi” aplicată în clar în folio aur. Ambele produse sunt numerotate cu negru de la 001 la 211.

15 ani de la lansarea avionului A380

Airbus A380 era considerat în august 2018 cel mai mare avion de pasageri din lume, aflat în producție de serie și primul avion de mare capacitate cu două punți complete pentru pasageri, fabricat de Airbus. Avionul este cvadrimotor și oferă zboruri de mare distanță, de până la 15.200 km. Fiecare punte are câte două culori, avionul fiind certificat pentru operațiuni cu până la 880 pasageri (în mod tipic transportă numai 420 - 620 pasageri, în funcție de dorința companiei proprietare). Prima companie care a folosit acest model a fost Singapore Airlines
Avionul a fost construit pentru a asigura zboruri de mare distanță și capacitate pe rute principale între nodurile importante (și foarte congestionate) ale marilor companii aeriene. Acoperă o piață de nișă, majoritatea liniilor aeriene neavând nevoie de capacități așa mari pentru serviciile lor. La începutul anilor 1990 au existat 3 studii pentru un astfel de proiect, unul produs de compania Boeing numit VLCT, unul produs de compania McDonnell Douglas numit MD-12 și A3XX produs de Airbus. Din cauza pieței foarte scăzute, care nu putea susține mai mult de un fabricant, dar și din cauza crizei asiatice din 1997, ceilalți s-au retras (McDonnell Douglas fiind și achiziționat de Boeing), Airbus rămânând singurul producător pe segmentul de piață.
Modelul ales s-a remarcat constructiv prin existența a două etaje suprapuse și a fost botezat A380 (8 fiind considerată cifră norocoasă în Asia, dar reprezentând și cele două nivele suprapuse). Până la primul zbor, care a avut loc la 18 ianuarie 2005, dezvoltarea avionului a costat 11 miliarde de euro.
După primul zbor, însă, producția s-a lovit de nenumărate dificultăți, care au dus la amânarea livrării avionului la cumpărători cu peste doi ani, din cauza problemelor legate de cablarea avionului (care s-au datorat folosirii a două versiuni incompatibile de software), masei prea mari, aripii care nu trecea testele de rezistență și problemelor generate de furnizori. Astfel, au existat trei amânări, iar primul avion, care trebuia livrat la începutul anului 2006, a fost livrat abia la 15 septembrie 2007 companiei Singapore Airlines, efectuând prima cursă pe ruta Singapore-Sydney. 

17 ianuarie 2020

160 de ani de la nașterea scriitorului rus Anton Pavlovici Cehov

Anton Pavlovici Cehov (n. 17/29 ianuarie 1860, Taganrog, Gubernia Ekaterinoslav, Imperiul Rus – d. 15 iulie 1904, Badenweiler, Marele Ducat de Baden, Imperiul German) a fost un medic, prozator și dramaturg rus.
Cehov s-a născut la Taganrog, un oraș de la Marea Azov. Între 1867 și 1879, face studii primare și secundare în orașul natal. Frecventează teatrul și conduce o revistă a elevilor. După fuga tatălui său la Moscova, este nevoit să acorde meditații. În 1879, începe studii de medicină la Moscova și-și ajută financiar familia, publicând în reviste umoristice. După absolvirea facultății în 1884, profesează în jurul Moscovei. În 1886, începe colaborarea la revista Novoe Vremia (Timpuri noi), condusă de Alexei Suvorin, cel ce îi va fi editor. În această perioadă, publică proză, lucrând și la piesele sale de teatru. În 1890, efectuează un voiaj în insula Sahalin, unde recenzează populația. În timpul voiajului său în Italia, din 1894, starea sănătății sale se înrăutățește. În 1896, îl cunoaște pe Constantin Stanislavski, care îi va regiza piesele de teatru. În 1897, este spitalizat, atins fiind de tuberculoză pulmonară. Între 1897 și 1901, piesele sale de teatru (Unchiul Vania, Trei surori) sunt publicate și reprezentate. În 1901, se căsătorește cu actrița Olga Knipper (1868 - 1959). În 1903, finalizează piesa Livada de vișini. În 1904, boala i se agravează și, la 2 iulie, moare în sanatoriul de la Badenweiler, în Germania.
De peste o sută de ani spectacole după piesele sale sunt prezente, practic, în fiecare stagiune pe afișele teatrelor din România. Mari regizori de teatru din România (Lucian Pintilie, György Harag, Andrei Șerban, Cătălina Buzoianu, Vlad Mugur, Tompa Gábor) au găsit surse majore de inspirație în dramaturgia lui Cehov.

