Povestea unei aventuri înaripate – întregul poștal „Aeroclubul României – 70 ani de la raidul București – Saigon – București”

Într-o dimineață tihnită, printre albumele mele de întreguri poștale, un plic discret, dar elegant, mi-a atras atenția. Era simplu, cu un aer sobru, dar avea ceva care îmi dădea senzația că ascunde o poveste de proporții. Pe colțul din spate era notat codul 029/2002, iar marca fixă, imprimată direct pe plic, avea o valoare nominală de 2.500 lei. Am zâmbit – era una dintre piesele din coala 3/2002, cea care reunește întregurile poștale numerotate între 025 și 036, emise de Poșta Română în acel an aniversar.

Pe fața plicului, un titlu lung cât o pistă de decolare: „Aeroclubul României – 70 ani de la raidul București – Saigon – București – Ionel Ghica 30.03 – 16.04.1932”. Și dintr-odată, nu mai eram în sufrageria mea, ci într-o lume de altădată, în cabina unui avion cu elice, în primăvara anului 1932.
Ionel Ghica, un tânăr aviator român, pornea atunci într-un raid temerar, traversând continente, din capitala României până în Saigon și înapoi. Era mai mult decât o misiune aviatică – era o declarație de curaj, ingeniozitate și rezistență, într-o epocă în care cerul nu fusese încă domesticit de tehnologie. Raidul, desfășurat între 30 martie și 16 aprilie 1932, a rămas înscris în istoria aviației românești ca una dintre cele mai ambițioase și spectaculoase aventuri ale vremii.
Plicul din fața mea nu era doar un suvenir filatelic, ci un omagiu adus acestei performanțe. Emis în 2002, exact la 70 de ani de la eveniment, întregul poștal este parte dintr-o serie dedicată tematicii aeronautice, evocând nu doar faptele aviatorului Ghica, ci și rolul esențial al Aeroclubului României, înființat în 1920, în formarea și susținerea piloților civili și militari ai țării.
Designul grafic al plicului – sobru, dar expresiv – ilustrează discret traseul raidului, avionul CV-XYZ și portretul aviatorului. Marca fixă imprimată, cu valoare de 2.500 lei, completează armonios ansamblul vizual, transformând plicul într-o piesă cu dublă funcție: document istoric și obiect de colecție.
Pentru colecționarul pasionat de aviație, acest întreg poștal nu este doar o piesă filatelică, ci o poartă către o epocă în care oamenii visau să cucerească cerul cu mijloacele de atunci: o busolă, o hartă, și o doză mare de curaj. Iar pentru filatelistul atent la detalii, exemplarele purtând ștampila ocazională aplicată șa București pe data de 16 aprilie 2002, reprezintă o confirmare a autenticității și rarității moderate a piesei.
L-am așezat la locul lui, printre celelalte întreguri cu tematică aeriană, dar parcă m-a urmat cu un freamăt invizibil. Poate pentru că, în tăcerea filateliei, se aude uneori foșnetul aripilor de epocă. Și poate că unele plicuri nu au fost făcute doar să poarte scrisori, ci să ducă mai departe legende.

Întreg poștal dedicat Reșiței – 130 de ani de la prima locomotivă

În anul 2002, filatelia românească a marcat un moment deosebit: 130 de ani de la construirea primei locomotive la Reșița (1872–2002). Cu această ocazie, între 22 și 29 septembrie s-a desfășurat Expoziția Filatelică Internațională de la Reșița, eveniment care a reunit colecționari și pasionați de istorie industrială.

Pentru a celebra evenimentul, a fost emis întregul poștal cod 128/2002, ilustrat cu o imagine a Fântânii cinetice din Reșița, un simbol al orașului. Monumentul a fost realizat după proiectul sculptorului Constantin Lucaci (și nu Lucaciu cum apare machetat greșit pe plicul emis de Poșta Română) și construit de U.C.M. Reșița, fiind considerat una dintre cele mai spectaculoase fântâni urbane din România. Fântâna a fost inaugurată la 23 august 1984.

Întreg poștal pe care a fost aplicată ștampila expoziției.

Timbrul fix al întregului poștal (valoare nominală 3.000 lei) reproduce aceeași fântână cinetică, creând o unitate vizuală între ilustrație și francatură.
Astfel de emisiuni nu doar comemorează momente istorice și realizări tehnice, ci și pun în valoare identitatea culturală și artistică a orașelor românești. Întregul poștal de la Reșița rămâne o piesă atractivă atât pentru colecționarii de întreguri poștale, cât și pentru cei pasionați de tematica industrială sau arhitecturală.

