Publicitate

duminică, 26 iulie 2020

145 de ani de la nașterea psihanalistului elvețian Carl Gustav Jung

Carl Gustav Jung (n. 26 iulie 1875, Keswil, cantonul Thurgau, Elveția – d. 6 iunie 1961, Küsnacht, Elveția) a fost medic, psiholog și psihiatru elvețian, fondatorul psihologiei analitice.
A făcut studii de medicină generală și psihiatrie la Basel, a fost profesor la Facultatea de Medicină din Zürich și medic-șef la clinica psihiatrică universitară Burgholzli. Este cu precădere interesat de psihoterapia clinică și, concomitent, de cercetarea experimentală și teoretică. Între 1907 și 1912 colaborează intens cu Freud, acesta având o influență decisivă asupra lui Jung. Este atras în special de cercetările acestuia legate de isterie și de vise. Ruptura cu Freud este marcată de apariția lucrării Wandlungen und Symbole der Libido (1912), în care Jung încearcă o lărgire a orizontului de interpretare freudian și o implicită critică a acestuia. Această ruptură îl va duce la elaborarea unui sistem propriu de interpretare psihanalitică, axat pe reintroducerea culturii ca dimensiune fundamentală a omului și pe un ansamblu de concepte noi, deduse din experiența clinică.
Între 1921 și 1938 întreprinde călătorii de studii în Africa de nord, în lumea arabă, la indienii pueblo din Arizona și India.
În 1935 este ales președinte al „Societății elvețiene pentru psihologie și domeniile conexe“.
În 1944 se creează la Basel catedra de „psihologie medicală“ al cărei titular este Jung. În 1948, la Zūrich, se înființează institutul Carl Gustav Jung, iar in 1958 „Societatea internațională de psihologie analitică“, având drept temă teoriile jungiene. Își petrece ultimii ani de viață la Bollingen, lângă Zūrich, unde își redactează memoriile. La câteva luni după moartea lui apare Erinnerungen, Träume, Gedanken (Amintiri, vise, reflecții) consemnate și editate de Aniela Jaffe.

luni, 6 iulie 2020

Cărți și timbre: Kéraban Încăpățânatul

Kéraban Încăpățânatul (în franceză Kéraban-le-Têtu) este un roman de aventuri scris de Jules Verne. Romanul a fost serializat în Magasin d'Éducation et de Récréation între 1 ianuarie și 15 octombrie 1883, fiind publicat apoi în volum pe 15 noiembrie același an.
Kéraban este un negustor turc care trăiește în Istanbul. Într-o zi, invitându-l pe partenerul său de afaceri olandez la cină în locuința sa situată de cealaltă parte a strâmtorii Bosfor, află că s-a instituit un impozit pentru fiecare traversare cu barca a strâmtorii. Ultragiat de o asemenea decizie, Kéraban refuză să plătească impozitul și alege în schimb să înconjoare Marea Neagră pentru a ajunge la locuința sa.
După ce supraviețuiește atacului unor mistreți, grupul ajunge la Odesa. Aici, Kéraban îl vizitează pe nepotul lui, Ahmet, care este pe punctul de a se căsători cu Amasia, fiica bancherului Selim. Kéraban îl roagă pe Ahmet să-l însoțească la Scutari, dar, la scurt timp după plecarea lor, Amasia este răpită de căpitanul Yarhud. La granița dintre Rusia și Turcia călătorii descoperă că linia de cale ferată a fost distrusă, dar Kéraban reușește să traverseze folosind căruțe.
În apropierea unui far, Ahmet salvează două femei care supraviețuiseră unui naufragiu. Una dintre ele este Amasia, pe care Yarhud o furase pentru a o duce într-un caravanserai. Grupul îi demască pe răpitori și, în continuare, îl angajează ca ghid pe Scarpante, fără a ști că acesta este un bandit. Ghidul îi convinge să părăsească ruta de coastă și să se avânte prin munții din Anatolia. Acolo, grupul este atacat noaptea de bandiți, dar reușește să scape, omorându-i în conflict pe Yarhud și Scarpante.
Ajuns înapoi în Istanbul, Kéraban află că nunta dintre Ahmet și Amasia poate avea loc doar în partea europeană a orașului. Din nou, refuză să plătească taxa pentru traversarea cu barca a Bosforului, folosind în schimb o roabă împinsă pe deasupra apei, pe o frânghie lungă de 1.300 de metri. Nunta are loc, spre bucura tuturor, iar partenerul olandez al lui Kéraban primește plăcuta veste că soția sa - despre care credea că murise - trăiește și vine să îl viziteze. 
Marca poștală aleasă (CMPR #6105, Michel #RO 5922, Stamp Number #RO 4718, Stanley Gibbons #RO 6504, WADP Numbering System - WNS #RO025.05) care face referire la acest roman este cap de serie al emisiunii „Centenarul Jules Verne” (LP #1678) apărut pe data de 29 martie 2005.