16 ianuarie 2020

Planul editorial al Romfilateliei pentru anul 2020

Romfilatelia a publicat, în cele din urmă, pe site-ul propriu prima variantă a planului editorial al emisiunilor preconizate să apară în 2002. Am spus „prima variantă” deoarece în ultimii ani ne-a obișnuit cu modificări semnificative ale pieselor apărute față de ce era programat înițial.
Pentru acest an sunt preconizate 47 de emisiuni filatelice, cu 5 mai multe față de anul trecut. Lunar vor apărea între trei și cinci emisiuni. Mult prea multe după părerea mea.
Dar să parcurgem împreună lista cu propunerile din acest an:

IANUARIE

    Flori
    Cupluri celebre. Poezia dragostei
    Orașele României, Botoșani
    Zodiacul Chinezesc. Anul Șobolanului de metal
    Faună Polară

FEBRUARIE

    Pisici
    100 de ani de la trecerea în veșnicie a Sfântului Ierarh Nectarie al Eghinei
    Universitatea Politehnica Timișoara, un secol de educație și inovație
    Colecții românești. Fonografe

MARTIE

    160 de ani de la inaugurarea Grădinii Botanice din București
    Sfintele Paști
    Aniversări. Evenimente

APRILIE

    Marea Lojă Națională din România, 140 de ani
    Europa 2020. Rute poștale antice
    Salvați Copiii România, 30 de ani de la înființare
    BNR, 140 de ani de la înființare
    Aeromfila 2020

MAI

    100 de ani de relații diplomatice România – Vatican
    Trandafiri
    Papa Ioan Paul al II-lea, 100 de ani de la naștere
    Animale tip leopard

IUNIE

    Tratatul de la Trianon
    Flori melifere
    Campionatul European de Fotbal. Euro 2020
    Veverițe
    Institutul de Speologie „Emil Racoviță”, un secol de cercetare speologică în România

IULIE

    Cavaleria Română
    Ziua Mărcii Poștale Românești. Steaguri de luptă ale domnitorilor Moldovei
    Uniformele regalității românești (II)
    Jocurile Olimpice, Tokyo 2020

AUGUST

    Delta Dunării. Lebede
    Institutul Național de Medicină Aeronautică și Spațială „Gen. Dr. Aviator Victor Atanasiu”, 100 de ani de la înființare
    Evenimente culturale.
    Orhidee

SEPTEMBRIE

    Pescăruși
    Uniformele regalității românești (III)
    Balkanfila 2020

OCTOMBRIE

    Emisiune comună România – Moldova Viticultură
    Flori protejate din România
    Cucuvele

NOIEMBRIE

    Urși
    Instituția Notarului Public, 25 de ani de la înființare
    Crăciun
    Crocodili

DECEMBRIE

    Nuduri în pictura românească (II)
    Fazani
    Cameleoni

Pe principiul „nimic nu se pierde, totul se transformă” să vedem până la finalul anului dacă ordinea, numărul de emisiuni și de titluri vor fi respectate cu strictețe.

129 de ani de la moartea compozitorului francez Léo Delibes

Fiu al unei familii cu înclinații spre artă și cu o veche tradiție muzicală, Léo Delibes s-a născut în ziua de 21 februarie 1836, la Saint-Germain du Val (Franța). Beneficiază în copilărie de o educație muzicală din partea mamei și al unui unchi (organist). După moartea tatălui în 1847 se stabilește la Paris unde studiază la Conservator.
Léo Delibes a intrat de timpuriu în contact cu scena muzicală franceză, căreia îi va dedica întreaga viață. Prima sa compoziție de balet „La source” („Izvorul”), îi va aduce primul mare succes. În anul 1870 urmează Coppélia - baletul său cel mai popular - apoi Sylvia (în 1876). Cu opera „Le Roi l'a dit” (1873) cunoaște succes la Opéra-Comique din Paris, iar în 1881 opera Lakmé (prezentată în premieră tot la Opéra-Comique) va înregistra un triumf copleșitor.
Acțiunea capodoperei sale, opera Lakmé, este plasată într-o lume cu totul deosebită față de cele obișnuite în lumea operei de până atunci, anume în lumea hindusă.
În 1881 este numit profesor de compoziție la Conservatorul din Paris, unde îi va succeda lui Henri Reber. Delibes moare la Paris în ziua de 16 ianuarie 1891.

15 ianuarie 2020

Întreguri poștale - plicuri: „Principesa Margareta a României, pentru prima oară pe pământ românesc”

Anul 2020 începe cu o sărbătoare importantă pentru Casa Regală a României și se înscrie în istoria recentă a României.
La 18 ianuarie 1990, pășea pentru prima oară pe pământ românesc Principesa Margareta a României. Custodele Coroanei, Majestatea Sa Margareta, sărbătorește, de asemenea, trei decenii de prezență și de activitate neîntreruptă, în țara sa.
În aceste momente istorice, Romfilatelia se alătură Casei Regale, iar cu ocazia acestui eveniment istoric, îi dedică un întreg poștal intitulat „Principesa Margareta a României, pentru prima oară pe pământ românesc”. În semiilustrația plicului este reprodusă o fotografie realizată de Alain Morvan, reprezentându-l pe Regele Mihai I alături de Prințesa Margareta, iar timbrul fix, cu valoarea nominală de 1,90 lei (contravaloarea unei corespondențe interne neprioritare), o înfățișează pe Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei Române.
Întregul poștal va fi disponibil începând de sâmbătă, 18 ianuarie 2020, informează Romfilatelia într-un comunicat de presă postat pe site-ul companiei.

