50 de ani de la moartea scriitorului Victor Eftimiu

Victor Eftimiu a fost un poet, dramaturg, povestitor, traducator și academician român, care s-a născut pe 24 ianuarie 1889 în Boboshtice, Albania. Urmează primele clase primare în limba greacă, în comuna natală. Se stabilește la București în anul 1905, an în care publică și prima poezie în revista „Speranța”. Eftimiu obține cetățenia româna abia în anul 1919.

Colaborează cu versuri la revista Duminica, iar în 1907 îi apare prima poezie semnată Victor Efrimiu în revista Viața literară și artistică. În 1909 călătorește la Paris, unde scrie primele versuri din piesa „Înșir-te mărgărite”, sortită să marcheze, la București, în 1912, debutul unei cariere dramaturgice de succes.
În 1923 apare primul roman al lui Victor Efrimiu, intitulat „Tragedia unui comediant”. Un an mai târziu, pe scena Teatrului Național din Bucuresti are loc premiera tragediei Thebaida. Scriitorul primește în 1932 Premiul Național pentru Literatură, iar la 31 mai 1948 este ales membru titular al Academiei Române.

Victor Eftimiu este autorul a peste 140 de volume și a peste 40 de piese de teatru, multe dintre ele puse în scenă. A scris în total aproximativ 200.000 de versuri și 5.000 de articole literare. Dramaturgia scriitorului cuprinde: Meșterul Manole, Cocoșul negru, Omul care a văzut moartea, Inspectorul broaștelor, Marele duhovnic, Haiducii, Parada, Strămoșii, Crinul vieții.

Victor Eftimiu ocupa funcția de director al Teatrului Comedia în 1912. A fost director, în mai multe rânduri, al Teatrului Național din București și al celui din Cluj în 1927. Victor Eftimiu se stinge din viață pe 27 noiembrie 1972.

Icoana Sfintei Maria de la Vatican în port maramureșean

Marca poștală (Ro #5393, Mi #5214,
Yv #4361A, G #5848, S #4131)

În urmă cu 25 de ani, în perioada ianuarie-aprilie 1996, Salonul Sixtin de la Biblioteca Apostolică a Vaticanului a găzduit expoziția „Monumenta Romaniae Vaticana”, pregătită de către prof. dr. I. Dumitru-Snagov. Au fost prezentate atunci 152 de acte din primele secole ale mileniului întâi (originale și copii), exponate ale Arhivei secrete a Vaticanului. Expoziția de la Roma a fost vizitată atunci de peste 4 milioane de vizitatori. La finele anului, mai exact pe data de 26 noiembrie 1996, la Muzeul Cotroceni din București a fost deschisă o replică a celebrei expoziții de la Vatican, care a putut fi vizitată, pe bază de programare, până în luna mai 1997. Printre exponate vizitatorii au putut admira, printre altele, și lucrarea „Icoana Sfintei Maria de la Vatican în port maramureșean”, care este de fapt o ilustrație cu valoare de icoană dintr-un Prăznicar denumită „Madonna Romena” (Madona română). Lucrarea, datată ca făcând parte din sec. XVI-XVII îi prezintă pe Sfânta Fecioară cu pruncul său îmbrăcați în straie populare maramureșene. Icoana mai este cunoscută și sub numele de „Madona cu ie”, veșmintele maramureșene fiind o mărturie vie a comunității creștine în spațiul românesc.

FDC-ul emisiunii

Pe data de 27 noiembrie 1996, la București, a fost pusă în circulație emisiunea de mărci poștale Expoziția Monumenta Romaniae Vaticana (LP #1421), cu valoarea nominală de 150 lei având ca ilustrație „Madona Română” - o miniatură dintr-un manuscris maramureșean: Prăznicar din sec. XVI care se află în colecția Vaticanului. Tirajul emisiunii a fost de 1 milion de exemplare, din care 800.000 au avut ca destinație francarea corespondenței, valoarea nominală a timbrului reprezentând contravaloarea serviciului de expediere a unei scrisori „alte localități” cu greutatea de până în 20 de grame. Marca poștală are dimensiunea de 33 x 48 mm și a fost tipărită în sistem tiefdruk, la șase culori, pe hârtie cromo gumată (Anglia) în coli finite de câte 25 de mărci.

