Publicitate

30 iunie 2022

Concurs de machetare pentru emisiunea românească de timbre „Europa 2023”

 


Cele mai ușoare plante din lume

Despre orhidee am mai scris în paginile blogului nostru. După cum știți deja frumusețea lor a fost reprezentată pe numeroase mărci poștate. Ceea ce probabil mulți dintre voi nu știți încă este faptul că o singură floare de orhidee poate cuprinde în capsula sa peste 2.000.000 de semințe. Multe, nu? Ei bine, în același timp, 1.000 de semințe au o greutate totală mai mică de 1 mg; astfel, orhideele sunt cele mai ușoare plante din lume.
În lume există aproximativ 25.000 de specii de orhidee. Cu toate acestea multe dintre plantele cunoscute sub alt nume fac parte tot din familia orhindeei. Una dintre aceste plante este narcisa. Ați știut asta?

29 iunie 2022

Ziua Internațională a Dunării

În fiecare an, pe 29 iunie, sub auspiciile Comisiei Internaţionale pentru Protecţia Fluviului Dunărea (ICPDR), este sărbătorită Ziua Internațională a Dunării. Această zi a fost stabilită ca urmare a semnării Convenţiei privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea, în cadrul unei întâlniri care a avut loc pe 29 iunie 1994, la Sofia (Bulgaria). Manifestări dedicate Zilei Dunării se desfăşoară în toate statele dunărene, pentru a marca dorinţa comună a acestora de a-şi uni forţele în sprijinul protejării unuia dintre cele mai importante fluvii din Europa.
România deţine în acest an, preşedinţia Comisiei Internaționale pentru Protecția Fluviului Dunărea (ICPDR), iar poziţia țării noastre în bazinul Dunării este una extrem de importantă pentru protejarea biodiversităţii şi a mediului înconjurător.
Cu ocazia acestui eveniment, Romfilatelia, în colaborare cu Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, a introdus în circulație miercuri, 29 iunie 2022, emisiunea de mărci poștale Ziua Internațională a Dunării (LP #2375).
Emisiunea, machetată de Mihail Vămășescu, este alcătuită din patru mărci poștale (48 x 33 mm), patru minicoli  (161 x 114 mm) și două plicuri prima zi (201 seturi), în componenţa căreia și în contextul biodiversității fiind ilustrate, alături de frumoase peisaje cu nuferi, următoarele specii din fauna dunăreană: lăstunul de mal, lopătarul, vidra și pârșul de alun.
Lăstunul de mal (Riparia riparia), ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 4 lei (contravaloarea unei corespondențe neprioritare interne cu greutatea cuprinsă între 1 și 2 kg), este cea mai mică specie de rândunică, întâlnită și în bazinul Dunării. Lopătarul (Platalea leucorodia), redat pe timbrul cu valoarea nominală de 6,50 lei (contravaloarea unei corespondențe neprioritare externe cu greutatea de până în 50 de grame), este o pasăre mare, rară, frumoasă, cu o „găteală” ce atrage în mod firesc admirația omului. Vidra (Lutra lutra), care este ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 10 lei (contravaloarea unei corespondențe prioritare externe cu greutatea de până în 50 de grame), trăieşte într-o mare varietate de habitate acvatice din zonele joase, până în zona montană. Pârșul de alun (Muscardinus avellanarius) este ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 10,50 lei (contravaloarea serviciului recomandat extern).

Poștașul care și-a petrecut 33 de ani construind un palat cu pietrele adunate de pe drum

Ferdinand Cheval s-a născut în 1836 într-o o familie săracă de țărani dintr-o comuna franceză. A renunțat la școală la 13 ani si-a devenit ucenicul unui brutar. După anii de ucenicie a devenit poștaș în Hauterives. Opera lui Cheval este considerată un exemplu remarcabil de arhitectura și artă naivă, adică creată de cineva care este lipsit de educația formală în domeniu. În 1879, în timp ce își făcea rondul, Ferdinand s-a împiedicat de o piatră cu aspect foarte ciudat, a luat-o și a băgat-o în buzunar. A doua zi, în același loc a găsit mai multe pietre. Inspirația l-a lovit pe loc când a văzut pietrele. În curând Cheval a fost nevoit să folosească un coș, apoi o roabă pentru a căra pietrele. Timp de 33 de ani bărbatul a continuat să adune pietre, iar pe timpul nopții lucra la opera sa „Palais Ideal”, la la lumina unei lămpi cu ulei. Asta în pofida vecinilor care îl ridiculizau și criticau. Primii 20 de ani i-a petrecut construind pereții și sculpturile exterioare, lipind pietrele cu ciment și mortar. Palatul este „populat” de o mulțime de animale, creaturi fantastice, chiar și creaturi mitice. În 1894 în timp ce lucra la pereții exteriori, fiica sa Alice, de 15 ani, moare. În 1912 Cheval terminase Palatul când o altă tragedie l-a lovit, moartea fiului său Cyril, iar doi ani mai târziu moare și soția sa. Cheval se stinge din viață în 1924. „Palais Ideal” a fost declarat obiectiv cultural în 1969, iar la 15 ani după această numire Poșta Franceză îi dedică o marcă poștală.

28 iunie 2022

Simetria matematică a Italiei

Castel del Monte este probabil cea mai misterioasă structură aflată în vârful unui deal de lângă Andria, Apulia. A fost construită de Federic al II-lea în 1240, care moștenise pământurile de la mama sa, Constanța de Sicilia. În secolul al XVIII-lea, marmura interioară a castelului și mobilierul rămas au fost îndepărtate. Nu este înconjurat de nici șanț, nu are un pod mobil, iar unii istorici consideră că nu a fost niciodată concepută ca o fortăreață defensivă. Cu toate acestea, lucrările arheologice au sugerat că inițial castelul avea un zid cortină. Descris de Enciclopedia Italiana drept „cel mai fascinant castel construit de Frederic al II-lea”, este încadrat ca sit protejat al Patrimoniului Mondial.
Particularitatea Castelului del Monte o reprezintă recurența numărului 8 în jurul căruia s-au născut numeroase legende. Monumentul apare, de fapt, ca un octogon perfect cu opt turnuri octogonale, unul pe colț, curte în centru tot octogonală și 16 camere, opt pe etaj, iar numărul opt continuă în diferite cadre, pe ziduri  și în alte elemente. Având în vedere cultura cosmopolită a împăratului, cunoscută sub numele de „Stupor mundi”, este posibil ca apariția celor opt să nu fie întâmplătoare, ci poate fi urmărită până la o arhitectură ezoterică care, desigur, a dat loc diverselor interpretări. Dincolo de o posibilă interpretare, despre motivul pentru care a fost construită, întreaga structură rămâne unică în felul ei și cu un trecut încă de descoperit...
Imaginea castelului apare pe câteva mărci poștale emise de Poșta Italiană dar și pe versiunea italiană a monedei de un euro cent.

27 iunie 2022

Ursul panda

Urşii panda îşi petrec până la 14 ore din zi mâncând. Ei consumă peste 10 kg de bambus pe zi.  99% din dieta urşilor panda este formată din bambus. Bambusul este însă slab în calorii şi nutrițienți, iar panda nici nu-l digeră prea bine, tocmai de aceea au nevoie să mănânce atât de mult.
Urşii panda nu hibernează. Deoarece bambusul este sărac în nutrienți, ei nu au depozite de grăsime, cum au urşii bruni, iar fără ele, organismul nu rezistă fără hrană prea mult timp.
Atunci când e frig, ei coboară din munți, la altitudini mai mici.
Urşii panda pot ajunge pîna la 1.5 metri lungime şi o greutatea 150 de kg.
În sălbăticie, urşii panda pot atinge vârsta de 15-20 de ani, însă în captivitate ei trăiesc chiar și 30 de ani!

