Publicitate

31 mai 2019

160 de ani de când orologiul Parlamentului din Londra, poreclit ulterior Big Ben, a fost pornit pentru prima oară

Big Ben (în traducere, Marele Ben) este porecla marelui clopot al ceasului din turnul de nord al Palatului Westminster din Londra. Acest nume a fost utilizat atât în cazul clopotului, cât și al ceasului și chiar al turnului cu ceas.
Big Ben este cel mai mare ceas cu clopot și patru fețe, și al treilea turn cu ceas ca înălțime din lume. Ceasul a fost pus în funcțiune în ziua de 31 mai 1859.
Cea mai apropiată stație de metrou este Westminster de pe liniile Circle, District și Jubilee.
La Westminster s-a construit un turn cu ceas în 1288. Turnul actual a fost înălțat ca parte din proiectul lui Charles Barry de construcție a unui nou palat, după ce vechiul Palat Westminster a fost distrus de incendiu în noaptea de 16 octombrie 1834.
Noul Parlament a fost construit în stil neogotic. Deși Barry era arhitect-șef al Palatului, el a apelat la Augustus Pugin pentru a proiecta turnul cu ceas, turn ce se aseamănă cu alte turnuri proiectate de Pugin, printre care se numără cel de la Scarisbrick Hall. Proiectul turnului cu ceas a fost ultimul realizat de Pugin înainte de a înnebuni și a muri, el însuși scriind, la momentul când Barry a venit la el să ia schițele: „Nu am muncit niciodată atât de mult în viața mea [ca] pentru dl. Barry căci mâine îi dau toate schițele pentru terminarea turnului său cu ceas și este frumos.” Turnul are 96,3 m înălțime.
Primii 61 m de la bază sunt construiți din căramidă învelită în calcar de Anston colorat cu nisip. Restul turnului este din fier. Turnul își are baza pe o placă de beton pătrată cu latura de 15 m și cu o grosime de 3 m, aflată la o adâncime de 4 m sub pământ. Cele patru fețe ale ceasului se află la o înălțime de 55 m. Volumul interior al turnului este de 4.650 m³.
Deși este una dintre cele mai importante atracții turistice din lume, interiorul turnului nu este deschis vizitatorilor străini, doar cetățenii Regatului Unit putând să aranjeze vizite (cu multe zile în avans) prin intermediul parlamentarului lor. Turnul nu are lift, astfel că vizitatorii trebuie să urce toate cele 334 de trepte până la vârf.
Din cauza schimbării stării solului de la construcție (în primul rând prin construcția liniei de metrou Jubilee), turnul este ușor înclinat spre nord-vest, cu aproximativ 220 milimetri la fața ceasului, aproximativ 1/250.

30 mai 2019

Episcopi martiri în cinul sfinților

Din cele publicate într-un comunicat de presă pe site-ul Romfilatelia aflăm că duminică, 2 iunie, se va introduce în circulație emisiunea de mărci poștale intitulată „Episcopi martiri în cinul sfinților”, dedicată beatificării a șapte episcopi greco-catolici români martiri, de către Sanctitatea Sa Papa Francisc, cu ocazia vizitei sale la Blaj, la data de 2 iunie anul curent.
Începând din anul 1948, regimul comunist a scos în afara legii Biserica Greco-Catolică. În consecință, episcopii, preoții sau credincioșii greco-catolici români, care nu și-au schimbat confesiunea, au fost arestați și condamnați la ani grei de închisoare. Între ei se înscriu cei șapte episcopi, morți în închisori sau ca urmare a torturilor suferite în detenție.
Episcopii martiri ce urmează a fi beatificați sunt : Valeriu Traian Frenţiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu, Iuliu Hossu. Numele lor sunt ilustrate lângă imaginile portret ale coliței dantelate cu valoarea nominală de 28,50 lei (contravaloarea unei corespondenţe internaţională neprioritară cu greutatea cuprinsă între 500 și 1000 g), unde sunt reprezentați ca un simbol al jertfei și al trecerii spre lumină a sufletelor celor morți, înfățișat de coroana de șapte stele din vecinătatea crucii.
Emisiunea este completată de 1 plic prima zi.

445 de ani de la moartea Regelui Carol al IX-lea al Franței

Carol al IX-lea (27 iunie 1550 - 30 mai 1574) născut Charles-Maximilien, a fost rege al Franței, din 1560 până la moartea sa. Fiul lui Caterina de' Medici și a lui Henric al II-lea al Franței, la doar zece ani a urcat pe tronul Franței după moartea prematură a fratelui său, Francisc al II-lea. În timpul domniei sale, Franța era zguduită de războaiele religioase, în ciuda eforturilor pacifiste ale mamei sale. A rămas în istorie pentru masacrul din Noaptea Sfântului Bartolomeu, care a avut loc în timpul domniei sale. A murit în 30 mai 1574, la Vincennes cu o lună înainte de a împlini 24 de ani, de pleurezie.
Carol a avut întotdeauna o sănătate precară. După aceste evenimente, sănătatea sa se înrăutățește încet încet. Un complot pus la cale pentru a-l înlătura pe Carol și pe mama sa, pentru a-l pune pe tron pe fratele său François d'Alençon este dejucat de regina mamă. Regele tot mai slăbit, se retrage la Castelul Vincennes, unde este țintuit la pat. Febra nu-l părăsește, respirația e dificilă; moare la 30 mai 1574, cu o lună înainte de a împlini 24 de ani. A doua zi, Ambroise Paré îi face autopsia și confirmă moartea din cauza unei pleurezii, contractate în urma unei pneumonii tuberculoase. Văduvă la douăzeci de ani, regina se întoarce în Austria, refuză să se recăsătorească și se retrage în mănăstire. Fiica lor a murit patru ani mai târziu.

29 mai 2019

205 ani de la moartea primei soții a lui Napoleon Bonaparte și împărăteasă a Franței, Josephine de Beauharnais

Joséphine de Beauharnais (n. 23 iunie 1763 – d. 29 mai 1814) a fost prima soție a lui Napoleon I și prima Împărăteasă a francezilor. Reședința ei preferată a fost Castelul Malmaison. Prin fiica ei, Hortense, a fost bunica maternă a lui Napoleon al III-lea. prin fiul ei, Eugène, a fost străbunica ultimilor regi și regine ai Suediei și Danemarcei ca și a ultimei regine a Greciei. Actualele case regale ale Belgiei, Norvegiei și Luxembourgului sunt descendenții ei.