20 de ani de la moartea pianistului Władysław Szpilman

Wladyslaw Szpilman (n. 5 decembrie 1911, Sosnowiec, Polonia, Imperiul Rus (acum Sosnowiec, Slaskie, Polonia); d. 6 iulie 2000, Varșovia, Polonia) a fost un pianist evreu din Polonia. Supraviețuitor al Holocaustului, viața sa a constituit subiect al filmului Pianistul din 2002.
După terminarea școlii a mers la Varșovia pentru a studia muzica (pian) la Școala de Muzică Chopin, unde îi este profesor Jozef Smidowicz, și mai târziu profesorului Aleksander Michalowski. În 1931 pleacă la Berlin, la Academia de Muzică, unde îi este profesor Leonid Kreutzer și Arthur Schnabel (pian) și profesorul Franz Schereker (compoziție). În acest timp el a scris mai multe lucrări pentru pian și vioară. În anul 1935 Szpilman lucrează pentru „Polish Radio”, unde, exceptând perioada războiului, a lucrat până în 1963. În 1946 a publicat cartea sa „Death of a City”, unde și-a publicat memoriile din perioada 1939-1945. Din 1945, Szpilman a fost solist într-o formație și a avut concerte în Polonia, Europa și America. El și Bronislaw Gimpel au format un duet pentru pian, având un mare succes în anii 1932. Până în anul 1987 el a avut peste 2,500 concerte în toată lumea, cu excepția Australiei. În 1936 el și-a început, de asemenea, și cariera de compozitor de muzică, având peste 500 de melodii. În anul 1955 a primit premiul Uniunii Compozitorilor Polonezi.
De asemenea el a scris nenumărate piese orchestrale, muzică pentru teatru, muzică pentru copii, precum și muzică pentru film: „Wrzos” (1937), „Dr. Murek” ( 1939), „Pokoj Zwyciezy Swiat” (1950), „Call My Wife” (1957), și altele. În aprilie 1988 cartea lui, „Death of the City”, este publicată de editura germană ECON Verlag, cu comentarii de la un celebru scriitor și poet german: Wolf Biermann. Wladyslaw Szpilman moare la 6 iulie 2000, la Varșovia, Polonia la vârsta de 88 de ani.



