Publicitate

31 martie 2019

130 de ani de la inaugurarea Turnului Eiffel

Turnul Eiffel este o construcție faimoasă pe schelet de oțel din Paris ce măsoară 324 m înălțime. Turnul a devenit simbolul Franței cel mai răspândit la nivel mondial. A fost conceput de către Émile Nouguier, Maurice Koechlin și Stephen Sauvestre, angajați la Eiffel și Co. Gustave Eiffel, inițial reticent cu privire la proiect, a devenit ulterior un mare susținător al său și a cumpărat brevetul. Turnul, care poartă numele său, este una dintre principalele destinații turistice ale Parisului și lumii, cu mai mult de 5,5 milioane de vizitatori anual. Turnul și-a primit cel de-al 200.000.000 vizitator la 28 noiembrie 2002.
Structura a fost construită între anii 1887-1889. Aceasta urma să servească drept arc de intrare la Expoziția Universală (1889), un târg mondial ce sărbătorea centenarul Revoluției franceze. A fost inaugurat la 31 martie 1889 și deschis pentru public la 6 mai. 300 de muncitori au unit 18.038 de piese de oțel folosind două milioane și jumătate de nituri. Luând în considerare standardele de siguranță din acel moment, este remarcabil faptul că un singur muncitor a murit la construcția turnului, și anume în timpul instalării lifturilor. Lifturile originale funcționau cu ajutorul unui sistem hidraulic, pe când lifturile actuale sunt electrice.

30 martie 2019

120 de ani de la debutul lui George Bacovia

George Bacovia (născut George Andone Vasiliu, n. 4/16 septembrie 1881, Bacău, România – d. 22 mai 1957, București, Republica Populară Română) a fost un scriitor român format la școala simbolismului literar francez. Este autorul unor volume de versuri și proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influențe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira. La început văzut ca poet minor de critica literară, va cunoaște treptat o receptare favorabilă, mergând până la recunoașterea sa drept cel mai important poet simbolist român și unul dintre cei mai importanți poeți din poezia română modernă.
George Andone Vasiliu s-a născut în casa comerciantului Dimitrie Vasiliu și a Zoei Vasiliu pe actuala stradă G. Bacovia nr. 13 în Bacău. Copilul în vârsta de doar 6 ani începe să învețe limba germană. Apoi între 1889-1890 urmează clasa întâi la un pension din Bacău. În 1891 îl aflăm înscris la Școala Primară Domnească nr. 1 din Bacău. Trei ani mai târziu absolvă cursul primar, în luna iunie. În același an se înscrie la Gimnaziul Ferdinand din Bacău. Toamna rămâne închis o noapte întreagă, din neatenția paracliserului, în turnul bisericii Precista din orașul natal. Această întâmplare îi va inspira poezia Amurg violet, scrisă în 1899. Anii traumatici din liceu și atmosfera cam rece îi inspiră un alt poem celebru, "Liceu". În 1898 își pune pe note câteva poezii precum și altele de Mihai Eminescu și Ștefan Petică. Vădește mare talent la desen. Se dovedește foarte bun executant la vioară și la alte instrumente din orchestra școlii, pe care o și dirijează. Se evidențiază la gimnastică. În 1899 obține premiul I pe țară la concursul Tinerimii române pentru "desen artistic de pe natură". Îi apare în Literatorul din 30 martie poezia Și toate, scrisă cu un an înainte, semnată V. George.

29 martie 2019

Considerații asupra emisiunii de timbre uzuale „Carol II - călare”

Platouri / Suporturi (II)

Romfilatelia continuă seria emisiunilor de mărci poștale Colecții românești, de această dată cu tematica Platouri / Suporturi (II). Emisiunea (LP 2233), pusă în circulație vineri, 29 martie 2019, este alcătuită din șase timbre și o coliță nedantelată, pe care sunt reprezentate trivete, denumire generică pentru a desemna suporturile cu mai mult de trei picioare, precum și pe cele cu un picior și cu o bază, din secolele XIX-XX. Exponatele aparțin unei renumite colecții din București, cea mai mare din lume, certificată de Guiness World Records, în 2016.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 1,40 lei este reprodus un platou Saint Valentine.
Suportul cu simboluri muzicale este ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 1,60 lei.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 1,70 lei este reprezentat platoul cu struguri.
Timbrul cu valoarea nominală de 7 lei ilustrează platoul înalt.
Timbrul cu valoarea nominală de 8,50 lei reproduce imaginea unui suport artistic.
Suportul potcoavă este reprezentat pe timbrul cu valoarea nominală de 12,00 lei și pe timbrul coliței nedantelate a emisiunii de mărci poștale, cu valoarea nominală de 19,00 lei.
Toate timbrele au dimensiunea de 36 x 36 mm, iar colița are dimensiunea de 94 x 94 mm (cu timbrul de 52 x 42 mm). Macheta este semnată de Ion Chirescu, iar emisiunea este însoțită de 2 FDC-uri (410 seturi) și un album filatelic (LP 2233b).

15 ani de când România, devine membră oficială a NATO

Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (abreviat NATO în engleză și OTAN în franceză și spaniolă) este o alianță politico-militară stabilită în 1949, prin Tratatul Atlanticului de Nord semnat la Washington la 4 aprilie 1949. Actualmente cuprinde 29 de state din Europa și America de Nord.
România a solicitat formal aderarea la NATO în 1993. Un an mai târziu, România a fost primul stat care răspunde invitației lansate de NATO de a participa la Parteneriatul pentru Pace, program destinat cooperării euro-atlantice în materie de securitate, cu rol major în procesul de includere a noi membri în NATO.
În aprilie 1999, NATO a lansat Planul de acțiune în vederea admiterii de noi membri (Membership Action Plan - MAP). În cadrul acestui mecanism, România și-a elaborat propriul Plan național anual de pregătire pentru aderare (PNA), care stabilește obiective, măsuri și termene de realizare în vederea orientării, susținerii și evaluării eforturilor făcute în pregătirea pentru aderarea la Alianță.
La Summit-ul NATO de la Praga (21-22 noiembrie 2002), pe baza evaluării progreselor înregistrate de statele candidate, șefii de state și de guverne ai țărilor membre ale NATO au decis invitarea României, alături de alte șase state – Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia, Slovenia, să înceapă convorbirile de aderare la Alianța Nord-Atlantică.
Ambasadorii statelor membre NATO au semnat Protocoalele de aderare la NATO pentru România și celelalte șase state invitate să adere, în cadrul unei ceremonii desfășurate la Bruxelles la 26 martie 2003. După semnarea Protocoalelor, pentru acomodarea cu modul de lucru al NATO, statele invitate au fost implicate treptat în activitățile Alianței, prin participarea, ca observatori, la lucrările majorității structurilor aliate.
La 29 martie 2004, România a aderat la NATO.

28 martie 2019

25 de ani de la moartea lui Eugen Ionescu, dramaturg, eseist, poet român, stabilit în Franța

Eugen Ionescu (n. 26 noiembrie 1909, Slatina, România – d. 28 martie 1994, Paris, Republica Franceză), cunoscut în afara României sub numele de Eugène Ionesco, conform ortografiei franceze, a fost un scriitor de limbă franceză originar din România, protagonist al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze (fotoliul nr. 6). Obișnuia să declare că s-a născut în anul 1912, ori din pură cochetărie, ori din dorința de a crea o legătură între nașterea lui și moartea marelui său precursor Ion Luca Caragiale.
Primele apariții ale lui Eugen Ionescu sunt în limba română, cu poezii publicate în revista Bilete de papagal (1928-1931) a lui Tudor Arghezi, articole de critică literară și o încercare de epică umoristică, Hugoliada: Viața grotescă și tragică a lui Victor Hugo. Volumul de debut e un volum de versuri și se numește Elegii pentru ființe mici. Cele mai de seamă scrieri în limba română rămân eseurile critice, reunite în volumul intitulat Nu !, premiat de un juriu prezidat de Tudor Vianu pentru „scriitori tineri needitați”. Desprindem deja o formulă a absurdului, cartea producând uimire, derută, comic irezistibil. Astfel, după ce atacă figurile majore ale literaturii române din acea vreme, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Ionel Teodoreanu, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu pentru că nu ar fi creat o operă valabilă, Eugen Ionescu revine și susține că ar putea dovedi exact contrariul!
Întreaga operă ce va urma poate fi considerată ca un efort original și reușit de a desprinde din banalitatea contingentului sensul tragic și absurd al existenței, fatalitatea morții, splendoarea și neantul condiției umane.
În anul 2009 a fost declarat membru post-mortem al Academiei Române.