28 mai 2019

135 de ani de la nașterea politicianului ceh Edvard Beneš

Edvard Beneš (n. 28 mai 1884, Kozlan, Austro-Ungaria – d. 3 septembrie 1948, Sezimovo Ústí, Cehoslovacia) a fost un om politic ceh, care a îndeplinit funcția de președinte al Cehoslovaciei de două ori, în perioadele 1935-1938 și 1939-1948. El a fost, de asemenea, ministru al afacerilor externe (1918-1935), prim-ministru al Cehoslovaciei (1921-1922) și președinte al Cehoslovaciei în exil (1939-1945). Membru al Partidului Social Național Cehoslovac, el a fost cunoscut ca un priceput diplomat.
Edvard Beneš s-a născut într-o familie de țărani din orășelul Kožlany (în provincia Boemia a Austro-Ungariei) la 28 mai 1884. Fratele său era politicianul cehoslovac Vojta Beneš. Nepotul său Bohuš Beneš, diplomat și fiu al fratelui său, Václav, a fost tatăl lui Emilie Benes Brzezinski și Václav E. Beneš, un matematician ceh-american.
Beneš a petrecut o mare parte din tinerețea sa în districtul Vinohrady al Pragăi, unde a urmat școala secundară în perioada 1896-1904. În acest timp el a jucat fotbal la clubul Slavia Praga. După ce a urmat studii la Facultatea de Filosofie de la Universitatea Carolină din Praga, el a plecat la Paris și și-a continuat studiile la Sorbona și la Școala de Studii Politice (École Libre des Sciences Politiques). A absolvit la Dijon, unde a obținut doctoratul în drept în 1908. Apoi, el a predat timp de trei ani la Academia de Comerț din Praga și după obținerea titlului de doctor habilitat în domeniul filosofiei, în 1912, a devenit profesor de sociologie la Universitatea Carolină. El a fost, de asemenea, implicat în activitatea de cercetășie.

27 mai 2019

80 de ani de la moartea scriitorului austriac Joseph Roth

Joseph Roth (n. 2 septembrie 1894, Brodî, Austro-Ungaria – d. 27 mai 1939, Paris, Franța) a fost un scriitor austriac. În 1933 a emigrat în Franța.
A scris romane de moravuri în spiritul realismului psihologic, împletind remarca ironică cu melancolia evocării, inspirate din epoca de declin a Imperiului Austro-Ungar (Radetzkymarsch, 1932 - „Marșul lui Radetzky”; Die Kapuzinergruft, 1938 - „Cripta Capucinilor”) sau din existența dramatică a personajelor obscure (Die Flucht ohne Ende, 1927 - „Evadare fără sfârșit”; Zipper und sein Vater, 1928 - „Zipper si tatăl său”); foiletoane antifasciste. Un loc aparte în tematica ficțională a operei lui Joseph Roth îl ocupă problema evreilor, cea a individului în modernitate și cea a Monarhiei Habsburgice în Europa Centrală. Perspectiva lui Roth este una în același timp istorico-politică și alegoric-morală, împletind realismul cu ficțiunea suprarealistă.

26 mai 2019

531 de ani de la construirea bisericii „Sf. Gheorghe" de la Voroneț, ctitoria lui Ștefan cel Mare

Mănăstirea Voroneț, supranumită „Capela Sixtină a Estului”, este un complex monahal medieval construit în satul Voroneț, astăzi localitate componentă a orașului Gura Humorului. Mănăstirea se află la 36 km de municipiul Suceava și la numai 4 km de centrul orașului Gura Humorului. Ea constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ștefan cel Mare (1457-1504). Biserica a fost ridicată în anul 1488 în numai 3 luni și 3 săptămâni, ceea ce constituie un record pentru acea vreme.
De mici proporții, cu plan trilobat, având turla cu boltă moldovenească pe naos, biserica face parte dintre puținele monumente de arhitectură religioasă din nordul Moldovei care-și păstrează în mare măsură forma inițială. În anul 1547 mitropolitul Grigore Roșca, văr al lui Petru Rareș a inițiat adăugarea unui pridvor închis, pentru care adoptă o soluție unică, în cadrul căreia arhitectura este vizibil subordonată decorului pictat: peretele de vest al pridvorului este un perete plin fără nici o deschidere, precum și pictarea zidurilor exterioare, din temelie până în streașină, lucrări ce au dat construcției o mare strălucire.
Mănăstirea Voroneț a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare SV-II-a-A-05675.
În anul 1993, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a inclus Biserica „Sf. Gheorghe” a Mănăstirii Voroneț, împreună cu alte șapte biserici din nordul Moldovei (Arbore, Pătrăuți, Moldovița, Probota, „Sf. Ioan cel Nou” din Suceava, Sucevița și Humor), pe lista patrimoniului cultural mondial, în grupul Bisericile pictate din nordul Moldovei.
Din punct de vedere geografic, mănăstirea este situată la sud de orașul Gura Humorului din județul Suceava, pe valea râului Voroneț.

25 mai 2019

80 de ani de la nașterea actorului englez Ian McKellen

Sir Ian McKellen Murray (născut la 25 mai 1939) este un actor englez. El a primit un premiu Tony, doua nominalizări la premiul Academiei Americane de Film, și cinci nominalizări la Premiul Emmy. Este cunoscut pentru mai multe roluri, cum ar fi Gandalf din Stăpânul Inelelor și Hobbitul, Sir Leigh Teabing în Codul lui Da Vinci, Magneto din filmele X-Men, X2: X-Men United, X2: X-Men United, X-Men: Ultima înfruntare și X-Men: Viitorul este trecut, Sherlock Holmes în Mr. Holmes, Cogsworth în Frumoasa și bestia etc.
În 1988, McKellen a anunțat public că este homosexual. Devine membru fondator al organizației Stonewall, unul dintre cele mai influente grupuri care militează pentru drepturile LGBT din Marea Britanie. McKellen a fost numit cavaler în 1991, pentru serviciile aduse artelor spectacolului.

24 mai 2019

100 de ani de la moartea poetului mexican Amado Nervo

Amado Nervo (n. 27 august 1870 – d. 24 mai 1919) cunoscut și ca Juan Crisóstomo Ruiz de Nervo a fost un poet, jurnalist și educator mexican. Este considerat ca fiind unul dintre cei mai mari poeți mexicani ai secolului al XIX-lea.
Se naște în 1870 la Tepic, Nayarit. În tinerețe se dedică gazetăriei, inițial în Mazatlán la El Correo de la Tarde apoi în Ciudad de Mexico. În 1900 este trimisul gazetei El Imparcial la Expoziția Universală de la Paris unde se întâlnește cu Ruben Dario, Guillermo Valencia și José Martí, cu toți promotori ai modernismului. Scrie numeroase poezii, povestiri, romane și piese de teatru. A îndeplinit funcția de diplomat al Mexicului în Spania, Argentina, Paraguay și Uruguay. Moare în 1919 (la 48 de ani) la Montevideo, Uruguay.