duminică, 5 iulie 2020

Cărți și timbre: Claudius Bombarnac

Claudius Bombarnac este un roman de Jules Verne apărut în 1892. El a fost serializat în revista Le Soleil între 10 octombrie și 7 decembrie, apoi în volum pe 21 noiembrie același an.
Reporterul Claudius Bombarnac este însărcinat de publicația Secolul XX să urmărească traseul trenului Marele Transasiatic, care leagă Uzun Ada, Turkestan și Peking. În această călătorie el este însoțit de o serie de personaje interesante, printre care unul care încearcă să bată recordul de viteză la înconjurul Pământului și un pasager clandestin.
Claudius speră că unul dintre indivizii care îl însoțesc va deveni eroul relatării sale, așa încât articolul său să nu fie doar un jurnal de călătorie plicticos. 
El nu este deloc dezamăgit atunci când trenului i se alătură un vagon special păzit de trupe înarmate, despre care se spune că transportă rămășițele unui mare mandarin. Marele mandarin se dovedește a fi un important transport de marfă plecat din Persia către China. Din nefericire însă, trenul este nevoit să călătorească printr-o mare parte a Chinei care este controlată de hoți fără scrupule.
Înainte de sfârșitul călătoriei sale, Claudius își găsește eroul. 
Marca poștală (CMPR #6104, Michel #RO 5921, Stamp Number #RO 4717, Stanley Gibbons #RO 6503, WADP Numbering System - WNS #RO024.05) care face trimitere la romanul nostru a fost emisă în anul 2005 și are valoarea nominală de 47.000 lei.


140 de ani de la nașterea actorului de revistă Constantin Tănase

Constantin Tănase (n. 5 iulie 1880, Vaslui, România – d. 29 august 1945, București, România) a fost un actor român de scenă și de vodevil, celebru cupletist și o figură cheie în teatrul de revistă românesc.
S-a născut într-o familie modestă (tatăl, Ion Tănase, era laborant de farmacie), într-o casă țărănească din Vaslui, județul Vaslui. A fost un elev mediocru, cele mai mari note fiind la muzică și sport, iar primul contact cu teatrul l-a avut prin frecventarea spectacolelor de la Grădina „Pîrjoala”, unde se juca teatru popular, cu actori precum Zaharia Burienescu și I.D. Ionescu. Acest lucru l-a inspirat în crearea unui grup de teatru de amatori împreuna cu prietenii, cu care juca scene din piesele Meșterul Manole, Căpitanul Valter Mărăcineanu sau Constantin Brâncoveanu, prima lor scenă fiind beciul casei. În timp, reprezentațiile s-au mutat în hambar și chiar în poiată.
Prima experiență profesională ca actor a fost în cadrul trupei de teatru de limba idiș condusă de Mordechai Segalescu: aveau nevoie de un actor pentru un spectacol în Vaslui și a fost ales tânărul Tănase, care era deja nelipsit de la repetiții. În 1896 termina gimnaziul și, în ciuda dorinței sale de a deveni actor, s-a înscris la liceul militar din Iași, unde a fost respins la examenul medical, singura probă unde nu-și făcuse griji, în favoarea unui fiu de colonel. Dezamăgit, s-a îndreptat către Brăila, unde a frecventat o scurtă perioadă liceul „Nicolae Bălcescu”, la care însă a fost nevoit să renunțe după câteva săptămâni din lipsă de bani.
În 1919 a pus bazele trupei de teatru Cărăbuș în București, împreună cu care urma să creeze o tradiție de teatru de cabaret/revistă pe parcursul următorilor 20 de ani, tradiție prezentă și astăzi, mai ales la Teatrul de revistă „Constantin Tănase”, care funcționează încă la adresa fostului „Cărăbuș” pe Calea Victoriei, 33-35, în inima Bucureștiului. 


sâmbătă, 4 iulie 2020

Cărți și timbre: Pilotul de pe Dunăre

Pilotul de pe Dunăre (în franceză Le Pilote du Danube) este un roman scris de Jules Verne, publicat pentru prima dată în 1908 de Editura Hetzel.
Este vorba de un roman postum al lui Jules Verne, al cărui titlu original dat de autor era "Le beau Danube jaune" (în română Frumoasa Dunăre galbenă), cu referire la valsul lui Strauss ("Dunărea albastră"), și pe care fiul său Michel, moștenitorul operei literare, îl va redenumi cu un nume mai comercial. Valsul lui Strauss este evocat în primele capitole în contradicție cu culoarea apei fluviului Dunărea, de-a lungul căruia navighează personalul principal, Ilia Bruș.
Romanul a fost publicat în formă de foileton în Le journal din perioada 24 septembrie - 2 noiembrie 1908 și ulterior într-o ediție dublă cu "Goana după meteor" la 15 noiembrie 1908. Prima traducere în limba română a apărut în anul 1985 la Editura Ion Creangă din București și a fost realizată de Maria Brăescu. 
Marca poștală (CMPR #6103, Michel #RO 5920, Stamp Number #RO 4716, Stanley Gibbons #RO 6502, WADP Numbering System - WNS #RO023.05) românească care face referire la romanul vernian are valoarea nominală de 21.000 lei și face parte din emisiunea „Centenarul Jules Verne” (LP #1678) apărută pe data de 29 martie 2005.