26 iunie 2022

Cea mai veche locomotivă funcțională din lume

John Bull este o locomotivă cu aburi de fabricație britanică, care a funcționat în Statele Unite. A fost pusă în funcțiune pentru prima oară în ziua de 15 septembrie 1831, iar în 1981, când a fost repusă în funcțiune de Institutul Smithsonian a devenit cea mai veche locomotivă cu aburi funcțională din lume. Construită de Robert Stephenson and Company, John Bull a fost achiziționată de Camden and Amboy Railroad, companie care a operat pe prima cale ferată din statul New Jersey, și care i-a dat lui John Bull numărul 1, botezând-o „Stevens”. C&A a utilizat locomotiva intensiv între 1833 și 1866, când a fost scoasă din funcțiune și garată.
După ce activele C&A au fost achiziționate în 1871 de Pennsylvania Railroad, PRR a recondiționat locomotiva și a pus-o în funcțiune de câteva ori pentru diverse expoziții: a fost pornită pentru Expoziția Centenară din 1876 și apoi pentru National Railway Appliance Exhibition în 1883. În 1884, locomotiva a fost cumpărată de Smithsonian Institution și a devenit primul mare exponat din domeniul industriei în acest muzeu.
În 1939 angajații de la atelierele PRR din Altoona, Pennsylvania au construit o replică funcțională a locomotivei pentru alte expoziții, întrucât Smithsonian a dorit păstrarea locomotivei originale într-un mediu mai controlat. După ce a rămas expusă timp de 42 de ani, Smithsonian a comemorat aniversarea în 1981 a 150 de ani de la construirea ei repunând-o în funcțiune și făcând astfel din ea cea mai veche locomotivă cu aburi funcțională din lume. Astăzi, John Bull este din nou expusă la Muzeul Național de Istorie Americană de la Smithsonian în Washington, D.C. Replica este și ea conservată la Muzeul Căilor Ferate din Pennsylvania.
Datorită renumelui, imaginea locomotivei apare pe mărci poștale emise de SUA, Buthan, Cuba, Antigua și Barbuda sau Guyana.



25 iunie 2022

Mediul în Groenlanda

Cea de-a V-a emisiune care a apărut pe 31 mai 2022 este seria de timbre „Mediul în Groenlanda”. Cele două timbre sunt create de artista Paarma Olsvig Brandt și sunt axate pe mediul marin, respectiv pe mediul uman. Mărcile poștale sunt tipărite în culori similare și cu accent pus pe lumină care, în acest caz, simbolizează dragostea și pozitivitatea, care este ceea ce avem nevoie, pentru a salva mediul pentru generațiile viitoare.

24 iunie 2022

Centenarul locomotivei electrice trifazate E.431

E.431 a fost prima locomotivă trifazată pentru trenurile de călători care a avut un tren de rulare cu patru axe motoare, pentru a crește masa aderentă și a distribui mai bine forța motrice. Axele motrice finale au fost cuplate într-un boghiu cu axa de sprijin adiacentă (tip boghiu Zara). Această soluție adoptată, de asemenea, în multe alte locomotive a permis o înregistrare mai bună în curbă, având în vedere traseul în general întortocheat al liniilor din Italia. Din cele două motoare, o bielă triunghiulară a acționat ca transmisie primară către a doua punte de acționare în raport cu cabina din față; bielele orizontale au transmis mișcare de la primar la celelalte axe cuplate. Roțile erau de tipul celor utilizate la locomotivele cu abur, cu contragreutate de echilibrare și manivele de 90°.
Pe un cadru robust era o cabină centrală în care cele două motoare de tracțiune, care puteau fi demontate de jos, „controlerele”, erau de asemenea amplasate diametral opuse băncilor de conducere. La capete erau două proiecții alungite în care erau amplasate echipamentele auxiliare, ventilatoarele, reostatul, compresoarele și rezervoarele de frână, precum și un comutator de mers înapoi pentru selectarea direcției de deplasare.
Aniversării a unui secol de la fabricarea primei astfel de locomotive a fost marcată de către administrația poștală a Italiei prin punerea în circulație în ziua de joi, 23 iunie 2022, a unei mărci poștale cu valoarea nominală de 1,10 euro (clasa B de tarifare). Machetat de Claudia Giusto, timbrul a fost tipărit în trei sute de mii de exemplare pe hârtie gumată și paginat în coli de câte douăzeci și cinci de mărci.

Floarea de șah

România, 2019.

Printre speciile rare de floră spontană a României se află și laleaua pestriță denumită științific Fritillaria meleagris.
Planta considerată monument al naturii poate fi admirată în general de la sfârșitul lunii martie și până în luna aprilie. Din păcate aceasta este o plantă aflată în pericol de dispariție. Lunca Pogănișului (situată la aproximativ 27 de kilometri de Timișoara) este printre puținele locuri din această parte a Europei unde poate fi întâlnită laleaua pestriță. Planta mai crește în România și în pădurea Zamostea-Lunca din județul Suceava, care este tot o arie protejată, și la Orheiul Bistriței (județul Bistrița Năsăud).

Croația, 2020.
Desenul observabil pe delicatele petale ale plantei pestrițe se aseamănă careurilor de pe o tablă de șah. Din acest motiv mai este numită popular și „Floarea de șah”. Aria protejată de la Lunca Pogănișului se întinde pe o suprafață de aproximativ 75 de hectare. Lalele pestrițe cresc în general pe lângă râul numit Pogăniș sau Pogănici cu izvorul în munții Semenic și care parcurge circa 100 de kilometri până la punctul de vărsare în râul Timiș.
Danemarca, 2014.
Laleaua pestriță mai crește în apropierea stejarilor, dar pare că se adaptează ușor să împartă habitatul cu alte specii de arbori întâlniți în Lunca Pogănișului precum Jugastrul, mărul pădureț, frasinul, carpenul și așa mai departe. Specia provine din familia Liliaceae și se spune că este originară chiar din Etiopia.
Planta poate crește până la o înălțime de 40 de centimetri și dezvoltă flori de culoare purpurie. Există și o varietate care are inflorescențe albe. Din păcate aceasta nu mai prezintă desenul asemănat de turiști cu o tablă de șah, dar asta nu o face mai puțin frumoasă.

23 iunie 2022

Specii invazive

O nouă emisiune filatelică dedicată tematicii Floră, având ca titlu generic „Specii invazive” va fi introdusă în circulație vineri, 24 iunie 2022. Imaginile reproduse pe mărcile poștale aparțin plantelor care se regăsesc în afara ariei lor naturale de răspândire, având un efect dăunător asupra ecosistemului în care își găsesc un nou mediu de reproducere și înmulțire.

Mărcile poștale ale emisiunii prezintă cinci specii invazive:
Pontederia crassipes Mart. (Zambila de apă), ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 3 lei (contravaloarea unei corespondențe interne neprioritare cu greutatea cuprinsă 
între 100 și 500 de grame), este o plantă originară din zona tropicală și subtropicală a Americii de Sud, preferată în întreaga lume ca plantă ornamentală, datorită florilor asemănătoare cu cele ale zambilelor.
Heracleum mantegazzianum Sommier & Levier (Crucea pământului), reprezentată pe timbrul cu valoarea nominală de 6,50 lei (contravaloarea unei corespondențe externe neprioritare cu greutatea de până în 50 de grame), este o plantă erbacee, perenă, monocarpică, provenită din Caucaz.
Elodea nuttallii (Planch.) H.St.John (Ciuma apelor cu frunze înguste), redată pe timbrul cu valoarea nominală de 10 lei (contravaloarea unei corespondențe externe prioritare cu greutatea de până în 50 de grame), este o plantă erbacee, perenă, acvatică submersă. Tulpina este subțire și ramificată, iar frunzele sunt scurte, înguste, de culoare verde pal.
Baccharis halimifolia Moench (Mirt de mare), ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 10,50 lei (contravaloarea serviciului recomandat extern), este o specie nord-americană de arbuști din familia Asteraceae.
Lysichiton americanus Hultén & H.St. John, cu denumirea populară „Felinarul mlaștinii”, redată pe plicul „prima zi” a emisiunii, este o plantă erbacee perenă care face parte din familia Araceae.

Expoziția Națională de Filatelie „Filex Transsilvanica” 2022

Expoziţia Naţională de filatelie FILEX TRANSSILVANICA ed. XXIX-a - „CENTENARUL ÎNCORONĂRII REGELUI FERDINAND I şi a REGINEI MARIA” este organizată de către Asociația Filateliștilor din județul Bistriţa-Năsăud cu sprijinul Primăriei Municipiului Bistriţa, Primăria Năsăud, în colaborare cu Centrul Cultural Municipal „George Coşbuc” Bistriţa, Muzeul Grăniceresc Năsăudean şi ASTRA – Despărţământul Năsăud.