23 mai 2019

Ziua Mondială a Broaștelor Țestoase

Ziua mondială a broaştelor ţestoase (World Tortoise Day) se marchează la 23 mai. A fost iniţiată în 2000, de către American Tortoise Rescue (ATR) pentru a sărbători aceste reptile nobile şi pentru a încuraja oamenii în luarea de măsuri pentru a proteja atât ţestoasa comună de companie, cât şi ţestoasele marine pe cale de dispariţie.
ATR este o societate non-profit înfiinţată în 1990 pentru a asigura protecţia tuturor speciilor de broască ţestoasă. Oferă adăpost permanent pentru broaşte ţestoase abandonate şi pierdute, precum şi pentru cele care sunt confiscate ca urmare a aplicării legii şi necesită locuinţe temporare. American Tortoise Rescue a salvat peste 4.000 de broaşte ţestoase de apă sau de uscat, de la începuturile activităţii sale, potrivit www.tortoise.com.
Ţestoasele sunt reptile ce aparţin ordinului Chelonieni (Testudines), care trăiesc pe Terra de aproximativ 220 milioane de ani, cu mult dinaintea dinozaurilor. Au corpul închis într-o carapace osoasă şi sunt împărţite în trei grupe: de uscat, de apă dulce şi marine.
Au o forţă de adaptare extraordinară, dar din păcate au ajuns o specie pe cale de dispariţie, din cauza faptului că au nevoie de condiţii speciale de viaţă, care se regăsesc din ce în ce mai greu, la ora actuală, în lume.

22 mai 2019

160 de ani de la nașterea scriitorului britanic Arthur Conan Doyle

Sir Arthur Ignatius Conan Doyle (n. 22 mai 1859, Edinburgh, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei – d. 7 iulie 1930, Crowborough, Regatul Unit) a fost un romancier britanic, celebru pentru a-l fi creat pe Sherlock Holmes - primul detectiv care apare într-o serie de romane polițiste. În afara acestora, Sir Arthur Conan Doyle a fost autorul a numeroase povestiri științifico-fantastice, romane istorice, piese de teatru, romane de dragoste, poezie și texte inspirate direct din realitate (non-fiction).
Sir Arthur Conan Doyle s-a născut la Edinburgh, din părinți irlandezi care emigraseră în Scoția. A fost trimis la Stonyhurst, o școală a iezuiților, la vârsta de 9 ani, deși când a absolvit-o în 1875 el abandonase deja creștinismul pentru a deveni un agnostic. Din 1876 până în 1881 a studiat medicina la Universitatea din Edinburgh, inclusiv o perioadă de practică petrecută la Aston (acum parte a districtului Birmingham). După absolvire s-a angajat ca doctor pe un vas care se îndrepta spre coasta Africii de Vest; în 1882 și-a deschis un cabinet la Plymouth. Și-a luat doctoratul în 1885. Ducea lipsă de pacienți și își umplea timpul dintre două consultații scriind povestiri. Prima povestire a publicat-o în Chambers's Edinburgh Journal înainte să împlinească 20 de ani.
Abia după ce și-a mutat cabinetul la Southsea Doyle s-a dedicat cu seriozitate literaturii. Prima operă semnificativă a fost A Study in Scarlet [Un studiu în roșu] în care apărea pentru prima oară Sherlock Holmes, un erou inspirat de persoana lui Joseph Bell, un fost profesor al său de la universitate. Rudyard Kipling l-a felicitat pe Doyle pentru acest succes și l-a întrebat: „Oare e vorba de bătrânul meu prieten, Dr. Joe?”. În perioada cât Doyle a locuit la Southsea a contribuit la formarea Portsmouth Football Club, el fiind primul portar amator al acestei echipe.
În 1885 s-a căsătorit cu Louise Hawkins, care suferea de tuberculoză și a murit în 1906. S-a recăsătorit cu Miss Jean Leckie în 1907, cu care se întâlnise de fapt încă din 1897 și de care se îndrăgostise. Dragostea pentru Jean a fost platonică între 1897-1907, în semn de fidelitate conjugală pentru prima lui soție. Doyle a avut în total cinci copii, doi cu prima soție (Mary si Kingsley), și trei cu a doua (Jean, Denis și Adrian).

21 mai 2019

220 de ani de la nașterea paleontologului britanic Mary Anning

Mary Anning (n. 21 mai 1799, Lyme Regis, Regatul Marii Britanii – d. 9 martie 1847, Lyme Regis, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei) a fost o paleontologă și geologă britanică, dar și o colecționară și comerciantă de fosile, care a devenit celebră în toată lumea pentru importantele ei descoperiri efectuate în straturile fosile marine jurasice din orașul Lyme Regis, Dorset, Anglia, localitate în care a trăit. Activitatea ei a contribuit considerabil la schimbări fundamentale în gândirea științifică referitoare la viața preistorică și istoria Pământului.
Anning căuta fosile în zona stâncilor Blue Lias⁠, în special în lunile de iarnă când alunecările de teren scoteau la iveală noi fosile ce trebuia să fie strânse rapid, înainte de a se pierde în mare. Era o muncă periculoasă, ce era să se soldeze cu moartea ei în 1833 într-o alunecare de teren. Între descoperirile ei se numără primul schelet de ihtiozaur identificat în mod corect, pe care l-a găsit împreună cu fratele ei Joseph când avea doar doisprezece ani; primele două schelete de plesiozaur⁠ găsite vreodată; primul schelet de pterozaur găsit în afara Germaniei; și importante fosile de pești. Observațiile ei au jucat un rol esențial în descoperirea faptului că coprolitele, denumite la acea vreme „pietre bezoar”, erau de fapt fecale fosilizate. Ea a descoperit și că fosilele de belemnite conțineau săculeți de cerneală similari cu cei de la cefalopodele moderne. Când geologul Henry De la Beche a pictat Duria Antiquior⁠, prima reprezentare picturală de largă circulație a unei scene din viața preistorică, pornind de la reconstrucțiile de fosile, el s-a folosit în principal de fosilele găsite de Anning, și a vândut copii ale ilustrației în folosul ei.
Genul, convingerile religioase și originea socială au împiedicat-o să participe pe deplin la activitățile comunității științifice din Anglia secolului al XIX-lea, formată preponderent din bărbați bogați de rit anglican. S-a luptat mare parte din viață cu dificultăți financiare. Familia ei era săracă și, ca disidenți religioși⁠, erau supuși discriminărilor legale. Tatăl ei, meșter tâmplar producător de mobilă, a murit când Mary avea unsprezece ani.
A devenit cunoscută în cercurile geologilor din Regatul Unit, Europa și America, fiind consultată în probleme de anatomie, dar și referitoare la colectarea de fosile. Cu toate acestea, fiind femeie, nu era eligibilă pentru Societatea Geologică din Londra și nu a beneficiat întotdeauna de recunoașterea contribuțiilor ei științifice. Ea scria într-o scrisoare: „Lumea s-a folosit de mine cu atâta cruzime, încât mă tem că m-a făcut să fiu bănuitoare cu oricine.” Singura dintre scrierile ei științifice publicată în timpul vieții a apărut în Magazine of Natural History⁠ din 1839, fiind un extras dintr-o scrisoare pe care Anning o adresase redactorului revistei și în care îi punea la îndoială una din afirmații.