70 de ani de la prima emisie a postului de radio Europa Liberă

Radio Europa Liberă este o organizație și un post de radio finanțat de Congresul Statelor Unite care transmite în țările Europei de Est și Orientului Mijlociu.
Comitetul Național pentru o Europă Liberă a fost înființat de guvernul Statelor Unite la 15 martie 1949, la New York. Radio Free Europe a fost ramura responsabilă cu radiodifuziunea în numele acestei organizații. Sediul principal a fost stabilit la München. Prima transmisiune pe unde scurte a avut loc la 4 iulie 1950, către Cehoslovacia.
Organizația a fost ajutată financiar de Congresul Statelor Unite, iar până în 1972 fondurile pentru finanțarea RFE au fost alocate în cadrul bugetului destinat Agenției Centrale de Informații (CIA) a Statelor Unite. CIA a stabilit îndrumări generale și se implica zilnic în activitatea redacțională a secției centrale de știri. Fondurile alocate prin intermediul CIA au fost aduse la cunoștința opiniei publice abia în 1971, când organizația a fost mutată în statul Delaware, sub forma unei instituții non-profit, subordonată Oficiului pentru Radiodifuziunea peste Hotare, for tutelar similar instituției USIA, căreia îi era subordonat postul de radio Vocea Americii (VoA). Controlul asupra bugetului pentru RFG a fost preluat direct de Congresul Statelor Unite.

vineri, 3 iulie 2020

Floarea de colț românească pe tarabele nemțești

Despre floarea de colț reprezentată în filatelie am mai scris și în zilele de 10 iunie 2020 și 12 iunie 2020. Căutând azi prin oferta magazinului filatelic Matthias Held din Löhne (Germania) am identificat maxima din imaginea alăturată prezentă în lotul 0020077111. Piesa este realizată cu marca de 35 de bani emisă pe data de 22 iunie 1957 și obliterată cu ștampila de zi a oficiului poștal din Sibiu pe data de 13 iulie 1957. Maxima este oferită doritorilor la prețul fix de 8 euro.


Reșița, la 249 de ani de industrie

Astăzi se sărbătoresc 249 de ani de la aprinderea primelor două furnale la Reșița, „Josephus” și „Franziskus”, 3 iulie 1771 - momentul 0 a ceea ce astăzi este Reșița.
Anul trecut am primit din partea arhivistului Diecezei Romano-Catolice Timișoara, dr. Claudiu Sergiu Călin, copia înregistrării în matricolă a sfințirii celor două cuptoare. Înregistrarea se găsește la: „Matricula Baptisatorum, Copulatorum, Defunctorum 1758-1773 [et Conversorum, cum Status Animarum et informationes historicae] Paroeciae Karassova” (pagină nenumerotată, spre finalul volumului).
Textul în original în latină și traducerea în limba română și germană:

Annô ut Supra [1771] die 3ia Julÿ primavice benedictae sunt Cæ[sare]o Regiæae ustrinæ seu Hochöfen in Neo-erecto loco Montano Reschiza dicto per me Patrem Michaëlem Grosdich Administratorem Parochiæ Carashoviensis

(În anul de mai sus [1771], ziua 3-a a lui iulie, au fost binecuvântate cuptoarele cezaro-crăiești sau Hochöfen în nou întemeiatul loc montan Reșița [binecuvântare] rostită de mine Pater [=preot-călugăr] Michaël Grosdich, administrator parohial [=paroh] de Carașova)

(Im oben angegebenem Jahr [1771], am 3. Juli wurden die Kaiserlich-Königlichen Hochöfen im neu-gegründeten Montanistischen [Berg-] Ort Reschitza von mir Pater Michaël Grosdich Pfarradministrator in Karaschowa gesegnet).
 