Caragiale la Galați: o poveste în filigranul unui întreg poștal

Uneori, cele mai frumoase întâlniri nu se petrec în săli de teatru sau pe paginile unei cărți, ci pe... un plic. Așa am redescoperit eu o prezență marcantă a literaturii române – Ion Luca Caragiale – nu într-o piesă savuroasă ori într-un portret clasic de manual, ci pe un întreg poștal românesc. 

Ediția cu codul 132/2002, emisă de Poșta Română, pare la prima vedere un simplu obiect de corespondență, dar în realitate este o veritabilă pagină de istorie culturală.
Pe fundalul plicului, se profilează statuia lui I.L. Caragiale din Grădina Publică din Galați, surprinsă într-o lumină discretă, ca într-o reverență adusă marelui dramaturg. 

Sculptura – impunătoare și sobră – îl prezintă pe Caragiale într-o atitudine meditativă, dar parcă pregătit să lanseze o replică ironică din arsenalul său inepuizabil. Este una dintre cele mai reprezentative statui închinate scriitorului, amplasată într-un oraș care a avut mereu o relație specială cu teatrul și cultura.
În colțul din dreapta sus, regăsim timbrul fix, cu valoarea nominală de 3.000 lei, care reproduce aceeași imagine a statuii – într-un joc subtil de oglindire între semiilustrație și francatură. Timbrul nu este doar o obligație poștală, ci un act de omagiu, o miniatură artistică ce dă valoare nu doar plicului, ci și amintirii scriitorului care a făcut din „Moftul român” o stare de spirit.
Și cum altfel putea fi onorat Caragiale, dacă nu într-un spațiu public, accesibil, viu – așa cum este Grădina Publică din Galați? Un loc în care trecătorii pot să zăbovească preț de câteva clipe, să recunoască silueta familiară a celui care ne-a dăruit „O scrisoare pierdută” și „D-ale carnavalului”, și să mediteze, poate, la actualitatea eternă a umorului său amar.
Plicul face parte dintr-o serie de întreguri poștale dedicate orașului de pe malul Dunării, iar alegerea lui Caragiale nu este întâmplătoare. În anul 2002, cultura română avea nevoie – ca și azi – de repere clare, de figuri care să reamintească valoarea cuvântului scris și a spiritului critic.
Deținerea acestui plic nu înseamnă doar păstrarea unei piese filatelice valoroase, ci și conservarea unui fragment din memoria colectivă. Este, într-un fel, ca și cum l-ai invita pe Caragiale să ia loc la masa ta, cu o cafea aburindă și o replică inteligentă gata să răstoarne ordinea conveniențelor.
Pentru cei care colecționează nu doar timbre, ci și povești, plicul 132/2002 este o comoară tăcută. Pentru mine, e o filă de jurnal – un dialog imaginar între trecut și prezent, purtat cu un zâmbet pe buze și o carte de vizită semnată „I.L. Caragiale – cetățean al umorului românesc etern”.
Și, cine știe, poate că prin intermediul acelor exemplare care au circulat prin poștă, Caragiale însuși ar fi zâmbit din colțul timbrului, așteptând să vadă ce alte „dandanale” mai inventează epoca noastră.

