Publicitate

31 decembrie 2019

La mulți ani, 2020!


150 de ani de la nașterea pictorului Henri Matisse

Henri Matisse (n. 31 decembrie 1869, Le Cateau-Cambrésis - d. 3 noiembrie 1954, Nisa), pictor francez, unul dintre cei mai străluciți reprezentanți ai artei secolului al XX-lea și totodată unul dintre principalii inițiatori ai artei moderne. Moștenitor al impresionismului și neoimpresionismului, Matisse dă impuls mișcării fauviste, dar este în același timp un pictor universal, la fel de dezinvolt în cultivarea artei africane, cât și în creația artiștilor renascentiști sau cu operele contemporanilor săi.
Henri Matisse s-a născut la 31 decembrie 1869 în Le Cateau-Cambrésis, o localitate din nordul Franței. Fiu al unui negustor de grâne, se pregătește mai întâi pentru profesiunea de avocat, dar în perioada de lungă convalescență după o intervenție chirurgicală survenită în anul 1890, se apucă de desenat, descoperind astfel lumea artei. Pleacă la Paris și se înscrie la Academia Julian. Adevăratele lui experiențe artistice vor fi însă legate de École des Beaux-Arts, unde urmează cursurile pictorului simbolist Gustave Moreau, în atelierul căruia începe să meargă cu regularitate începând din 1895. Leagă numeroase prietenii, printre care Albert Marquet și Theodor Pallady. În anul 1899, Matisse începe să studieze pictura în atelierul lui Eugène Carrière, unde îl va întâlni pe André Derain, care i-l va prezenta pe Maurice de Vlaminck.
Anul 1904 reprezintă un punct de cotitură în creația lui Matisse. După prima expoziție pe care i-o organizeză Ambroise Vollard în galeria sa din Paris, pictorul pleacă la Saint-Tropez, unde îl aștepta Paul Signac, care îl inițiază în stilistica divizionismului. Divizioniștii (neoimpresioniștii) se serveau de tehnica pointillistă, care consta în pictarea cu trăsături scurte, distincte de pensulă, care lasă puncte mici, regulate, multicolore și independente de culoare pură. „Lux, calm și voluptate” este o dovadă evidentă a folosirii acestui stil.

30 decembrie 2019

75 de ani de la moartea scriitorului francez Romain Rolland

Romain Rolland (n. 29 ianuarie 1866, Clamecy, Nièvre — d. 30 decembrie, 1944, Vézelay) a fost un scriitor francez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1915 „ca un omagiu adus înaltului idealism al creației lui literare și dragostei de adevăr cu care a descris diferite tipuri umane”. Donează Crucii Roșii internaționale suma de bani ce-i revine. Apar romanele Colas Breugnon (1919), Pierre et Luce (1920), Clérambault (1920) precum și cel de-al doilea roman-fluviu al său L'Âme enchantée (Inimă vrăjită, 1922-1933).
În perioada dintre cele două războaie se afirmă ca militant antifascist.
Este vizitat de Gandhi la Villeneuve, în Elveția (1931). În 1932 prezidează, alături Barbusse, Congresul internațional de la Amsterdam împotriva războiului. Refuză „Medalia Goethe”, decernată de Hitler (1933).
În 1934 se căsătorește cu o tânără rusoaică, iar în anul următor îl vizitează pe Gorki în URSS. Fondator al revistei Europe (1923), l-a descoperit și l-a susținut pe Panait Istrati.
Romain Rolland moare la 30 decembrie 1944 la Vézelay, în ținutul său natal, unde revine după douăzeci și patru de ani de exil petrecuți în Elveția.
Personalitatea sa de scriitor-cetățean a fost adeseori comparată cu cea a lui Voltaire, Romain Rolland exercitând o importantă influență asupra opiniei publice europene din primele patru decenii ale secolului trecut.

29 decembrie 2019

30 de ani de când Václav Havel devine președinte al Cehoslovaciei

Václav Havel (n. 5 octombrie 1936, Praga, Cehoslovacia – d. 18 decembrie 2011, Hrádeček, Cehia) a fost un scriitor, dramaturg și disident ceh. A fost ultimul președinte al Cehoslovaciei (1990-1992) și primul președinte al Republicii Cehe (1993-2003).
A fost un suporter pasionat al rezistenței nonviolente, teoretizată altădată de un celebru politician indian, Mahatma Gandhi. A fost unul dintre liderii Revoluției de Catifea din 1989 și devine președinte după primele alegeri libere. Pe 29 decembrie 1989, fiind deja președinte al Forumului Civic, a fost ales președinte al primului parlament liber.
În 1996, împreună cu filantropul japonez Yohei Sasakawa și cu laureatul premiului Nobel pentru pace, Elie Wiesel, pune bazele fundației Forum 2000, o organizație care are ca scop declarat identificarea problemelor cheie ale societății actuale și dezvoltarea de soluții pentru conflictele de ordin religios, cultural sau interetnic.
Un insucces al carierei sale politice l-a reprezentat destrămarea Cehoslovaciei, în 1992, căreia Havel i s-a opus. Pe 3 iulie al acelui an parlamentul cehoslovac a refuzat realegerea lui Havel ca președinte al țării, pe motiv că s-a pronunțat pentru menținerea Cehoslovaciei. A demisionat din funcție pe 20 iulie 1992, după Declarația de Independență a Slovaciei. Astfel Havel a devenit ultimul președinte al Cehoslovaciei și primul președinte al Cehiei.
În 1993 devine primul președinte al Cehiei. În 1996 soția sa moare de cancer. Se recăsătorește în 1997, cu actrița Dagmar Veškrnová. Este reales președinte în 1998, în ciuda faptului că e bolnav ca urmare a anilor de detenție și a excesului de tutun. În 2003 iese de pe scena politică după ce încheie cel de-al doilea mandat politic de președinte, iar biroul său este ocupat de marele sau oponent, Václav Klaus, cel mai redutabil adversar politic al său.