Pentru a marca evenimentul, Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin împreună cu Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița și Asociația Filateliștilor din Caraș-Severin au editat un plic filatelic ocazional. De asemenea au realizat o ștampilă ocazională, aprobată de Federația Filatelică Română și de POȘTA ROMÂNĂ. Întreaga corespondență care pleacă astăzi de la Oficiul Poștal Reșița 1, va fi obliterată cu aceasta.
Erwin Josef Țigla

Cărți și timbre: Castelul din Carpați

Castelul din Carpați (în franceză Le Château des Carpathes) este un roman de anticipație publicat de Jules Verne în 1892, dar a cărui scriere fusese finalizată în 1889. El a fost publicat pentru prima dată în formă de foileton în Magasin d’éducation et de récréation în perioada 1 ianuarie - 15 decembrie 1892 și integral la sfârșitul anului 1892 de Editura Hetzel.
Acțiunea romanului se petrece în majoritate în Munții Carpați din Transilvania. 
Marca poștală care face referire la romanul vernian face parte din emisiunea „Centenarul Jules Verne” (LP #1678) pusă în circulație la data de 29 martie 2005 de către Poșta Română. Timbrul (CMPR #6102, Michel #RO 5919, Stamp Number #RO 4715, Stanley Gibbons #RO 6501, WADP Numbering System - WNS #RO 022.05), cu valoarea nominală de 19.000 lei, este primul din această serie, și a fost tipărit într-un tiraj de 346.528 exemplare. Dimeniunea acestuia este de 33 x 48 mm și a fost machetat de către Walter Riess, fiind paginat în coli finite de câte 32 de mărci și în bloc de patru mărcu și patru viniete (119 x 116 mm). De asemenea, au fost realizate 650 de FDC-uri cu marca poștală și alte 650 de exemplare echipate cu blocul emisiunii.


85 de ani de la moartea inginerului André Citroën

André-Gustave Citroën (n. 5 februarie 1878, Paris – d. 3 iulie 1935, Paris) a fost un constructor de automobile.
La douăzeci și doi de ani, cu ocazia unei călătorii în Polonia, André Citroën descoperă din întâmplare un procedeu de tăiere a angrenajelor în formă de chevron. Imediat își dă seama că acest procedeu, transpus în oțel, are multe posibilități și cumpără brevetul. Este începutul celei mai mari aventuri industriale din timpurile moderne. André Citroën este nerăbdător din fire. În anul 1902, pune tot ceea ce are în joc pentru descoperirea sa din Polonia: chevroanele.
În 1906, automobilele Mors, celebre pentru faptul că au doborât la începutul secolului recordurile de viteză îl numesc director general. André Citroën reorganizează atelierele și definește noile modele. În 10 ani dublează producția anuală a uzinelor Mors.
În anul 1912, se mută la quai de Grenelle 31 de la societatea în comandită simplă de angrenaje Citroën-Hinstin care devine societate pe acțiuni de angrenaje Citroën.
André Citroën devine și Președinte al Camerei sindicale a automobilelor. În același an cu ocazia unei călătorii în Statele Unite, vizitează uzinele Henry Ford și observă cu atenție modul de organizare al atelierelor.
La data de 27 mai 1914, se căsătorește cu Georgina Bingen, fiica unui bancher. Două luni mai târziu începe războiul. André este căpitan în regimentul 2 de artilerie grea din armata a 4-a. Se duce lipsă de obuze. André Citroën propune ministerului de război să fabrice fără întârziere pentru trei sau patru luni câte 5 000 până la 10 000 de obuze Shrapnel pe zi. Instalează o nouă uzină ultra modernă pe 15 hectare în cartierul Javel. Metodele de producție sunt cele stabilite de către Frederick Taylor. La data de 11 noiembrie 1918, uzina Citroën fabricase peste optzeci de milioane de obuze.
Capacitățile sale formidabile de a conduce oamenii și de organizare îl fac să fie chemat deseori de către guvern. În anul 1917, reorganizează revitalizarea uzinelor de război organizând și serviciile poștale militare. În anul 1918 va conduce la distribuirea în douăzecișipatru de ore a tichetelor pentru rațiile de pâine în regiunea pariziană.
Odată cu încheierea războiului uzina din Javel este recondiționată. Aici se va fabrica un automobil model unic și pentru prima oară în Europa, în serie mare pentru a reduce prețul și pentru a-l face accesibil unui număr mai mare de oameni. Uzina este un model de organizare. Este dotată cu echipamente sociale de avangardă.
Totuși în afara uzinelor André Citroën nu deține nimic. Își închiriază apartamentul așa cum își închiria și vila de vacanță "les Abeilles" de la Deauville încă din anul 1923. nu banii îl interesează direct aceștia sunt doar modul de a-și obține scopurile.
La începutul anilor 30, realizase deja majoritatea visurilor marilor cuceritori industriali. Totuși criza economică nu îl scutește de neplăceri. În anul 1934, băncile nu mai împrumută, datoriile sunt dificile, frații Michelin preiau o participație din uzinele Citroën și apoi la cererea băncilor preiau chiar conducerea și administrarea. O nouă provocare, lansarea modelului Traction avant nu-l va salva însă de faliment.
Bolnav de cancer, André Citroën moare la data de 3 iulie 1935. Se odihnește în cimitirul Montparnasse.