Expoziția va avea loc în perioada 19-23 octombrie 2022, în următoarele locaţii: Centrul de Documentare şi Expoziţii - Pietonal - Bistriţa, Casa cu Lei - str. Titulescu - Bistriţa și Muzeul Grăniceresc Năsăudean - Năsăud. Programată iniţial în perioada 8-14 august, evenimentul a fost amânat pentru a nu se suprapune cu expoziţia de la Jakarta dar şi pentru a se putea folosi emisiunea de mărci poştale programată pentru luna octombrie, cu aceeaşi temă.
Expoziția este rezervată membrilor asociațiilor filatelice din întreaga țară cu exponate care au
obținut cel puțin diplomă în rang de medalie de argint la o expoziție interjudețeană sau națională.
În clasa de competiție expozanții pot participa cu maxim două exponate. Sunt admise în competiție și exponate în premieră pe baza unei recomandări scrise din partea Asociației al cărei membru este expozantul, care să confirme calitatea exponatului respectiv.
Participarea se va solicita în scris, printr-o cerere tip, pusă la dispoziţie de către organizatori, cu viza asociaţiei din care face parte expozantul.
Clasele de participare din acest an sunt:
CLASA DE ONOARE, la care pot participa exponate care au obținut medalii de aur în ultimii 5 ani la expoziții internaționale, sau care au fost invitate în mod special de către Comitetul de organizare;
CLASA HORS CONCOURS, pentru exponate aparținând membrilor din juriu și membrilor familiilor acestora sau exponate pentru care s-a solicitat expres această opțiune;
CLASA COMPETIȚIE, atât maturi cât și tineret, la care se pot înscrie exponate de: a) Istorie poştală, b) Filatelie, c) Maximafilie, d) Cartofilie, e) Întreguri poştale, f) Open, g) O faţă de panou – Se vor accepta doar exponate cu tematica „Regalitate” și h) Literatură filatelică.
Exponatele trebuie să ajungă la Comitetul de organizare până în 14 octombrie 2022, la următoarea adresă poștală: ASOCIAŢIA FILATELICĂ „BISTRIŢEANA”, Str. DORNEI, nr. 21, Bistriţa, jud. Bistriţa-Năsăud, cod poştal 420032.
Regulamentul expoziției poate fi consultat pe site-ul Federației Filatelice Române. Relații suplimentare se pot obține de la: BUTNARIU Bogdan - telefon 0744 / 773.173 - e-mail: butnariubogdan@yahoo.com și/sau STANCU Ion – telefon 0744 / 526.713 - e-mail: stancuion62@gmail.com.

Simpozionul național de cartofilie 2022

 


Patru luni de la izbucnirea războiului de lângă noi

Pentru a marca împlinirea a patru luni (24 februarie - 24 iunie 2022) de la izbucnirea războiului nedorit de lângă noi, Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița lansează un plic filatelic ocazional. Cu același prilej a fost confecționată o ștampilă filatelică ocazională. Ștampila este folosită la oficiul poștal Reșița 1, în data de 24 iunie 2022. Menționăm faptul că această ștampilă a fost aprobată de Federația Filatelică Română și de către Poșta Română pentru întreaga corespondență expediată în data de 24 iunie de la Oficiul Poștal nr. 1 din  Reșița.

Erwin Josef Țigla


 

Ce este filatelia?

Filatelia poate fi definită ca studiul şi colecţionarea produselor filatelice, în special a timbrelor. Dar filatelia înseamnă mai mult decât o simplă preocupare pentru frumos. Provocare, informaţie, prietenie şi amuzament sunt doar câteva din caracteristicile unuia dintre cele mai populare hobby-uri din lume, filatelia. De peste 150 de ani, colecţionarea timbrelor este una din preocupările familiilor regale, vedetelor de film, celebrităţilor din lumea sportului şi a altor persoane din viaţa publică. Filatelia este un hobby foarte personal, iar popularitatea sa este determinată de faptul că este flexibil faţă de necesităţile colecţionarului. 

Înainte de apariţia mărcii poştale, costurile livrării scrisorilor erau achitate de destinatar. Realizarea primelor mărci poştale a revoluţionat serviciile poştale deoarece  funcţia de bază a timbrelor o reprezintă plata în avans a unui serviciu poştal. De-a lungul timpului, această funcţie s-a diversificat, dar se bazează pe acelaşi principiu. 

Mărcile poştale îndeplinesc trei roluri principale: chitanţă cu o anumită valoare pentru o plată în avans a unui serviciu poştal, mijloc de celebrare şi promovare a patrimoniului naţional şi piesă de colecţie. Dar mai presus de orice, marca poştală este un veritabil ambasador al istoriei, culturii şi civilizaţiei umane, deoarece, forma şi funcţia sa îi conferă libertate de  mişcare şi posibilitatea de a transmite informaţii în toate colţurile lumii. Timbrul capătă valoare în ochii privitorului fiind totodată o plăcere pentru ochi, prin frumuseţea desenului, a culorii şi a tehnicii de tipărire dar şi un studiu al istoriei, culturii şi civilizaţiei întregii lumi, deoarece îţi poate dezvălui detalii despre evenimente, persoane şi locuri, dar mai ales drumul parcurs de un plic până la destinaţie. 

Primul timbru din lume a apărut în Marea Britanie şi s-a numit Penny Black. Optsprezece ani mai târziu, la 15 iulie 1858 a apărut prima emisiune de mărci poştale româneşti intitulată Cap de bour. Emisiunea a fost tipărită în Moldova şi reproduce semnul heraldic de pe stema statului. Prima emisiune de mărci poştale din spaţiul românesc este formată din patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale. 

Colecţionarea mărcilor poştale a avut un puternic impact în ţara noastră. Acest hobby european a ajuns în spaţiul românesc în jurul anului 1865, în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza. În acea perioadă, colecţionarii individuali sau comercianţii de tutun vindeau primele noastre mărci poştale: Cap de Bour, Principatele Unite sau Cuza. Nevoia de comunicare între colecţionarii de timbre a dus la organizarea lor în diverse societăţi şi cluburi filatelice, acestea având o activitate intensă, în special la începutul secolului al XX-lea. Astăzi, timbrul reprezintă, alături de drapel, imn, stemă şi monedă unul dintre simbolurile noastre naţionale.

22 iunie 2022

Palatul Administrativ din Craiova

Construit între anii 1907-1913 de către arhitectul Petre Antonescu, Palatul Administrativ din Craiova este cea mai reprezentativă clădire a orașului. Construcția s-a realizat pe fosta proprietate a familiei Hagiade, o familie de boieri din regiunea Olteniei. Lucrările de construcție au fost făcute de către inginerul italian Giovanni Battista Peressutti, prieten și coleg de școală cu Petre Antonescu. În anul 1915, Palatul Administrativ a găzduit Muzeul de Antichități și Etnografie al Olteniei și între anii 1916 -1919, în interior, își avea sediul Direcția de Căi Ferate Germane (în perioada ocupației germane). Astăzi, Palatul găzduiește cele mai importante instituții din județul Dolj: Prefectura și Consiliul Județean. Clădirea este construită în stil neo-românesc din cărămidă și beton armat. Planul clădirii, în formă de „E”, dispune de două intrări, una principală, în est și una secundară, spre vest. Intrările sunt așezate pe cele două fațade ale clădirii, decorate în stil vechi arhitectural românesc. Clădirea este acoperită cu țiglă de culoare verde, cu accesorii și decorațiuni din tablă zincată. La interior, poziționată centrală, se află scara de onoare ce face accesul la încăperile principale ale clădirii. Deasupra acestei scări se află o cupolă uriașă, decorată în stilul reprezentativ palatului.

21 iunie 2022

Sărutul roșu al verii

Cunoscut din cele mai vechi timpuri pentru proprietățile lui terapeutice, macul roșu care ne impresionează nespus prin aspectul deosebit al petalelor, poate fi admirat și prețuit începând cu luna mai și până la sfârșitul lunii-iulie! Macul roșu de câmp numit popular: macul cucului, macul păsăresc, macul sălbatic, paparuie, este o plantă erbacee anuală originară din zona Turciei. A fost adus în Europa în urmă cu aproximativ 4000 de ani Î. Hr. Semințele de mac au fost folosite încă din Grecia Antică pentru calmarea durerilor, iar flori de mac au fost găsite în morminte egiptene vechi de 3000 de ani. La noi, macul roșu de câmp are caracter spontan în zonele însorite ale câmpiilor! Așadar, bucurați-vă de această superbă floare!