170 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu

Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850, Botoșani, Moldova – d. 15 iunie 1889, București, Regatul României) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Receptiv la romantismele europene de secol XVIII și XIX, a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat. În momentul în care Mihai Eminescu a recuperat temele tradiționale ale Romantismului european, gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria națională, căreia a dorit chiar să-i construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia și cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură etc., poezia europeană descoperea paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stéphane Mallarmé, bunăoară. Poetul avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant (de altfel Eminescu a lucrat o vreme la traducerea tratatului acestuia Critica rațiunii pure, la îndemnul lui Titu Maiorescu, cel care îi ceruse să-și ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat până la urmă) și de teoriile lui Hegel. 

14 ianuarie 2020

Cupluri celebre. Poezia dragostei

Romfilatelia introduce în circulație miercuri, 15 ianuarie a.c., emisiunea de mărci poștale „Cupluri celebre. Poezia dragostei”, pentru a marca Ziua Culturii Naționale, anunță compania printr-un comunicat de presă postat pe site-ul propriu. 
15 ianuarie 1850 – o zi și un an menționate într-un înscris, păstrat la Biserica Uspenia din Botoșani, care atestă nașterea poetului Mihai Eminescu. 
15 ianuarie a devenit Ziua Culturii Naționale prin decretul prezidențial semnat în data de 6 decembrie 2010.
Pe timbrele cu valoarea de 5 lei (contravaloarea unei corespondenţe internaţionale neprioritare cu greutatea de până în 50 g) și respectiv 11,50 lei (contravaloarea unei corespondenţe internaţionale neprioritare cu greutatea cuprinsă între 100 și 500 g) sunt reproduse în prim plan portretele celor doi îndrăgostiți, Mihai Eminescu și Veronica Micle. Aceste portrete, individual evidențiate în compoziția grafică a timbrelor sunt acompaniate de sufletul pereche, prezentat în oglindă în varianta alb-negru.
Pe colița nedantelată a emisiunii, cu valoarea nominală de 28,50 lei (contravaloarea unei corespondenţe internaţionale neprioritare cu greutatea cuprinsă între 500 și 1.000 g), se regăsește timbrul ce ilustrează ambele jumătăți ale acestei romantice iubiri împreună cu poezia „Dormi” de Mihai Eminescu și o ilustrație simbol a celor doi îndrăgostiți realizată de Ligia Macovei.
Emisiunea a fost realizată cu sprijinul documentar și fotografic acordat de Bibliotecii Academiei Române, Primăriei Comunei Dumbrăveni din jud. Suceava și a Muzeului Național al Literaturii Române. Aceasta este completată de un plic prima zi, iar ca forme de machetare au fost folosite coală de 32 timbre, minicoala de 5 timbre + 1 vinietă și coliță nedantelată.

115 ani de la moartea fizicianului Ernst Karl Abbe

Ernst Karl Abbe (n. 23 ianuarie 1840, Eisenach, Saxa-Weimar-Eisenach – d. 14 ianuarie 1905, Jena, Saxa-Weimar-Eisenach, Imperiul German) a fost un fizician german, care a elaborat teoria formării imaginilor în microscop și a adus contribuții fundamentale la teoria și la construcția instrumentelor optice.
Împreună cu Otto Schott și Carl Zeiss, a pus bazele opticii moderne.
Cercetările sale au avut ca obiectiv și optica practică, domeniu aflat pe atunci la început și căruia Abbe, în special prin studiul asupra microscoapelor, i-a dat un puternic avânt. Astfel, încă din perioada când era profesor la Jena, este invitat de Carl Zeiss să colaboreze pentru perfecționarea instrumentelor optice fabricate de acesta, ca în cele din urmă să ajungă coproprietar al firmei Carl Zeiss AG. De altfel, în 1884, împreună cu industriașii Otto Schott și Carl Zeiss, pune bazele fabricii de sticlă Jenaer Glaswerke Schott & Genossen, iar în 1891 pe cele ale Fundației Zeiss. 