joi, 2 iulie 2020

Animale tip leopard

Romfilatelia introduce în circulație joi, 2 iulie 2020, emisiunea de mărci poștale Animale tip leopard (LP #2290), o tematică în premieră dedicată Faunei.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 1,90 lei (contravaloarea unei corespondențe interne neprioritare cu greutatea de până în 50 de grame) este reprezentată Țestoasa-leopard – Stigmochelys pardalis (Bell, 1828). Tiraj dedicat Companiei Naționale Poșta Română (CNPR) în vederea francării corespondenței: 8.000 timbre.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 5 lei (contravaloarea unei corespondențe externe neprioritare cu greutatea de până în 50 de grame) este ilustrată Foca-leopard – Hydrurga leptonyx (de Blainville, 1820). Tiraj dedicat CNPR în vederea francării corespondenței: 3.400 timbre.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 8,50 lei (contravaloarea unei corespondențe externe prioritare cu greutatea de până în 50 de grame) este redat Rechinul-leopard – Triakis semifasciata Girard, 1855. Tiraj dedicat CNPR în vederea francării corespondenței: 6.400 timbre.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 12 lei (contravaloarea serviciului recomandat extern) este redat Șarpele-leopard – Zamenis situla (Linnaeus, 1758). Tiraj dedicat CNPR în vederea francării corespondenței: 1.600 timbre.
Pe plicul „prima zi” a emisiunii (225 exemplare) este ilustrat Leopardul – Panthera pardus (Linnaeus, 1758).
Timbrele au dimensiunea de 48 x 33 mm, au fost machetate de către Mădălina Papuc și au fost tipărite în coala de 32 timbre și minicoală de 5 timbre + 1 vinietă (120 x 122 mm).