Cremenea din lemn și credință

Drumul spre satul Cremenea nu e dintre cele care se învață din ghiduri turistice sau se descoperă pe hărți colorate. Nu te îmbie cu panouri indicatoare sau cu reclame sclipitoare. Și totuși, într-o dimineață liniștită de august, m-am trezit pornind spre acest colț uitat de lume din județul Cluj, purtat de un gând încăpățânat: să văd cu ochii mei biserica din lemn ridicată în 1756, pe care o întâlnisem prima oară… nu într-un album de artă, ci pe un întreg poștal.
Era un întreg poștal modest, cu marcă fixă de 2.500 lei, ilustrând o fereastră din lemn a bisericii din Cremenea — acel gen de detaliu discret pe care numai ochiul atent al unui filatelist îl reține cu adevărat. Fusese pus în circulație de C.N. Poșta Română S.A. în 2002 (cod 045), parte din coala a patra de întreguri poștale emise în acel an. Un fragment de patrimoniu tipărit, pierdut printre zeci de plicuri uitate.
Și totuși, tocmai acel detaliu, aparent neînsemnat, mi-a aprins curiozitatea. Pentru că filatelia, cel puțin pentru mine, nu înseamnă doar colecționare — înseamnă călătorie, descoperire și, adesea, o reîntoarcere la ceea ce ne leagă de trecut. Uneori, tot ce-ți trebuie pentru a porni la drum e o imagine mică, un colț de lemn sculptat și o promisiune tăcută: că acolo, în realitate, povestea e și mai vie.
Ca filatelist, am învățat că un întreg poștal poate fi mai mult decât un simplu plic. Poate fi o hartă, o invitație, uneori chiar o revelație. Așa a fost și în cazul acelei emisiuni din seria „Biserici de lemn din județul Cluj” apărută în acel an, unde un cadru delicat înfățișa silueta modestă, dar nobilă, a Bisericii Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril din Cremenea.
Ajuns în sat, mi-am dat seama că și tăcerea poate avea glas. Biserica de lemn se ridica pe o ridicătură blândă, înconjurată de iarbă înaltă. Nu era mare, nici ostentativă. Dar avea ceva ce nu poate fi construit astăzi: răbdare.
Construită în 1756, biserica este făcută din bârne de stejar, încheiate fără cuie, cu o măiestrie rară. Turla mică, abia zărindu-se peste coroanele copacilor, pare mai curând o strajă decât o declarație arhitecturală. Interiorul – dacă ai norocul să intri – păstrează icoane naive, pictate pe lemn și sticlă, și o tâmplă veche, smerită, dar vie.
Pe peretele din sud, o inscripție abia vizibilă păstrează amintirea meșterilor locali care au clădit-o cu mâinile lor. Nu sculptori celebri, nu arhitecți ai curților domnești, ci țărani cu dragoste de Dumnezeu și lemn.
Am redeschis albumul cu întreguri poștale la întoarcerea acasă. Acolo era, ca o fereastră între lumi: plicul cu Biserica din Cremenea, emis de Poșta Română într-un format discret, dar puternic. Îl priveam acum cu alți ochi. Nu mai era doar un cadru frumos, ci un loc real, cu miros de lemn vechi și vânt de deal. Un loc care m-a primit fără să ceară nimic.
Mi-am amintit de cuvintele unui bătrân din sat: „Biserica noastră n-a fost niciodată închisă, doar uneori… uitată”. Am zâmbit. Poate că filatelia nu poate rezolva uitarea, dar poate aprinde curiozitatea. Poate transforma un colecționar într-un călător, iar o piesă mică de hârtie într-o punte către patrimoniu.
Biserica Sfinții Arhangheli din Cremenea nu este un monument impresionant prin dimensiuni, ci prin dăinuire. Prin felul în care lemnul nu a cedat, nici în fața ploii, nici în fața uitării. Și prin faptul că, iată, a ajuns până pe un timbru — un gest de recunoaștere, o îmbrățișare națională.
Pentru mine, acea călătorie nu a fost doar un drum spre un sat, ci o întoarcere la sensul profund al colecționării: a aduna povești, nu doar obiecte. Iar dacă vreodată veți întâlni acest plic într-un lot de la târg sau într-un catalog, să știți că nu e doar ilustrat. Este viu. Și vă așteaptă.

O călătorie feroviară de la Budapesta la Brașov

Cu o istorie îndelungată în domeniul transportului feroviar și o panoramă de peisaje spectaculoase, trenul „Corona” oferă călătorilor o experiență de neuitat între două orașe europene fascinante: Budapesta, capitala Ungariei, și Brașov, una dintre cele mai pitorești destinații din România. Această rută feroviară este una dintre cele mai impresionante din Europa Centrală și de Est, oferind călătorilor oportunitatea de a descoperi frumusețea țărilor vecine într-un mod relaxant și confortabil.
Istoria trenului „Corona” datează încă din perioada imperială austro-ungară, când a fost inaugurată linia ferată care leagă cele două orașe în 1904. De-a lungul anilor, trenul a fost modernizat și îmbunătățit pentru a oferi călătorilor facilități și servicii de calitate superioară.
În prezent, trenul denumit „Corona” este inclus în Mersul Trenurilor sub indicativul IC 407 (pe teritoriul Ungariei), respectiv IRN 407 (pe teritoriul României) și operează ca un tren de noapte cu rangul de Intercity. Trenul partener asociat este IC/IRN 406. Principalele stații pe ruta sa includ Budapesta (Keleti), Szolnok, Püspökladány, Biharkeresztes, Episcopia Bihor, Oradea, Cluj-Napoca, Dej, Beclean pe Someș, Sărățel, Deda, Gheorgheni, Miercurea Ciuc, Sfântu Gheorghe și Brașov (Gara Centrală). În compoziția trenului întâlnim trei vagoane de clasa a 2-a, un vagon restaurant, vagon de dormit și un vagon cușetă. Această compunere poate suferi modificări în funcție de sezon, de disponibilitatea materialului rulant sau de alte evenimente. Compunerea actuală poate fi urmărită pe site-ul WagonWeb.
Pe traseul său de 782 de kilometri, dintre care aproximativ 541 de kilometri sunt în România, acest tren străbate o distanță semnificativă. Aceasta este una dintre motivele pentru care am creat un plic poștal special în cadrul Cercului Filatelic al Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare. În acest plic, am capturat imaginea trenului într-un cadru pitoresc de toamnă din zona Racu (Harghita). Am inclus acest plic într-o serie de întreguri poștale intitulată „Trenuri românești”, cu toate că acesta este, de fapt, un tren internațional.