27 martie 2019

Primul zbor TAROM BUCUREȘTI – EREVAN

De pe site-ul Poștei Române am aflat că membrii din Gruparea „Centenar 2018” al Asociația Filateliștilor din București au realizat o ștampilă ocazională cu prilejul primului zbor oficial de anul acesta al companiei TAROM pe ruta București – Erevan, care are loc pe 3 aprilie 2019. Pentru început vor zboruri săptămânale, în zilele de miercuri și vineri. Orarul zborurilor București – Erevan va fi următorul: RO 109 București 00:40 – 04:10 Erevan și RO 110 Erevan 04:55 – 06:40 București. Vor fi zboruri de noapte cu mai multe avantaje pentru armeni în comparație cu cele pentru români. După cum se poate observa, cei ce călătoresc din Armenia spre România sunt avantajați de sosirea devreme în capitală. Acest avantaj poate fi fructificat în multe feluri, inclusiv putând călători spre alte destinații din Europa via București. Zborurile vor fi operate cu aeronave de tipul Airbus A318 TAROM. Durata zborului va fi de aproximativ 2 ore și 30 de minute.
Ștampila va fi aplicată pe corespondența expediată miercuri, 03.04.2019, de la Oficiul Poștal nr. 63 din București - cod poștal 014880.
Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu ștampila prezentată de la acest eveniment.

Campionatul Național al Ciobăneștilor Românești

De pe site-ul Poștei Române aflăm că membrii Asociației Filateliștilor din Sibiu au realizat o frumoasă ștampilă ocazională cu prilejul „Campionatul Național al Ciobăneștilor Românești” care are loc pe 31 martie 2019 pe Stadionul Voința din Sibiu. Ștampila va fi aplicată pe corespondența expediată sâmbătă de la Oficiul Poștal nr. 1 din Sibiu - cod poștal 550450.
Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu ștampila prezentată de la acest eveniment.

235 de ani de la nașterea filologului secui Sándor Kőrösi Csoma

Sándor Kőrösi Csoma (cunoscut și ca Alexander Csoma de Kőrös, n. 27 martie 1784, Chiuruș, Comitatul Trei Scaune, d. 11 aprilie 1842, Darjeeling, India) a fost un explorator și filolog secui din Transilvania. Cunoscut și pentru faptul că a publicat primul dicționar tibetan-englez, el este considerat părintele tibetologiei.
După terminarea studiilor la școala din localitatea natală, Csoma nu s-a înrolat pe viață în trupele de grăniceri (lucru de obicei obligatoriu pentru bărbații din acele regiuni de frontieră), ci, datorită intervenției tatălui său, i s-a permis să-și continue studiile la Colegiul Protestant din Aiud, unde studiile erau gratuite pentru un anumit grup de studenți (numiți gratistae) care în schimb erau obligați să efectueze muncă manuală. Studiile la Aiud le-a început în 1799, iar pentru a se susține material era și „servitor” al colegilor săi mai înstăriți și preda în vacanțe la școala din Orăștie.
La vârsta de 22 de ani, trecând cu succes examenele, a devenit un așa-numit academita (numit și patricius), adică un student eminent, trecând la studii mai avansate. Având note foarte bune, Csoma, care își însușise cunoștințe temeinice de latină și greacă, a primit o bursă din partea Principelui Transilvaniei, devenind astfel un așa-numit principista, una din obligații fiind să predea la clasele inferioare. Și-a continuat studiile timp de 7 ani- trei ani filosofie și 4 ani teologie. În această perioadă a devenit interesat de teoria huno-avaro-ungară și relația cu uigurii, o teorie susținută de unii dintre profesorii săi de la colegiu.
Csoma, care în afară de greacă, latină și maghiară, avea și cunoștințe de ebraică, franceză, română și germană, și-a terminat studiile superioare în 1814, dar a mai stat un an la Aiud ca director ales al uniunii studențești independente a colegiului.
În 1815 Csoma a primit așa-numita „bursă engleză” a colegiului, bursă care i-a permis să plece în februarie 1816 la studii la Universitatea din Göttingen, Germania. Datorită expansiunii coloniale, orientalistica devenise subiect de studiu de specializare la această universitate. Unul dintre profesorii de acolo, profesorul de studii biblice și orientalistică Johann Gottfried Eichhorn, avea ca una dintre responsabilitățile sale să se ocupe de studenții nou-veniți de la Colegiul din Aiud. El i-a predat lui Csoma limbile arabă și turcă. Tot el i-a atras atenția asupra importanței surselor istorice arabe pentru studiul originii ungurilor.
La Göttingen Csoma a făcut cunoștință cu o altă teorie referitoare la originea ungurilor (susținută de profesorul Julius Heinrich Kloproth), teorie conform căreia toate popoarele ugrice/ogure, inclusiv ungurii, sunt înrudite cu uigurii.
În 1818, Csoma a mers la Timișoara și la Zagreb pentru a învăța limba slavonă și alte limbi slavice.
Csoma a plecat în expediție pe cont propriu în noiembrie 1819 cu un pașaport temporar. A trecut prin București, Sofia, Plovdiv, Rhodos, Alexandria, Cipru, Beirut, Tripoli, Latakia (Siria), Aleppo etc.

26 martie 2019

60 de ani de la moartea scriitorului american Raymond Chandler

Raymond Thornton Chandler (n. 23 iulie 1888, Chicago, SUA – d. 26 martie 1959, La Jolla, SUA) a fost un scriitor american de romane polițiste și nuvele.
S-a născut la Chicago în 1888. Are șapte ani când tatăl său, un american, o părăsește pe mama lui Raymond. Aceasta, o irlandeză, se întoarce împreună cu copilul în Anglia. Raymond Chandler revine în Statele Unite în 1912, stabilindu-se pe Coasta de Vest. Fermecător, spiritual, înzestrat pentru stiințe, Chandler își găsește de lucru ușor. La un moment dat, ocupă un post important într-o companie petrolieră. Participă la primul război mondial, luptând în Franța. Se căsătorește cu Cissy Pascal, o femeie cu 18 ani mai în vârstă decât el. La vârsta de 48 de ani își pierde slujba și începe o perioadă foarte dificilă pentru el. Ca să-și câștige existența, începe să scrie pentru "pulps", publicații de senzație, ieftine, care tipăresc literatură polițistă. Timp de 5 ani, lungi și grei, el își rafinează stilul, fiind susținut moral de soția sa. Când "The Big Sleep" ("Somnul de veci") e publicat în 1939, scriitorul are deja 50 de ani. Romanul e ecranizat în 1946, filmul fiind regizat de Howard Hawks și avându-i în rolurile principale pe Humphrey Bogart și Lauren Bacall. Filmul îl face celebru și pe Chandler. Alte romane de succes sunt "The High Window" ("Fereastra de sus", 1942), "The Lady in The Lake" ("Doamna din lac", 1943), "The Little Sister" ("Sora cea mică", 1949), "The Long Good-Bye" ("Rǎmas bun pentru vecie", 1953). Personajul principal creat de Chandler, detectivul Philip Marlowe, e rafinat, cinic și ironic, scriitorul dând dovadă de remarcabile abilități tehnice. Raymond Chandler a murit în 1959, astăzi fiind catalogat drept unul dintre cei mai buni autori de romane polițiste din secolul 20.

25 martie 2019

80 de ani de la inaugurarea liniei de cale ferată Babadag - Tulcea

Filatelistul sătmărean Lorincz Tiberiu, pasionat de filatelia feroviară, a machetat un plic ocazional și o ștampilă aniversară, pentru AFFR, cu prilejul marcării a „80 de ani de la inaugurarea liniei de cale ferată Babadag - Tulcea”. Cei care doresc un exemplar, pot solicita acest lucru trimițând un mesaj autorului.
De la Babadag la Tulcea, linia de cale ferată, în lungime de 39 km, trece prin munții scunzi ai Dobrogei de nord, pentru a ajunge în marginea Deltei Dunării. Această linie, orientată pe direcția Sud - Nord, traversează văile în partea lor mai lată, dispre gură, unde este țărmul mării și malul lacurilor. Timp de mai mulți ani, traficul era format din produse ale industriei alimentare, precum și din diferite produse agricole și pește. De asemenea, se transporta piatră, de la numeroasele cariere ale Dobrogei. În prezent, traficul de călători este asigurat de C.F.R. cu câte două perechi de trenuri pe zi.
Astăzi, 25 martie, la Oficiul Poștal nr. 1 din Tulcea corespondența poate fi francată cu ștampila ocazională care se găsește în incinta instituției. Dacă aveți cumva drum prin zonă și doriți să-mi trimiteți o vedere cu ștampila aniversară, vă mulțumesc anticipat.

