Centenarul nașterii caricaturistul Charles Monroe Schulz

Caricaturistul Charles Monroe Schulz s-a născut pe 26 noiembrie 1922. După o sută de ani, adminsitrația poștală a Statelor Unite a decis să-l aniverseze cu o emisiune filatelică, compusă din zece timbre „Pentru totdeauna” (echivalentul a 0,60 USD), care a fost pusă în circulație pe data de 30 septembrie 2022. Paginate în blocuri de câte 20 de timbre, ele reproduc celebrele personaje Peanuts, care i-au dat faimă caricaturistului. Aceștia sunt: Charlie Brown, Lucy, Franklin, Sally, Pig-Pen, Linus, Snoopy cu Woodstock, Schroeder, Piperita Patty și Marcie.

165 de ani de la moartea poetului polonez Adam Mickiewicz

Adomas Bernardas Mickevičius a fost un poet și scriitor polonez și luptător pentru independența și reîntregirea patriei natale.
În 1818 a fost publicat primul său poem (Zima miejska — Orașul iernii — în Tygodnik Wileński). În anii următori, a trecut de la literatura sentimentalistă- neoclasicism la romantism. acest lucru poate fi observat mai întâi în poeziile publicate în anii 1822 și 1823 la Vilnius. După absolvira Universității Imperiale din Vilnius, obține o bursă din partea instituției pentru a studia la Kaunas între 1819–1823.
În 1840, Mickiewicz a fost numit profesor la nou înființata secție de literatură și limbi slave din cadrul prestigioasei instituții de învățământ superior Collège de France, unde a predat până în 1844. Influențat de mesianismul filozofului polonez Andrzej Towiański, devine un promotor al misticismului religios. Lecțiile lui Adam devin un amestec de politică și religie, ceea ce atrage antipatia guvernului francez. Elementul mesianic intră de asemenea în conflict cu învățăturile Bisericii Romano-Catolice, iar câteva cărți îi sunt interzise, deși atât Mickiewicz, cât și Towiański sunt încurajați să participe la slujbele religioase. O selecție a prelegerilor susținute în acea perioadă sunt publicate în patru volume, evidențiind vastele sale cunoștințe de literatură rusă, poloneză, cehă, sârbă.
Împreună cu alți doi profesori celebri de la Collège de France din acea perioadă și anume Jules Michelet (titularul catedrei de „Istorie și morală”) și Edgar Quinet (titularul catedrei de „Literaturi și instituții comparate ale Europei meridionale”, în cadrul căreia acesta a susținut primul curs de literatură comparată din lume), Adam Mickiewicz a întregit o ilustră triadă, supranumită de contemporani „cele trei catedre de democrație”, care a avut o influență semnificativă asupra efervescenței revoluționare premergătoare Revoluției de la 1848. În 1845, în semn de protest față de suspendarea cursului lui Adam Mickiewicz, tineretul studențesc a scos o medalie cu efigiile celor trei profesori democrați (Michelet, Quinet și Mickiewicz) și a organizat o nouă manifestație de simpatie în favoarea acestora.
În următorii ani, viața poetului intră în declin, o imagine tristă a lui Mickiewicz fiind zugrăvită de scriitorul rus Alexander Herzen: sărac, deznădajduit, măcinat de conflicte familiale, îmbătrânit prematur. În iarna anilor 1848-1849 este vizitat de Frédéric Chopin, care îi mai alină sufletul cu minunata sa muzică de pian. Cu ceva timp în urmă, Chopin pusese pe note două poeme de-ale compatriotului său înstrăinat, intitulate Cântece poloneze.
În 1855 soția lui, Celina, moare. Izbucnirea Razboiului Crimeii îl determină să-și lase copiii minori la Paris. Pe 22 septembrie 1855 ajunge la Constantinopol, capitala Imperiului Otoman, unde organizează o armată poloneză care să lupte împotriva Rusiei. Împreună cu prietenul său Armand Levy alcătuiește o legiune evreiască, „Husarii lui Israel”, care includea evrei ruși și palestinieni. În timpul unei campanii militare se îmbolnăvește, probabil de holeră. Moare în apartamentul său din Constantinopol de pe strada Yenișehir (astăzi muzeu), pe 26 noiembrie 1855, trupul fiindu-i înhumat într-o criptă de la subsol. Mai târziu, este adus în Franța și înmormântat la Montmorency, pentru ca în 1890 rămășițele pământești să-i fie transportate în Polonia, la Catedrala Wawel din Cracovia, unde se odihnește alături de alte personalități ale culturii și politicii poloneze.