 

Casa de Cultură a Sindicatelor din Baia Mare - perspective cartofile

Prima carte poștală cu imaginea Casei de Cultură.

Anul acesta s-au împlinit 55 de ani de când a început construcția Casei de Cultură a Sindicatelor din Baia Mare (1967). Arhitectul acestei prestigioase clădiri a fost Nicolae Porumbescu. Locația aleasă pentru construcție era pe locul unui fost cartier evreiesc (la plecarea evreilor, aceste terenuri au fost vândute unor localnici – pe locul Casei de Cultură erau terenurile a două familii, care au fost expropriate: Takacs şi Fejes).
În anul 1971 lucrările au fost finalizate, iar inaugurarea a avut loc la 20 februarie. Construcția a fost realizată de către Trustul de construcţii Maramureş cu banii Uniunii Generale a Sindicatelor din România și a costat aproximativ 16 milioane de lei. 
Din punct de vedere arhitectural s-a realizat o îmbinare fericită între arta populară maramureşeană şi arta populară românească în general atât în cioplitura în lemn cât şi cea în piatră, aceasta din urmă fiind o imitaţie (beton turnat cu praf de piatră şi marmură). Sala de spectacole, de 718 locuri, scena era cu pod, fosă modernă şi cortină din fier (17—20 tone) acţionată electric.
Trăsătura funcţională a clădirii a fost completată de o sală de conferinţe cu 190 de locuri în stil amfiteatru (unde astăzi susțin spectacole trupa de teatru Ararat) şi o estradă pentru conferenţiar, fotocineclub cu 2 laboratoare, sala de balet pentru copii, sala atelierului de lucru pentru cercul de artă plastică, sală de expoziţii de artă plastică, bibliotecă şi săli pentru cercuri şi cursuri. Foaierele şi barul elegant erau pardosite cu marmură albă. Pe lângă săli clădirea are holuri spaţioase finisate cu lambriuri din esenţe lemnoase contrastante şi structura meşteşugită a plafonului. O notă deosebită a edificiului o dădea dantelăria din piatră.
În luna mai a anului 1971 Casa de cultură a sindicatelor din Baia Mare găzduia activitatea a 18 cercuri: 4 cercuri de radio şi electronică industrială, 2 cercuri de stenografie, cerc de artă plastică, cineclub, cerc foto, cercuri de muzică pentru diferite instrumente, cerc de balet pentru copii, cerc pentru tinerele gospodine, două cercuri de artă dramatică în limba română şi maghiară, un club de jazz şi altele. La casa de cultură și-a desfăşurat activitatea şi universitatea populară cu 12 cercuri de cultură generală, 5 cursuri de limbi străine şi 1 curs de matematică. Activitatea artistică de amatori era desfăşurată de ansamblul folcloric „Tulnicul”, 2 formaţii de muzică uşoară, 2 formaţii de teatru, in limbile română şi maghiară, un cor de cameră, o fanfară, un grup de solişti vocali de muzică cultă şi un ansamblu profesionist.
Primul director al Casei de Cultură a fost Teodor Pop, urmat la scurt timp de Claudia Zainea (au fost singurii doi directori din perioada 1971-1989).
Locația edificiului este Bd. Independentei nr. 4. Coordonatele GPS sunt: latitudine — 47°39′32.98′′N (47.659161), longitudine — 23°34′13.98′′E (23.570552).
Pe scena Casei de Cultură au prezentat spectacole atât artiștii locali (Ansamblul Maramureșul, Ansamblul Transilvania etc), cât și marii artiști ai teatrelor din Capitală, precum și orchestre de operetă, simfonice etc.
Copil fiind pe scena Casei de Cultură pot să spun că m-am lansat ca mic „artist” în cadrul serbărilor școlare. Dacă țin bine minte au fost cam trei la număr (în clasele a V-a, a VI-a și a VII-a). Atipic din fire, lumina reflectoarelor m-a fermecat mai puțin,iar magnetul care mă atrăgea provenea din culise și camera tehnică. Așa am ajuns mai târziu să mânuiesc reflectorul mobil aflat în balcon în cadrul unor spectacole susținute de Palatul elevilor (printre care și câteva ediții ale Festivalului „Ursulețul de Aur”), Printre alte activități desfășurate în incinta acestei instituții, am participat la clubul de cine-animație (în sala de la ultimul etaj), clubul de ecologie și activitățile de șah și schimb filatelic care se desfășurau în holul de la etajul II sau III.
În perioada 1995 (18 august) - 2010 aici a fost sediul Radio Galaxia, unde am avut privilegiul ca în decursul a cinci ani (cu oarecare întreruperi) să fiu în slujba ascultătorilor ca regizor de emisie, animator și realizator de programe radio. În prezent spațiul în care s-a desfășurat activitatea postului local de radio este sediul trupei de teatru Ararat.
La ora actuală clădirea se află într-un stadiu avansat de degradare, spre nemulțumirea populației urbei.