20 mai 2019

Emisiune comună România-Vatican 2019. Vizita Apostolică a Papei Francisc în România

Romfilatelia, în parteneriat cu Oficiul Poștal al Statului Vatican, va introduce în circulație vineri, 31 mai 2019, emisiunea comună de mărci poștale România-Vatican 2019. Vizita Apostolică a Papei Francisc în România (LP 2241), informează compania printr-un comunicat de presă postat pe site-ul companiei.
Emisiunea este alcătuită dintr-o coliță dantelată a cărei valoare nominală este de 11,50 lei, tipărită în sistem offset, pe hârtie cromo-gumată (Anglia) și machetată de către Mihail Vămășescu.
Din tirajul total de 16.500 timbre, 500 de exemplare sunt destinate francării corespondenței prin CNPR. Emisiunea este însoțită de un FDC (350 plicuri) echipată cu colița emisiunii, numerotată și obliterată cu ștampila „prima zi”.
Valoarea nominală a coliței corespunde tarifului unei corespondențe neprioritare internaționale, cu greutatea cuprinsă între 100 și 500 de grame.

220 de ani de la nașterea scriitorului francez Honoré de Balzac

Honoré de Balzac (n. 20 mai 1799, Tours, Franța – d. 18 august 1850, Paris, Franța) a fost un romancier, critic literar, eseist, jurnalist și scriitor francez.
El este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi în domeniul romanului realist, romanului psihologic și a romanului fantastic.
Apreciat de critica literară, Gérard Gengembre, G. Vannier, cât și de filozofi sau eseiști ca Alain, Albert Béguin el a fost caracterizat drept un autor vizionar de către Albert Béguin.
În cultura română a avut doi admiratori de valoare, G.Călinescu, cel care milita pentru balzacianism în articolele sale teoretice exemplificând tehnica acestuia în romanul Enigma Otiliei, și de Mircea Eliade, care, în tinerețe și-a dorit să scrie o monografie consacrată operei lui Balzac. Pornind de la motivul androginului, care constituie de fapt nucleul nuvelei de ample dimensiuni Séraphita, Mircea Eliade a dezvoltat teoria sa din eseul Mitul reintegrării.
Datorită complexității operei sale, Balzac a fost greu de încadrat, atât de critica literară din acea perioadă, cât și de cea de astăzi, ca aparținând unei categori deja existente, aparte.
El a creat un adevărat monument, "Comedia umană" (în franceză Comédie humaine), ciclu în a cărui componență intră 95 de lucrări terminate (nuvele, romane și eseuri) și 48 lucrări neterminate. Ideea continuității dintr-o lucrare în alta, a uninii, a apărut pentru prima dată în 1830, odată cu gruparea romanelor Sarrasine, Gobseck, sub titlul Scènes de la vie privée.

19 mai 2019

100 de ani de când este înființată organizația neguvernamentală Save the Children pentru apărarea drepturilor copilului

Salvați copiii este o organizație neguvernamentală internațională a cărei scop este de a acorda sprijin copiilor care au nevoie de ajutor din întreaga lume. A fost înființată în anul 1919 în Marea Britanie. Scopul principal al asociației este dezvoltarea proiectelor care aduc îmbunătățiri substanțiale și de lungă durată în folosul copiilor. Face parte din International Save the Children Alliance care este compusă din alte 27 de organizații naționale. International Save the Children Alliance este un ONG cu statut consultativ pe lângă consiliul Economic și Social al ONU.
Salvați Copiii România este o organizație neguvernamentală, de utilitate publică, non-profit, care militează activ pentru drepturile și protecția copilului în România, din 1990, în acord cu prevederile Convenției Națiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului. Programele Organizației sunt adresate tuturor copiilor, cu o atenție deosebită către cei aflați în situații dificile - copiii din comunitățile dezavantajate, copiii victime ale violenței, exploatării prin muncă, traficului sau neglijării, copiii refugiați etc. În cei 26 de ani de activitate, peste 1.340.000 copii au fost implicați în campaniile și programele desfășurate de Organizație. Salvați Copiii România este membru al Save the Children International, cea mai mare organizație independentă din lume care promovează drepturile copilului și care cuprinde 30 de membri și desfășoară programe în peste 120 de țări
Misiunea Organizației Salvați Copiii România este de a obține progrese marcante privind modul în care copiii sunt tratați și de a produce schimbări imediate și de durată în viața acestora.
Viziunea Salvați Copiii România este o lume în care fiecărui copil îi este respectat dreptul la viață, protecție, dezvoltare și participare.

18 mai 2019

Câteva considerații asupra emisiunii de timbre „Primul om în cosmos” din 1961

Întâlnirea a două modele de FDC-uri aparținând emisiunii de timbre românești „Primul om în cosmos” m-a determinat să reconsider tot ce știam despre această emisiune. Prin urmare am luat toate piesele filatelice din colecție la înșirat pentru o analiză mai atentă. De asemenea am atacat și biblioteca selectând din literatura filatelică de care dispun (cataloage, reviste, cărți) informații privind această emisiune. Și cum informațiile publicate uneori sunt contradictorii (fiecare autor cu punctul lui de vedere), ce nu te ajută mai mult te încurcă, am apelat la discuțiile cu filateliștii și pe rețelele de socializare și grupurile de discuții. Urmarea: cu cât afli mai multe cu atât îți dai seama că știi tot mai puțin, vă invit să vă lăsați și voi părerea sub formă de comentarii la această postare.
Dar să vedem firul evenimentelor. Prima piesă întâlnită a fost FDC-ul pus la vânzare pe site-ul Okazii.ro de către negustorul Dan Marcu (1).


Până aici nimic neobișnuit. Mai întâlnisem acest FDC și pe alte site-uri, ba chiar și cu varietăți privind dimensiunile plicurilor suport, a ordinii poziționării mărcilor și a tușului cu care a fost aplicată ștampila „prima zi” (2), (11).


Toate însă mi-au fost date peste cap atunci când pe site-ul Kolector am găsit FDC-ul doar cu marca nedantelată din colecția D. Marcu (3), iar ulterior, pe site-urile Delcampe și eBay am (re)găsit (spre confirmare) perechea de FDC-uri (12).