28 decembrie 2019

140 de ani de la prăbușirea podului Tay

Una dintre scrisorile recuperate în urma accidentului feroviar din 1879
scoasă la licitația Robert Murray în 6 februarie 2012.
Valoarea estimată a acestei scrisori era de 1.000 lire sterline.

Inginerii şi arhitecţii se pot confrunta cu probleme neprevăzute care, în unele cazuri, pot fi observate după construcţie şi care se pot transforma în catastrofe.
Deschis în 1878, Podul Tay era cel mai lung din lume la acea vreme, având 3,2 kilometri. Regina Victoria a fost atât de impresionată încât l-a făcut cavaler pe Thomas Bouch, inginerul care a proiectat acest pod. După un an, la data de 28 decembrie 1879, mijlocul acestuia s-a prăbuşit în timpul unei furtuni şi în timpul în care un tren îl traversa, ducând la moartea tuturor celor 75 de pasageri. În urma investigaţiilor, s-a observat că podul avea atât de multe probleme, încât investigatorii nici nu ştiau cu ce să înceapă.

27 decembrie 2019

85 de ani de la nașterea gimnastei Larisa Latînina

Larisa Semionovna Latînina, născută Dirij (n. 27 decembrie 1934, Herson, Ucraina) este o fostă gimnastă sovietică din Ucraina. Din 1954, când a participat la Campionatul mondial de la Roma, a concurat sub numele Latînina. În decursul activității competiționale a câștigat un total de 18 medalii la Jocurile Olimpice, la trei olimpiade consecutive, devenind cel mai titrat sportiv olimpic, nu numai din domeniul gimnasticii. Larisa și-a încheiat cariera sportivă la vârsta de 32 de ani, după Campionatul Mondial din 1966, unde câștigase o medalie de argint cu echipa URSS. În perioada următoare a fost antrenoare în URSS. În anul 2000 a fost decorată de președintele Putin.
Clasată pe primul locul în clasamentul campionilor olimpici la gimnastică (2008), Latînina este considerată una dintre cele mai bune gimnaste ale tuturor timpurilor. A fost inclusă în International Gymnastics Hall of Fame în 1998. 

26 decembrie 2019

Sfântul Ștefan

Sfântul Ștefan (n. 1 - d. 34/35) după Noul Testament a fost Arhidiacon iudeu (evreu) din Ierusalim care a fost al treilea martir creștin condamnat la moarte de autorități, după Ioan Botezătorul și Isus Cristos. Potrivit Noului Testament, Sfântul Ștefan a fost unul dintre cei șapte bărbați „plini de Duh Sfânt și de înțelepciune”, aleși de către apostoli pentru a îndeplini calitatea de diaconi. Ștefan a fost unul dintre ucenicii lui Iisus Hristos, care îl urmau pretutindeni și care au asistat direct la faptele sale. Fiind ales să îi conducă pe diaconi, Sfântul Ștefan a fost numit Arhidiacon.
Sfântul Ștefan diaconul este sărbătorit de creștinii romano-catolici, anglicani, reformați, evanghelici și unitarieni pe 26 decembrie, iar de cei ortodocși și greco-catolici pe 27 decembrie. 

25 decembrie 2019

120 de ani de la nașterea actorului american Humphrey Bogart

Humphrey Bogart (n. 25 decembrie 1899, New York, New York, SUA – d. 14 ianuarie 1957, Los Angeles, SUA) de fapt Humphrey DeForest Bogart, a fost un actor de teatru și de film american, câștigător al premiului Oscar. Privit ca un adevărat simbol cultural american Bogart este adesea considerat, atât de către unii critici de film cât și de o bună parte a iubitorilor cinematografiei, drept cel mai mare actor american de film al secolului 20. Instituția cea mai autorizată în domeniul cinematografiei din Statele Unite, Institutul American de Film (The American Film Institute), l-a clasat pe Bogart ca cel mai mare actor din istoria filmului american. 

24 decembrie 2019

Crăciun fericit!


205 ani de la semnarea tratatului de pace de la Gent

Tratatul de la Gent, semnat la 24 decembrie 1814, în Gent (în Belgia de astăzi, pe atunci aflat într-un teritoriu disputat între Primul Imperiu Francez și Regatul Unit al Țărilor de Jos), a fost tratatul de pace care a încheiat Războiul din 1812 între Statele Unite ale Americii și Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei. Tratatul a restaurat în mare parte relațiile dintre cele două țări la status quo ante bellum. Din cauza mijloacelor lente de comunicație din epocă, vestea semnării a ajuns în Statele Unite abia după două săptămâni, iar bătălia de la New Orleans s-a dat după semnarea tratatului, dar înainte de ratificarea lui.
La 24 decembrie 1814, membrii echipelor de negociatori britanică și americană au semnat și parafat documentul care, odată ratificat de legislativele celor două țări, avea să pună capăt Războiului din 1812. Prin tratat, au fost eliberați toți prizonierii și s-au retrocedat toate teritoriile și vasele capturate. Statele Unite au primit înapoi circa 40.000 km² de teritoriu, în zona lacurilor Superior și Michigan, în Maine, și pe coasta Pacificului. Zonele ocupate de americani în Canada Superioară (actuala provincie canadiană Ontario) au revenit sub control britanic. Tratatul nu a dus la schimbări majore în raport cu situația dinainte de război, dar a dus la anumite promisiuni. Britanicii au promis că vor returna pe sclavii negri eliberați, care în timpul războiului fuseseră încurajați să fugă în teritoriile britanice. În practică, după câțiva ani, Regatul Unit a plătit Statelor Unite în schimbul libertății acestora suma de 350.000 de dolari. Propunerea britanică de înființare a unei zone-tampon indiene în Ohio și Michigan a eșuat după ce coaliția indienilor s-a dezintegrat.