Întreguri poștale - plicuri: Virginia Ruzici

Cu o viaţă dedicată sportului, pentru care au fost răsplătiţi cu aplauze, numeroase premii şi diplome, sportivii români şi-au câştigat respectul şi atenţia publicului.
În semn de respect şi preţuire pentru valorile sportului românesc, sub egida „Oameni, fapte, valori”,  Romfilatelia continuă proiectul dedicat acestora, astfel că performanța doamnei Virginia Ruzici, cunoscută ca tenismena câştigătoare a turneului de la Roland Garros, este marcată printr-un întreg poştal pus în circulație pe data de 1 iulie 2020.
Este absolventă a IEFS Bucureşti, actuala Universitate de Educaţie Fizică şi Sport, promoţia 1979. A început să practice tenisul de câmp în oraşul natal (Câmpia Turzii, judeţul Cluj), transferându-se ulterior la clubul Dinamo, unde a fost antrenată de Aurel Segărceanu.
În 1972, fiind încă junioară, a câştigat titlul naţional la senioare în proba de dublu, împreună cu Mariana Simionescu. În 1983 cucereşte titlul de campioană naţională la simplu, repetând performanţa şi în următoarele trei ediţii. Devine jucătoare profesionistă de tenis în 1975. În 1978 a fost campioană mondială universitară la dublu, împreună cu Florenţa Mihai, iar în 1981, la Universiadă.
A atins apogeul carierei în 1978, când a învins-o în finala de la Roland Garros, în două seturi, 6-2, 6-2, pe iugoslava Mima Jausovec, câştigând cel mai important turneu de tenis pe zgură din lume. A jucat şi finala de la Roland Garros din 1980, când a fost învinsă cu 6-0, 6-3, de americanca Chris Evert.
Tot în 1978, a câştigat finala de dublu de la Roland Garros alături de aceeaşi Mima Jausovec, cele două învingându-le în meciul decisiv pe Gail Sherriff Lovera şi Lesley Turner Bowrey, cu 6-4 şi 6-3.
De-a lungul carierei, Virginia Ruzici a obţinut 14 trofee: South Orange (1975); Palm Harbor (1977); Roland Garros, Kitzbuhel, Brighton (1978); Kitzbuhel, Salt Lake City (1980); Gstaad în Elveția și Bastad în Suedia, cât și European Championships / Zurich in perioada 1978-1982 ; Monte Carlo, Kitzbuhel, Indianapolis (1982); Detroit (1983) şi Bregenz (1985).
„Acea finală a fost o reușită extraordinară. Contează să câștigi titlul și să rămână scris numele tău acolo, pe peretele terenului central de la Roland Garros. Mulțumesc Romfilatelia pentru această distinsă onoare” sunt cuvintele care au completat întregul poștal dedicat Virginiei Ruzici.


Cărți și timbre: Dafin Împărat

Pe data de 20 aprilie 1995 era pusă în circulație emisiunea de mărci poștale „Basme populare” (LP #1375) machetată cu dibăcie de către Ioana Pârvan. Timbrul cu valoarea nominală de 635 lei (CMPR #5261, Michel #RO 5082, Stamp Number #RO 3996, Yvert et Tellier #RO 4242, Stanley Gibbons #RO 5705) este cap de serie al emisiunii și a fost tipărit în 200.000 exemplare și ilustrează povestea lui Dafin Împărat.
Dafin, în căutarea doamnei Chiralina merge la bușteanul Ielelor, care se preface în căruță cu doisprezece cai de foc și care se înalță la palatul Chiralinei. Apoi, din nou busteanul este făcut în car, cu care Dafin, Afin și Chiralina fug. 
Prin ce întâmplări mai trec cei trei și cu ce alte personaje fantastice se întâlnesc vă las pe voi să (re)descopriți citind povestea.