Întrebarea care m-a străfulgerat în acel moment a fost: „această emisiune este formată din 3 timbre (2 dantelate + 1 nedantelată) sau aveam de-a face cu două serii (una cu timbrele dantelate - LP #516 și una cu timbrul nedantelat - LP #516a)?”.
Ce părere aveți despre FDC-urile prezentate?
Dacă ar fi să clasific emisiunea după FDC-uri, nu am întâlnit până acum piesa în care există doar cele două mărci dantelate.
Problema FDC-urilor este una care a dat bătăi de cap multor colecţionari, este de părere Max Peter. Neexistând o regulă stabilită, cei de la poştă (sub multele denumiri ale DECT Rompresfilatelia până la acutala SA) au făcut cam cum le-a tăiat capul, fără să păstreze un comportament unitar. Mai mult, au existat FDC-uri care au fost confecţionate special pentru export şi care nu s-au găsit pe piaţa internă (s-a aflat despre ele ori cu ocazia târgurilor filatelice internaţionale, ori după deschiderea făcută de evenimentele din 1989).
Una peste alta, FDC-urile sunt totuşi nişte produse speculative adresate în mod special colecţionarilor, care nu au apărut dintr-o necesitate poştală. Despre acest lucru domnia sa a scris pe blog-ul său, încă din noiembrie 2012, un articol interesant numit De ce ar trebui să mă intereseze FDC-urile?. Vă invit să-l citiți și să aruncați un ochi și asupra comentariilor (4).
Prin urmare, avem de a face cu o singură emisiune sau cu două? Max Peter încearcă să mă lămurească: „Mărcile poştale (coliţele/blocurile) cuprinse în aceeaşi decizie de punere în circulaţie constituie o singură emisiune. Cel puţin acesta este modul de catalogare adoptat de toate cataloagele interneţionale (există excepţii, dar la emisiuni vechi).” Toate bune și frumoase, dar ce ne facem că pentru această emisiune nu am găsit decizia de punere în circulație (și nici cea de retragere a ei) în nici o lucrare filatelică consultată. Ba mai mult, cataloagele filatelice tratează în mod diferit emisiunea. De exemplu: Catalogul mărcilor poștale românești, vol. 2, din 1984, la pag. 91, ne spune că emisiunea LP #516 (2141 + 2142) este o serie formată din 2 valori dantelate, iar LP #516a (2143) este formată dintr-o singură valoare dantelată (5). Gheorghe Tudor, în cataloagele „Mărcile poștale românești” din 2009 (pag. 78) și 2017 (pag. 146) numerotează emisiunea ca fiind formată din trei mărci poștale (RO 2141/43 ?!) și tratează separat marca nedantelată cu cota 516a (6, 7). Ori sunt trei mărci în emisiune, ori tratăm separat mărcile dantelate de cele nedantelate? Ce nu mi-e în clar e faptul că după șapte ani în care a fost reeditată această lucrare nu s-a clarificat acest aspect. Cât despre sistemul copy+paste între cele două ediții, fără a interveni o corectură de bun simț am mai scris și în urmă cu doi ani (8). Ediția din 1984 al catalogului Zumstein, la pag. 372, prezintă emisiunea ca fiind formată din 3 mărci poștale cu numerele 2072, 2073 și 2073A (9), iar ediția din 2008 a catalogului Scott, la pag. 569, prezintă emisiunea ca fiind formată din 3 valori (2 dantelate și una nedantelată) cu cotele C103-105, fiind încadrate la secțiunea „Poșta Aeriană” (10).
Și alte cataloage internaționale tratează emisiunea ca fiind formată din 3 valori: Yvert (141/43), Michel (1962/64) și Gibbons (2838/40), de aceea consider că și cataloagele românești ar trebui să trateze emisiunea ca atare și nu să o împartă în două fără rost. Cine mai este de aceași părere?
 


Bibliografie:
1. Okazii.ro, 1961 Romania, FDC Primul om in Cosmos, dantelat & nedantelat, LP 516, 516 a, https://www.okazii.ro/1961-romania-fdc-primul-om-in-cosmos-dantelat-nedantelat-lp-516-516-a-a203998921
2. eBay.com, 1961 Gagarin,Russian cosmonaut,First Human /Outer Space,Romania,1962,FDC Variety, https://www.ebay.com/itm/1961-Gagarin-Russian-cosmonaut-First-Human-Outer-Space-Romania-1962-FDC-Variety/192379137252?_trkparms=aid%3D222007%26algo%3DSIM.MBE%26ao%3D2%26asc%3D57687%26meid%3D851ebe3f65a241ed8a921ff652e3ce19%26pid%3D100623%26rk%3D5%26rkt%3D6%26sd%3D273782840625%26itm%3D192379137252&_trksid=p2047675.c100623.m-1
3. Kolector.ro, Plicuri prima zi sub semnul intrebarii (I) – Anii ’50-’60, https://kolector.ro/2011/08/22/plicuri-prima-zi-sub-semnul-intrebarii-i-anii-50-60/
4. Max Peter, De ce ar trebui să mă intereseze FDC-urile?, https://romanianstampnews.blogspot.com/2012/11/de-ce-ar-trebui-sa-ma-intereseze-fdc.html?fbclid=IwAR1mnzsfwYczP6eMkEyXeErff6vCe-Wre0tC4AmeJ6EebksfFfTM7HFoecY
5. Corneliu Spineanu (1948-1960), Dinu Vasiliu (1960-1984), Angela Harnaj (coord.), Catalogul mărcilor poștale românești 84, vol. II.
6. Gheorghe Tudor, Mărcile poștale românești 1858-2009, București 2009, ISBN 978-973-0-05451-4
7. Gheorghe Tudor, Coriolan Chiricheș, Gheorghe Mermeze, Catalogul mărcilor poștale românești 1858-1989), Ed. Axa, 2017
8. Leonard Alexandru, Din ciclul „Copy + Paste” în lumea cataloagelor filatelice, astăzi despre o altă emisiune: Săptămâna presei democrate (LP 243), Jurnalul filatelic, 8 decembrie 2017, https://jurnalulfilatelic.blogspot.com/2017/12/din-ciclul-copy-paste-in-lumea.html
9. Zumstein Briefmarken-katalogh, Europa ost, 1984
10. Scott 2009 Standard postage stamp catalogue, vol. 55
11. eBay.com, Romania 1961 FDC Cover M 1962-4 Complete set Gagarin Space 12754, https://www.ebay.co.uk/itm/354036810173?mkevt=1&mkcid=1&mkrid=710-53481-19255-0&campid=5338722076&customid=&toolid=10050
12. eBay.com, Romania 1961" Start of a manned Soviet space ship", MiNr 1994-1996 FDC, https://www.ebay.co.uk/itm/294986832828?mkevt=1&mkcid=1&mkrid=710-53481-19255-0&campid=5338722076&customid=&toolid=10050