105 ani de la moartea poetului francez Frédéric Mistral

Frédéric Mistral (n. 8 septembrie 1830 Maillane, Bouches-du-Rhône - d. 25 martie, 1914 Maillane) poet francez de limbă provensală, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1904 „ca o recunoaștere a originalității lui pline de prospețime și a inspirației adevărate a creației lui poetice, care reflectă fidel priveliștile țării sale și sufletul autentic al poporului său, și, de asemenea, ca o recunoaștere a activității lui semnificative ca filolog provensal”.
A fost întemeietor al mișcării felibrilor, care viza independența culturală a Provenței, reînvierea și promovarea limbii, literaturii și tradițiilor provensale, după modelul unui clasicism meridional. 
Joseph - Étienne Frédéric Mistral s-a născut la 8 septembrie 1830, în satul Maillane din departamentul Bouches-du-Rhone din sudul Franței. Tatăl său este proprietar al Mas-ului du Juge, unde poetul va locui până la moartea acestuia (1885). Face studii la școala rurală de la Saint-Michel-de-Frigolet, apoi la Pensionatul Dupuy și la Colegiul Regal din Avignon. Prima sa încercare poetică (încurajată de Joseph Roumanille, "repetitor" la Colegiul din Avignon și unul dintre cei mai apropiați colaboratori și prieteni ai scriitorului) este traducerea unui psalm (1846). După ce își trece bacalaureatul la Nîmes (1847), compune într-o primă formă poemul în patru cânturi Li Meissoun (Secerișul), imitație a Georgicelor lui Virgiliu (1848). În același an este trimis la Aix-en-Provence spre a-și lua licența în drept și publică singura poezie pe care a scris-o în limba franceză, o Odă închinată Republicii. Saint René Taillandier alcătuiește și publică o antologie a poeziei occitane. Li Prouvencalo (Provesalii) care se deschide și se închide cu două poeme de Mistral (1851). În 1854, Mistral, împreună cu alți scriitori de limbă provensală (felibri), înființează societatea literară Le Félibrige.

24 martie 2019

110 ani de la moartea dramaturgului irlandez John Millington Synge

John Millington Synge (n. 16 aprilie 1871 - d. 24 martie 1909) a fost un dramaturg irlandez, poet, prozator și culegător de folclor. A avut o contribuție fundamentală la renașterea literară irlandeză și s-a numărat printre fondatorii Teatrului Abbie din Dublin. Creația sa este impregnată de un realism aspru, cu sugestii romantice și simbolico-folclorice, străbătută de sarcasm, ironie și lirism, elemente ce concură la zugrăvirea atmosferei ireale a satului irlandez, apăsat de superstiții, conturând totodată destine puternice. Capodopera sa este considerată drama Năzdrăvanul Occidentului.

23 martie 2019

Limbajul timbrelor poștale în urmă cu 130 de ani

Răsfoind astăzi în presa vremii am găsit un articol publicat în revista Gutinul (nr. 38/6 decembrie 1889), foarte interesant, privind mesajele subliminale ale timbrelor aplicate pe corespondență. Voi relua ideea articolului, încercând să-l adaptez zilelor noaste.
Un ziar nemțesc al epocii trecute explica cititorilor săi următorul limbaj al timbrelor de poștă: lipirea unui timbru pe un plic are pentru damele din Berlin o semnificare auxiliară. 
De exemplu, când este aplicat în colțul de sus, din partea dreaptă, are următoarele semnificații:
- când timbrul este drept, cu capul în sus: „doresc prietenia dumitale”, 
- în lateral: „mă iubești?”,
- cu capul în jos: „să nu-mi mai scrii”
- aplecat: „scrie-mi numai decât”.
Când timbrul este aplicat în colțul de jos, în partea dreaptă: „iubirea ta mă încântă”.
În colțul stâng, superior, cu capul în sus: „te iubesc!”; în lateral: „mi-am dat inima altuia”; iar cu capul în jos: „ce mai faci, dragă?”.
În colțul stâng, inferior, cu capul în sus: „credința ta va fi răsplătită”; orizontal: „să nu mă părăsești în durerea mea”; cu capul în jos: „ești triumfător”.
Când timbrul este în linie cu numele destinatarului, semnifică, fiind lipit drept: „primește amorul meu”; în lateral: „ard de dorința de a te vedea”; cu capul în jos: „nu sunt liberă”.
Oare astăzi mai au aceeași însemnătate?

270 de ani de la nașterea lui Pierre Simon Laplace, astronom, matematician și fizician francez

Pierre-Simon, Marchiz de Laplace (n. 23 martie 1749, Beaumont-en-Auge - d. 5 martie 1827, Paris) a fost un matematician, astronom și fizician francez, celebru prin ipoteza sa cosmogonică Kant-Laplace, conform căreia Sistemul Solar s-a născut dintr-o nebuloasă în mișcare. A formulat ecuația Laplace și a pus la punct transformata Laplace, care apare în multe ramuri ale fizicii matematice, un domeniu în al cărui dezvoltare a jucat un rol esențial. Operatorul Laplace, utilizat pe scară largă în ecuațiile cu derivate parțiale, este, de asemenea, numit după el.
Este cunoscut ca unul dintre cei mai mari oameni de știință din toate timpurile, denumit uneori „Newton al Franței”.
A fost conte al Primului Imperiu Francez (din 1806) și marchiz din 1817, după restaurația Bourbonilor.

22 martie 2019

Anul Lamache 2019

Asociația Filateliștilor din județul Caraș-Severin a realizat o frumoasă ștampilă ocazională cu prilejul aniversării anul tematic internațional dedicat lui PAUL LAMACHE, membru din grupul celor șapte prieteni care, în 1833 s-au reunit și au pus bazele Societății Sfântul Vincențiu de Paul. De pe site-ul Poștei Române, secțiunea Evenimente filatelice, aflăm că ștampila va fi aplicată pe corespondența expediată joi, 13.06.2019, de la Oficiul Poștal nr. 1 din Reșița - cod poștal 320240.
Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu ștampila prezentată.

Zilele literaturii germane la Reșița

Asociația Filateliștilor din județul Caraș-Severin a realizat o frumoasă ștampilă ocazională cu prilejul celei de a XXIX-a ediții a Zilelor Literaturii Germane la Reșița, ne informează Poșta Română în secțiunea Evenimente filatelice din site-ul companiei.  Ea va fi aplicată pe corespondența expediată vineri, 12.04.2019, de la Oficiul Poștal nr. 1 din Reșița - cod poștal 320240.
Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu ștampila prezentată.

560 de ani de la nașterea lui Maximilian I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman

Maximilian I (n. 22 martie 1459 - d. 12 ianuarie 1519) a fost Împărat al Sfântului Imperiu Roman din 1508 până la moartea sa. A făcut parte din Casa de Habsburg.
Maximilian s-a născut la Wiener Neustadt la 22 martie 1459. Tatăl său, Frederic al III-lea, l-a numit după un obscur sfânt despre care Frederic credea că l-a avertizat o dată de un pericol iminent într-un vis. A fost fiul cel mare al împăratului Frederic al III-lea și al soției sale, Eleanor a Portugaliei. În copilărie, el și părinții lui au fost asediați la Viena de Albert de Austria. O sursă relatează că, în timpul zilelor negre ale asediului, tânărul prinț ar fi umblat prin garnizoana castelului cerșind servitorilor și soldaților bucăți de pâine.
La acea vreme, Ducii de Burgundia, o ramură cadet a familiei regale franceze, cu noblețea și cultura lor sofisticată domneau asupra teritoriilor semnificative aflate la granița de est și de nord a Franței moderne din zilele de azi. Ducele de Burgundia Carol Temerarul era principalul adversar politic al tatălui lui Maximilian. Frederic era preocupat de tendințele expansive ale Burgundiei la frontiera de vest a Sfântului Imperiu Roman și pentru a preveni un conflict militar, el a încercat să asigure căsătoria fiicei lui Carol Temeraru, Maria de Burgundia, cu fiul său Maximilian. După Asediul de la Neuss (1474–75), el a avut succes și nunta dintre Maria și Maximilian a avut loc la 16 august 1477.

21 martie 2019

Cresc tarifele la corespondența internă

Cresc tarifele la corespondența internă. Din nou. Fără nici o păcăleală! Începând cu 1 aprilie 2019, Poșta Română s-a gândit să ne facă o bucurie de Paște și să crească tarifele la trimiterile poștale interne, după cum aflăm de pe site-ul companiei. Astfel corespondența simplă neprioritară de până în 50 de grame va fi tarifată cu 1,70 lei în loc de 1,50 lei cât e în prezent. Sunt foarte curios cum vom trimite vederile de Paște cu noile timbre care apar mâine care au nominalul de 1,50 lei. Personal n-am mai văzut timbre de 20 de bani de foarte-foarte mult timp. Sau această emisiune e dedicată doar pentru extern? Unde la 1,50 mai pui ceva (adică 3,50) să scoți de 5 să-i spui „fratelui tău de dincolo de gard”: „Paște fericit!”. Vorba unui prieten: „încă o dată se demonstrează buna comunicare între cei care prestează serviciul postal și cei care ar trebui, ca la cererea poștei, să tipărească timbre”. Zici că Poșta Română și Romfilatelia sunt ca șoarecele și pisica sau provin dintr-un film de cascadorii râsului.