20 iunie 2022

150 de ani de la inaugurarea liniei de cale ferată Satu Mare - Halmeu

Segmentul de linie de cale farată  Satu Mare  – Halmeu în lungime de 22 km, construită acum 150 de ani, inaugurată pe data de 20 iunie 1872, făcea parte din linia principală Debrecen – Valea lui Mihai – Carei – Satu Mare – Halmeu – Korolevo – Câmpulung la Tisa - Sighetu Marmației în lungime totală de 220 km. Construcțiile de căi ferate de acum un secol și jumătate în această parte a țării au o particularitate față de celelalte căi ferate din restul țării.
Ținând cont de realitățile istorice și de configurația granițelor de acum 150 de ani, linia fiind pe teritoriul statului maghiar, MÁV–ul (Căile Ferate Maghiare - înființată în 1969) a propus printre primele proiecte construirea acestei căi ferate, care pentru guvernul de la Budapesta avea în primul rând un pronuntat caracter strategic pentru că lega rețeaua de căi ferate maghiare de o serie de localități din Transilvania: Carei, Satu Mare, Sighetu Marmației. Linia traversa zona strategică aflată în nord vestul Carpaților Orientali, realizând totodată apropierea de granițele imperului  rus, adversdar potențial politico–militar al Austro–Ungariei.

De asemenrea, această cale ferată ușura considerabil transporturile militare în Țara Maramureșului și dădea posibilitatea exploatării intensive și gratuite a lemnului și a sării aflate aici din belsug, reusrse naturale atât de căutate la Viena și Budapesta. Din aceste motive în primăvara anului 1870, folosind fondurile statului maghiar, MÁV–ul trece la construcția căii ferate de la Debrecen spre Satu Mare – Sighetul Marmației. Executată într-un ritm rapid, pe data de 25 iunie 1871 se inaugurează primul segment de cale ferată în lungime de 70 km, între Debrecen – Valea lui Mihai – Carei. Pe data de 25 septembrie se deschide circulația pe segmentul de linie între Carei și Satu Mare, în lungime de 37 km. Construcția liniei continuă într-un ritm susținut și pe data de 20 iunie 1972 se inaugurează segmentul de cale ferată Satu Mare – Halmeu, iar pe data de 19 noiembrie 1872 se dă în exploatare și ultimul tronson de 92 de km de cale ferată între Halmeu – Korolevo – Câmpulung la Tisa – Sighetul Marmației.
Constructia liniei pe toată lungimea ei a durat 2 ani. A fost o mare realizare, ținând cont de mijloacele tehnice modeste și materialele de construcție avute la dispoziție acum 150 de ani. Construcția terasamentului căii pe tot traseul liniei, a podurilor și podețelor peste râuri și cursurile de apă mai mici, construcția liniilor și a aparatelor de cale din stații, a clădirilor de călători, a cabinelor de acari din gări, realizate într-un ritm susținut și bine organizat a făcut posibilă inaugurarea ei pe aceste segmente de cale ferată, la diferite date calendaristice a întregului traseu de 220 km între Debrecen – Satu Mare – Sighetul Marmației.
Finalizarea acestei căi ferate a dus la dezvoltarea economică, socială a acestor zone. Drumul de fier și carul cu foc au însemnat ceva nou, au însemnat progres.
Linia a fost exploatată de Direcția Căilor Ferate Ungare de Nord – Est timp de 48 de ani (1971 – 1919), iar după unirea Transilvaniei cu Regatul României, prin crearea noii frontiere cu Ungaria, trece în arministrarea CFR, stația Halmeu devine stație de frontieră. Linia a mai fost administrate de MÁV de la 30 august 1940 până în luna septembrie 1944, și ca urmare a celor stabilite prin Dictatul de la Viena, când linia a rămas pe teritoriul cedat până la retragerea trupelor ungare.
Linia a fost construită inițial cu șină tip 18,1, iar după primul război mondial a fost refacționată cu șină tip 34,5 ce permitea o sarcină de 14,5 tone/osie și o viteză de 65 km/h. În anii 1951 – 1952 linia a intrat în refacție cu șină tip 40, 42,3 și 45. În anii 1944 – 1945 a avut loc schimbarea ecartamentului căii pe mai multe linii în stația Halmeu, devenind stație cu transbordare de la ecartamnent larg la ecartament de linie normală a mărfurilor, produselor industriale importate si exportate, având și o estacadă în aceste sens pentru transbordarea cărbunelui importat din țara vecină. Între anii 1983 -1984 linia dintre Satu Mare și Halmeu a fost refactionată cu șină tip 49  pe traverse de beton, ulterior fiind sudată, realizându-se cale fără joante. În anul 1995 – 1996 tronsonul de linie între Porumbești – Halmeu s-a refacționat cu tranverse speciale de beton armat cu 4 fire de șină (2 fire pentru ecartamentul larg = 1524 mm și 2 fire de șină pentru ecartamentul normal = 1435 mm), realizându-se ulterior și sudarea lor.
La mijlocul anilor ’50, halta Porumbești devine o stație de triaj de frontieră, la început pentru transporturile militare și mai apoi pentru navetele de cărbune importat din țara vecină, cărbune destinat industriei românești. Ulterior dispozitivul de linii de cale largă și normală din halta Porumbești și-au pierdut din importanță, și acesată destinație a fost abandonată.
Între stațiile Satu Mare și Halmeu linia de cale ferată are un traseu ușor, specific de câmpie, cu declivități maxime de 2 mm/m, cu o singură curbă cu lungimea de 503 m (cu 2 raze - 2100 m / 3000 m ) între km 802+007 – 802+510) și traversează râul Tur la km 804+480 peste un pod metalic cu 3 deschideri de 31,0 m lungime, fiecare (podul actual este un pod –  grindă cu zăberele, cale jos, construit în anul 1951).
Clădirea actuală a gării Satu Mare a fost construită în anul 1889 după proiectele renumitului constructor al MÁV –ului, Pfaff Ferenc care a mai proiectat clădirile gărilor Cluj, Teius, Carei, Arad, Ghimes, Zagreb, Rijeka. Clădirea actuală din Halemu a fost construită între anii 1932 – 1935 simultan cu sporirea dispozitivului de linii din gară. La inaugurarea liniei în 1871, în Halmeu exista o clădire de călători modestă cu un singur nivel, cu birou de mișcare și magazie de mărfurii care deservea publicul călător și activitatera din stație.  
Remorcarea trenurilor de călători și de marfă după inaugurarea liniei s-a făcut cu locomotive cu abur din Depoul Satu Mare (inaugurat la 25 septembrie 1871) locomotive din seriile MÁV: 335, 370, 375, 376, 324. Remiza de locomotive din Halmeu între anii 1945 -1951 dispunea și de locomotive cu abur, ulterior și de locomotive Diesel adaptate pentru ecartament larg (1524 mm). După anul 1955 se foloseau locomotive cu abur din seriile 50 și 150, iar după 1969 de locomotive Diesel 060-DA și DHC-1200. Actulamente circulă diferite tipuri de automotoare Desiro, Duewag și LVT pentru transportul de persoane. Ciculația trenurilor trenurilor de călători și de marfă este cordonată de Regulatorul de Circulație din Oradea.

Cu prilejul aniversării a 150 de ani de la inaugurarea liniei de cale ferată Satu Mare - Halmeu au fost realizate mai multe plicuri ocazionale, un carton filatelic și două ștampile speciale care sunt aplicate luni, 20 iunie 2022, la oficiile poștale din Satu Mare (OP 1) și Halmeu. Pentru a intra în posesia pieselor filatelice dorite, vă puteți adresa autorului prin e-mail la adresa: lorincz.tiberiu52@gmail.com. De asemenea, la Casa Meșteșugarilor din Satu Mare are loc o expoziție filatelică dedicată acestui eveniment.

ing.  Lőrincz Tiberiu – membru  A.F.F.R.

Niels Bohr și fotbalul

Niels Bohr (1885-1962) a fost un fizician danez care a primit premiului Nobel pentru fizică în anul 1922. La câțiva ani după decernarea marelui premiu, primind vizita unui coleg, savant american, acesta s-a arătat surprins că în timpul unei plimbări , N. Bohr era salutat cu respect mai ales de către cei tineri:

- Cu cât respect sunt tratați savanții în țara dumneavoastră!

Răspunsul lui Bohr a fost cât se poate de simplu:

- Toți cei care mă salută nu îl salută pe savant, ci pe centrul atacant al echipei de fotbal.