Plic cu marca poștală obliterată cu ștampila
Expoziției Filatelice „Moș Crăciun” 1996

Emisiunea este însoțită de un FDC (1.300 de exemplare) care reproduce în semiilustrație lucrarea „Buna Vestire” din același Prăznicar. Ștampila „Prima Zi a Emisiunii” reproduce icoana de pe marca poștală.

Pe data de 24 decembrie 1996 în București a avut loc Expoziția Filatelică „Moș Crăciun” în care o serie de plicuri au fost francate cu această marcă poștală și obliterate cu ștampila expoziției.

Întreg poștal francat cu timbrul emisiunii și obliterat cu ștampila expoziției

Maximă realizată de A.F. Sibiu

Membrii Asociației Filateliștilor din Sibiu au realizat, cu prilejul sărbătorilor de iarnă, o frumoasă ștampilă ocazională, omologată de către Federația Filatelică Română cu numărul 603, care a fost aplicată pe data de 25.12.1996.

Maximă cu ștampila P.Z.E.

Maximă realizată la Alba Iulia, 1997

La tipografia Regiei Autonome Monitorul Oficial a fost tipărită o carte poștală cu titlul „Madona Română - Două milenii de istorie creștină” care reproduce icoana din arhivele Vaticanului. Această ilustrată a fost folosită ca suport la realizarea unor maxime realizate cu ștampila „Prima Zi a Emisiunii” și a evenimentelor petrecute la Alba Iulia (în 30.12.1997), cu ștampila ocazională nr. 307 (autor prof. Gheorghe Hendrea), și Cluj-Napoca (23.03.1998) sub genericul „Monumenta Romaniae Vaticana”. 

Maximă realizată la Cluj, 1998

 

Alte realizări filatelice francate cu marca studiată:

Plic obliterat cu flama publicitară prilejuit de aniversarea a 90 de ani de la înființarea S.G. de Gaz și de Electricitate.

În cele ce urmează voi reproduce o serie de piese de corespondență francate (și) cu marca studiată:

Recomandată „loco”, aflată în prima treaptă de greutate (completarea francaturii pe verso cu timbrul emis de Sfintele Paști având nominalul de 150 lei - avem de a face cu o scrisoare ușor suprafrancată față de tariful de 290 lei cât ar fi trebuit să fie perceput la aceea vreme) obliterată cu ștampila ocazională realizată de Clubul Filatelic „Baricada” cu prilejul Anului Nou.

Recomandate alte localități (scrisoare altă localitate - tarif de 150 de lei, acoperită prin marca fixă a întregului poștal, + taxa de recomandare de 220 de lei, acoperită prin cele două timbre adezive) expediate în anul 1996.

Scrisoare „altă localitate” aflată în prima treaptă de greutate.

80 de ani de la asasinarea istoricului Nicolae Iorga

Nicolae Iorga s-a născut în Botoșani la 5 iunie 1871, așa cum apare în registrul pentru născuți pe anul 1871. În unele lucrări apare în mod greșit ca dată a nașterii 17 ianuarie 1871. Confuzie apărută, cel mai probabil, din cauza faptului că istoricul era sărbătorit și pe data de 17 iunie, după stilul vechi. Tatăl său, Nicu Iorga (avocat) și mama Zulnia (născută Arghiropol) erau ortodocși. Strămoșii lui Nicolae Iorga se pare că erau de origine aromână, veniți din zona Pindului, deși istoricul nu s-a identificat niciodată explicit și fără echivoc cu această etnie. Probabil din cauza luptelor balcanice nesfârșite de a revendica acest popor și istoria lui, istoricul a manifestat o reținere în a-și însuși apartenența etnică explicit, însă în cartea auto-biografică „O viață de om așa cum a fost” scriitorul neagă subtil legătura cu grecii și se mândrește că provine pe linie maternă din aristocrația bizantină și după tată direct din munții Pindului, pe care orice istoric îi acceptă ca vatra veșnică a macedonilor aromani. 