Sfintele Paști 2019

Romfilatelia va pune în circulație vineri, 22 martie 2019, o nouă emisiune de timbre, ne informează compania printr-un comunicat de presă postat pe site-ul instituției.
Emisiunea tematică „Sfintele Paști 2019” este compusă din două mărci poștale cu valoarea nominală de 1,50 lei fiecare și o coliță dantelată a cărei marcă poștală are valoarea nominală de 28,50 lei.
Timbrele reproduc imagini care se regăsesc în lucrările Miscelaneu de cântări bisericești avându-i ca autori pe Mitrofan, Patriarhul Constantinopolului (306-314) și Grigorie Sinaitul (1255–1346), respectiv, Slujebnicul arhieresc al Mitropolitului Ștefan al Țării Românești (sec. XVII), aflate în patrimonul Bibliotecii Academiei Române.
Mărcile poștale reproduc scenele Răstignirii și respectiv Învierii lui Iisus Hristos, imaginate în desene realizate de scriitorii și ilustratorii filelor lucrărilor amintite.
Colita dantelată a emisiunii reproduce integral imaginea filei 44 din Slujebnic unde este redată scena Răstignirii lui Iisus Hristos.
Pe plicul prima zi a emisiunii este redată letrina ornată Cina cea de Taină, iar în registrul inferior sunt ilustrate: Crucea Răstignirii, Mironosițele la mormântul gol, Învierea, Înălțarea, Sfânta Treime, a doua venire a lui Iisus, elementele fiind preluate din lucrarea menționată anterior, respectiv, Slujebnicul arhieresc al Mitropolitului Ștefan al Țării Românești (sec. XVII).
Ca forme de machetare au fost folosite coala de 28 timbre, minicoala de 8 timbre + 1 vinietă, blocul special de 2 timbre (seria dantelată a emisiunii, alături de coliţa dantelată), blocul special de 2 timbre nedantelate (seria emisiunii), coliţă dantelată și file cu format special cu timbru perforat inserate în albumul filatelic.

Ziua Internațională a Poeziei

Ziua Internațională a Poeziei este pe data de 21 martie și este declarată de UNESCO, începând din anul 1999, drept o recunoaștere a faptului că oamenii de litere și de cultură, poeții și scriitorii din întreaga lume și-au adus o contribuție remarcabilă la îmbogățirea culturii și spiritualității universale. De asemenea, „Ziua internațională a poeziei” urmărește să susțină creația poetică, stabilirea unui dialog între poezie și alte genuri ale creației, editarea și promovarea poeziei ca artă deschisă oamenilor.
Primele manifestări dedicate „Zilei internaționale a poeziei” în România sunt legate de Fundația Culturală „Orient Latin” si de Asociația Culturală ADSUM care organizează, separat, din anul 2005 respectiv 2008, spectacole pentru marcarea acestui moment. Spectacolele Asociației Culturale ADSUM încep la Palatul Suțu, iar anii următori (până în 2012 inclusiv) manifestările capătă amploare fiind găzduite de Biblioteca Națională a României și Palatul Național al Copiilor. După anul 2009 ideea de a organiza manifestări dedicate „Zilei internaționale a poeziei” este preluată de tot mai multe asociații culturale, ligi și alte societăți ale scriitorilor din România.

20 martie 2019

85 de ani de la nașterea scriitorului australian David Malouf

David George Joseph Malouf (născut la Brisbane în  20 martie 1934) este considerat drept unul dintre cei mai buni scriitori australieni contemporani. A studiat la Brisbane Grammar School și la University of Queensland. Familia tatălui său a emigrat din Liban în anii 1880, iar familia mamei sale a venit de la Londra cu puțin înainte de primul război mondial. După ce a predat doi ani la catedra de engleză de la University of Queensland, a trăit în Europa între 1959-1968, s-a intors în Australia, predând din nou literatura engleză, de astă dată la University of Sydney (1968-1977), apoi a decis să se dedice în exclusivitate scrisului, locuind mai mulți ani în Toscana. Din 1985 trăiește din nou în Australia. Printre romanele sale se număra Johnno (1975), An Imaginary Life (1978), Harland's Half Acre (1984), The Great World (1990) – pentru care a obținut Commonwealth Writers Prize și Prix Femina Etranger în 1991 –, Remembering Babylon (1993) – nominalizat în 1993 pentru Booker Prize. A scris de asemenea șase volume de poezie și trei librete de operă.

19 martie 2019

De la locomotiva cu abur la cea electrică, ediția a II-a

După patru ani, colecționarul Leonard Alexandru Pop (membru AFFR), revine cu expoziția tematică „De la locomotiva cu abur la cea electrică”, ajunsă acum la cea de a II-a ediție. De data aceasta el a renunțat la mixul de piese filatelice (timbre, cărți poștale, plicuri filatelice, vederi și plicuri prima zi) și a decis să ofere publicului o selecție de cărți poștale ilustrate cu tematică feroviară pe care le-a primit prin platforma Postcrossing sau pe care le-a realizat pentru blogul Jurnalul filatelic.
Expoziția este cuprinsă în cadrul evenimentelor prilejuite de aniversarea a „50 de ani de învățământ superior tehnic în Baia Mare” care se desfășoară la începutul lunii aprilie în cadrul Centrului Universitar Nord din Baia Mare - expozantul fiind chiar el unul dintre absolvenții învățământului superior tehnic băimărean.
Cei interesați pot admira expoziția în zona expozițională situată în holul de la etajul I din str. dr. Victor Babeș 62/A a Universității Tehnice.
La final, dacă v-a plăcut expoziția, autorul vă invită să-i trimiteți o vedere oricând aveți ocazia.

160 de ani de când a avut loc, la Paris, premiera operei „Faust” de Charles Gounod

Faust este o operă în cinci acte (7 tablouri). Muzica este compusă de Charles Gounod pe un libret de Jules Barbier și Michel Carre (după drama „Faust” a lui Johann Wolfgang von Goethe).
Premiera operei a avut loc la 19 martie 1859, la „Théâtre Lyrique” din Paris.
Durata operei: cca 3 ore.
Charles Gounod a mai compus numeroase lucrări vocale, instrumentale și simfonice, precum și compoziții religioase, fiind și un scriitor talentat (studiu de muzicologie asupra operei "Don Giovanni" de Wolfgang Amadeus Mozart și cartea autobiografică "Memoriile unui artist").
Dintre lucrările sale vocale se remarcă geniala compoziție „Ave Maria”, o melodie suavă, suprapusă primului Preludiu din "Clavecinul bine temperat" de Johann Sebastian Bach.

18 martie 2019

55 de ani de la moartea matematicianului american Norbert Wiener

Norbert Wiener (n. 26 noiembrie 1894 în Columbia, Missouri - d. 18 martie 1964 în Stockholm) a fost un matematician american. Wiener este recunoscut ca întemeietorul ciberneticii, principiul de bază fiind descris în opera sa Cybernetics or Control and Communication in the Animal and the Machine (1948).
Norbert s-a născut în Columbia, fiind fiul lui Leo și Bertha Wiener. Tatăl lui era profesor de limbi slave la Universitatea Havard. Fiind considerat ca un copil minune, Norbert Wiener a fost crescut acasă, fiind interesat din copilărie de limbi străine.
Pe lângă aceste preocupări lingvistice, avea și talente tehnice. În anul 1903 începe școala superioară Ayer High School pe care o va absolvit în 1906. În septembrie 1906, la vârsta de 11 ani începe să studieze matematica la colegiul Tufts College, pe care îl termină în 1909. În același an începe să studieze în Havard unde studiază zoologie, dar apoi schimbă obiectul și locul de studiu pentru ca în 1910 să studieze filozofia la Cornell University. Se va reîntoarce la Havard unde încheie studiile cu o disertație despre logica matematică.
După Havard urmeză o perioadă de audieri și studii, participând la cursurile lui Bertrand Russell și Godfrey Harold Hardy la Cambridge, Anglia. În anul 1914 se găsește la Göttingen urmând cursurile lui David Hilbert și Edmund Landau, fiind puternic influențat de ideile lui Max Born și Werner Heisenberg.
Între anii 1915 - 1916 predă filozofie la Havard, lucrează pentru firma americană General Electric și contribuie la întregirea enciclopediei "Encyclopedia Americana". Mai târziu, face studii de balistică în domeniul militar la Aberdeen Proving Ground, Maryland, unde rămâne până la sfârșitul războiului. După primul război mondial urmează o perioadă când predă matematica la Massachusetts Institute of Technology (arhicunoscut sub acronimul MIT) din aceeași localitate Cambridge, Massachusetts, sediul a două prestigioase instituții de învățământ superior, Harvard University și MIT.
Numele lui Wiener apare frecvent și în context cu dezvoltarea calculatoarelor, unde are contribuții importante. In 1940 găsește o soluție pentru rezolvarea parțială a ecuațiilor diferențiale. Cu toate contribuțiile lui deosebit de importante Wiener rămâne un om modest.