23 decembrie 2019

100 de ani de la înființarea Operei Române din Cluj-Napoca

Opera Naţională Română din Cluj-Napoca, prima instituţie lirică a ţării și una dintre cele mai emblematice din Europa, a luat fiinţă la 18 septembrie 1919, odată cu Teatrul Naţional clujean şi Conservatorul de Muzică. Sub conducerea unor personalităţi artistice de renume, precum tenorul Constantin Pavel, dirijorul italian Egisto Tango, compozitorul Tiberiu Brediceanu, baritonul de faimă mondială Dimitrie Popovici-Bayreuth, au fost depășite în decurs de câteva luni dificultăţile legate de alcătuirea efectivă a unui ansamblu de operă. Primele reprezentații au constat în două concerte simfonice la datele de 13 şi 14 mai 1920, sub conducerea dirijorului ceh Oskar Nebdal.
Cu prilejul aniversării a 100 de ani de la înființare, Asociația Filateliștilor din județul Cluj a realizat o ștampilă aniversară care va fi aplicată complementar pe corespondența expediată astăzi, 23 decembrie 2019, de la Oficiul Poștal nr. 11 Cluj-Napoca, cod poștal 700850.
Pentru cine are posibilitatea îl rog să-mi trimită și mie o vedere cu ștampila prezentată.

22 decembrie 2019

380 de ani de la nașterea poetului francez Jean Racine

Jean Racine (n. 22 decembrie 1639 la La Ferté-Milon, azi în departamentul Aisne, Franța – d. 21 aprilie 1699 la Paris, Franța) a fost un dramaturg francez.
S-a născut într-o familie de mici funcționari. Orfan la 4 ani, mama sa murind în anul 1641 iar tatăl său în 1643, el a fost crescut de bunicii săi acasă până la moartea bunicului său în 1649. Cu bunica sa s-a mutat la mănăstirea din Port Royal. Această serie de întâmplări nefericite i-a permis însă să primească o educație aleasă jansenistă (curent moral al secolului al XVII-lea care a culminat la sfârșitul secolului, și care consta în relația dintre liberul arbitru al omului și grația eficace promovată de biserica Calvinistă. Apare și în opera Fedra: „Creștin care a încălcat grația...”) care nu era permisă în școli. A acumulat o cultură vastă, incluzând literatura, și în special învățarea limbilor greacă și latină.
Vârsta de 18 ani îl găsește pe Racine orfan și sărac, dar cu o cultură vastă și cu o serie de relații în rândul Janseiștilor. A studiat filozofia în liceul Harcourt. Acum scrie primele poezii. Ca un prim pas el încearcă să concilieze aspirațiile literare și cariera ecleziastică, dar în final, după un eșec în cariera ecleziastică, s-a devotat în întregime literaturii.
În 1664 a fost introdus curții regale, scriind un poem în care îl lăuda pe Ludovic al XIV-lea. Apoi a jucat într-o piesa de Molière, în acelasi an, însa fără prea mare succes. În 1665 l-a jucat pe Alexandru cel Mare, care a fost primul său succes. (Sursa: Wikipedia)

21 decembrie 2019

215 ani de la nașterea politicianului englez Benjamin Disraeli

Benjamin Disraeli (n. 21 decembrie 1804 – d. 19 aprilie 1881, Londra) a fost un politician britanic. A fost prim ministru al Marii Britanii în perioadele februarie - decembrie 1868 și februarie 1874 - aprilie 1880. Nuvelist, strălucit purtător de cuvânt și primul și ultimul premier evreu al Angliei, Disraeli este foarte bine cunoscut pentru aducerea Indiei și a Canalului de Suez sub controlul coroanei britanice.
Ca și tatăl său, Isaac Disraeli, Benjamin a avut un interes deosebit în literatură. Primul său roman, „Vivian Grey”, a fost publicat în 1826 și a fost urmată de „Duke Young” (1831), „Fleming Contarini” (1832), „Alroy” (1833), „Templul Henrietta” (1837), „Veneția” (1837), „Coningsby” (1844), Sybil (1845) și „Tancred” (1847). (Sursa: Wikipedia)

20 decembrie 2019

Întreguri poștale - plicuri: 1872-1997. 125 de ani de la moartea Craiului munților Avram Iancu (II)

Pe data de 1 septembrie 1997 Edipost a pus în circulație întregul poștal - plic cu marcă fixă: „125 de ani de la moartea Craiului munților 1872-1997” (cod 086/97), într-un tiraj de 100.000 exemplare. Marca fixă, cu valoarea nominală de 450 lei (contravaloarea unei scrisori simple „alte localități” la data punerii în circulație), și semiilustrația plicului reproduc un portret (mai puțin cunoscut) al lui Avram Iancu realizat de artistul plastic Vinzenz Katzler.
Membrii Asociației Filatelice Alba au realizat o ștampilă comemorativă care a fost utilizată pe data de 10 septembrie 1997, la Oficiul Poștal din Alba Iulia. Acest întreg poștal este unul dintre cele care au fost folosite ca suport. Mai există încă o ștampilă (omologată cu numărul 197) în care este machetat chipul lui Avram Iancu după imaginea folosită în ilustrația acestui plic.