Puțini dintre cititorii noștri știu că Niels Bohr a fost și un redutabil fotbalist în echipa națională a Danemarcei.

A emigrat în Statele Unite ale Americii în anul 1938.

19 iunie 2022

Peștii din apele groenlandeze

Pe 31 mai 2022 administrația poștală a Groenlandei a pus în circulație cea de a V-a emisiune dedicată faunei locale marine. Cele două timbre înfățișează fiecare câte o specie de pește care trăiește în apele groenlandeze. Prima marcă poștală înfățișează peștele lanternă de ghețar, care este un pește mic care se hrănește în principal cu krill și, odată cu abundența populației sale, joacă un rol vital ca sursă de hrană pentru peștii mai mari. Trăiește la adâncime de până la 1500 de metri, dar înoată mai aproape de suprafață noaptea și în adâncime ziua.
Al doilea timbru înfățișează codul polar. Această specie de pește este prezent în tot nordul și se găsește de-a lungul întregului țărm groenlandez, precum și în apropierea derivării. Codul polar se distinge de alte specii de cod, prin distanța dintre aripioare.
Cele două timbre sunt disponibile ca set dar au fost emise și sub formă de bloc-suvenir, unde mărcile poștale sunt așezate pe o priveliște frumoasă a oceanului cu un aisberg maiestuos în fundal.

18 iunie 2022

Filatelistul feroviar nr. 107

A apărut și nr. 2/mai 2022 al buletinului informativ, cu apariție trimestrială, al Asociației Filateliștilor Feroviari din România. În cele 72 de pagini ale numărului de față, cititorul se va putea delecta și (re)descoperi minuni ale tehnicii și tehnologiei feroviare, îmbinate cu pasiunea pentru istorie poștală și filatelie ale membrilor asociației. Pe data de 1 mai s-au aniversat 130 de ani de la inaugurarea căii ferate Vaslui - Iași, după cum aflăm și din materialul de deschidere semnat de către ing. Gabriel Mărgineanu sub semnul „Zilei Feroviarilor”. Cu acest prilej ing. Tiberiu Lőrincz a machetat un plic și o ștampilă aniversară. Locomotivele „Crampton”, de la idee la construcție și funcționare și până la omagiul adus lor prin reprezentarea pe mărcile poștale, ne sunt prezentate de Jim Ballantyne. Paul Brașcanu, din Vatra Dornei, ne prezintă într-un bogat ilustrat articol rolul căii ferate de război Dornișoara - Tihuța - Prundul Bârgăului. Se continuă, și în acest număr, serialele deja consacrate, așteptate cu interes de către cititori: Direcția Poștelor și Diligenților Moldovei (1852-1862) semnat de Aurel Maxim, România - erori, varietăți și obliterări la emisiuni de mărci poștale din perioada modernă prezentate de Gheorghe Ionescu, Funicularul din Salzburg, ajuns deja la 130 de ani de utilizare, descris de ing. Marius-Iulian Mihăiță și nu, în cele din urmă, noi poduri și viaducte feroviare prezentate și ilustrate cu cărți poștale (c.p.i.) din colecția autorului ing. Gabriel Mărgineanu. Nu lipsesc nici rubricile permanenete: Realizări filatelice (câte trei ștampile și trei plicuri ocazionale), literatura filatelică și activitatea asociației.
Cei care doresc să primească pe viitor revista pot adera la A.F.R. luând legătura cu dl. ing. Gabriel Mărgineanu (mărgineanu.gabriel@yahoo.com). Eventual îi puteți transmite că ați aflat de această asociație din paginile blogului nostru.

444 de ani de la botezul navei „Golden Hind”

Maximă emisă de S. Tome e Principe,
cu timbrul și ștampila
„Prima Zi a Emisiunii”
(21-12-1982)
Francis Drake (n. 13 iulie 1540, Tavistock, Regatul Angliei – d. 28 ianuarie 1596, Portobelo⁠, Provincia de Colón, Panama) a fost un corsar, navigator, neguțător de sclavi și om politic englez din era elisabetană. El a fost al doilea comandant al flotei engleze ce a luptat împotriva flotei spaniole în 1588. A fost primul englez care a efectuat circumnavigația Pământului, iar la întoarcerea sa a fost făcut cavaler de regina Elisabeta I a Angliei.
În 1577 Drake este trimis de regina Elisabeta I într-o expediție împotriva spaniolilor, de-a lungul coastelor Americii de Sud ale Pacificului. El a plecat la 15 noiembrie 1577, dar din cauza vremii rele au fost nevoiți să se refugieze la Falmouth, Cornwall de unde s-au întors la Plymouth pentru reparații. După acest eșec, a plecat din nou în 15 decembrie, la bordul navei Pelican împreună cu alte patru nave și 164 de oameni. Puțin mai târziu a adăugat al șaselea vas, Mary (fosta Santa Maria), un vas comercial portughez pe care l-a capturat de-a lungul coastelor Africii, în apropiere de insulele Capului Verde, împreună cu pilotul navei, Nuno da Silva, care avea o vastă experiență în apele Americii de Sud. După ce au traversat Atlanticul, a fost nevoit să abandoneze navele Swan și Cristopher pe coasta orientală a Americii de Sud. În 18 iunie 1578 au ajuns în golful San Juan, în actuala Argentina, unde cu jumătate de secol mai devreme, Fernando Magellan executase câțiva răzvrătiți. Aici Drake și oamenii săi au găsit spânzurătorile spaniole în care atârnau încă schelete albite de vreme. Mai târziu, ca și Magellan, Drake l-a judecat pe Thomas Doughty pentru răzvrătire și l-a condamnat la moarte. Mary era în condiții proaste și a fost arsă. În timpul acestei escale, Pelican a fost rebotezată Golden Hind. Drake a luat decizia de a petrece iarna (mai-august 1578) în golful San Juan înainte de a traversa strâmtoarea Magellan.

17 iunie 2022

Comorile Peleșului

Unul din FDC-urile emisiunii

Romfilatelia, în colaborare cu Muzeul Național Peleș, a introdus în circulație, vineri, 17 iunie 2022, emisiunea de mărci poștale Comorile Peleșului (LP #2373).
Cele patru timbre (42 x 52 mm), colița dantelată (120 x 130 mm) și mapa filatelică specială a emisiunii, machetate de către George Ursachi, înfățișează piese reprezentative, de mare valoare estetică, din colecțiile Muzeului Național Peleș, remarcându-se prin bogăție, frumusețe și rafinament colecția de orfevrărie, de ceramică și de sticlărie, legate intrinsec de Castelul Peleș și de ctitorul său, regele Carol I.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 2 Lei (contravaloarea unui imprimat intern cu greutatea de până în 50 de grame) este reprodus un Vas de proveniență germană, realizat din porțelan pastă tare, modelat în tipar și manual, cu decor aplicat. Pe timbrul cu valoarea nominală de 4 Lei (contravaloarea unui imprimat intern cu greutatea cuprinsă între 1 și 2 kg) este ilustrat un Vas de proveniență austriacă, realizat în atelierul Lobmeyr, din Viena, la finele secolului al XIX-lea. Pe timbrul cu valoarea nominală de 10 Lei (contravaloarea unei corespondențe externe prioritare cu greutatea de până în 50 de grame) este redat suportul pentru plicuri, creat în atelierul Nicholls & Plincke, din Rusia, la sfârşitul secolului al XIX-lea. Pe timbrul cu valoarea nominală de 16 lei (contravaloarea unei corespondențe externe neprioritare cu greutatea cuprinsă între 100 și 500 de grame) este ilustrat un Vas tulipieră, realizat în atelierul Ginori, Doccia, din Florenţa, Italia, între anii 1870 – 1880. Pe timbrul cu valoarea nominală de 32 Lei (contravaloarea unei corespondențe externe neprioritare cu greutatea cuprinsă între 500 și 1.000 de grame) din colița dantelată a emisiunii este ilustrată o amforă realizată în perioada 1870 – 1890, din faianță modelată la roată și în tipar, cu decor aplicat și barbotină, pictată manual sub glazură, o creație a atelierului florentin Ginori, Doccia, din Italia.
Figurina – Lebădă, ilustrată pe unul din plicurile „prima zi” a emisiunii (202 seturi), a fost realizată în atelier german, la sfârşitul secolului al XIX-lea. Pe cel de-al doilea plic „prima zi” a emisiunii, este redată imaginea unui Vas din sticlă, creație franceză, de la începutul secolului al XX-lea.
Emisiunea este însoțită de o mapă filatelică realizată în tiraj limitat de 243 exemplare și echipată cu blocul filatelic special (170 x 185 mm) de patru timbre dantelate care prezintă elemente de perfor ornamental romb și șteluță. Blocul filatelic este numerotat de la 001 la 243.