13 ianuarie 2020

93 de ani de la nașterea lui Sydney Brenner

Sydney Brenner (n. 13 ianuarie 1927, Germiston, Africa de Sud – d. 5 aprilie 2019, Singapore) a fost un biolog sud-african. Pentru contribuțiile sale în acest domeniu, în 2002 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină.
Părinții săi erau evrei imgrați în Africa de Sud. Tatăl său, cizmar, venise în 1910 din Lituania iar mama sa în 1922 din Letonia.
Cercetările sale s-au orientat în domeniul biologiei moleculare. A utilizat pentru studiu Caenorhabditis elegans, un vierme nematod de pământ, de un milimetru lungime. Prin anii '60, la Laboratorul de biologie moleculara al Consiliului de Cercetare Medicala din Marea Britanie, Sydney Brenner a inițiat proiectul de cartografiere genetică a întregului genom (cod genetic) al acestui vierme. După 1990, Brenner începe cercetarea secvențială a genomului respectiv.

12 ianuarie 2020

95 de ani de la naşterea compozitorului român Laurențiu Profeta

Laurențiu Profeta (n. 12 ianuarie 1925, București, d. 22 august 2006) a fost un compozitor român evreu în special de muzică ușoară, dar și de muzică simfonică, vocal simfonică, instrumentală și corală.
A studiat la Universitatea Națională de Muzică din București, cu Ioan Dumitru Chirescu la disciplina teorie și solfegiu, cu Paul Constantinescu (armonie), Alfred Mendelsohn (contrapunct, compoziție), Silvia Căpățână (pian), Vasile Popovici (istoria muzicii) și la Conservatorul de la Moscova.
Laurențiu Profeta a fost pasionat și de filozofie, urmând în paralel și cursurile Facultății de Filozofie din București pe care a absolvit-o.
În particular a studiat cu Alfred Mendelsohn – compozitie și cu Florica Musicescu – pian. Datorită rezultatelor foarte bune în facultate, a obținut o bursă de perfecționare la Conservatorul Ceaikovski din Moscova, unde a studiat cu Messner - compoziție, Golubev - polifonie, Bercov - armonie și cu Zukerman - forme muzicale.
Între anii 1949 și 1953 a îndeplinit funcția de director adjunct al Societății Române de Radiodifuziune, apoi a fost șeful Direcției de muzică din cadrul Ministerului Culturii (1953-1955; 1959-1961).
Pasionat de literatură și filozofie, a publicat articole în Revista Muzica, Studii de Muzicologie în ziarele Scânteia, Contemporanul, România Liberă, Flacăra etc.
A susținut conferințe, referate, comunicări științifice în țară și peste hotare (Roma, 1962).
A făcut parte din jurii naționale și internaționale de concursuri muzicale reprezentând Romania la Paris, Roma, Viena, Berlin, Praga, Bruxelles etc.
A compus muzica filmului „De-aș fi Peter Pan” (1991).
A scris și un musical pentru Teatrul Evreiesc de Stat, despre un cunoscut Păcală iudeu, „Hershale”.
A compus muzica pentru baletul „Prinț și cerșetor” de la Opera Comică pentru Copii.

11 ianuarie 2020

263 de ani de la nașterea lui Alexander Hamilton

Alexander Hamilton (n. 11 ianuarie 1757 – d. 12 iulie 1804) a fost un politician, om de stat, finanțist și intelectual american, fondator al Partidului Federalist din Statele Unite. Hamilton a fost unul dintre cei mai buni specialiști în drept constituțional ai timpului său, fiind un delegat influent la Convenția Constituțională de redactare a Constituției Statelor Unite, unul din cei doi creatori majori ai Federalist Papers (Actelor Federaliste), prima constituție a țării. Hamilton a explicat Constituția Statelor Unite cetățenilor sceptici ai New York-ului, rămânând o sursă standard a semnificației documentului.
Alexander Hamilton a fost de asemenea primul secretar al Trezoreriei Statelor Unite ale Americii, membru al primului guvern federal al țării sub președinția lui George Washington. 

10 ianuarie 2020

545 de ani de la Bătălia de la Podul Înalt

Bătălia de la Vaslui, menționată uneori drept Bătălia de la Podul Înalt, a avut loc în data de 10 ianuarie 1475 lângă orașul Vaslui, între armatele aliate creștine moldo-maghiaro-polone sub comanda lui Ștefan cel Mare și oastea otomano-munteană sub conducerea lui Suleiman Pașa.
În pofida diferenței mari de forțe, turcii au suferit o înfrângere zdrobitoare, pierzând (după spusele unor cronicari) aproape toată armata. Este considerată cea mai mare înfrângere din istoria islamului în fața unei armate creștine, Ștefan cel Mare fiind numit eroul creștinătății. 