17 martie 2019

100 de ani de la nașterea cântărețului american Nat King Cole

Nat King Cole (n. Nathaniel Adams Coles la 17 martie 1919 - d. 15 februarie 1965 ) a fost un pianist, compozitor, interpret de jazz, cântăreț și actor de film american.
Născut în 1919, și-a alcătuit prima formație de jazz în liceu. Treptat, a devenit unul din cei mai cunoscuți și mai populari cântăreți ai vremii. A realizat numeroase lucruri în folosul comunității afro-americane din SUA, în acea vreme discriminarea fiind încă acceptată. A fost primul afro-american (negru) care a avut propriul show la radio și, apoi, propriul show la televiziune.

16 martie 2019

230 de ani de la nașterea fizicianului german Georg Simon Ohm

Georg Simon Ohm (n. 16 martie 1789, Erlangen – d. 6 iulie 1854, München) a fost un fizician și educator german. Încă de la începutul carierei sale didactice, ca profesor de liceu, Ohm a studiat pila voltaică inventată de contele italian Alessandro Volta. Folosind echipament creat de el însuși, fizicianul german a descoperit proporționalitatea dintre diferența de potențial, intensitatea curentului electric și rezistența electrică care a devenit cunoscută în lumea științifică începând cu 1826 și până azi ca legea conducției electrice, dar mai ales ca legea lui Ohm.
Ulterior, devenit profesor la Universitatea din Nürnberg, Ohm a adus și alte contribuții la dezvoltarea fizicii, dintre care legea acustică Ohm, propusă în 1843, cunoscută ca teoria sirenelor, și interferența luminii polarizate în cristale (1854) sunt cele mai semnificative.
Printre multe contribuții remarcabile, trebuie menționate definirea cu adevărat științifică a fenomenelor electrocinetice, compararea curentului electric cu debitul unui fluid, a diferenței de potențial ca o diferență de nivel și definirea exactă a sarcinii electrice, a intensității curentului electric și a tensiunii electromotoare.
Georgh Simon Ohm a rămas cunoscut în fizică și datorită faptului că unitatea de măsură a rezistenței electrice îi poartă numele, numindu-se ohm.

15 martie 2019

2063 de ani de când împăratul roman Iuliu Cezar a fost asasinat de Marcus Brutus, Decimus Brutus și alți câțiva senatori romani

Gaius Iulius Caesar (n. 13 iulie, ca. 100 î.Hr. – d. 15 martie, 44 î.Hr.) a fost un lider politic și militar roman și una dintre cele mai influente și mai controversate personalități din istorie. Rolul său a fost esențial în instaurarea dictaturii la Roma, lichidarea democrației Republicii și instaurarea Imperiului Roman. A provocat războaie de cucerire fără acceptul senatului roman. Cucerirea Galiei, plănuită de Cezar, a inclus sub dominația romană teritorii până la Oceanul Atlantic. În anul 55 î.Hr. Cezar a lansat prima invazie romană în Marea Britanie.
Locul de întrunire a Senatului roman era, conform tradiției, în Curia Hostilia, a cărui reparație fusese recent terminată după incendiile ce o distruseseră în anii precedenți, dar Senatul a abandonat-o pentru o casă nouă, aflată în construcție. Astfel că Cezar a convocat Senatul în Theatrum Pompeium (construit de către Pompei), la Idele lui Marte, pe 15 martie 44 î.Hr.. Cu puține zile în urmă, un prezicător îi spusese lui Cezar: „Ferește-te de Idele lui Marte“. În ziua întrunirii Senatului, Cezar a fost atacat și înjunghiat de moarte de către un grup de senatori, care se intitulau Liberatorii (Liberatores); aceștia și-au justificat acțiunea spunând că au comis tiranicid, nu crimă, apărând Republica de ambițiile monarhale pretinse de Cezar. Printre asasinii care s-au închis în Templul lui Jupiter se aflau Gaius Trebonius, Decimus Junius Brutus, Marcus Junius Brutus și Gaius Cassius Longinus; Cezar le grațiase majoritatea crimelor și chiar îi avansase în carieră. Marcus Brutus era un văr îndepărtat al lui Cezar și fusese numit ca unul dintre moștenitorii săi testamentari. De asemenea, se speculează că Marcus Brutus era fiul nelegitim al lui Cezar, din moment ce acesta avusese o aventură cu Servilia Caepionis, mama lui Brutus; însă Cezar avea doar cincisprezece ani la data nașterii lui Brutus. Cezar a primit 23 de lovituri(conform altora chiar 35), care variau între superficiale și mortale și, ironia sortii, s-a prăbușit la picioarele unei statui a fostului său prieten, devenit rival, Pompei cel Mare. Pompei fusese recent deificat de către Senat, unele relatări spunând că Cezar s-a rugat la Pompei în timp ce murea. Ultimele sale cuvinte au fost relatate în diferite feluri, precum: „Chiar și tu, fiul meu?“ – din Suetonius; „Și tu, Brutus, fiul meu!“ – o traducere latină modernă a unui citat grecesc din Suetonius sau „Chiar (și) tu, Brutus?“ – din piesa lui Shakespeare, Iulius Cezar.

14 martie 2019

Ziua păsărilor - Caprimulg

Asociația Filateliștilor din Sibiu a realizat o frumoasă ștampilă ocazională cu legenda „Ziua păsărilor - Caprimulg”.  Ea va fi aplicată pe corespondența expediată luni, 01.04.2019, de la Oficiul Poștal nr. 1 din Sibiu - cod poștal 550450.
Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu ștampila prezentată.

140 de ani de la nașterea lui Albert Einstein, fizician americano-elvețian de etnie evreiască, laureat al Premiului Nobel pentru fizică

Albert Einstein (n. 14 martie 1879, Ulm – d. 18 aprilie 1955, Princeton) a fost un fizician teoretician de etnie evreiască, născut în Germania, apatrid din 1896, elvețian din 1899, emigrat în 1933 în SUA, naturalizat american în 1940, profesor universitar la Berlin și Princeton. A fost autorul teoriei relativității și unul dintre cei mai străluciți oameni de știință ai omenirii.
În 1921 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Fizică.
Cele mai multe dintre contribuțiile sale în fizică sunt legate de teoria relativității restrânse (1905), care unesc mecanica cu electromagnetismul, și de teoria relativității generalizate (1915) care extinde principiul relativității mișcării neuniforme, elaborând o nouă teorie a gravitației.
Alte contribuții ale sale includ cosmologia relativistă, teoria capilarității, probleme clasice ale mecanicii statistice cu aplicații în mecanica cuantică, explicarea mișcării browniene a moleculelor, probabilitatea tranziției atomice, teoria cuantelor pentru gazul monoatomic, proprietățile termice ale luminii (al căror studiu a condus la elaborarea teoriei fotonice), teoria radiației (ce include emisia stimulată), teoria câmpurilor unitară și geometrizarea fizicii.
Cea mai cunoscută formulă a lui Einstein este E=mc² , care cuantifică energia disponibilă a materiei. Pe această formulă se bazează atomistica, secțiunea din fizică care studiază energia nucleară.
Einstein nu s-a manifestat doar în domeniul științei. A fost un activ militant al păcii și susținător al cauzei poporului evreu căruia îi aparținea.
Einstein a publicat peste 300 de lucrări științifice și peste 150 în alte domenii.