Întreguri poștale - plicuri: Expoziția filatelică bilaterală România - Polonia, Botoșani, 23-25.08.1997 (I)

Pe data de 1 septembrie 1997 Edipost a pus în circulație întregul poștal - plic cu marcă fixă: „Expoziția filatelică bilaterală România - Polonia, Botoșani, 23-25.08.1997” (cod 083/97), într-un tiraj de 100.000 exemplare.
Marca fixă, cu valoarea nominală de 450 lei (contravaloarea unei scrisori simple „alte localități” la data punerii în circulație), reproduce imaginea sediului primăriei din Botoșani. 
Semiilustrația prezintă două personalități de seamă ale literaturii (Mihai Eminescu și A. Mickiewicz) din cele două țări, reprezentate pe mărci poștale românești (Ro #3443 și Ro #1724), precum și Sediul Primăriei din Botoșani. Compoziția grafică prezintă în fundal o pană de scris - simbol al literaturii, încă din antichitate.
Filateliștii botoșăneni au realizat și o ștampilă a expoziției care a fost aplicat pe întregul poștal, pentru a marca acest eveniment, dar și la Oficiul Poștal nr. 1 din localitate pentru obliterarea complementară a corespondenței din data de 23 august 1997. Pe macheta ștampilei este reprodusă imaginea Primăriei din Botoșani.
 

Întreguri poștale - plicuri: Expoziția mondială de filatelie Moscova '97, 17-26 octombrie 1997

Cu ocazia aniversării a 850 de ani de întemeierea Moscovei, printre grandioasele manifestări s-a numărat și Expoziția Mondială de Filatelie. Întregul poștal (cod 092/97) pus în circulație pe data de 1 septembrie 1997 de către Edipost, prezintă pe marca fixă (cu nominalul de 450 lei) și semiilustrația plicului (realizat într-un tiraj de 100.000 exemplare) sigla și mascota acestei expoziții, desfășurată sub patronajul FIP.

Întreguri poștale - plicuri: Marșul factorilor poștali. Beliș - Fântânele, județul Cluj, 9 august 1997

La 9 august 1997 s-a desfășurat la Beliș (jud. Cluj) tradiționalul cros, faza națională, al factorilor poștali, aflat la cea de a XXI-a ediție. 54 de concurenți s-au întrecut pe un traseu aflat la altidudinea de 1.050 m, băieții având de parcurs o lungime de 10 km, iar fetele 5 km. Câștigătorii au reprezentat România la Crosul balcanic al factorilor poștali.
Cu acest prilej, Edipost a pus în circulație pe data de 1 septembrie 1997 un întreg poștal - plic, cu marca fixă de 450 lei reprezentând emblema Poștei Române. Tirajul: 100.000 exemplare. În semiilustrația plicului este surprins un cadru din timpul pregătirilor de la linia de start.

Întreguri poștale - plicuri: 1877-1997. 120 de ani - Independența de stat a României

Pe data de 1 septembrie 1997 Edipost a pus în circulație întregul poștal - plic cu marcă fixă: „120 de ani - Independența de stat a României - 1877-1997” (cod 087/97), într-un tiraj de 100.000. Marca fixă, cu valoarea nominală de 450 lei (contravaloarea unei scrisori simple „alte localități” la data punerii în circulație), ilustrează trecerea unui convoi al Armatei Române peste podul de pontoane construit pe Dunăre. În semiilustrația plicului, regăsim reproducerea unui fragment din lucrarea pictorului Johann Nepomuk Schônberg care ilustrează trecerea armatei române peste podul de pontoane de la Siliștioara - Corabia din 20 august 1877 („Trecerea Dunării”, ulei pe pânză, aflat în patrimoniul Muzeului Național de Artă).

Întreguri poștale - plicuri: 75 ani Compania franco-română de navigație aeriană. AEROMFILA 97

Pe data de 1 septembrie 1997 Edipost a pus în circulație întregul poștal - plic cu marcă fixă: „Compania Franco-Română de navigație aeriană” (cod 091/97), într-un tiraj de 100.000 exemplare, realizat cu prilejul Expoziției AEROMFILA 97 care a avut loc la Brașov în perioada 27-30 septembrie 1997. Marca fixă, cu valoarea nominală de 450 lei (contravaloarea unei scrisori simple „alte localități” la data punerii în circulație), precum și semiilustrația plicului reproduc imaginea unui avion Potez IX și ruta zborului inaugural, în 1997 împlinindu-se 75 de ani de la prima linie transcontinentală internațională din lume pentru pasageri, mărfuri și poștă.


Întreguri poștale - plicuri: Poșta română - rapiditate și eficiență

Pe data de 1 septembrie 1997 Edipost a pus în circulație întregul poștal - plic cu marcă fixă: „Întroducerea în serviciu a primului oficiu poștal containerizat” (cod 090/97), într-un tiraj de 100.000 exemplare. Marca fixă, cu valoarea nominală de 450 lei (contravaloarea unei scrisori simple „alte localități” la data punerii în circulație), ilustrează interiorul unui astfel de oficiu poștal. În semiilustrația plicului întâlnim imaginea unui oficiu poștal transportabil (vedere exterioară). 
Ideea unor astfel de oficii poștale a apărut din dorința de mobilitate a Poștei Române de la aceea vreme, ele fiind capabile de a fi transportate cu mijloace auto și feroviare în diverse puncte îndepărtate pentru a efectua cu rapiditate toată gama de servicii oferite. La data punerii în circulație a întregului poștal existau deja în România două astfel de oficii poștale: Nr. 1 - Borș, județul Bihor (inagurat la data de 25 august 1997, prilej cu care filateliștii clujeni au realizat și o ștampilă specială pentru momentul inaugurării) și Nr. 2 - Oituz, jud. Bacău (inaugurat pe data de 1 septembrie 1997).