09 ianuarie 2020

130 de ani de la nașterea dramaturgului Karel Čapek

Karel Čapek (n. 9 ianuarie 1890, Malé Svatoňovice, Austro-Ungaria – d. 25 decembrie 1938, Praga, Cehoslovacia) a fost un desenator, jurnalist, prozator și un dramaturg ceh, unul dintre cele mai populare nume ale literaturii cehe. Čapek este cel care a pus în circulație cuvântul „robot” în sensul modern al cuvântului, în lucrarea sa R.U.R..
A scris schițe, romane, piese de teatru, eseuri. Studiază la Brno, Paris, Berlin, Praga. În 1915 obține la Universitatea din Praga doctoratul în filozofie cu o teza despre pragmatism, apoi devine gazetar și se remarcă prin reportaje ilustrate de el însuși, cu desene foarte spirituale.
Între 1921 și 1923 este și regizor la teatrul municipal din Praga-Vinohrady. Primele volume de povestiri le semnează împreună cu fratele său Josef Čapek, scriitor, pictor și filozof. Se pare că acest Josef a fost inventatorul termenului „robot”, deși lumea îi atribuie în mod eronat lui Karel aceasta invenție. Karel Čapek a fost interesat și de genurile literare „periferice”, de paraliteratură, față de care marii creatori au adesea prejudecăți: a practicat genuri periferice cum ar fi literatura de anticipație, cântecele de bâlci, romanele „pentru cameriste”, romanul polițist și scenariile de film. 

08 ianuarie 2020

Programul emisiunilor de mărci și efecte poştale pentru anul 2020 al Poștei Moldovei

Spre deosebire de Romfilatelia, Poșta Moldovei a publicat deja planul editorial al emisiunilor de mărci și efecte poștale preconizate să apară în decursul acestui an. Un proiect bine gândit din care ne așteptăm la 1-3 emisiuni filatelice lunare, totalizând 46 mărci, inclusiv 3 colițe. La acestea se adaugă 13 plicuri poştale cu marcă fixă și două cărțe poştale cu marcă fixă. 
Pe data de 15 ianuarie 2020, va fi pusă în circulaţie cartea poștală cu marcă fixă „Mihai Eminescu (1850-1889). 170 de ani de la naștere”, acesta fiind primul produs filatelic al anului în curs al fraților noștri de peste Prut.
Oare ai noștri când vor învăța că nu cantitatea contează, ci calitatea?

Ziua Culturii Naţionale a României - 2020

Asociaţia Filateliştilor din Bucureşti - Gruparea Centenar 2018, împreună cu Societatea Numismatică Română - Gruparea colecţionarilor de medalii şi insigne „Mihai Eminescu”, va pune la dispoziţia celor interesaţi un plic filatelic dedicat Zilei Culturii Naţionale a României, cu prilejul Salonului Naţional Mihai Eminescu care se va deschide publicului în data de 9 ianuarie 2020 (ora 15:00), la Palatul Parlamentului, în sala de expoziţii Constantin Brâncuşi.
De menţionat că această ediţie a Salonului e dedicată împlinirii a 170 de ani de la naşterea Poetului Naţional al României!
Plicul va purta o ştampilă specială cu data de 15 ianuarie 2020, conform imaginii prezentate aici. Aviz amatorilor: tirajul e limitat la 30 de exemplare! Pentru detalii, îl puteți contacta pe facebook, ca de obicei, pe dl. Șerban Drăgușanu.

85 de ani de la nașterea cântărețului Elvis Presley, supranumit „regele rock 'n' roll-ului”

Elvis Aaron Presley (n. 8 ianuarie 1935, Tupelo, Mississippi - d. 16 august 1977, Memphis, Tennessee) a fost un cântăreț și actor american, cunoscut frecvent ca Regele Rock 'n' Roll-ului sau simplu, The King, cu toate ca a obținut și trei premii Grammy pentru muzică Gospel.
În ziua de 8 ianuarie 1935, în Tupelo, un mic orășel din statul american Mississippi, într-o casă modestă, Gladys Presley aduce pe lume doi gemeni. Primul, Jesse Garon s-a născut mort, dar cel de-al doilea, Elvis Aaron Presley s-a născut fără probleme, devenind singurul copil al familiei. Copilul a crescut în mijlocul familiei, alături de rudele care locuiau în aceeași zonă a orașului Tupelo. Deși trăiau în condiții grele, totuși Vernon și Gladys Presley se străduiau să-i asigure cele necesare micului Elvis, care devenise acum centrul atenției celor doi.
În Tupelo, Elvis are și primele contacte cu muzica. De mic cânta în corul bisericii împreună cu familia, muzica și predicile înrădăcinându-se adânc în modul de a gândi al muzicianului. Tot în orașul natal are pentru prima dată ocazia de a-i asculta pe blues-manii negri, care vor avea o mare influență asupra tânărului, alături de muzica country din programele radio pe care le asculta întreaga familie. 
Prima apariție pe scenă are loc la vârsta de doar 10 ani, când cântă Old Shep în cadrul unui concurs de tinere talente organizat în Tupelo, cu ocazia târgului Mississippi-Alabama Fair and Diary Show, câștigând premiul al doilea (cinci dolari și posibilitatea de a intra gratis la toate atracțiile târgului). La această vârstă, primește în dar și prima chitară, părinții neputându-și permite bicicleta mult dorită de fiu. În 1948, cu ocazia serbării de final a anului școlar, micul Elvis cânta la chitară și voce piesa Leaf on a Tree (O frunză într-un copac).