Castelul regelui orb

Regele Georg al V-lea de Hanovra a ridicat pentru adorata sa soţie, Marie, între 1858 şi 1867, una dintre cele mai frumoase construcţii din Germania. În onoarea reginei, care iubea poveştile, a dat numele ei şi castelului – Marienburg, şi dealului pe care a fost ridicat – Marienberg. Locul însuşi era înconjurat de legende, iar una dintre ele spunea că în interiorul dealului îşi au sălaşul piticii. Astfel că statuile a doi dintre ei stau încă de strajă la poarta fortificaţiei. Totuşi destinul a vrut altceva. La fel cum regele nu şi-a putut vedea niciodată ctitoria şi nici pe iubita soţie, dat fiind că a orbit la o vârstă fragedă, nici Marie nu a putut locui acolo prea multă vreme.
Georg al V-lea, văr primar cu regina Victoria a Marii Britanii, şi-a pierdut vederea de pe când era încă un copil: la 10 ani din cauza unei boli n-a mai văzut cu ochiul stâng, iar patru ani mai târziu un accident l-a lăsat complet orb. Încerca însă să îşi ascundă acest defect, iar trucurile sale aveau deseori succes. Mulţi oaspeţi nici nu îşi dădeau seama, fiindcă el învăţase toate drumurile şi toate priveliştile, iar atunci când îi invita să admire natura ori le arăta un loc sau altul, acestora nici prin cap nu le-ar fi trecut că prinţul nu vede peisajul decât cu ochii minţii. Pe Marie nu a văzut-o niciodată, dar, ca într-un roman de dragoste sau ca într-un film romantic, s-a îndrăgostit de vocea ei.

16 iunie 2022

Vinul - tratament împotriva cancerului

Institutul de Științe în Sănătate din Les Breuleux, Elveția, a făcut public rezultatul unui studiu privind faptul că vinul distruge celulele maligne și 12 tipuri de cancer. Vinul este un produs miraculos în combaterea celulelor canceroase. El este de 10.000 de ori mai puternic decât chimioterapia. Gustul său este agreabil și nu produce efectele oribile ale chimioterapiei!
Dacă aveți posibilitatea, plantați o viță de vie în grădina voastră! Puteți să consumați fructele în maniere diferite: puteți să mâncați pulpa, să faceți suc, să faceți băuturi, șerbet, patiserii, etc.
Vinului i se atribuie multe virtuții, dar cea mai interesantă este efectul produs asupra chisturilor și tumorilor. Acesta este un remediu probat contra cancerului de toate tipurile. Se consideră, de asemenea, că este un agent antimicrobian cu spectru larg care controlează infecțiile bacteriene și cu ciuperci, eficace contra viermilor, regularizează tensiunea arterială foarte înaltă, este antidepresiv și combate tensiunea și bolile nervoase.
În Elveția, șoselele supraterane au fost înlocuite cu ramuri subterane, iar terenurile au fost date în circuitele agricole, numai pentru cultivarea viței-de-vie.
Tot în Elveția, care este țara farmaceuticelor, s-a constatat că-i mai bine pentru elvețieni să consume în mod moderat vin, nu medicamente cu o mulțime de contraindicații. Sursa acestei informații este fascinantă; ea provine de la unul dintre cei mai mari fabricanți de medicamente ai lumii, care afirmă că, după multe încercări efectuate în laborator, rezultatele au relevat că vinul distruge celulele maligne din 12 tipuri de cancer, înțelegând aici cel de colon, de sân, de prostată, de plămâni, de pancreas...
Componentele acestei plante au demonstrat că acționează de 10.000 de ori mai bine decât produsul Adriamycin, un drog chimioterapeutic utilizat normal în lume, pentru încetinirea creșterii celulelor canceroase și ceea ce este încă foarte uimitor, acest tip de terapie și cu extract de lămâie distruge nu numai celulele maligne canceroase, dar nu afectează celulele sănătoase!

15 iunie 2022

Expoziții filatelice la Satu Mare

Cu prilejul aniversării a 150 de ani de la inaugurarea liniei de cale ferată Satu Mare - Halmeu, ing. Lőrincz Tiberiu (membru AFFR și al Clubului Filatelic Satu Mare) organiează o expoziție personală de filatelie având ca scop promovarea prin intermediul filateliei a istoriei feroviare din jurul Sătmarului.
Prima locație unde vizitatorii pot admira piesele filatelice va fi la Casa Meșteșugarilor (str. Ștefan cel Mare, nr. 18), unde expoziția va fi inaugurată luni, 20.06.2022, de la ora 10.30. Programul de vizitare va fi zilnic, între orele 9 - 16 (până pe data de 24 iunie).
Expoziția va cuprinde plicuri speciale aniversare, cartoane filatelice, colițe în ediție privată, plicuri diplomat ș.a.
La acest eveniment și-au adus colaborarea și elevi ai Liceului de Artă „Aurel Pop” din Satu Mare care expun: picturi, desene, schițe și basoreliefuri cu gările Satu Mare și Halmeu sau lucări cu tematică feroviară.
Din punct de vedere filatelic, autorul a machetat două ștampile ocazionale (care vor fi aplicate la Satu Mare și Halmeu) și câteva piese filatelice ce vor fi puse la dispoziția doritorilor la inagurarea expoziției.
Următoarea locație a expoziției va avea loc la „Casa şvabilor” de pe bulevardul dr. Vasile Lucaciu nr. 9, începând cu data de 27 iunie 2022, unde va putea fi vizitată timp de cinci zile.

Ecosistemul Mării Negre

Încheiem astăzi micul nostru serial privind Marea Neagră, oprindu-ne astăzi asupra faunei pe care o găsim aici. Marea noastră este supusă încontinuu procesului invaziv, navele ce tranzitează apele aducând cu ele şi specii din alte colţuri ale lumii, care se adaptează imediat. Aşa s-a întâmplat cu melcul Rapana Venosa. Unele  specii, care seamănă foarte bine cu meduzele, cu invadat apele şi au dezechilibrat ecosistemul, hrana lor fiind constituită din icre de peşte. Până şi scoicile pe care le găsim pe plajele litoralului românesc sunt „importate” din alte mări. „Scoicile albe au ajuns în apele Mării Negre în urmă cu 40-50 de ani”, spune Răzvan Popescu – Mirceni, biologul de la „Oceanic Club”.
Răpitorul ce se găseşte în apele Mării Negre este cunoscut sub denumirea populară de „câine de mare” şi măsoară aproximativ un metru. În ciuda dimensiunilor sale este foarte rar şi foarte sperios. Din aceeaşi familie ar mai fi pisica de mare şi vulpea de mare, specii întâlnite mai frecvent.
De ce pe litoralul românesc sunt mai multe alge decât la ţărmul vecinilor bulgari? În zona ţării noastre, algele anuale se dezvoltă foarte bine, fiindcă găsesc hrana de care au nevoie. Litoralul nostru este mult mai apropiat de locul de vărsare a Dunării în mare, iar fluviul aduce nutrienţii cu care algele se hrănesc. „În plus, Capul Kaliakra, din Bulgaria, funcţionează ca o barieră în calea apelor Dunării, iar maricultura din zonă favorizează dezvoltarea algelor perene”, spune biologul. În plus, scoicile filtrează apa, care în Bulgaria este mult mai curată.
Cercetătorii din toate zonele costiere - Bulgaria, Georgia, România, Rusia, Turcia şi Ucraina - au ajuns la concluzia că 160 de specii de plante şi animale marine şi costiere sunt din ce în ce mai rare sau ameninţate cu dispariţia. În Cartea Roşie a Mării Negre găsim specii precum nisetrul, păstruga, zarganul, steaua de mare, foca de Kaliakra, crabul de piatră, marsuinul, tonul sau rândunica de mare.