Numerotarea, bat-o vina!

Răsfoind astăzi prin colecție, mi-au atras atenția numerorarea celor două colițe din imagine: una dintre ele este formată din 5 cifre, iar cealaltă din 6. Colița (LP #886) face parte din seria „Anul european al ocrotirii monumentelor” și a apărut pe data de 26 iunie 1975.
Știind că tirajul a fost de 150.000 colițe numerotate, mă întreb cum au fost numerotate cu atât mai mult cu cât am mai întâlnit și alte exemplare cu număr diferit de cifre (ex: 7485, 43310, dar și 099350). Deci există și numerătări care încep cu 0. Au o altă valoare cele numerotate cu 4 sau 5 cifre? Care este părerea voastră?
Din dorința de a depista câte exemplare sunt numerotate cu 4, 5 sau 6, am să vă rog să lăsați la comentariu seriile pe care le dețineți. În continuare am să enumăr seriile despre care am cunoștință (update: 05.12.2022): 


Seriile cunoscute până în prezent
4 cifre
5 cifre
6 cifre
1014
10913
099350
xxx
12227
zz
xxx
13439
101183
1116
13828
zz
xxx
15922
101485
xxx
16600
zz
xxx
16811
zz
1934
17499
zz
xxx
18168
102273
xxx
18611
zz
xxx
18689
zz
xxx
18759
zz
2182
19777
102444
xxx
19792
102445
xxx
20906
zz
xxx
21167
103729
xxx
21253
zz
2617
21982
zz
xxx
22334
zz
xxx
22360
zz
xxx
24872
zz
xxx
26734
106260
xxx
30207
zz
2841
30794
107141
xxx
33190
zz
xxx
35759
108969
xxx
36187
zz
2912
36299
zz
xxx
37117
109063
3031
39098
109918
3217
39193
zz
3253
39258
zz
xxx
39329
zz
3639
40070
112420
4134
41224
113348
xxx
41461
zz
xxx
41471
113961
xxx
41619
zz
5021
42883
116603
xxx
43057
zz
5284
43310
117281
xxx
43329
zz
xxx
44713
zz
5631
45113
117867
xxx
45892
zz
6130
46966
zz
6172
47356
zz
7485
48165
zz
xxx
49672
117899
xxx
51463
zz
xxx
55611
118036
xxx
56040
118193
xxx
56546
121159
xxx
56642
121212
xxx
56758
124610
xxx
57386
124637
xxx
60813
126498
xxx
61924
126597
xxx
62442
127324
7558
62747
129171
xx
62749
129934
xxx
63540
130990
xxx
64209
131065
xxx
64367
131752
xxx
64695
133371
xxx
65827
135728
xxx
66149
zz
xxx
66674
137252
xxx
66697
140105
xxx
66817
140832
xxx
68890
zz
xxx
69435

zz
xxx
70370
zz
xxx
70656
zz
xxx
70657
zz
xx
70659
142349
xxx
70691
zz
xxx
70847
zz
8327
71260
142943
xxx
71657
143660
xxx
72137
144851
xxx
73895
146443
xxx
73916
148002
xxx
76135
zz
xxx
77004
zz
xxx
77775

149013
xxx
81897
zz
xxx
82084
zz
xxx
83535
zz
xxx
85241
zz
xxx
86385
zz
xxx
86482
zz
xxx
88647
zz
xxx
89865
zz
xxx
90000
zz
xxx
92153
zz
xxx
96549
zz
xxx
96733
zz
xxx
yyy
zz

125 de ani de la nașterea prim-ministrului australian Robert Menzies

Sir Robert Gordon Menzies (n. 20 decembrie 1894 – d. 15 mai 1978), a fost un politician australian, cel de-al doisprezecelea prim ministru al Australiei⁠.
Cel de-al doilea mandat al său ca prim ministru al țării (1949 - 1966) a fost cel care l-a făcut ca până astăzi să dețină recordul celui mai lung mandat de lider al guvernului din istoria Australiei. Menzies a avut o ascensiune politică scurtă și spectaculoasă, câștigând alegerile din 1940, datorită câștigării strânse a alegerilor de către partidul său. Un an mai târziu, guvernul său a căzut datorită membrilor Parlamentului Australiei (în original, crossing the floor).
În timpul celor opt ani petrecuți în opoziție, Menzies a fondat partidul liberal australian, Liberal Party of Australia. Împreună cu partidul său a câștigat alegerile federale din 1949, dominând apoi scena politică australiană până la retragerea sa în 1966. Menzies era renumit ca fiind un vorbitor deosebit, atât în Parlament cât și pe alte scene și în diferite ocazii. Cuvântarea sa devenită clasică a genului, Oamenii care au fost uitați, conform originalului „The forgotten people”, este un exemplu al calităților sale oratorice. (Sursa: Wikipedia)

19 decembrie 2019

Întreguri poștale - plicuri: 1897-1997. Centenarul oficiului poștal Constanța-Port

Pe data de 1 septembrie 1997 Edipost a pus în circulație întregul poștal - plic cu marcă fixă: „1897-1997 Centenarul oficiului poștal Constanța-Port” (cod 088/97), într-un tiraj de 100.000 exemplare. Marca fixă, cu valoarea nominală de 450 lei (contravaloarea unei scrisori simple „alte localități” la data punerii în circulație), ilustrează clădirea în care a funcționat primul oficiu poștal din portul Constanța începând cu 1897. În semiilustrația plicului întâlnim o imagine de epocă din port, reproducere după o carte poștală litografiată, în care se observă clădirea în care a funcționat oficiul poștal la începutul secolului trecut.
Există multe exemplare greșit plicuite, câteva sute dintre acestea fiind retrase.