110 ani de la nașterea dramaturgului Eugen Ionescu

Eugen Ionescu s-a născut pe data de 26 noiembrie 1909 în orașul Slatina.
Tatăl său, Eugen Ionescu, român, era avocat, iar mama, Marie-Thérèse (născută Ipcar) avea cetățenie franceză. La vârsta de patru ani își însoțește familia în Franța, unde va rămâne până în 1924. În copilărie Eugen Ionescu și sora sa au simțit pe pielea lor drama destrămării căminului: mama a pierdut custodia copiilor, iar tatăl i-a readus pe amândoi copiii în România. În noua lor familie cei mici au fost supuși la unele abuzuri fizice și verbale, iar această traumă a marcat profund destinul artistic al scriitorului.
După ce mama sa a pierdut procesul de încredințare a minorilor, copilul Ionescu și-a continuat educația în România, urmând liceul la Colegiul Național Sfântul Sava din București. Examenul de bacalaureat îl susține la Colegiul Național Carol I din Craiova. Se înscrie la Facultatea de Litere din București, obținând licența pentru limba franceză. Terminând cursurile universitare în 1934, este numit profesor de franceză la Cernavodă; mai târziu este transferat la București. În 1936 se căsătorește cu Rodica Burileanu, iar în 1938 pleacă la Paris ca bursier. Acolo lucrează ca atașat cultural al guvernului Antonescu pe lângă guvernul de la Vichy. Tot acolo își scrie și teza de doctorat „Tema morții și a păcatului în poezia franceză” pe care nu o va susține niciodată. Numirea sa în postul de atașat cultural la legația României din Paris se datorează politicii pe care Mihai Antonescu, ministrul de Externe a dus-o de a salva mai mulți intelectuali români, trimițându-i ca să lucreze în diplomație în țările de care erau legați sufletește, pe filo-germani în Germania sau pe filo-francezi în Franța. Activitatea politică a atașatului cultural la Paris era însă minimală, Ionescu rezumându-se să traducă sau să faciliteze traducerea unor autori români contemporani sau să aranjeze publicarea lor în revistele literare franceze. 

Despre debutul opereri lui Eugen Ionescu în limba română puuteți citi în materialul apărut pe data de 28 martie 2019.

Dramaturgul moare la vârsta de 84 de ani, pe 28 martie 1994, la Paris și este înmormântat la Cimitirul Montparnasse.

(Sursa: Wikipedia)

120 de ani de la nașterea chimistului german Karl Ziegler

Marcă poștală cu nominalul de 1 dolar est caraibian (Mi AG 2286)
emis în anul 1995

Karl Ziegler (1898-1973) a fost un om de știință german care și-a adus aportul în îmbunătățirea materialor plastice, lucru care a revoluționat societatea în anii 1900. În continuare procesele Ziegler au fost dezvoltate de chimistul italian Giulio Natta, primind împreună, în 1963, Premiul Nobel pentru chimie.
Ziegler s-a născut la 26 noiembrie 1898, în Helsa, Germania. Mama lui a fost Caroline Helene Louise (Rall) Ziegler și tatăl său a fost Carl August Ziegler, un pastor protestant. Ziegler a primit titlul de doctor la Universitatea din Marburg în 1920. După o serie de numiri universitare, inclusiv cea de nouă ani ca profesor de chimie la Heidelberg, Ziegler a devenit șef al Institutului Kaiser Wilhelm (în prezent Institutul Max Planck) pentru cercetarea cărbunelui la Mulheim în 1943. Ca o cerință pentru a avansa la locul de muncă, Ziegler a primit permisiunea de a cerceta nu numai chimia cărbunelui, dar, și chimia compușilor de carbon în general. El a rămas la Institutul până la retragerea sa în 1969.

Sărbătorim împreună România

Asociația Filatelică Caraș-Severin a realizat o ștampilă ocazională intitulată: „100 Rumanien 1918-2018 Wir Feiern Zusammen (Sărbătorim împreună România)” care va fi aplicată pe corespondența expediată luni, 26.11.2018, de la Oficiul Poștal nr. 1 din Reșița - cod postal 320240.
Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu ștampila prezentată. 

185 de ani de la punea în funcțiune a primului tramvai din lume

Timbrul cu valoarea nominală de 20 de cenți,
machetat de către Richard Leech, a fost pus în circulație
de administrația poștală a Statelor Unite
pe data de 1 Octombrie 1983.

Pe data de 26 noiembrie 1832 este pus în funcțiune primul tramvai din lume, în New York City. Primele modele de tramvaie au constat la început din unul sau mai multe vagoane nemotorizate trase de cai, trecându-se la tracțiunea cu abur. După tramvaiele cu abur au existat și tramvaie propulsate de motoare diesel. Acestea din urma au fost rare din cauza poluării. Tramvaiul, în general, este dedicat transportului de persoane, însă există și tramvaie de marfă care circulă fără a deranja tramvaiele de călatori, acestea fac legătura deseori între zone industriale și căile ferate.

75 de ani de la premiera filmului „Casablanca”

Colița emisă cu prilejul aniversării a 100 de ani de la nașterea actriței Ingrid Berman, pe al cărui timbru cu valoarea nominală de 60 rufiyaa Maldive se regăsește o scenă din filmul Casablanca.

„Casablanca” este un film american de dragoste din 1942, regizat de Michael Curtiz și avându-i ca protagoniști pe Humphrey Bogart, Ingrid Bergman și Paul Henreid, iar în alte roluri pe Claude Rains, Conrad Veidt, Sydney Greenstreet, Peter Lorre și Dooley Wilson. Scenariul filmului a adaptat piesa Everybody Comes to Rick's de Murray Burnett și Joan Alison. Pe 26 noiembrie 1942 a avut loc premiera la New York, iar pe 23 ianuarie 1943 lansare generală.