215 ani de când Senatul l-a proclamat pe Napoleon I Bonaparte împărat al Franței

Napoleon Bonaparte (n. 15 august 1769, Ajaccio, Corsica - d. 5 mai 1821, în insula Sfânta Elena), cunoscut mai târziu ca Napoleon I și inițial ca Napoleone di Buonaparte, a fost un lider politic și militar al Franței, ale cărui acțiuni au influențat puternic politica europeană de la începutul secolului al XIX-lea.
Născut în Corsica și specializat pe profilul de ofițer de artilerie în Franța continentală, Bonaparte a devenit cunoscut în timpul Primei Republici Franceze și a condus campanii reușite împotriva Primei și celei de-a Doua Coaliții, care luptau împotriva Franței. În 1799 a organizat o lovitură de stat și s-a proclamat Prim Consul; cinci ani mai târziu s-a încoronat ca Împărat al francezilor. În prima decadă a secolului al XIX-lea a opus armatele Imperiului Francez împotriva fiecărei puteri majore europene și a dominat Europa continentală printr-o serie de victorii militare. A menținut sfera de influență a Franței prin constituirea unor alianțe extensive și prin numirea prietenilor și membrilor familiei în calitate de conducători ai altor țări europene sub forma unor state clientelare franceze.
Având puterea consolidată de realizările guvernării sale, Napoleon a fost proclamat împărat de către Senatul francez în 1804, printr-un senatus-consultus.
Încoronat în Catedrala Notre-Dame din Paris, în prezența papei Pius al VII-lea, el a spus cuvintele: „Imperiul înseamnă pace”. Însă conducerea sa a dus la un lung șir de războaie cu Anglia și cu monarhiile absolutiste (Rusia, Austria, Prusia) cauzate printre altele de: rivalitatea dintre burghezia franceză și cea engleză pentru supremație economică; dorința monarhilor europeni de-a opri accesiunea lui Napoleon; ambiția lui Napoleon de a stăpâni întreaga lume[necesită citare]. Cu o armată mare, Napoleon a reușit să obțină multe victorii asupra Austriei în 1805, prin Bătălia de la Austerlitz și asupra Prusiei în 1806. Singura putere continentală care îi stătea în cale era Rusia. Cu aceasta a încheiat un acord în 1807 prin care Europa era împărțită între împăratul Franței și țarul Rusiei, Alexandru I. În anul 1812, Napoleon face o încercare dezastruasă de a invada Rusia, în care este învins. Astfel a început căderea lui Napoleon. În Bătălia de la Leipzig din 1813, Napoleon este înfrânt de către cele cinci națiuni. Napoleon este obligat să abdice și este exilat în insula Elba, în anul 1814.

17 mai 2019

270 de ani de la nașterea medicului britanic Edward Jenner

Edward Jenner (n. 17 mai 1749 - d. 26 ianuarie 1823) a fost un doctor din Berkeley, Gloucestershire, Anglia, cunoscut pentru cercetarea și munca lui introducând un vaccin pentru variolă, o boală care a ucis milioane de oameni de-a lungul secolelor.
La 14 mai 1796, Jenner testează vaccinul contra variolei, pe James Phipps, fiul grădinarului său în vârstă de opt ani, bolnav de variolă. Încă de când era student la Medicină, a observat că pacienții care dezvoltau variola taurinelor (o maladie infecțioasă a vacilor caracterizată prin erupție cutanată și transmiterea la om) erau protejați împotriva variolei. Prin urmare, l-a vaccinat pe James, fiind sănătos, cu puroi luat de la o persoană bolnavă de variola taurinelor (Sarah Nelmes, o lăptăreasă care s-a molipsit de la o vacă pe nume Blossom) și, mai apoi, l-a infectat cu variolă, demonstrând că această persoană era protejată împotriva inoculării voluntare cu variolă.
Jenner a denumit variola taurinelor „Variolae vaccinae” (variola vacii), de aici derivând termenele de "vaccin" (de la cuvântul vacca din latină, însemnând vacă), care este substanța responsabilă cu transmiterea variola taurinelor, și "vaccinare", procesul utilizat pentru protejarea contra variolei. Importanța descoperirii lui Jenner a fost recunoscută foarte repede și, în mai puțin de zece ani, vaccinarea arm-to-arm a început să fie utilizată în întreaga lume pentru protejarea împotriva variolei. Ulterior, în omagiul lui Jenner, Louis Pasteur a propus ca numele de vaccinare să fie dat întregii proceduri de protejare a subiecților de maladii prin inocularea unei substanțe externe.

16 mai 2019

65 de ani de la moartea lui Vladimir Ghica, fericit, prinț român, preot catolic biritual, deținut politic

Monseniorul Vladimir Ghika (n. 25 decembrie 1873, Constantinopol, Imperiul Otoman – d. 16 iunie 1954, Penitenciarul cu regim de maximă siguranță București) a fost un prinț, diplomat, scriitor, om de caritate, preot catolic român (biritual: latin și bizantin), nepotul lui Grigore Alexandru Ghica, ultimul principe al Moldovei. Tatăl lui Vladimir Ghika a fost Ioan Grigore Ghica, diplomat, ministru de externe si al apărării al României. Unul dintre frații monseniorului a fost Dimitrie I. Ghica. Monseniorul Vladimir Ghika a fost beatificat pe data de 31 august 2013, la București, în cadrul unei slujbe religioase solemne desfășurată la pavilionul Rom-Expo.
S-a născut în ziua de Crăciun a anului 1873 la Constantinopol (astăzi Istanbul – Turcia), a fost nepotul ultimului domnitor al Moldovei, principele Grigore V. Ghica Vodă (1849-1856), fiul lui Ioan Ghica (general de divizie, ministru plenipotențiar) și al Alexandrinei Moret de Blaremberg (descendentă din Henric al IV-lea, regele Franței).
A fost botezat și miruit ortodox, mama sa fiind o credincioasă foarte atașată de Biserica Ortodoxă, tatăl său fiind în acea perioadă ministru plenipotențiar al României în Imperiul Otoman. În anul 1878 este trimis la școală în Franța, la Toulouse, și va fi lăsat în grija unei familii protestante în ceea ce privește educația și practica religioasă, deoarece în zonă nu exista nici o biserică ortodoxă. O va termina în anul 1895, după care va urma la Paris Facultatea de Științe Politice. În paralel va frecventa cursuri de medicină, botanică, artă, litere, filozofie, istorie și drept.
La 3 august 1939 se întoarce în România unde îl surprinde cel de-al Doilea Război Mondial. Refuză să părăsească România pentru a fi alături de săraci și bolnavi, să-i poată ajuta și încuraja, rămânând pentru același motiv în București când vor începe bombardamentele aliate.
După venirea la putere a comuniștilor refuză de asemenea să plece cu trenul regal pentru aceleași motive. Este arestat la 18 noiembrie 1952 sub acuzația de „înaltă trădare” și întemnițat la Jilava unde este amenințat, bătut până la sânge, torturat. Un an mai târziu are loc procesul, iar în 16 mai 1954 trece la cele veșnice din cauza tratamentului bestial la care a fost supus.
A fost „preot, confesor, director spiritual, conferențiar, om de știință, diplomat, activitatea lui desfășurându-se în toate mediile, de la capete încoronate, șefi de state, politicieni, filozofi, artiști, scriitori, teologi, până la anarhiști, ocultiști, homosexuali și prostituate”.
A fost un promotor în multe domenii, activitatea sa a depășind granițele confesionale și spiritul timpului, fiind un adevărat precursor al ecumenismului.