13 martie 2019

Cecilia Cuțescu-Storck, 140 de ani de la naștere

Emisiunea de mărci poștale „Cecilia Cuțescu-Storck, 140 de ani de la naștere”, pe care Romfilatelia o introduce în circulație, joi, 14 martie a.c., este dedicată celebrării vieții și personalității primei profesoare de arte decorative din România, remarcată și ca prima femeie profesor la o universitate de artă de stat din Europa.
A văzut lumina zilei la data de 14 martie 1879, în localitatea Câineni, jud. Vâlcea. Artista fost adoptată de bunicii Constantin și Elena Cuțescu, locuind împreună cu ei la Predeal. După absolvirea cursurilor primare, la București, se înscrie la Academia de Arte Frumoase.
Pe timbrul emisiunii cu valoarea de 5 lei este ilustrat autoportretul Ceciliei Cuțescu-Storck. Acesta poate fi datat în jurul anului 1930, când artista se afla în plină maturitate şi la apogeul carierei sale. Desenul este o lucrare foarte preţioasă şi rară pentru că pictoriţei nu-i plăcea de obicei să se autoreprezinte. Schiţa este însă semnată ceea ce demonstrează că, de această dată, Cecilia Cuţescu-Storck a fost mulţumită de rezultatul muncii sale.
Colița dantelată, cu valoarea de 28,50 lei, prezintă în timbru, portretul acesteia, alături de o serie de opere realizate de aceasta. Portretul Ceciliei Cuţescu-Storck realizat de către soţul său, sculptorul Frederic Storck, o reprezintă pe artistă la tinereţe. Este o lucrare care reflectă frumuseţea şi senzualitatea femeii-muză dar şi determinarea şi forţa acesteia, chipul ei fiind cioplit într-un bloc masiv de marmură, portretul având un fundal brut, foarte puţin prelucrat.
Pe plicul prima zi a emisiunii este ilustrat un detaliu din spațiul de expunere al Muzeului Frederick Storck și Cecilia Cuțescu-Storck.
Emisiunea este machetată în coli de 40 timbre și minicoală de 8 timbre cu 1 vinietă.

Vizita Sfântului Părinte Papa Francisc în România

Asociația Filateliștilor din județul Caraș-Severin a realizat o serie de șașe ștampile ocazionale cu prilejul vizitei Sfântului Părinte Papa Francisc în România. Ștampilele se vor aplica pe corespondența expediată de la Oficiul Poștal nr. 1 din Reșița - - cod postal 320240, după cum urmează:
-  joi, 30.05.2019: „Vizita Sfântului Părinte Papa Francisc în România - Să mergem împreună!” și „Vizita Sfântului Părinte Papa Francisc la București, 31.05.2019”
-  vineri, 31.05.2019: „Vizita Sfântului Părinte Papa Francisc la Iași, 01.06.2019”
-  sâmbătă, 01.06.2019: „Vizita Sfântului Părinte Papa Francisc la Șumleul Ciuc”
-  luni, 03.06.2019: „Vizita Sfântului Părinte Papa Francisc la Blaj, 02.06.2019”
- marți, 04.06.2019: „Vizita Sfantului Părinte Papa Francisc în România”.
Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu una dintre ștampilele prezentate.
 

112 ani de la nașterea eseistului român Mircea Eliade

Mircea Eliade (n. 13 martie 1907, București – d. 22 aprilie 1986, Chicago) a fost istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filosof și profesor român la Universitatea din Chicago, din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetățean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor. Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică variată. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite. Este membru post-mortem al Academiei Române (din 1990).
Născut în București, a fost fiul lui Gheorghe Eliade (al cărui nume original fusese Ieremia) și al Jeanei. A avut o soră, Corina, mama semioticianului Sorin Alexandrescu.
Familia s-a mutat între Tecuci și București, în ultimă instanță, stabilindu-se în capitală în 1914, și și-a achiziționat o casă pe strada Melodiei (actualmente str. Radu Cristian la nr.1), în apropiere de Piața Rosetti, unde Mircea Eliade a locuit până târziu în adolescență.
După terminarea învățământului primar la școala de pe strada Mântuleasa, Eliade a devenit elev al Colegiului Spiru Haret fiind coleg cu Arșavir Acterian, Haig Acterian, Petre Viforeanu, Constantin Noica și Barbu Brezianu. A publicat la Revista Vlăstarul.
A devenit apoi interesat de științele naturii și de chimie, ca și de ocultism, și a scris piese scurte pe subiecte entomologice. În ciuda tatălui său care era îngrijorat de faptul că-și pune în pericol vederea și așa slabă, Eliade citește cu pasiune. Unul dintre autorii preferați este Honoré de Balzac. Eliade face cunoștință cu nuvelele lui Giovanni Papini și cu studiile social-antropologice ale lui James George Frazer.
Interesul față de cei doi scriitori l-a dus la învățarea limbilor italiană și engleză; în particular începe să studieze persana și ebraica. Este interesat de filosofie și studiază lucrările lui Vasile Conta, Marcus Aurelius și Epictet, citește lucrări de istorie și în special pe Nicolae Iorga și B.P Hasdeu. Prima sa opera a fost publicată în 1921 Inamicul viermelui de mătase urmată de Cum am găsit piatra filosofală. Patru ani mai târziu, Eliade încheie munca la volumul său de debut, volum autobiografic, Romanul Adolescentului Miop.

12 martie 2019

Ziua Mondială a Mediului

Societatea Română de Maximafilie „Dr. Valeriu Neaga” a realizat o frumoasă ștampilă ocazională cu legenda „Rezervația Biosferei Delta Dunării - Ziua Mondială a Mediului - Pelican creț”.  Ea va fi aplicată pe corespondența expediată miercuri, 05.06.2019, de la Oficiul Poștal nr. 1 din Tulcea - cod poștal 820250.
Pe o altă ștampilă ocazională, care va oblitera corespondența expediată de la Oficiul Poștal Nalbant Ag.TL - cod poștal 827160, este machetată cu imaginea păsării ogorului - Burhinus oedicnemus.
Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu ștampila prezentată.

Ziua Europeană a Parcurilor

Societatea Română de Maximafilie „Dr. Valeriu Neaga” a realizat o frumoasă ștampilă ocazională cu legenda „Parcul Național Retezat - Ziua Europeană a Parcurilor - Acvila de munte”.  Ea va fi aplicată pe corespondența expediată vineri, 24.05.2019, de la Oficiul Poștal Uricani - cod poștal 336100.
O altă ștampilă realizată tot cu prilejul Zilei Europeane a Parcurilor poartă macheta unui Codalb. Ea va fi aplicată tot vineri, 24.05.2019, de data aceasta pe corespondența expediată de la Oficiul Poștal Crișan Ag. TL - cod poștal 827060.
Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu ștampila prezentată.

1 aprilie 2019 - Ziua Cormoranului Mic

Societatea Română de Maximafilie „Dr. Valeriu Neaga” a realizat o frumoasă ștampilă ocazională cu legenda „Rezervația Biosferei Delta Dunării - Ziua păsărilor - Cormoranul mic”.  Ea va fi aplicată pe corespondența expediată luni, 01.04.2019, de la O.P. Pardina Ag. TL - cod poștal 827180.
Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu ștampila prezentată.

Anton-Francisc Thomani - Mărcile poștale românești din perioada 1903 - 2018 cu tematică feroviară

Ziua Feroviarilor

Federația Filatelică Română, prin intermediul machetatorului ing. Lorincz Tiberiu, a realizat o frumoasă ștampilă ocazională cu legenda „23 aprilie - ZIUA FEROVIARILOR - Calea ferată Adjud - Palanca”, ne informează Poșta Română printr-o informare din data de 11 martie postată pe site-ul companiei.   Ea   va fi aplicată pe corespondența expediată marti, 23.04.2019, de la O.P. Adjud - cod poștal 625100.
Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu ștampila prezentată.

80 de ani de la inaugurarea liniei de cale ferată Babadag - Tulcea

Luni, 11 martie, pe site-ul Poștei Române a apărut informația că Federația Filatelică Română, prin intermediul machetatorului ing. Lorincz Tiberiu, a realizat o frumoasă ștampilă ocazională cu legenda „Calea ferată Babadag - Tulcea inaugurată la 25.03.1939”.   Ea   va fi aplicată pe corespondența expediată luni, 25.03.2019, de la O.P. 1 din Tulcea - cod poștal 820250.
Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu ștampila prezentată.

Expoziția filatelică Națională „Natura 2019”

Asociația Filatelică Timișoara împreună cu Direcția Silvică Timiș vă invită să participați la vernisajul expoziției filatelice „Natura 2019”, care va avea loc luni, 18 martie 2019, ora 12, în sala de expoziții de la Cercul Militar Central Timișoara. Președintele AFT dr. ing. Marius Muntean ne asigură că „se vor putea vedea exponate prezentând: fauna pe cale de dispariție, cai, dinozauri, câini de vânătoare, crini, ciuperci, papagali, veverite... timbre, maxime, întreguri poștale bineînțeles”.
Mult succes organizatorilor și vă invităm pe toți să vizitați expoziția.

20 de ani de la moartea violonistului Yehudi Menuhin

Sir Yehudi Menuhin (n. 22 aprilie 1916, New York - d. 12 martie 1999, Berlin) a fost un celebru violonist și dirijor american, descendent al unei familii de evrei emigrați din Rusia. Pe lângă cetățenia americană, a dobândit ulterior și cetățenie elvețiană (1970) și britanică (1985), fiind înnobilat în Marea Britanie cu titlul de Lord Menuhin of Stoke d'Abernon. Sir Yehudi Menuhin a avut una din cele mai lungi și prestigioase cariere muzicale ale secolului al XX-lea.
În 1927 Yehudi Menuhin a venit în România, la vila Luminiș, locuința din Sinaia a lui George Enescu, pentru a lua de la acesta primele lecții de vioară.
În tinerețe, Yehudi Menuhin a plecat la Paris pentru a studia vioara cu George Enescu. O prietenie profundă i-a legat pe cei doi până la moartea lui Enescu, în 1955.