Imaginea clădirii a rămas imortalizată pe o serie de întreguri poștale (plicuri), cărți poștale (CP) și ilustrate cărți poștale (CPI) pe care încerc să le indexez în această postare. În cazul în care dețineți și alte piese mi le puteți trimite pentru a completa informațiile furnizate. O parte dintre ele au fost datate după ștampila poștei, anul emiterii nefiind menționat. S-ar putea ca această datare să nu fie foarte exactă, de aceea orice ajutor este binevenit.

1972 - Vedere a fațadei luată de pe podul de peste râul Săsar (din partea stângă), CPI, color, 10,5 x 15 cm, OSEDT după o fotografie de Ion Petcu, marcă fixă 40 bani (stema României), cod 419/72, comanda 5415, preț de vânzare 1,90 lei, legenda în limba română (imaginea cărții poștale în deschiderea materialului).

 

1973 - Vedere din partea stângă. CP, monocrom (albastru), marcă fixă 30 bani (stema României), cod 1363/73, comanda 5206, preț de vânzare 30 bani, legenda în limba română.

1973 - Vedere din partea stângă. CPI, color, Editura Meridiane după o fotografie realizată de Al. Mendrea, fără marcă fixă, cod 7740, realizată la I.P. Sibiu, preț de vânzare 1,50 lei, legenda în limbile română, engleză, franceză, germană și rusă. 

1973 - Vedere a fațadei luată de pe podul de peste râul Săsar (din partea stângă - clișeu asemănător cu ediția 1972), CPI, color, OSEDT, marcă fixă 40 bani (stema României ?), cod 576/73, comanda ?, preț de vânzare 1,90 lei (?), legenda în limba română (?).

1973 -  Vedere a fațadei luată de pe podul de peste râul Săsar (din partea stângă - clișeul CPI cod 576/73), întreg poștal (plic), color, marcă fixă 55 bani (stema României), cod 1245, comanda 7218, preț de vânzare 1 leu, legenda în limba română.

 

1974 - Vedere a fațadei luată de pe podul de peste râul Săsar (din partea stângă - clișeu asemănător cu edițiile 1972 și 1973), CPI, color, 147 x 105 mm, OSETCM după o fotografie de Ion Petcu, marcă fixă 40 bani (stema României), cod 576/74, comanda 11.016, preț de vânzare 1,90 lei, legenda în limbile română și franceză.

1974 - Colaj Baia Mare, Casa de Cultură (coloana din stânga, imaginea centrală) surprinsă din Parcul Dacia, CPI, color, Editura Meridiane după o fotografie realizată de Sorin Dan, fără marcă fixă, preț de vânzare 1,50 lei, legenda în limba română. Există și variantele unde în loc de numele fotografului este menționat „Arta Grafică”, precum și I.P. Arta Grafică pe linia verticală în drept cu numele editurii (fără a fi menționat fotograful). De asemenea am întâlnit și o a patra variantă în care nu se menționează deloc numele fotografului și nici a tipografiei unde a fost multiplicată vederea. Există posibilitatea ca aceste variante să fi fost editate în ani diferiți. Într-unul dintre tiraje, probabil după anul 1980, este menționat codul 10109.