În anul 1940 regimul lui Carol al II-lea s-a prăbușit. Neașteptata cedare a Basarabiei și Bucovinei de nord sovieticilor a șocat societatea românească și l-a revoltat pe Iorga. La două ședințe ale Consiliului de Coroană ținute la 27 iunie, a fost unul din cei șase membri (din totalul de 21) șcare s-au opus ultimatului impus de URSS, cerând cu insistență apărarea armată a Basarabiei. Mai târziu, Dictatul de la Viena a cedat Ungariei Transilvania de Nord, astfel agravându-se criza politică și morală, care a dus la instaurarea Statului Național-Legionar cu Ion Antonescu ca Conducător, sprijinit de un guvern legionar. Iorga decide să suspende apariția gazetei Neamul Românesc, explicând că: „Când s-a produs o înfrângere, steagul nu se predă, ci pânza lui se înfășoară în jurul inimei. Inima luptei noastre a fost ideea culturală națională”. Văzut vinovat pentru uciderea lui Codreanu, a primit noi amenințări de la Garda de Fier, prin scrisori de ură, atacuri în presa mișcării legionare (Buna Vestire și Porunca Vremii) și tirade de la sediul legionar din Văleni. S-a opus noului guvern susținându-și atașamentul față de regele care fusese obligat să abdice.
Nicolae Iorga a fost obligat să părăsească domiciliile din București (unde deținea o casă nouă în cartierul Dorobanți) și din Vălenii de Munte din cauza cutremurului din noiembrie 1940. S-a mutat la vila sa din Sinaia, unde a terminat Istoriologia umană. A fost ridicat de un grup de legionari, în după-amiaza zilei de 27 noiembrie, și ucis lângă Strejnicu. A fost împușcat de nouă ori, cu pistoale de 7,65 mm și 6,35 mm. Asasinarea lui Iorga este des menționată în paralel cu cea a politicianului țărănist Virgil Madgearu, răpit și omorât de legionari în aceeași noapte, și cu Masacrul de la Jilava. 

Moartea lui Iorga a generat consternare și a cutremurat comunitatea academică. După aflarea veștii asasinării lui Iorga, 47 de universități și academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă. Discursul funerar a fost ținut de istoricul francez exilat Henri Focillon, din New York, numindu-l pe Iorga „una dintre personalitățile legendare plantate, pentru eternitate, în pământul unei țări și în istoria inteligenței umane”. În țară, Garda de Fier a interzis plângerea sa în public, exceptând un necrolog în cotidianul Universul și o ceremonie ținută la Academia Română. Un ultim omagiu a fost adus de filozoful Constantin Rădulescu-Motru, care-l numea, în termeni asemănători celor folosiți de Focillon, „curajosul intelectual al națiunii”, „toată înțelepciunea și originalitatea unui geniu român”, „... a întrupat puterea de muncă intelectuală a neamului nostru în gradul cel mai înalt...”.
Trupul lui Iorga a fost îngropat la cimitirul Bellu din București, în aceeași zi cu funeraliile lui Madgearu. Cei prezenți, printre care se aflau politicieni și diplomați străini, au sfidat interdicția Gărzii de fier cu prezența lor. Ultimele texte ale lui Iorga, recuperate de tânărul său discipol G. Brătescu, au fost ținute de criticul literar Șerban Cioculescu și publicate la o dată ulterioară. Gheorghe Brătianu a preluat postul lui Iorga de la Institutul de Studii Sud-Europene și Institutul de Istorie a Lumii (reintitulat din 1941 Institutul Nicolae Iorga).