07 ianuarie 2020

220 de ani de la nașterea celui de al 13-lea președinte al Statelor Unite, Millard Fillmore

Millard Fillmore (n. 7 ianuarie 1800 - d. 8 martie 1874) a fost cel de-al doisprezecelea vicepreședinte și cel de-al treisprezecelea președinte al Statelor Unite ale Americii, servind un singur mandat prezidențial incomplet între 1850 și 1853, fiind totodată ultimul membru al partidului Whig care a ocupat funcția cea mai înaltă de stat în Statele Unite. Millard Fillmore a succedat președintelui anterior, Zachary Taylor, al cărui vicepreședinte a fost, datorită morții acestuia de indigestie acută. Astfel, Fillmore devine cel de-al doilea președinte al Statelor Unite care a ajuns președinte ca urmare a decesului președintelui ales. Nu numai că nu a fost ales ca președinte, dar după ce a servit restul mandatului lui Zachary Taylor, Fillmore nu a fost nici măcar nominalizat de propriul său partid, Partidul Whig, pentru alegerile prezidențiale din 1852. În alegerile prezidențiale din 1856, deși a fost nominalizat de către partidul său, Know Nothing Party (oficial cunoscut ca American Party) candidat la președinția Statelor Unite, nu a câștigat alegerile.
Fillmore s-a născut în sărăcie în zona Finger Lakes⁠ din statul New York; părinții lui au fost chiriași în timpul anilor de formare. S-a ridicat din sărăcie prin studii și a devenit avocat, deși avea puțină educație formală. A devenit important în zona Buffalo ca avocat și politician, a fost ales la Adunarea din New York în 1828 și în Camera Reprezentanților din SUA în 1832. Inițial, el a făcut parte din Partidului Anti-Masonic, dar a devenit un Whig, acesta fiind un partid format la mijlocul anilor 1830; el a fost un rival pentru conducerea partidului împotriva editorului Thurlow Weed și protejatului lui Weed, William H. Seward. De-a lungul carierei sale, Fillmore a declarat că sclavia este un rău, dar unul dincolo de puterile guvernului federal, în timp ce Seward nu numai că era ostil în mod deschis față de sclavie, dar a susținut că guvernul federal ar trebui să aibă un rol în a opri sclavia. Fillmore nu a reușit să obțină funcția de Președinte al Camerei atunci când Whigs a preluat controlul Camerei în 1841, dar a fost președintele comisiei Ways and Means. Învins în alegerile pentru nominalizarea pentru funcția de vicepreședinte în 1844, și pentru cea de guvernator al New York-ului în același an, Fillmore a fost ales șef la Departamentul de Audit și Control din New York în 1847, primul care a deținut acest post prin alegeri directe.

06 ianuarie 2020

Flori

Dintr-un comunicat de presă postat pe site-ul companiei aflăm că Romfilatelia va introduce în circulație marți, 7 ianuarie 2020, emisiunea de mărci poștale uzuale Flori (prima din acest an), realizată în colaborare cu Grădina Botanica „Dimitrie Brândză” a Universității din București.
Timbrul cu valoarea nominală de 1,80 lei (contravaloarea unei imprimate interne cu greutatea cuprinsă între 100 și 500 grame) prezintă laleaua, ce face parte din familia Liliaceae.
Timbrul cu valoarea nominală de 1,90 lei (contravaloarea unei corespondențe interne neprioritare cu greutatea de până în 50 grame) reprezintă grafic narcisa, parte din familia Amaryllidaceae.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 2,20 lei (contravaloarea unei corespondențe neprioritare interne cu greutatea cuprinsă între 100 și 500 grame) este ilustrată floarea de piersic.
Dalia, ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 2,70 lei (contravaloarea unei imprimate interne cu greutatea cuprinsă între 500 și 1.000 grame), face parte din familia Asteraceae.
Macul, floarea redată pe timbrul cu valoarea nominală de 3,30 lei (nici un tarif poștal în vigoare pentru acestă valoare nominală - utilizată cu alte valori pentru tarifare superioară), face parte din familia Papaveraceae.
Anemona sau floarea vântului, ce face parte din familia Ranunculaceae, apare pe timbrul cu valoarea nominală de 53,50 lei (contravaloarea unei corespondențe neprioritare externe cu greutatea cuprinsă între 1.000 și 2.000 grame).
Pe plicul „prima zi” a emisiunii a fost ilustrat ghiocelul. Galanthus nivalis face parte din familia Amaryllidaceae.