11 martie 2019

120 de ani de la nașterea Regelui Frederick al IX-lea al Danemarcei

Frederic al IX-lea (11 martie 1899 – 14 ianuarie 1972) a fost rege al Danemarcei din 20 aprilie 1947 până la moarte sa. A fost fiul regelui Christian al X-lea al Danemarcei și al reginei Alexandrine, născută ducesă de Mecklenburg.
Prințul Frederic s-a născut la 11 martie 1899 la Palatul Sorgenfri în Kongens Lyngby în timpul domniei străbunicului său regele Christian al IX-lea. Tatăl său a fost Prințul Christian al Danemarcei (mai târziu regele Christian al X-lea), fiul cel mare al Prințului Moștenitor Frederic și al soției acestuia, Prințesa Louise a Suediei (mai târziu regele Frederic al VIII-lea și regina Louise). Mama sa a fost Alexandrine de Mecklenburg-Schwerin, fiica lui Frederic Francisc al III-lea, Mare Duce de Mecklenburg-Schwerin și a Marii Ducese Anastasia Mikhailovna a Rusiei.
A fost botezat la Palatul Sorgenfri la 9 aprilie 1899. Micul prinț a avut 21 de nași; printre ei străbunicul său Christian al IX-lea al Danemarcei, Nicolae al II-lea al Rusiei, George I al Greciei, Oscar al II-lea al Suediei, bunicul său Prințul Moștenitor Frederic al Danemarcei, Prințul de Wales (mai târziu regele Edward al VII-lea al Reagtului Unit) și unchiul său Frederic Francisc al IV-lea, Mare Duce de Mecklenburg-Schwerin.
Singurul frate al lui Frederic, Knud, s-a născut la un an după Frederic.

10 martie 2019

45 de ani de când echipa de handbal masculin a României a câștigat campionatul mondial după ce a învins în finală echipa RDG-ului cu scorul de 14 - 12 și a devenit pentru a patra oară campioană mondială

Campionatul Mondial de Handbal Masculin este organizat de Federația Internațională de Handbal începând cu anul 1938.
Primul Campionat Mondial a avut loc în Germania în 1938, care implică patru echipe din Europa. De-a lungul istoriei lor, Campionatul Mondial a fost dominată de echipe europene, orice medalie a fost încă să fie câștigată de non-europeni.
De-a lungul anilor, organizarea Campionatelor Mondiale s-a schimbat. Inițial, au existat jocuri de grup, atât în rundele preliminare și principalele, dar mai recent un sistem knock-out a fost aplicată după runda preliminară.
A 8-a ediție a Campionatului Mondial de Handbal Masculin s-a desfășurat în perioada 28 februarie-10 martie 1974 în RDG. Echipa României a câștigat campionatul după ce a învins în finală echipa RDG-ului cu scorul de 14 - 12 și a devenit pentru a patra oară campioană mondială.

09 martie 2019

565 de ani de la nașterea exploratorului italian Amerigo Vespucci

Amerigo Vespucci (n. 9 martie 1454, Florența, Italia, d. 22 februarie 1512, Spania) a fost unul dintre cei mai mari navigatori.
A fost al treilea copil al lui Nastagio Vespucci, notar, și al Lisei de Giovanni. Familia Vespucci era una dintre cele mai culte și mai respectate familii de aristocrați din Florența. Pentru a demonstra statutul familiei sale, în 1472, tatăl lui Amerigo a dat ordin să se picteze pe unul dintre zidurile unei biserici construite de un alt membru al familiei Vespucci în 1383, portretul familiei sale.
Amerigo a fost foarte mult influențat de unchiul său Giorgio Vespucci. Giorgio colecta manuscrise și deținea o bibliotecă pe care mai târziu a dăruit-o familiei Medici, conducătoarea Florenței. Cu un an înainte ca Amerigo să se nască Giorgio construiește o școală la mănăstirea sa din San Marco. Atunci când Amerigo împlinește vârsta de 8 ani Giorgio moare. Giorgio a văzut în Amerigo salvarea familiei Vespucci ce se destrăma.
Învățând cu unchiul său Amerigo a făcut o pasiune pentru Dante Alighieri și pentru Virgiliu. Unchiul său l-a inițiat în psihologie dar mai ales în învățăturile lui Aristotel, ce includeau astronomia, cosmografia și geografia.
Tatăl lui Amerigo, Sir Nastagio, își făcuse planuri ca fiul său să intre în viața comercială. Nastagio s-a împotrivit trimiterii lui Amerigo la Universitatea din Pisa laolaltă cu alți oameni educați, ca Leonardo da Vinci. În schimb Amerigo a urmat cea mai renumită școală de geografie din Florența, Paolo Toscanelli (1397-1482). Toscanelli era cel mai mare cosmograf al timpului și de asemenea un mare colecționar și realizator de hărți.
Toscanelli avea aspirații să navigheze în vestul Indiilor, așa că este indiscutabil faptul că el, Toscanelli, este omul ce i-a implantat lui Amerigo ideea de a naviga spre vest.
Tatăl lui Amerigo a murit în aprilie 1478 și astfel Amerigo a devenit moștenitorul averii familiei sale.
A devenit managerul familiei Medici, și timp de 16 ani a încheiat contracte în numele acestora strângând și el foarte mulți bani. Se decide să părăsească Italia în favoarea Spaniei. În 1491 Spania devenise tărâmul aventurierilor și al oportuniștilor. În 1493 în Spania ajunge vestea că Cristofor Columb ajunsese în Indiile de vest.
Amerigo a continuat să fie comerciant în slujba familiei Medici și a stabilit foarte multe contacte în Spania.
În anul 1489 Vespucci transferă afacerea familiei Medici lui Gonzalo Berardi iar aceștia doi devin prieteni apropiați.
Vespucci devine din ce în ce mai interesat de călătoriile lui Columb. După mai multe încercări de a descoperi un pasaj către Asia, Vespucci își dă seama că trebuie să devină și el explorator, avea toate calitățile pentru a fi marinar.

08 martie 2019

140 de ani de la nașterea lui Otto Hahn, chimist german, laureat Nobel

Otto Hahn (n. 8 martie 1879 - d. 28 iulie 1968) a fost un chimist german, lider al cercetărilor în domeniul radiochimiei. Este considerat părintele chimiei nucleare. A obținut Premiul Nobel pentru Chimie (1944) pentru descoperirea fisiunii nucleare, proces care a fost exploatat ulterior în construcția reactorilor energetici nucleari și a armelor nucleare.
A fost ultimul președinte al Societății Kaiser Wilhelm în 1946 și președinte fondator al Societății Max Planck (1948-1960). Fiind un model de integritate și excelență academică, a devenit unul dintre cei mai influenți și respectați cetățeni ai Germaniei Federale de după cel de-al Doilea Război Mondial.
A fost un oponent al național-socialismului și a persecuției evreilor de către Partidul Nazist. Albert Einstein a scris că Otto Hahn a fost „unul dintre puținii care a stat în picioare și a făcut tot ce a putut în acești ani întunecați”. După cel de-al Doilea Război Mondial, Otto Hahn a devenit un militant împotriva utilizării energiei nucleare drept armă.

07 martie 2019

105 ani de când Prințul William de Wied ajunge în Albania pentru a-și începe domnia