1974 (?) - Vedere luată din parcul Dacia cu clădirea Casei de Cultură (subiect secundar) în partea stângă (plan depărtat), CPI, color, Editura Meridiane după o fotografie de Al. Mendrea, fără marcă fixă, cod 7742, realizată la I.P. Arta Grafică, preț de vânzare 1,50 lei, legenda în limba română. (printre piesele analizate am găsit una circuată în 1974 - data timpurie)

 

1976 - Vedere a fațadei luată de pe podul de peste râul Săsar (din partea stângă) cu stema municipiului Baia Mare (în partea stângă), CPI, color, Editura Meridiane după o fotografie de Sorin Dan, fără marcă fixă, cod 9368, realizată la I.P. Sibiu, preț de vânzare 1,50 lei, legenda în limbile română, engleză, franceză, germană și rusă.

   

 

1976 (?) - Colaj Baia Mare, imaginea Casei de Cultură apare în colțul din stânga jos (fotografie aeriană), Editura Meridiane, fără marcă fixă, realizată la I.P. Sibiu, preț de vânzare 1,50 lei, legenda în limba română (piesa analizată a fost circulată în 1986). Am întâlnit același clișeu, aceiași editură, de data aceasta tiparul este realizat la I.P. Arta Grafică iar culoare titulaturii (numele orașului) este schimbată (negru în loc de galben), cod 5000, preț de vânzare 1,50 lei, legenda în limba română (piesa analizată a fost circulată în 1976).

 

 

1978 - Vedere aeriană cu clădirea Casei de Cultură în partea stângă (stema municipiului Baia Mare în colțul din stânga sus), CPI, color, Editura Sport Turism după o fotografie de C.P.C.S., fără marcă fixă, cod EST 4005, realizată la I.P. Arta Grafică, preț de vânzare 1,50 lei, legenda în limbile română, engleză, franceză, germană și rusă. Există și varianta fără numele întreprinderii poligrafice unde s-a făcut tiparul, în care legenda este în limbile română, franceză, engleză, germană și rusă.

 

1980 - Vedere aeriană cu clădirea Casei de Cultură, CPI, color, OSETCM după o fotografie de V. Stamate, marcă fixă 40 bani (stema României), cod 3630/80, comanda 11033, preț de vânzare 1,90 lei, legenda în limbile română și franceză.

1980 - Vedere a Casei de Cultură, CPI, color, 150 x 105 mm, OSETCM după o fotografie de Ion Petcu, marcă fixă 40 bani (stema României), cod 576/80, comanda 11016, preț de vânzare 1,90 lei, legenda în limbile română și franceză.

1980 - Vedere a fațadei luată de pe podul de peste râul Săsar (din partea stângă) cu stema municipiului Baia Mare (în partea dreaptă), CPI, color, Editura Meridiane după o fotografie de C. Vladu, fără marcă fixă, realizată la I.P. Sibiu, cod 13058, preț de vânzare 1,50 lei, legenda în limbile română, engleză, franceză, germană și rusă. Clișeul este reeditat, într-un alt tiraj, probabil în 1982, fără a se menționa codul pe spatele vederii.

 

1981 - Vedere laterală (dreapta) a Casei de Cultură (din parcarea hotelului Carpați), CPI (gen fotografie felicitare cu prilejul sărbătorilor de iarnă), alb negru, sucursala Maramureș - Baia Mare a Băncii de Investiții.

 

1982 - Vedere a fațadei luată de pe podul de peste râul Săsar (din partea stângă), CPI, color, Editura Meridiane după o fotografie de Sorin Dan, fără marcă fixă, cod 9368, realizată la I.P. Sibiu, preț de vânzare 1,50 lei, legenda în limbile română, engleză, franceză, germană și rusă.

 

1983 -  Vedere a fațadei luată de pe podul de peste râul Săsar (din partea dreaptă), CPI, color, 10,5 x 15 cm, Editura Sport-Turism, după o fotografie de Aurelia Cristescu, fără marcă fixă, cod ?, realizată la I.P. Sibiu, preț de vânzare 1,50 lei, legenda în limbile română, franceză, engleză, germană și rusă.