Întreguri poștale - plicuri: 1872-1997. 125 de ani de la moartea Craiului munților Avram Iancu (I)

Pe data de 1 septembrie 1997 Edipost a pus în circulație întregul poștal - plic cu marcă fixă: „125 de ani de la moartea Craiului munților 1872-1997” (cod 085/97), într-un tiraj de 100.000 exemplare. Marca fixă, cu valoarea nominală de 450 lei (contravaloarea unei scrisori simple „alte localități” la data punerii în circulație), ilustrează mormântul lui Avram Iancu la începutul secolului trecut. În semiilustrația plicului întâlnim o reproducere a unei fotografii a mormântului lui Avram Iancu de la Țebea de după anul 1990.


Întreguri poștale - plicuri: Asociația filateliștilor „Tomis”. Gruparea de Filatelie Tematică „Marina”

Cu prilejul Expoziției filatelice „20 de ani de activitate G.F.M.”, desfășurată la Constanța în perioada 13-30 august 1997, Edipost a pus în circulație, pe data de 1 septembrie 1997, întregul poștal - plic cu marcă fixă: Asociația filateliștilor „Tomis”. Gruparea de Filatelie Tematică „Marina” (cod 082/97), într-un tiraj de 100.000 exemplare. Marca fixă, cu valoarea nominală de 450 lei (contravaloarea unei scrisori simple „alte localități” la data punerii în circulație), și semiilustrația prezintă într-un montaj sugestiv, încununat cu lauri, o timonă și o navă cu vele amintind preocuparea prestigioasei asociații filatelice de la malul mării. 
Se cunoaște existența unui număr de 1.000 de exemplare în care culoarea timonei este galben deschis, clișeul fiind ulterior refăcut.

Întreguri poștale - plicuri: Muzeul Banatului - 125 de ani de la înființare. Expoziția filatelică „Natura '97”

Pe data de 1 septembrie 1997 Edipost a pus în circulație întregul poștal - plic cu marcă fixă: „Muzeul Banatului - 125 de ani de la înființare. Expoziția filatelică Natura '97” (cod 081/97), într-un tiraj de 100.000 exemplare.
Marca fixă, cu valoarea nominală de 450 lei (contravaloarea unei scrisori simple „alte localități” la data punerii în circulație), și semiilustrația prezintă clădirea Muzeului Banatului. Edificiul, cel mai vechi din Timișoara, este Castelul Hunianzilor ridicat de Carol Robert Angevinul (1308-1342), care a fost mărit de Iancu de Hunedoara în 1441 și restaurat, mai apoi, în 1856.


Întreguri poștale - plicuri: Expoziția filatelică bilaterală România - Polonia, Botoșani, 23-25.08.1997 (II)

Pe data de 1 septembrie 1997 Edipost a pus în circulație întregul poștal - plic cu marcă fixă: „Expoziția filatelică bilaterală România - Polonia, Botoșani, 23-25.08.1997” (cod 084/97), într-un tiraj de 100.000 exemplare.
Marca fixă, cu valoarea nominală de 450 lei (contravaloarea unei scrisori simple „alte localități” la data punerii în circulație), reproduce imaginea sediului primăriei din Botoșani. 
Semiilustrația prezintă două personalități ale muzicii (George Enescu și Frédéric Chopin) din cele două țări, reprezentate pe mărci poștale românești (Ro #2165 și Ro #2083), precum și Sediul Pefecturii din Botoșani. Compoziția grafică prezintă în fundal o liră - simbol al muzicii, încă din antichitate.


Filateliștii botoșăneni au realizat și o ștampilă a expoziției care a fost aplicat pe întregul poștal, pentru a marca acest eveniment, dar și la Oficiul Poștal nr. 1 din localitate pentru obliterarea complementară a corespondenței din data de 23 august 1997. Pe macheta ștampilei este reprodusă imaginea Primăriei din Botoșani.

Iată mai jos câteva circulații:

A fost desemnat cel mai frumos timbru românesc al anului 2019

Câștigătoarea concursului
„Cel mai frumos timbru românesc al anului 2019”
Miercuri, 18 decembrie 2019, membrii Comisiei Filatelice Naționale s-au întrunit în ședință de lucru, prilej cu care au fost trecute în revistă ultimele noutăți editoriale și au fost avizate emisiunile de mărci poștale incluse în Planul editorial al anului 2020, informează pe site-ul său Romfilatelia.
Cu această ocazie au fost votate și cele mai frumoase timbre ale anului 2019, locul I fiind ocupat de timbrul coliței emisiunii Colecții românești - Gramofoane, locul 2 de timbrul în care este ilustrat Regele Ferdinand I, în cadrul emisiunii Uniformele regalității românești (I), iar ultimul loc pe podium a fost ocupat de timbrul în care este redată acvila de munte din cadrul emisiunii Europa - Păsări naționale.
Comisia a hotărât ca la concursurile internaționale de profil România să participe cu timbrul coliței emisiunii Faună protejată din România, în care este ilustrat zimbrul.
Noi așteptăm cu interes publicarea cât mai curând a planului editorial 2020.