15 mai 2019

Păuni

Dintr-un comunicat de presă dat publicității pe site-ul Romfilatelia aflăm că vineri, 17 mai 2019, instituția va introduce în circulație emisiunea de mărci poștale intitulată „Păuni“. Tematica Păuni se înscrie în preferințele colecționarilor de mărci poștale și această nouă emisiune va completa colecțiile lor cu imaginile a patru exemplare deosebite ale speciei.
Păunul de Congo sau Păunul African (Afropavo congensis) este răspândit în pădurile tropicale ale fluviului Congo și este ilustrat pe primul timbru al emisiunii, cu valoarea nominală de 1,80 lei. Acest tip de păun are un aspect voluminos.
Păunul verde (Pavo muticus) face parte din familia păunilor (Phasianidae), ordinul Galliformes, fiind originar din India, Sri Lanka, Pakistan, Bhutan, Bangladesh sau Nepal și este reprezentat pe al doilea timbru al emisiunii, cu valoarea nominală de 5 lei.
Păunul indian (Pavo cristatus) este de o frumusețe legendară, declarată pasărea națională a Indiei, cunoscută în două variante de culori: albastru și alb, subspecia fiind reprezentată pe al treilea și al patrulea timbru ale emisiunii, cu valorile nominale de 8,50 lei și 12 lei.
Aceasta este completată de 1 plic prima zi, iar ca forme de machetare au fost folosite coala de 32 timbre și minicoala de 5 timbre și 1 vignetă.

160 de ani de la nașterea fizicianului francez Pierre Curie

Pierre Curie (n. 15 mai 1859, Paris, Franța – d. 19 aprilie 1906, Paris, Franța) a fost un fizician francez, pionier în studiul radioactivității, laureat (împreună cu Antoine Henri Becquerel și Marie Curie) al Premiului Nobel pentru Fizică în 1903 „ca apreciere pentru serviciile extraordinare oferite prin studiile asupra fenomenului radiației descoperit de profesorul Henri Becquerel”. Printre altele, împreună cu fratele său, Jacques Curie, a descoperit efectul piezoelectric în 1880.
Tatăl său, Eugen Curie, era un medic generalist interesat de asemenea de cercetare. Încă din copilărie, Pierre încerca să explice fenomenele cu care se întâlnea zilnic. La 16 ani și-a luat bacalaureatul și la 18 ani licența. De la 19 ani a fost luat ca preparator la Sorbona, astfel încât a putut să se dedice cercetării științifice. Împreună cu profesorul Desains a studiat lungimile de undă ale radiaților calorice, iar împreună cu fratele său mai mare, Jacques, a descoperit efectul piezoelectric. În 1882, Pierre a părăsit Sorbona pentru a deveni șef de lucrări la Școala de fizică și chimie din Paris. Și-a dat teza de doctorat din cercetările asupra magnetismului.

14 mai 2019

75 de ani de la nașterea regizorului și producătorului american George Lucas

George Walton Lucas, Jr. (n 14 mai 1944, Modesto, California) este un cunoscut regizor și producător de filme american.
Cele mai cunoscute creații ale sale le reprezintă seriile de filme Războiul stelelor (Star Wars), respectiv Indiana Jones. Actorul american Harrison Ford a jucat în toate aceste filme, fiind singurul actor căruia Războiul stelelor i-a dat un impuls carierei.
Lucas s-a născut în Modesto, California, fiul lui Dorothy Lucas (născută Bomberger) și al lui George Lucas Sr. (1913–1991), proprietarul unui magazin de papetărie.
Lucas a crescut în liniștitul orășel Modesto din Central Valley, iar pasiunea sa timpurie pentru mașini și motoare de curse l-a inspirat în realizarea fenomenului cu buget redus American Graffiti, nominalizat la Oscar. Cu mult timp înainte să devină obsedat de realizarea filmelor, Lucas a vrut să fie pilot de curse și și-a petrecut mare parte din anii de școală concurând în circuite neoficiale la bâlciuri și meșterind prin garaje. Totuși, un accident cvasi-mortal cu mașina lui, Autobianchi Bianchina, pe 12 iunie 1962, cu doar câteva zile înainte de absolvirea liceului, l-a făcut să se răzgândească repede. În loc să piloteze, a urmat cursurile Modesto Junior College și mai târziu a fost acceptat la un colegiu să studieze antropologia. În timpul în care a luat câteva lecții de arte liberale, și-a dezvoltat o pasiune pentru cinematografie și trucurile cu camera de filmat. George Lucas a absolvit la Brookdale Community College din New Jersey.
A urmat cursurile University of Southern California School of Cinematic Arts. USC a fost una dintre primele universități la care s-au ținut cursuri de cinematografie. În perioada studiilor la USC, George Lucas l-a avut coleg de cameră pe Randal Kleiser. Împreună cu alți colegi de clasă precum Walter Murch, Hal Barwood și John Milius, ei au devenit o gașcă de studenți la cinematografie cunoscută ca The Dirty Dozen (Duzina de ticăloși). A devenit de asemenea foarte bun prieten cu mult aclamatul student-autor de filme Steven Spielberg. Lucas a fost puternic influențat de cursul Filmic Expression predat la școală de cineastul Lester Novros care se concentra pe elementele non-narative ale filmului, cum ar fi culoarea, lumina, mișcarea, spațiul și timpul. O altă uriașă inspirație a fost monteurul sârb (și decan al USC Film Department) Slavko Vorkapic, un teoretician de film comparabil, ca importanță istorică, cu Sergei Eisenstein, care se mutase la Hollywood pentru a face montaje impresionante la MGM, RKO și Paramount. Lucas s-a îndrăgostit nebunește de cinema-ul pur, devenind repede prolific în realizarea filmelor pe 16 mm, fără personaje și cinéma vérité cu titluri precum: Look at Life, Herbie, 1:42:08, The Emperor, Anyone Lived in a Pretty (how) Town, Filmmaker și 6-18-67. A devenit pasionat și interesat de imagine și de editare, definindu-se el însuși ca fiind mai degrabă un realizator de film decât un regizor.

13 mai 2019

170 de ani de la nașterea scriitorului ucrainean Panas Mirnîi

Panas Mirnîi (pe numele adevărat Panas Iakovici Rudcenko, n. 13 mai 1849 la Mirhorod - d. 28 ianuarie 1920 la Poltava) a fost un scriitor ucrainean. Este considerat inițiatorul romanului social în literatura ucraineană.
A fost puternic influențat de ideologia revoluționarilor ruși și de Taras Șevcenko. Romanele sale zugrăvesc contradicțiile sociale ale Ucrainei din a două jumătate a secolului al XIX-lea până la Revoluția rusă din 1905, cu personaje bine motivate din punct de vedere psihologic.
Cele mai cumoscute opere ale sale sunt Povija („Deșănțata”) și Liho davnie i ziohoșčesne („Mizerie veche și actuală”).