14 iunie 2022

Salinitatea Mării Negre

Unul dintre misterele Mării Negre este cea legată de salinitatea acesteia. În prezent apa mării are o salinitate relativ scăzută, mai ales în straturile superioare, aceasta fiind de 17 la mie. Dar la origini, Marea Neagră avea un nivel de salinitate mult mai scăzut decât azi. Atunci când furia apelor a rupt limba de pământ ce despărţea marea de oceanul planetar şi s-au format strâmtorile Bosfor şi Dardanele, apa foarte sărată din vechea mare Tetis a pătruns în apele Mării Negre, odată cu multe specii noi de faună marină. După ce salinitatea mării a crescut, cele mai rezistente specii autohtone s-au menţinut lângă gurile de vărsare ale fluviilor, acolo unde apa era mai dulce. Altele nu s-au putut adapta şi au murit.
„Toată această masă de vieţuitoare, nefiind curenţi verticali, s-a aşezat pe fundul mării şi a început să se descompună, ceea ce a presupus un consum de oxigen. Aşa se face că astăzi, în adâncuri, nu există oxigen, ci doar hidrogen sulfurat şi, neexistând curenţi verticali, acele ape rămân aproape moarte”, explică cercetătorul Răzvan Popescu- Mirceni, în prezent manager general la S.E.O.P.M.M. Oceanic-Club.
Acolo trăiesc doar bacteriile anaerobe. Tocmai de aceea consideră că există de fapt două mări: una vie oxigenată şi alta moartă. În lipsa curenţilor verticali, cele două lumi nu interacţionează. Grigore Antipa considera că Marea Neagră „este unică”.
Fundul Mării Negre este considerat un loc de fosilizare extrem de interesant, tocmai pentru că, neexistând oxigen la adâncimi mai mari de 200 de metri, toate epavele care au ajuns acolo de-a lungul timpului au fost perfect conservate.

13 iunie 2022

Poveștile cu fontome din Groenlanda continuă

Pe data de 31 mai 2022 administrația poștală a Groenlandei a pus în circulație cea de-a treia parte a seriei „Povești cu și despre fantome”. Acest set este format din două timbre, fiecare înfățișând o poveste locală cu fantome. Prima ștampilă îl înfățișează AMU, care este un spirit local de ajutor. Se caracterizează prin brațele sale foarte lungi și subțiri și prin ochii săi mari și strălucitori. Se caracterizează și prin țipetele pe care le scoate, atunci când este prezent.
Cel de-al doilea timbru îl înfățișează pe „Mortul”. Acest spirit, care arată ca un cadavru, locuiește în morminte și iese în aer liber sub forma luminii boreale. Potrivit legendei, dacă un mormânt este bântuit de cel mort, se aude un bâzâit în jurul mormântului, iar dacă mormântul s-a prăbușit, spiritul iese la plimbare. Ca și în cazul lui AMU, cel mort este un spirit de ajutor, care ar putea fi de folos unui șaman.

12 iunie 2022

O frumoasă marcă poștală de pe tărâmul Groenlandei

Anul acesta s-a sărbătorit cea de-a 25-a aniversare a aderării Groenlandei la Cooperarea Micilor Administrații Poștale Europene, iar frumoasa marcă poștală pusă în circulație pe data de 31 mai 2022 este cu siguranță demnă de o astfel de aniversare.
Tema comună Sepac în 2022 este „Băuturi locale”, iar timbrul descrie frumos cea mai curată băutură locală din Groenlanda - apa îmbuteliată din calota glaciară. În realizarea machetei, artista a colectat de fapt blocuri de gheață din apă, pe care le-a folosit pentru a dizolva culorile care au fost folosite în marca poștală. Deci apa din sticla de pe timbru este de fapt făcută cu apă din calota de gheață, ceea ce se potrivește foarte bine cu tema.

11 iunie 2022

Clasa de locomotive DRG 74.4-13

Clasa prusacă de locomotive T 12 este un model timpuriu de locomotivă cu cisternă utilizat la remorcarea de trenuri de pasageri germane. Deși T 12 a apărut pentru prima dată încă din 1902 într-o formă experimentală, producția de serie nu a început decât în 1905. Pe lângă căile ferate de stat prusace, locomotiva a fost achiziționată și de Căile Ferate Imperiale din Alsacia-Lorena (25 de unități), Calea ferată Lübeck-Büchen și Calea ferată Halberstadt-Blankenburg.
Principala zona de exploatare pentru T 12 a fost Berlin, unde a funcționat pe linia ferată urbană și suburbană, ca predecesor al tracțiunii electrice S-Bahn. Locomotivele trebuiau să fie capabile de accelerație rapidă la trenurile de călători pentru a atinge timpi de călătorie acceptabili, datorită distanțelor scurte dintre stații pe unele rute. Prin urmare, T 12 era o locomotivă foarte puternică, cu o accelerație puternică în ambele direcții de rulare. În 1921 s-a făcut o comandă de 40 de locomotive Borsig, deoarece flota nu era suficient de mare. După electrificarea multor rețele S-Bahn între 1924 și 1929, locomotivele au fost trecute la traficul suburban, la tractarea trenurilor de marfă, servicii și manevrare.
În 1925 Reichsbahn a preluat peste 899 de exemplare rebotezând Clasa la DRG 74.4-13 cu numerele 74 401 - 74 1300 (74 544 nu a fost folosit). Locomotiva, pentru care era destinat acest număr, trebuia să fie dată căilor ferate de stat belgiene. Locomotivele 74 784–786 și 74 1254 proveneau inițial de la Căile Ferate Imperiale din Alsacia-Lorena. Zece locomotive, cu numerele 74 1301 - 74 1310, au fost preluate de la Saarbahn. Ex-clasa prusacă T 12 a fost retrasă atât de administrațiile vest-germane, cât și de cele est-germane până în 1968.

10 iunie 2022

Cum și-a primit Marea Neagră numele

Despre Marea Neagră am mai scris pe blogul nostru. Ce nu am menționat până acum este originea numelui pe care-l poartă.
Marea Neagră este o mare considerată tânără, formată în urmă cu câteva mii de ani. Circulă mai multe legende cu privire la originea numelui pe care marea cea izolată l-a primit în secolul al XV-lea. Unele fac referire la faptul că marea este foarte periculoasă și că în largul ei furtunile se iscă foarte uşor şi sunt foarte violente.
O explicaţie logică este legată strict de poziţionarea sa geografică. Marea a fost curtată de greci, apoi de romanii care au numit-o „Pontus Euxinus” şi mai apoi de turci, care i-au spus simplu „Karadeniz”, ceea ce înseamnă „marea întunecată, de miazănoapte”, pentru că era situată la nord de Imperiul Otoman. În antiteză, Mării Mediterane i-au spus „Akdeniz“, adică „marea albă, luminoasă“, pentru că era situată la sud.

09 iunie 2022

Julius Meier-Graefe la 155 de ani de la naștere

Una dintre misiunile culturale însușite de către Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și de către Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița este cea de a reaminti iubitorilor de cultură și spiritualitate, personalitățile care s-au născut sau au trăit pe meleagurile Banatului Montan, numele lor fiind trecute în cartea de aur a acestui spațiu de interferențe culturale.
De data aceasta să ne aducem aminte de o personalitate aproape uitată în Banatul Montan, dar care s-a născut la Reșița. Câteva date biografice despre cel comemorat: Julius Meier-Graefe
Julius Meier-Graefe s-a născut la Reșița, la 10 iunie 1867. Mama lui a murit imediat după nașterea sa și a fost înmormântată în cimitirul german din cartierul Muncitoresc. În anii tinereții am mai știut locul acestui mormânt, chiar fotografiindu-l. Tatăl său, inginerul Eduard Meier, a fost pentru o perioadă angajat la uzinele reșițene. După studii inginerești la München, Julius Meier-Graefe a urmat, după plecarea sa la Berlin în anul 1890, studii de istorie și istorie a artelor plastice.
Prima sa lucrare de critică de artă, redactată în anul 1894, se referă la Edvard Munch. În anul 1895 avea să devină unul dintre întemeietorii revistei „Pan”, din a cărei redacție s-a retras după un an. Apoi, trăind mai ales la Paris, Julius Meier-Graefe s-a transformat într-unul dintre cei mai buni cunoscători ai picturii franceze din secolul al XIX-lea. În scrierea sa în trei volume (apărute: 1904, 1914 - 1924) „Istoria dezvoltării artei moderne”, a consacrat impresionismului francez un loc aparte. Această lucrare - precum și o alta, „Cazul Böcklin” (1905) - i-a adus reproșul că ar fi polemizat la adresa artei germane. Julius Meier-Graefe a scris monografii importante despre mulți artiști plastici, printre care Paul Cézanne și Vincent van Gogh. Cu pana ascuțită și limbă ageră, el a scris și publicat multe materiale despre arta plastică contemporană lui.
Este cunoscut ca unul dintre importanții antemergători ai impresionismului. Istoricul de artă plastică și scriitorul Julius Meier-Graefe a murit la 5 iunie 1935, în Vevey, Elveția.
Anul acesta, Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița marchează împlinirea a 155 de ani de la nașterea lui Julius Meier-Graefe printr-un plic filatelic ocazional și o ștampilă adecvată.