425 de ani de la nașterea Regelui Gustav al II-lea Adolf al Suediei

Gustav al II-lea Adolf (n. 9/19 decembrie 1594, Stockholm Palace, Suedia – d. 6 noiembrie 1632, Lützen, Principatul Saxoniei) provine din familia Wasa fiind rege al Suediei între anii 1611 și 1632. A fost un rege cu importanță deosebită pentru istoria Suediei în general și în mod deosebit pentru războiul de treizeci de ani. El a contribuit prin acțiunile lui politice și militare la o hegemonie suedeză în secolul XVIII-lea în nordul Europei.
Intervenția lui Gustav Adolf în etapa suedeză a Războiul de treizeci de ani este într-un moment când situația protestanților germani era deznădăjduită din cauza înfrângerii suferite de ei în fața trupelor imperiale conduse de Wallenstein. După o perioadă de șovăieli a prinților protestanți germani, se aliază regele Suediei cu Prințul Saxoniei și Hessen-Kassel, invingând armata imperială catolică la Breitenfeld (17 septembrie 1631), a cărei conducător nu mai era Wallenstein, care căzuse în dizgrație creșterea puterii lui Wallenstein era privită cu neîncredere de împărat Ferdinand al II-lea, aliații protestanți (Uniunea Protestantă (1608-1621) alcătuită din opt prinți germani și 17 orașe protestante) reușind să respingă trupele împăratului până în Bavaria.
Gustav Adolf este considerat de ca erou și salvator al protestantismului german, fiind supranumit „Leul din nord”. Planurile sale politice erau, răspândirea protestantismului și așezarea pe tronul imperial a unui prinț protestant, ca aliat și sub protectoratul Suediei. (Sursa: Wikipedia)

18 decembrie 2019

Comedia „Un, doi, trei sau Preşedintele” de Molnár Ferenc pe scena teatrului băimărean

Comedia într-un act „Un, doi, trei sau Preşedintele”, a celui mai mare comediograf maghiar Molnár Ferenc, este, în esență, o jalonare a operațiunilor care sunt necesare pentru a deveni „apt” într-o societate de consum, respectând, bineînțeles, ierarhiile sociale.
Norrison, preşedinte de bancă, îi manipulează pe cei din jur ca un „prestidigitator”, găsind soluţii în împrejurări încurcate și situații limită. Cumpărarea de titluri nobiliare pentru protejaţii săi e o uzanţă facilă. Transformă identitatea lor cât ai clipi. Urcarea pe scara socială poate fi un tertip în funcţie de interesele celui puternic.
O comedie, aici şi acum, în care cochetăriile, în tandem cu mecanismul birocratic, funcţionează ireproşabil. O dantelărie milimetric concepută, o aventură tonică, cu suişuri şi coborâşuri în ritm alert. Personajele par desprinse dintr-un carusel cosmopolit care surprinde un mecanism ce trebuie mereu uns pentru că repetitivitatea este o lege universal valabilă. Negustori, conţi, doctori şi comitete se adună într-un bazar al civilizaţiilor. Contele Dubois-Schottenburg, Dr. Pinsky, Osso, Ciring, Antal, Lidia, Dr. Faber și dr. Wolff sunt numai câteva nume din galeria multinaţională prezentă în scenă. Fibra comică ţâşneşte la tot pasul, din dialoguri şi situaţii-surpriză.
Teatrul Ararat are plăcerea să vă invite joi, 19 decembrie, de la ora 19, pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor din Baia Mare (sala mică) să savurați această comedie spumoasă, în regia lui Claudiu Pintican.

30 de ani de la Revoluția Română

Asociaţia Filateliştilor din Bucureşti - Gruparea Centenar 2018 vă propune un plic filatelic dedicat aniversării a 30 de ani de la aşa-numita „revoluţie română '89”, respectiv consemnării aşa-numitor „treizeci de ani de libertate”. Iată că, în fine, după 30 de ani, cortina se deschide ! Tirajul acestui plic filatelic (suvenir aniversar, datat: sâmbătă 21 decembrie 2019) este limitat la 30 de exemplare! Pentru alte detalii, puteți lua legătura pe facebook, cu Șerban Drăgușanu.

O scurtă analiză poștalo-filatelică a anului 2019

Acum după ce Romfilatelia a lansat pe piață și ultima emisiune de timbre planificată pentru acest an, a sosit momentul să facem o analiză și din punct de vedere al impactului poștal al mărcilor. Poate vă mai amintiți, la începutul anului planul editorial propus era unul rezonabil. Ni se promiteau atunci 39 de emisiuni filatelice.
Pe parcursul anului însă acest plan a suferit mai multe modificari (emisiuni precum: Școala Ardeleană, Port popular de nuntă, Scriitori avangardiști români, Poveștile lui Ion Creangă, Miniaturile faunei, Emisiune comună România – Malaezia. Flori endemice, Victor Babeș, 165 de ani de la naștere, Feline, George Severeanu și pionieratul cultural, Resfințirea Catedralei Mitropolitane din Iași, Lucrări celebre din arta românească, Cluj, cultură centenară cuprinse inițial în plan, fie și-au modificat denumirea, fie n-au mai apărut niciodată; alte emisiuni au fost reprogramate, ori și-au făcut apariția altele noi), ca în cele din urmă să numărăm nu mai puțin de 42 de apariții, cuprinzând un număr de 151 de valori nominale. Mult prea mult, după părarea mea. Acestea s-ar traduce prin 2.554.526 timbre poștale (și am luat în calcul doar tirajul menționat a ajunge în circuitul Companiei Naționale Poșta Română), cu 1.970.954 mai puține mărci ca anul trecut.
Într-o raportare comparativă timbre vs. colițe, observăm că numărul celor din urmă este 15% din total. Nu aș dori să vorbesc acum de felul în care au fost machetate unele dintre ele, mie personal fiindu-mi rușine să pun pe corespondență astfel de „ambasadori” ai țării de unde provind. Această problemă a felului de machetare a mărcilor din ultima perioadă am mai abordat-o pe blog. De când tehnica asta a „foto-machetării” a devenit din ce în ce mai prezentă, treptat-treptat frumusețea mărcilor poștale de odinioară a început să pălăsească.