1983 -  Vedere a fațadei luată de pe podul de peste râul Săsar (din partea stângă), întreg poștal (plic), color, marcă fixă 2 lei (stema României), cod 0169, preț de vânzare 2,45 lei, legenda în limba română.

 

  

1984 - Vedere a fațadei luată de pe podul de peste râul Săsar (din partea stângă), CPI, color, pare să fie același clișeu cu al cărții poștale din 1972 redat într-un cadru mai larg, OSETCM după o fotografie de Ion Petcu, marcă fixă 2 lei (stema României), cod 576/84, comanda 11005, preț de vânzare 3,50 lei, legenda în limbile română și franceză.

 

Pentru următoarele cărți poștale ilustrate nu am putut stabili anul apariției și/sau datele de identificare (cu puțin ajutor din partea dvs. poate reușim să clarificăm aceste aspecte):

? - Vedere luată din parcul Dacia cu clădirea Casei de Cultură în partea stângă (plan depărtat), CPI, color, Editura ? după o fotografie de ?, fără marcă fixă (?), cod ?, realizată la I.P. ?, preț de vânzare 1,50 lei (?), legenda în limbile română, engleză, franceză, germană și rusă (?).

198x (?) - Vedere a fațadei luată de pe podul de peste râul Săsar (din partea stângă), CPI, color, 10,5 x 15 cm, Editura Meridiane după o fotografie de C. Vladu, fără marcă fixă, cod ?, realizată la I.P. Sibiu, preț de vânzare 1,50 lei, legenda în limbile română, engleză, franceză, germană și rusă.
 

20xx (?) - Colaj Baia Mare, imaginea Casei de Cultură apare în colțul din dreapta sus (fotografie din partea față-dreapta a clădirii), Editura Proema după o fotografie de Ioan Brezoski, 10,5 x 15 cm.

Bibliografie:
Cotos Robert - Casa de Cultură a Sindicatelor din Baia Mare, 8/10/2022 pe Cotosra (https://www.cotosra.ro/casa-de-cultura-a-sindicatelor-din-baia-mare/) accesată la data de 15/10/2022
Maramures.org - Casa de Cultură Baia Mare pe Portal Maramureș (https://maramures.org/item/casa-de-cultura-baia-mare/) accesată la data de 15/10/2022
Alexandru-Leonard Pop, Bogdan-Vasile Cioruța și Gabriela Pop - „Elemente de patrimoniu filatelic al municipiului Baia Mare”, editura Biblioteca Județeană „Petre Dulful” din Baia Mare, 2021, ISBN 978-606-8967-25-7
Catalogul expoziției „Ziua Mărcii Poștale Românești” 1987
Cătălin Vischi - Baia Mare, în urmă cu 50 de ani: cum arăta urbea și ce se întâmpla în oraș în anul 1971, la 31 decembrie 2021 în 2m News (https://2mnews.ro/exclusiv-baia-mare-in-urma-cu-50-de-ani-cum-arata-urbea-si-ce-se-intampla-in-oras-in-anul-1971/), accesat la data de 15.10.2022
Luminiţa Silea - Arhitectul uitat al României în Actual de Cluj sin 26 noiembrie 2019 (https://actualdecluj.ro/arhitectul-uitat-al-romaniei-el-a-proiectat-multe-dintre-cladirile-din-perioada-comunista-pe-care-astazi-le-cunosti/), accesat la data de 15.10.2022
Vartejanu Dragoș -  Așa cum a fost România de-altădată: Baia Mare (Colecții și Colecționari - Cartofilie) din 9 noiembrie 2013 pe site-ul Îmi pasă (https://sanuuitam.blogspot.com/2013/11/asa-cum-fost_9.html) accesat la 13.11.2022
Olga Apostol - După 15 ani..., în Steaua roșie, nr. 109 (4.082) din 9 mai 1971.

Ziua Eroilor

În memoria celor căzuţi de-a lungul veacurilor pe câmpurile de luptă, pentru credinţă, libertate, dreptate, pentru apărarea ţării şi întregirea neamului s-a stabilit ca Ziua Eroilor să fie sărbătorită cu prilejul Zilei Înălţării Domnului Iisus Hristos şi să fie sărbătoare naţională a poporului român.
Romfilatelia îi omagiază pe Eroii neamului românesc, prin emiterea unui întreg poștal, care a fost introdus în circulație, în data de 10 iunie 2021, de Ziua dedicată lor! Plicul, cu marca fixă de 2 lei (tricolor cu imaginea unui grup de soldați care imping un tun) prezintă în semiilustrație un post de tragere antiaerian. Fotografiile utilizate la machetare fac parte din colecția Muzeului Național Militar „Regele Ferdinand I”. Grafica plicului mai cuprinde stema Statului Major al Apărării și patru versuri găsite în ranița unui soldat mort în războiul de întregire din 1918.
Veșnica lor pomenire din neam în neam!