Erwin Josef Țigla

Resicza - 150 de ani de la fabricarea primei locomotive pe meleaguri românești

Resicza este prima locomotivă construită în sud-estul Europei, la Reșița, în anul 1872. A fost realizată după modeul Szejul adus în 1871 (proiect: John Haswell - primul director al fabricii austriece; fabricație: StEG Vinena, număr de circulație 1). Așadar locomotiva Resicza a primit numărul de circulație 2 fiind prima locomotivă cu abur cu ecartament de 948 mm de fabricație StEG și construită la noi. Iată și câteva caracteristici tehnice: tip: Bt-n2, lungime: 4470 mm și forță de tracțiune: 1125 kgf. Au urmat alte două locomotive similare, BOGSAN și HUNGARIA, cu numerele de circulație 3 și 4, cea din urmă fiind prezentată în 1873 la Expoziția Universală din Viena. Până în anul 1964 au fost construite 1461 de astfel de locomotive. Pentru a marca această manifesatre Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița au lansat un plic filatelic ocazional. Cu același prilej a fost confecționată o ștampilă filatelică ocazională care este folosită la oficiul poștal nr. 1 din Reșița în data de 9 iunie 2022. Pentru a imortaliza momentul ne-am alăturat și noi prin realizarea unui plic aniversar.

08 iunie 2022

Rotitul cocoșului de munte

Cocoșul de munte, Tetrao urogallus, este o specie caracteristică zonelor de pădure de conifere, dense, înalte şi întunecate, dar care au şi luminişuri. Lungimea corpului este de până la 90 de centimetri, iar anvergura aripilor este de până la 125 cm. Cocoșul de munte poate fi recunoscut după talia mare, gâtul şi coada lungi şi penajul închis.
Rotitul cocoșului de munte este unul dintre cele mai spectaculoase ritualuri nupțiale. Rotitul are loc în lunile aprilie și mai, în funcție de climă și altitudine, în perioada de împerechere. Dansul nupțial cuprinde un ansamblu unic de mișcări și sunete, pentru a atrage femelele și a se impune în fața masculilor rivali. Cocoșii de munte cântă și se rotesc în vetrele lor, își desfac cozile în formă de evantai și fac salturi de până la 3 metri.
Din punct de vedere filatelic cocoșul de munte poate fi admirat pe timbre emise de România, Iugoslavia, Albania, Kosovo, Belarus, Bulgaria, Austria, Rușia, Germania (ș.a.) oferind un bogat material pentru un exponat tematic deosebit.

07 iunie 2022

Cum și-a ales Elzie Crisler Segar personajele pentru Popeye Marinarul

Puțină lume știe că personajul Popeye Marinarul a existat cu adevărat. Pe numele lui real Frank „Rocky” Fiegel, acesta s-a născut în Polonia în anul 1868. A emigrat cu familia în America unde, în 1887 s-a înrolat în marină. După lăsarea la vatră, acesta s-a angajat ca om de ordine la Taverna Wiebuschs, în orașul Chester din Illinois. Avea reputația de mare bătăuș, într-o altercație alegându-se cu un ochi deformat, de aici și porecla de „pop-eye”. Îi plăcea să fie în preajma copiilor, ținea tot timpul pipa într-un colț al gurii și le povestea acestora pățaniile din tinerețe. Deseori se lăuda cu forța lui fizică și susținea sus și tare că spanacul este alimentul care îl face invincibil.
Creatorul personajului Popeye, Elzie Crisler Segar (1894-1938), s-a născut în Chester și a fost unul dintre copiii care au avut privilegiul să asculte „live” poveștile fostului marinar.
Olive Oyl a existat și ea cu adevărat. Pe numele ei real Dora Paskel, aceasta deținea un aprozar în Chester iar din scrierile lui Segar aflăm că aceasta se îmbrăca exact ca și personajul Olive.
Segar a păstrat legătura cu Frank, ajutându-l cu bani până la moartea acestuia, în 1947. Aceste personaje de desene animate, care ne-au fermecat copilăria, sunt redate pe multe emisiuni filatelice, administrațiile poștale emitând și-n zilele noastre noi timbre cu acest subiect (doar Madagascar-ul lansând în 2021 o serie compusă din patru valori.).

06 iunie 2022

Castelul din povești

Bastionul Pescarilor atrage atenția prin delicatețea formelor și culoarea albă a pietrei din care a fost cioplit, părând mai degrabă un castel desprins din poveștile cu zâne. Aflat chiar pe malul drept al Dunării, pe dealul Cetății din Buda și în imediata apropiere a Bisericii Mathyas, Bastionul Pescarilor te atrage ca un magnet. De aici, poți vedea Palatul Parlamentului, în toată splendoarea sa.
Bastionul Pescarilor are nu mai puțin de șapte turnuri de dimensiuni diferite, legate unele de altele cu ajutorul unei terase accesibile turiștilor, turnuri ce simbolizează corturile celor șapte triburi maghiare care s-au stabilit în Câmpia Panonică în secolul al IX-lea.
Construit la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, pe fundația vechilor ziduri ce protejau Cetatea, Bastionul Pescarilor a marcat aniversarea unui mileniu de la colonizarea Ungariei. Arhitectul maghiar Frigyes Schulek a imprimat acestuia stilurile arhitecturale neo-gotic si neo-romanic, rezultatul fiind unul spectaculos.
Legenda spune ca Bastionul era un punct militar de observare, pentru că în acest loc se întâlneau cei din Breasla Pescarilor, breaslă ce avea un rol important în apărarea Cetății din Buda în timpul unui război. Legat de Bastionul Pescarilor mai circulă și alte legende. Se spune că numele ar proveni de la piața de pește aflată aici în timpurile medievale. Totuși, Bastionul Pescarilor nu a fost niciodată o fortăreață în adevăratul sens al cuvântului și nici nu există dovezi prea mari că s-ar fi vândut pește în aceste locuri. Probabil, a fost construit în scop decorativ, ca loc de promenadă.
O machetă a Bastionului Pescarilor se află chiar în Piața Sfintei Treimi (Szentharomsag). Bastionul Pescarilor a intrat în Patrimoniul Mondial UNESCO din 1988. Filatelia, în special cea maghiară, promovează acest loc de poveste pe nenumărate mărci poștale, imaginea castelului fiind redată în asociere cu clădirea Parlamentului sau cu cea a Bisericii Mathyas.


05 iunie 2022

Locomotiva experimentală a lui Trevithick

Pasionat de filatelia feroviară îmi face plăcere să colecționez timbre cu locomotive din toate colțurile lumii. Una dintre cele mai „ciudate” (dacă pot spune așa) locomotive pe care le dețin în colecție este cea din imaginea alăturată, care nu seamănă, la prima vedere, cu o lomotivă obișnuită cu abur așa cum o percepem astăzi. Locomotiva Coalbrookdale a fost o locomotivă cu abur experimentală, alimentată cu cărbune. A fost construită de Richard Trevithick prin montarea unui motor propriu pe un cărucior de exploatare. Era condusă de un bărbat care mergea alături de ea. Avea greutate de 5,1t, dimetrul roților de 1.092 mm, un cilindru de 210 x 1.072 mm și o presiune a cazanului de 2,8 kg/cm²; viteza sa maximă fiind de 4 km/h. La 21 februarie 1804 (alte surse menționează undeva între 1801 și 1804), la inaugurare, această locomotivă a tras 10 tone de fier și aproximativ șaizeci de persoane care, luate de entuziasm, au urcat pe remorci. Călătoria de 16 km de la mină până la fabrică siderurgică Pen y Darren din Țara Galilor a fost finalizată în 4 ore și 5 minute. Pe lângă acest timbru emis în 1988 de către Poșta din Laos, imaginea locomotivei experimentale a lui Trevithick mai apare pe mărci emise de state precum Burundi, Benin, Bulgaria, Bhutan, Polonia sau Cambogia.



Publicitate

Persoane interesate