Dar să revenim la analiza noastră. După cum se poate observa și din graficul de mai sus (clik pe imagine pentru mărire), în acest an am avut parte de 23 de valori nominale (față de 29 câte erau anul trecut) cuprinse între 1,40 lei și 53,50 lei. Valoarea nominală cea mai tipărită a fost de 28,50 lei, aceasta regăsindu-se în 20 de emisiuni. Valoare nominală respectivă corespunde tarifării unei scrisori externe neprioritare cu greutatea cuprinsă între 500 și 1.000 de grame.

În ceea ce privește tirajul (numărul de timbre perceput de CNPR și nu tirajul complet al Romfilateliei), cea mai tipărită valoare nominală a fost de 1,70 lei (contravaloarea unei scrisori interne neprioritare cu greutatea de până în 50 de grame). Începând cu data de 1 ianuarie 2020 timbrele cu această valoare nominală vor putea fi utilizate pentru francarea imprimatelor cu greutatea cuprinsă între 50 și 100 de grame.
Sper din tot sufletul ca planul editorial din anul 2020 să fie unul echilibrat. Personal nu văd rostul  apariției a mai mult de 2 emisiuni lunare, iar valorile nominale să fie în concordanță cu tarifele poștale uzuale ale unei corespondențe standard neprioritare. Despre ce vom avea parte însă, rămâne de văzut.
Până atunci să ne citim cu bine și vă doresc de pe acum Sărbători fericite! și tradiționalul La mulți ani!

140 de ani de la nașterea pictororului Paul Klee

Paul Klee (n. 18 decembrie 1879, Münchenbuchsee lângă Berna, Elveția – d. 29 iunie 1940, Muralto, Elveția) a fost un pictor, desenator și teoretician al artei elvețian, de naționalitate germană.
A fost membru al grupărilor avangardiste germane, profesor la Bauhaus, îmbinând tendințele moderne în artă într–un desen sintetic, cu linii cromatice îndrăznețe.
Subiectele lui Klee acoperă o plajă vastă, mergând de la motive figurative (personaje, peisaje terestre, acvatice și celeste) la forme geometrice sobre și polimorfe (săgeți, cruci, stele, puncte) și la semne grafice (pictograme, hieroglife).
Operele sale, acuarele sau guașe, au un format adesea limitat la dimensiunea unei foi de scris. Uleiurile și pastelurile, pe pânză sau pe hârtie de ziar, sunt de dimensiuni medii și mari.
Originalitatea și extrema diversitate a limbajului tematic, varietatea surselor de inspirație, bogăția desenului și formelor, singularitatea expresiei cromatice, reflecțiile asupra formatului, nenumăratele tehnici mixte și de material indică un inventar artistic prolix. (Surse: Wikipedia, German-stamps)

17 decembrie 2019

110 ani de la moartea regelui Leopold al II-lea al Belgiei

Leopold al II-lea (9 aprilie 1835 – 17 decembrie 1909) a fost al doilea rege al belgienilor. Născut la Bruxelles, al doilea fiu (însă cel mai mare fiu supraviețuitor) al regelui Leopold I și a reginei Louise-Marie de Orléans, i-a succedat tatălui său la tron la 17 decembrie 1865. A rămas în istorie datorită masacrării a peste 10 milioane de africani din Congo.
Leopold a fost fratele împărătesei Carlota a Mexicului și verișor primar al reginei Victoria.
Leopold al II-lea s-a căsătorit cu Marie Henriette, o adolescentă arhiducesă de Austria, la 22 august 1853, la Bruxelles. A fost o căsnicie nefericită, tânăra Marie Henriette a declarat la trei săptămâni după căsătorie: „Dacă Dumnezeu vrea să-mi îndeplinească rugăciunile nu mă va lăsa multă vreme în viață”. O va înșela și o va neglija toată viața. În cele din urmă, regina se retrage din viața de la Curte și se instalează într-o vilă, unde își va găsi sfârșitul la 19 septembrie 1902.
Leopold al II-lea s-a logodit religios cu cinci zile înainte să moară cu Blanche Delacroix (născută la București), o prostituată, logodnă fără valabilitate conform legislației belgiene. Ceremonia a fost condusă de preotul din Laeken Cooreman.
La 15 noiembrie 1902, anarhistul italian Gennaro Rubino a încercat să-l asasineze pe Leopold, care călărea într-un cortegiu regal de la o ceremonie în memoria soției sale recent decedată, Marie Henriette. După ce Leopold a trecut, Rubino a tras trei focuri spre rege însă a ratat iar Rubino a fost imediat arestat.
A murit la Laeken la 17 decembrie 1909 și a fost înmormântat în cripta regală de la Biserica Maicii Domnului de la Laeken din Bruxelles. A fost succedat de nepotul său, Albert, fiul fratelui său Philippe. (Sursa: Wikipedia)

Publicitate

Persoane interesate