376 de ani de când a avut loc bătălia de la Marston Moor

Bătălia de la Marston Moor s-a dat la 2 iulie 1644, în timpul Primului Război Civil Englez din 1642–1646. Forțele combinate ale covenantiștilor scoțieni în frunte cu earlul de Leven și parlamentariștii englezi conduși de Lord Fairfax și de earlul de Manchester i-au învins pe regaliștii conduși de Prințul Rupert al Rinului și de marchizul de Newcastle.
Pe parcursul verii lui 1644, covenantiștii și parlamentariștii asediaseră Yorkul, care era apărat de marchizul de Newcastle. Prințul Rupert strânsese o armată cu care a traversat nord-vestul Angliei pentru a rupe asediul, adunând pe drum recruți proaspeți. Joncțiunea acestor forțe a făcut ca această bătălie să fie cea mai mare din Războiul Civil Englez.
La 1 iulie, Rupert a efectuat manevre pentru a îndepărta asediul parlamentarist-scoțian al orașului. A doua zi, a căutat să se lupte cu ei deși era în inferioritate numerică. A fost convins să renunțe la un atac imediat și pe parcursul zilei ambele părți și-au adunat forțele la Marston Moor, o porțiune de pajiște sălbatică de la vest de York. Către seară, scoțienii și parlamentariștii au lansat un atac surpriză. După o luptă confuză ce a durat două ore, cavaleria parlamentaristă condusă de Oliver Cromwell a pus-o pe fugă pe cea regalistă și a anihilat restul infanteriei regaliste.
După înfrângere, regaliștii au abandonat nordul Angliei. Au pierdut mare parte din resursele omenești din comitatele nordice ale Angliei, care simpatizau cu ei, precum și accesul la Europa continentală prin porturile de pe coasta Mării Nordului. Deși și-au revenit parțial, obținând câteva victorii în acel an în sudul Angliei, pierderea nordului s-a dovedit a fi un handicap fatal în anul următor, când au încercat să facă joncțiunea cu regaliștii scoțieni conduși de Montrose. 


miercuri, 1 iulie 2020

Întreguri poștale - plicuri: Academician prof. dr. neurochirurg Leon Dănăilă

În anul 1933, se naște medicul neurochirurg Leon Dănăilă, considerat unul dintre cei mai buni neurochirurgi din Europa. Acad. Prof. Dr. Leon Dănăilă se numără printre cele 5.000 de personalităţi ale lumii. Figurează alături de Einstein printre cele 500 de genii ale secolului  XXI.
Prin introducerea microscopului operator, a scăzut rata mortalităţii în cazul operaţiilor pe creier, de la 50-60% la doar 4%, şi a fost primul neurochirurg care a făcut operaţii cu laser pe creier, în România. Înfiinţarea clinicii de neurochirurgie din Bucureşti este tot meritul profesorului Dănăilă. În cei peste 55 de ani de când profesează, a făcut mai mult de 40.000 de operaţii, de la oameni simpli la şefi de state.
În anul 2016, Romfilatelia a realizat proiect de suflet, „Din respect pentru valorile României – Oameni, fapte şi valori”, dedicat unor personalităţi care au fost şi sunt repere de profesionalism, talent, dedicare, oferindu-i acestuia un  întregul poştal (cod 018/2016 având marca fixă cu valoarea nominală de 1,30 lei) realizat în onoarea sa.


Cărți și timbre: Feciorul Împăratului Roşu

„Feciorul Împăratului Roşu și Împărăteasa Fără - de - Moarte” este o poveste din Banat, culeasă de Petre Uglişiu - Delapecica. Timbrul care face trimitere la această poveste minunată are valoarea nominală de 280 lei (CMPR #5259, Michel #RO 5080, Stamp Number #RO 3994, Yvert et Tellier #RO 4240, Stanley Gibbons #RO 5703) și face parte din emisiunea „Basme populare” (LP #1375) apărută pe 20 aprilie 1995.


15 ani de la intrarea în circulație a leului nou

Leul românesc (plural: lei, codul ISO 4217: RON) este unitatea monetară a României. Un leu este subdivizat în 100 bani (singular: ban).
Pe 1 iulie 2005, România a realizat o reformă monetară, schimbând leul anterior (codul ISO 4217: ROL) cu un leu nou (RON). 1 RON este egal cu 10.000 ROL. România a intrat în Uniunea Europeană pe 1 ianuarie 2007 și era de așteptat să treacă la moneda unică europeană, euro, cel mai devreme în 2019. Acest lucru nu s-a întâmplat încă, iar în prezent data trecerii la euro este incertă. Regimul actual al cursului de schimb al leului este cel de flotare controlată.