Întreguri poștale - plicuri: 30 de ani de Senat postdecembrist

Romfilatelia a marcat trei decenii de la reînființarea Senatului României prin lansarea unui întreg poștal aniversar, cu tematica „30 de ani de Senat postdecembrist”. Marca fixă, cu valoarea nominală de 1,90 lei, ilustrează stema Senatului.
Evenimentul s-a desfășurat într-o atmosferă solemnă, joi, 10 septembrie 2020, în Foaierul Sălii de Plen a Senatului.
Lansarea a avut ca momente importante dezvelirea și semnarea panoului filatelic de către domnul Robert Cazanciuc și invitații de onoare, foști Președinți ai Senatului: Petre Roman, Nicolae Văcăroiu, Călin-Popescu Tăriceanu.
Marca poștală românească dovedește încă o dată, prin implicarea în susținerea proiectelor culturale și istorice, un actor activ în viața societății românești, îndeplinindu-și misiunea sa de promotor al valorilor educative, culturale și un instrument de diplomație culturală.

Întreguri poștale - plicuri: Mircea Paraschiv

Cu o viaţă dedicată sportului, pentru care au fost răsplătiţi cu aplauze, numeroase premii şi diplome, sportivii români şi-au câştigat respectul şi atenţia publicului.
Aproape de valorile naționale, dar păstrând distanța socială, susținătoare continuă a proiectelor și inițiativelor promotoare de valori și cultură sportivă, vineri, 23 octombrie 2020, Romfilatelia a organizat la sediul societății un eveniment de lansare a întregului poștal cu timbru fix (cu valoarea nominală de 1,90 lei) dedicat performanțelor singurul român inclus în Wall of Fame-ul din World Rugby Museum și de a poziționa România pe harta legendelor sportive: Mircea Paraschiv.
În semn de respect şi preţuire pentru valorile sportului românesc, sub egida „Campioni de legendă”, Romfilatelia înscrie în grafica sugestivă  a acestui întreg poștal îndemnul unui mare sportiv şi antrenor: „În rugby nu ești niciodată singur și de multe ori reușita ta se datorează celor din jur : jucători și antrenori“.

Întreguri poștale - plicuri: Expoziția regală de la Palatul Elisabeta

Miercuri, 23 septembrie 2020, Romfilatelia, în parteneriat cu Asociația Casa Majestății Sale, a marcat inaugurarea Expoziției Regale din cadrul Palatului Elisabeta, gazda evenimentului de lansare a întregului poștal dedicat Expoziției. Marca fixă, cu valoarea nominală de 1,90 lei, reproduce Stema României Mari.

Vizitatorii sunt bineveniți până pe 15 noiembrie 2020, de joi până duminică în intervalul orar: ora 10.00 – 13.00 și ora 14.00 -17.00. Adresa Palatului Elisabeta este Șoseaua Kiseleff nr. 28, Sector 1 București (prin Intrarea Românești de lângă Muzeul Satului). Accesul se va face pe baza biletelor de intrare. Biletele pot fi plătite cu card bancar. Tarifele biletelor sunt: pentru copii, studenți și pensionari 20 RON; pentru adulți 40 RON.

Întreguri poștale - plicuri: Mircea Lucescu

Susținătoare continuă a proiectelor și inițiativelor promotoare de valori și cultură sportivă, miercuri, 7 octombrie 2020, Romfilatelia a organizat la sediul societății un eveniment de lansare a întregului poștal cu timbru (valoarea nominală de 1,90 lei) dedicat performanțelor unuia dintre cei mai titrați antrenori din istoria fotbalului: Mircea Lucescu (cod 022/20).
În semn de respect şi preţuire pentru valorile sportului românesc, sub egida „Români cu care ne mândrim”, Romfilatelia înscrie în grafica sugestivă  a acestui întreg poștal îndemnul unui mare antrenor: „Victoriile vin și cu spiritul, nu doar cu talentul, iar frumusețea luptei sportive trebuie să înveți să o iubești!” (sursa: Romfilatelia)