65 de ani de la nașterea actorului britanic Rowan Atkinson

Rowan Sebastian Atkinson (n. 6 ianuarie 1955, Consett, comitatul Durham, Regatul Unit) este un actor și comic britanic, devenit celebru prin personajul Mr. Bean. A fost ales de The Observer ca unul dintre cei mai amuzanți 50 actori din comedie britanică, și printre cei mai buni 50 de actori de comedie din toate timpurile, într-un sondaj din 2005 despre comedianți.
Atkinson a studiat inginerie electrică la Universitatea din Newcastle iar apoi la Oxford (Queen's College), începându-și cariera de actor comic la Edinburgh Festival Fringe. Este căsătorit și are trei copii. Cel mai important hobby al său îl reprezintă automobilele. A scris pentru revista engleză Car și deține vehicule de curse.

05 ianuarie 2020

50 de ani de la moartea fizicianului german Max Born

Max Born (n. 11 decembrie 1882, Breslau, Imperiul German – d. 5 ianuarie 1970, Göttingen, RFG) a fost un fizician și matematician german care a contribuit la dezvoltarea mecanicii cuantice. El a adus contribuții și în fizica solidului și în optică și a îndrumat activitatea unui număr remarcabil de fizicieni din deceniile anilor 1920 și 1930.
În ianuarie 1933, Partidul Nazist a venit la putere în Germania, și Born, care era evreu, a fost suspendat. El a emigrat în Regatul Unit, unde s-a angajat la St John's College⁠, și a scris o carte de popularizare a științei, Universul agitat, precum și Fizica atomică, care în curând a devenit manual standard. În octombrie 1936, el a devenit Profesor Tait de Filozofie Naturală la Universitatea din Edinburgh, unde, lucrând cu asistenții săi de origine germană Walter E. Kellermann și Klaus Fuchs, și-a continuat cercetările în fizică. Max Born a devenit cetățean britanic naturalizat la 31 august 1939, cu o zi înainte de izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial în Europa. El a rămas la Edinburgh până în 1952.
Born a primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1954 pentru „cercetarea fundamentală în mecanica cuantică, în special în interpretarea statistică a funcției de undă”.
Alături de Otto Hahn, este inițiatorul Declarației de la Mainau din 1955, ca un apel împotriva utilizării armelor nucleare.
În ultima perioadă a vieții s-a retras în Bad Pyrmont, Germania de Vest, și va muri, la vârsta de 87 de ani, într-un spital din Göttingen pe 5 ianuarie 1970.

04 ianuarie 2020

60 de ani de la moartea filozofului Albert Camus

Albert Camus (n. 7 noiembrie 1913, Mondovi, Algeria franceză, azi Dréan, Algeria - d. 4 ianuarie 1960, Villeblevin, departamentul Yonne, Franța) a fost un romancier, dramaturg și filozof francez, reprezentant al existențialismului.
„Ducând o viață săracă”, nota el în Caiete, „printre oamenii aceia umili sau vanitoși, eu am atins în modul cel mai sigur ceea ce mi se pare a fi adevăratul sens al vieții”.
Oricum ar fi arătat mediul copilăriei, el îl identifică cu paradisul pierdut. Este un sentiment de recunoștință care nu ia decât forma conștiinței vinovate, căci oamenilor bogați cerul li se pare un dat firesc, iar pentru cei săraci este un har infinit. Și, într-adevăr, bucuriile cerului, ale lumii și aerului le înlocuiau pe cele pe care nu i le putea oferi o copilărie orfană și dominată de umbrele nevoii. Complexul recuperării valorilor pierdute îl înrobește și Camus este mereu pe drumuri spre a-și completa fondul de cunoștințe, impresii, senzații. Se pare că nu-și dorea să fie un om de excepție, un geniu, ci prefera normalitatea: „Sunt un om mediu plus o existență. Valorile pe care aș simți nevoia să le apăr sunt valori medii”. Și totuși din odiseea sa nu lipsește miza cea mai înaltă: vrea, în taină, să obțină absolutul, ca și eroul său, Meursault.
Camus și-a continuat studiile la Facultatea din Alger, având concomitent diverse ocupații pentru a-și câștiga existența. Până în 1939 viața sa decurge în mod obișnuit, fără evenimente spectaculoase. Însă în acest an izbucnește cel de-al Doilea Război Mondial. Camus a încercat să se înroleze, dar este respins din cauza sănătății sale. El pleacă la Oran – „un oraș obișnuit și nimic mai mult decât o prefectură franceză de pe coasta algeriană” – unde va plasa acțiunea romanului Ciuma.
În 1940 se căsătorește cu Francine Faure, originară din Oran. În 1941 începe să lucreze la romanul Ciuma.
În 1942 un reviriment al bolii sale îl obligă pe Camus să se odihnească la Chambon-sur-Lignon. La 8 noiembrie 1942 are loc debarcarea trupelor anglo-americane în Africa de Nord, fapt care îl separă până la Eliberare pe Camus de soția sa, rămasă la Oran.
În 1946 termină de scris romanul Ciuma. Vine, apoi, amurgul împlinirilor, marcat și de decernarea Premiul Nobel pentru literatură în 1957. După trei ani, la 4 ianuarie 1960, moare într-un stupid accident de mașină, în timp ce se întorcea la Paris din scurta vacanță a sărbătorilor de iarnă, de la schi.