Wilhelm de Wied (n. 26 martie 1876, Neuwied, Germania - d. 18 aprilie 1945, Predeal, România) a fost în 1914 timp de șase luni principele Albaniei.
Wilhelm s-a născut ca al treilea fiu a uneia dintre cele mai vechi familii nobiliare din Germania. Deținea în armata prusiană funcția de maestru de cavalerie în momentul în care a fost propus pentru funcția de principe al Albaniei de către mătușa sa, Elisabeta a României. Aceasta a insistat pe lângă Take Ionescu, prim-ministru al României, să fie propusă candidatura lui Wilhelm de Wied pentru funcția respectivă.
În 1913, după tratative și ezitări îndelungate, Marile Puteri decid înființarea unui stat albanez, pe care îl proclamase poporul albanez în urmă războaielor balcanice (sprijiniți fiind de Austro-Ungaria). Marile Puteri aveau însă îndoieli în legătură cu capacitatea poporului albanez de a se autoguverna și au hotărât să impună ele un șef de stat. La toate acestea se adăuga și opoziția Rusiei vizavi de crearea unui stat albanez, deoarece intenționa să îi înlesnească aliatului său tradițional, Serbia, un acces către Marea Adriatică prin teritoriul albanez. Marile Puteri s-au decis în final pentru un german protestant care era agreat și de către austro-ungari. Prin Wilhelm, Germania și Austro-Ungaria intenționau să saboteze încercările Italiei și a Serbiei de a căpăta influență politică în noul stat creat. La acestea se adăuga prezumția că un principe care nu aparține nici uneia din marile religii din Albania (islamul, ortodoxia și catolicismul) ar fi mai ușor acceptat de către populația, neexistând din partea sa vreo bănuială de părtinire pentru unul din cele trei grupuri religioase. După multe răzgândiri, Wilhelm de Wied acceptă funcția propusă. Astfel, în 1914 se deplasează 18 reprezentanți ai Albaniei la Neuwied, pentru a-i oferi, în cadrul ceremoniei din 21 februarie coroana Albaniei.
La data de 7 martie 1914, principele Wilhelm de Wied împreună cu soția sa, Sophie von Schönburg-Waldenburg, și cei doi copii ai lor, ajung în Durrës, unde era stabilită reședința sa. Poporul l-a întâmpinat plin de entuziasm. Statul care i-a fost încredințat era foarte sărac și dispunea de o infrastructură și un sistem administrativ extrem de modest. Condițiile care i-au fost oferite erau pentru nivelul Albaniei foarte luxoase, însă totuși foarte modeste comparativ cu alte reședințe ale monarhilor europeni sau cu castelul din care provenea Wilhelm. Era vorba de o casă cu două etaje, cu camere proprii amplasate în jurul unei curți interioare din centrul orașului. 
Wilhelm de Wied nu deținea multe cunoștințe despre statul și poporul care i-au fost încredințate, fiind nevoit să se bazeze pe consilieri. Nu a reușit să se impună vizavi de popor și de persoanele influente din Albania. Astfel, conflictul de influență dintre personalitățile albaneze și puterile străine (de care era dependent din punct de vedere financiar, politic și militar) s-a generalizat. În sud grecii încercau să capete o influență cât mai mare, unii albanezi puseseră ochii pe tronul lui Wilhelm de Wied, iar musulmanii din centrul țării au atacat capitala.
Izbucnirea Primul Război Mondial a complicat situația. În momentul părăsirii statului la 2 septembrie 1914, observatorii apreciază faptul că Wilhelm rezistase deja surprinzător de mult. Ulterior, prim-ministrul și episcopul albanez Fan Noli a declarat că singurul lucru pentru care ar putea fi criticat Wilhelm de Wied este faptul că nu a reușit să facă minuni. Wilhelm de Wied nu a abdicat niciodată din funcția de principe a Albaniei și a continuat să poarte acest titlu până la moartea sa. În 1917 a cerut repunerea sa în funcție. La acea dată lupta însă din nou în armata germană ca ofițer. Părăsește serviciul militar în aprilie 1918. În 1925 se stabilește împreună cu familia sa în România, unde și-a petrecut restul vieții. A murit în 1945 la Predeal. Mormântul său se află în incinta Bisericii Lutherane din București.

06 martie 2019

55 de ani de la decesul Regelui Paul I al Greciei

Paul I al Greciei (14 decembrie 1901 – 6 martie 1964) a fost rege al Greciei din 1947 până în 1964.
Din 1917 până în 1920 Paul a trăit în exil împreună cu tatăl său, Constantin I. Din 1923 până în 1935 și din nou din 1941 până în 1946, a trăit din nou în exil, de data asta împreună cu fratele său, George al II-lea. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când Grecia a fost sub ocupație germană, Paul împreună cu guvernul din exil au trăit la Londra și Cairo. Din Cairo trimitea mesaje poporului grec.
Paul s-a întors în Grecia în 1946. El a urcat pe tronul Greciei în 1947, după decesul fratelui său mai mare, George al II-lea, în timpul războiului civil grec. În 1947 n-a putut ajunge la nunta verișorului său primar Prințul Filip, Duce de Edinburgh cu viitoarea regină Elisabeta a II-a a Regatului Unit deoarece suferea de febră tifoidă.
În 1959, a suferit o operație de cataractă iar în 1963 o operație de apendicită. La sfârșitul lunii februarie 1964, a suferit o nouă operație pentru cancer la stomac și a murit o săptămână mai târziu la Atena.

05 martie 2019

485 de la moartea pictorului italian Antonio da Correggio

Antonio Allegri numit și Correggio (n. august 1489, Correggio - d. 5 martie 1534) a fost un pictor italian din perioada Renașterii, aparținând „școlii din Parma”.
Picturile sale, realizate cu o tehnică iluzionistă, constituie o punte între operele lui Andrea Mantegna din Mantova și arta Barocului. Creația lui servește ca inspirație multor artiști, de la reprezentanții manierismului până la stilul rococo din secolul al XVIII-lea.
În 1530, la numai doi ani de la moartea unchiului său Lorenzo - de care fusese foarte apropiat - moare soția sa, Girolama. Zdrobit de această lovitură a destinului, Correggio lasă neterminate câteva tablouri începute și se întoarce în orașul natal. Se bucură de o bună sănătate, nu se plânge de nimic, când, în urma unei „boili subite”, moare la 5 martie 1534. Este înmormântat în biserica San Francesco unde, deasupra altarului, se află tabloul „Madonna și Sfântul Francisc”, pictat cu exact douăzeci de ani mai înainte.

04 martie 2019

Personalităţi feminine româneşti în carte poştală şi filatelie

Încă din Paradis, EVA a stat alături de ADAM şi a demonstrat că are propria ei individualitate. În mod semnificativ o femeie a fost aleasă de Dumnezeu, să aducă pe fiul Lui pe pământ.
Când Dumnezeu a creat femeia a vrut ca să fie o fiinţă deosebită. I-a pus umeri puternici să poarte pe ei toată greutăţile acestei lumi. I-a dat forţă pentru a avea grijă de familie, i-a mai dat sensibilitate pentru a-şi iubi copiii cu dragoste necondiţionată.
Este delicată, e adevărat, dar Dumnezeu a făcut-o şi puternică. Nici nu ne putem închipui cât poate îndura sau realiza. A înzestrat-o şi cu forţa necesară de a-şi ajuta bărbatul în căderile sale şi a-i rămâne alături cu aceeaşi tărie.
Cu prilejul „Zilei femeii”, botoșăneanca Viorica Hrustovici organizează acestă frumoasă expoziție filatelico-cartofilă sub auspiciile Consiliului Județean Botoșani și a Muzeului Județean Botoșani. Autoarea speră (ca și noi de altfel) ca până vineri, 8 martie, să vadă lumina tiparului și minunata lucrare închinată femeii „Personalităţi feminine româneşti în carte poştală şi filatelie”, apărută la editura Geea. Iată și câteva dintre gândurile autoarei, acum în prag de sărbătoare:
„Când studiezi viaţa personalităţilor feminine reprezentate prin cartea poştală ilustrată sau în filatelie, pentru a alcătui un exponat, realizez că în viaţa de toate zilele, peste ani, am cunoscut multe modele feminine, care s-au evidenţiat de-a lungul carierii lor în cei 20, 30, sau 40 de ani şi care au contruibuit în educaţie, sănătate, justiţie, tehnică, sport.
Cunoscându-le mi-am dat seama că nu am făcut degeaba exponatele în filatelie şi cartofilie, prin care prezint personalităţi feminine de acum o sută de ani, şi pe cele de azi, (care sunt continuatoarele, pionierelor din toate domeniile de activitate).
Exponatele realizate cu material filatelic şi carte poştală sunt cu femei si despre femei şi prezintă viaţa de familie, femeia în societate, implicarea acesteia şi responsabilitatea socială şi politică. Aceste personalităţi feminine, sunt atent alese, ele evidenţiindu-se de-a lungul istoriei, în diverse domenii de activitate, cum ar fi: medicina, artele vizuale, literatura, cercetarea- ştiintifică, muzica, sportul, politica, juridica.
Scopul meu a fost să abordez aceasta temă frumoasă – Mişcarea de emancipare a femeii - cu un material generos în filatelie: timbre, coliţe, plicuri, maxime şi cărţi poştale. Acestea nu au doar valoare materială, ci reprezintă adevărate dovezi istorice ale implicării şi contribuţiei femeii la rezolvarea problemelor sociale şi a luptei sale pentru recunoaşterea drepturilor sale fireşti.
Exponatele mele au o temă interesantă privind istoria feminină, care permite să se scoată în evidenţă faptul că femeile au fost pioniere într-un domeniu sau altul, şi au dovedit că pot face aceleaşi lucruri ca şi bărbaţii. Nereuşita unora a fost provocarea pentru altele, încercând să dovedească că au aptitudini pentru orice meserie.”
Așadar iubitorii de frumos sunt așteptați vineri, la miezul zilei, la un  moment de sărbătoare în Botoșani!