200 de ani de la nașterea lingvistului și istoricului literar român Aron Pumnul

Timbru (Michel RO 2514)
emis de România în 1966

Aron Pumnul (n. 27 noiembrie 1818, satul Cuciulata, județul Brașov; d. 12 ianuarie 1866, Cernăuți) a fost un cărturar român, lingvist, filolog și istoric literar, profesor al lui Mihai Eminescu, fruntaș al Revoluției de la 1848 din Transilvania.
S-a născut într-o familie de țărani iobagi din Transilvania. După 4 ani petrecuți la Odorhei, unde a urmat cursurile unei școli începătoare, Aron Pumnul își continuă studiile la Gimnaziul din Blaj (1836) unde a făcut 5 clase și apoi la Cluj, unde absolvă cursurile de filozofie. În 1843 este numit profesor de filozofie la Blaj și în același an este trimis ca bursier la Institutul Sfânta Barbara din Viena, pentru a face studii teologice. Pe lângă studiile teologice se ocupă și cu studiul filozofiei, istoriei și filologiei. La întoarcerea de la Viena în 1846 își reia activitatea de profesor de filozofie la gimnaziul din Blaj și devine colaborator al lui Timotei Cipariu alături de care ia parte la întemeierea ziarelor: Organul luminărei (1847, devenit, în 1848 Organul Națiunale), primul ziar românesc cu litere latine și Învățătorul poporului (1848).

200 de ani de la nasterea lui Aron Pumnul

Din informațiile furnizate de Poșta Română aflăm că Asociația Filateliștilor din Timișoara a realizat o ștampilă aniversară cu prilejul sărbătorii a 200 de ani de la nasterea cărturarului Aron Pumnul. Data aplicării ștampilei va fi: 27.11.2018 (marți) la Oficiul Poștal din Cuciulata Ag - cod postal 507097.

Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu ștampila prezentată.

77 de la asasinarea lui Nicolae Iorga

Bloc-coliță emisă de Poșta Moldovei, prin Biroul său
Marca Personalizată, în tiraj limitat, compus din cinci
mărci poștale personalizate dedicat dezvelirii bustului
marelui istoric Nicolae Iorga la Sarandë, Albania
și pus în circulație pe data de 19 noiembrie 2016.

Pe 27 noiembrie 1940 la Strejnic, localitate în judeţul Prahova, este asasinat de legionari istoricul Nicolae Iorga. Acesta a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician român. Este cunoscut în lume ca medievist, bizantinist, romanist, slavist, istoric al artelor și filozof al istoriei. După cum a afirmat George Călinescu, Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, „rolul lui Voltaire”. După aflarea veștii asasinării lui Iorga, 47 de universități și academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă.

122 de ani de la înființarea Premiilor Nobel

Timbrul (Mi 1828) cu valoarea nominală de 100 Pfennigi,
emis de Germania cu ocazia aniversării a
100 de ani de la înființarea Premiilor Nobel,
a fost pus în circulație pe data de 9 Noiembrie 1995,
într-un tiraj de 25.500.000 exemplare.

În 27 noiembrie 1895 Alfred Nobel (1833-1896) a creat Premiile Nobel. În testamentul său, inventatorul a întemeiat o fundație cu scopul ca veniturile imensei sale averi să fie oferite în fiecare an „sub formă de premii celor care, în anul precedent, au adus cele mai mari servicii umanității”. Primele recompense au fost decernate în anul 1901. Premiile se decernează în fiecare an la 10 decembrie, data decesului lui Alfred Nobel.

46 de ani de când planeta Marte a luat cunoștință cu tehnologia umană

Marca poștală cu valoarea nominală de 6 copeici rusești
(Mi:SU 3996, Sn:SU 3963, Yt:SU 3826)
a fost pusă în circulație pe data de 5 aprilie 1972.

Pe 27 noiembrie 1971 sonda spațială sovietică Marte 2 aflată pe orbita planetei Marte lansează modulul de coborâre. Acesta funcționează defectuos, pierzând contactul după câteva secunde, și se prăbușește, însă este primul obiect făcut de om care ajunge pe suprafața planetei Marte. Datorită multor eșecuri în explorarea acestei planete, unii cercetători, pe jumătate glumind, vorbesc despre un „Triunghi al Bermudelor” între Pământ și Marte, sau de un blestem al planetei, ori chiar despre un „Mare Vârcolac Galactic” ce se hrănește cu acestea.