03 ianuarie 2020

225 de ani de la moartea ceramistului Josiah Wedgwood

Josiah Wedgwood (n. 12 iulie 1730, Burslem, Staffordshire – d. 3 ianuarie 1795, Etruria, England) a fost un ceramist englez, inovator al tehnicii industriale a ceramicii de artă.
Wedgwood a fost cel mai mic dintre 12 copii. Familia lui a deținut Churchyard Pottery în Anglia. După moartea tatălui său a învățat meseria ceramicii. Lui îi este atribuită industrializarea muncii olăritului, iar el a fost unul dintre primii industriași, care au introdus marketingul strategic. Fabrica de porțelan Wedgwood există ca parte a companiei consorțiului WWRD United Kingdom Ltd. până în prezent.
Wedgwood nu a fost interesat numai de îmbunătățirea lutului, ci, a încercat de asemenea, să îmbunătățească modelarea prin leant la modelele antice. El a creat, de asemenea, așa-numitele reliefuri, numite Jasperware, realizate în două straturi colorate, de obicei, alb pe albastru, și făcute în stil antic. Un exemplu de astfel de vase este Portland Vase.
După ce Josiah Wedgwood, a avut un succes destul de mare cu fabricile sale din ceramică, arhitectul englez Joseph Pickford (1734-1782) a construit pentru el între anii 1767-1770 Etruria Works și Etruria Hall din Staffordshire, unde a trăit și lucrat până la moartea sa. În 1768 a inventat faianța, Wedgwoodware, numită după el, iar în 1782 un pirometru. Pentru pirometru a creat, de asemenea, o scală de temperatură adecvată, Scala Wedgwood.

02 ianuarie 2020

150 de ani de la nașterea sculptorului german Ernst Barlach

Ernst Barlach (n. 2 ianuarie 1870, Wedel – d. 24 octombrie 1938, Rostock) a fost un artist expresionist german, activ ca sculptor, desenator și scriitor. A fost un susținător al războiului, în anii dinaintea Primului Război Mondial, pentru a deveni un adversar al său după ce a participat la lupte. Sculpturile sale în contra războiului i-au adus faima cea mai mare. În anii regimului nazist, a devenit persona non grata, operele sale fiind desemnate drept „artă degenerată” - un concept propagandistic impus în anii 1930 de regimul nazist din Germania. Acest termen defăimător (preluat din medicină) desemna, în principiu, toată arta modernă (operele de artă și curentele artistice), care nu corespundea principiilor estetice ale nazismului. Era menit a stigmatiza artiștii și era fundamentat pe clișee rasiste și ideologice. În 1937, a avut loc Operațiunea „Artă degenerată” (în germană Aktion 'Entartete Kunst'), inițiată de regimul nazist. În cadrul acestei acțiuni au fost confiscate din muzee o mulțime de obiecte catalogate, uneori pe nedrept, ca „artă degenerată”.

01 ianuarie 2020

40 de ani de la moartea arhitectului Ernest Cormier

Ernest Cormier OC (n. 5 decembrie 1885 - d. 1 ianuarie 1980) a fost un inginer și arhitect din provincia canadiană Quebec, a cărui carieră, desfășurată în special în Montreal, a cuprins numeroase realizări concrete, exemple notabile de clădiri și structuri construite în stilul Art Deco și în stilul internațional. Cormier a studiat mai întâi ingineria la École Polytechnique din Montreal și apoi a studiat École des Beaux-Arts din Paris, unde a devenit laureatul prestigiosului Prix de Rome în 1914.
Opera sa considerată majoră este clădirea centrală a Universității din Montreal, situată pe panta nordică a Mount Royal. Acestă enormă și superbă clădire este un exemplu tipic de stil Art Deco, fiind construită între primul război mondial și jumătatea celui de-al doilea război mondial și fiind menținută de-a lungul a numeroase decade într-o condiție impecabilă. Singura modificare majoră a designului original a lui Cormier s-a produs în interior în anii 1970, când imensul hol al bibliotecii a fost micșorat și compartimentat prin adăugarea a numeroase încăperi realizate pentru personalul facultății de medicină și biblioteca acesteia.
Casa personală a lui Cormier, care se găsește în Montreal, pe Avenue des Pins, este unul dintre cele mai frumoase exemple de clădiri construite în stilul Art Deco din lume. Fostul prim-ministru al Canadei, Pierre Trudeau, a cumpărat casa Cormier și a locuit acolo de la terminarea mandatului său până la moartea sa survenită în 2000.

Publicitate

Persoane interesate