12 mai 2019

135 de ani de la moartea compozitorului și dirijorului ceh Bedřich Smetana

Bedřich Smetana (n. 2 martie 1824, Litomyšl, Boemia – d. 12 mai 1884, Praga) a fost un compozitor și dirijor ceh. Este cunoscut pentru poemul simfonic Vltava (sau Die Moldau, după denumirea în germană a râului), al doilea dintr-un ciclu de șase pe care le-a intitulat Má vlast („Țara mea”), precum și pentru opera Mireasa vândută.
Este cunoscut ca și creatorul operei cehe. Fiul unui fabicant de bere, studiază pianul și vioara în copilărie. La vârsta de cinci ani făcea parte, împreună cu alți membri ai familiei, dintr-un cvartet de coarde al lui Haydn. La șase ani cânta ca pianist în public, iar la opt ani compunea. Dar, deși era un pianist strălucit, n-a urmat Conservatorul și n-a făcut nici un fel de studii muzicale. Abia la vârsta de nouăsprezece ani a început să primească o instrucție teoretică sistematică. 
Emigrează în Suedia, unde va activa din 1856 până în 1861 ca profesor și dirijor al orchestrei de la Gotteborg. Acum compune multă muzică de pian și trei poeme simfonice. 
În anul 1862, Smetana s-a întors la Praga și tot în acest an a fost deschis Teatrul Provizoriu care fusese construit special pentru cehi. Pentru această ocazie Smetana va compune o operă patriotică. Astfel, în 1863 va fi prezentata prima sa opera „Branderburgii în Cehia”. Trei ani mai târziu va fi urmată de opera comică „Mireasa vândută” (1866). 
A scris în total opt opere. La Smetana se remarcă modul în care sunt caracterizate personajele prin mijloace muzicale, melodia și ritmurile influențate de muzica populară și rolul orchestrei în sugerarea atmosferei scenice. Ca pianist, dirijor, profesor și propagator și-a înspirit conaționalii și a lăsat o moștenire cu care aceștia pot fi mândri. Printre compozițiile lui se mai număra poemul „Vltava” (lucrare dintr-un ciclul de șase poeme simfonice intitulate „Ma vlast”) și Cvartetul pentru coarde în Mi minor cu tentă autobiografică și o muzică mereu proaspătă, numit „Din viața mea”. Cele mai bune piese pentru pian sunt „Dansurile cehe”, schițe foarte inventive și fermecatoare, de o dificultate considerabilă. Creator al simfonismului național, tributar programatismului, a scris și miniaturi orchestrale, poeme simfonice, coruri, cântece pentru voce („Cântece de seară”), piese pentru pian și piese pentru muzica de cameră.

11 mai 2019

160 de ani de la nașterea inventatorului slovac Aurel Stodola

Aurel Boreslav Stodola (n. 11 mai 1859, Liptovský Mikuláš, d. 25 decembrie 1942, Zürich) a fost un inginer, fizician și inventator slovac, cunoscut ca întemeietor de școală în domeniul turbinelor cu abur.
Între anii 1877 - 1880 urmează cursurile tehnice ale universităților din Budapesta și Zürich. În următorii doi ani își face practica la o întreprindere de construcții de mașini din Budapesta. În anul 1883 își continuă studiile tehnice la Universitatea Tehnică din Berlin (Charlottenburg), iar în 1884 la Paris, Sorbona. Până în anul 1892 lucrează la Uzina Mecanică Rushton & Co din Praga. În 1892 este invitat la universitatea din Zürich, actuala Eidgenössische Technische Hochschule (ETH - Universitatea Tehnică Federală din Elveția), unde rămâne profesor.
În anul 1903 scrie tratatul Die Dampfturbinen (Turbinele cu abur), o carte de referință în domeniu, care avea să apară până în 1924 în 6 ediții. În afară de aspectele de termodinamică, cartea tratează curgerile, vibrațiile, calculul solicitărilor paletelor, carcaselor și discurilor în rotație, concentratorii de efort în dreptul găurilor și filetelor.
În anul 1922 scrie tratatul Dampf- und Gas-Turbinen (Turbine cu abur și cu gaze), tradus în limba engleză în 1927 și reeditat de câteva ori până în 1945. Cartea a fost baza constructorilor de turbine cu gaze, inclusiv în SUA.

10 mai 2019

115 ani de la moartea exploratorului britanic Henry Morton Stanley

Henry Morton Stanley, numele adoptiv al lui John Rowlands (n. 28 ianuarie 1841; d. 10 mai 1904), a fost un jurnalist britanic, explorator al Africii Centrale.
Provenit dintr-o familie săracă, muncește din fragedă copilărie. La 15 ani este băiat de cabină pe o linie de pacheboturi, iar la 17 ani ajunge la New Orleans (SUA) ca elev de marină. Aici, este adoptat de un american, luând numele acestuia.
Participă la Războiul de secesiune ca ziarist, activitate care îl consacră după război, când vizitează SUA, Spania, Turcia, Egiptul și Etiopia.
În 1867 a devenit corespondent special de presă al ziarului "New York Herald", plecând în Etiopia cu o expediție britanică. A participat la inaugurarea în 1869 a Canalului Suez, realizând un reportaj la fața locului, după care a călătorit pe teritoriul actualelor state Turcia, Siria, Palestina și India.
În 1871 a organizat o caravană care a plecat din estul Africii (Zanzibar) spre interiorul continentului în căutarea lui David Livingstone, căruia i se pierduse urma în 1869. La Zanzibar, strânge informații despre călătoria acestuia și organizează el însuși o expediție prin junglă, întâlnindu-l pe Livingstone la 3 noiembrie 1871 pe malul estic al Lacului Tanganyika, la Udjidji. Împreună cu el cercetează zona lacului, stabilind că acesta nu aparține sistemului Nilui.
În mai 1872 s-a întors în Zanzibar, continuând singur explorările.

09 mai 2019

Bine ați venit în România!

Ziua Europei, 9 mai, coincide cu punerea în circulație a unei noi emisiuni de timbre emise de către Romfilatelia, intitulată „Bine ați venit în România!” (LP #2239). Din cele 7 valori ale emisiunii, 42.600 timbre (din totalul de 116.130) sunt destinate cu precădere fracării corespondenței prin intermediul CNPR, unde au ajuns sub formă de coli finite a 20 de timbre fiecare. Bineînțeles că și proporția valorilor nominale este diferită, Poștei Române fiindu-i destinate câte 20.000 timbre din valoarea nominală de 1,60 lei, câte 4.000 de timbre din valorile nominale de 1,80, 1,90 și 8,50 lei, 3.200 de timbre cu valoarea nominală de 5 lei, 7.200 de timbre cu valoarea nominală de 12 lei, precum și 250 de colițe dantelate cu valoarea nominală de 28,50 lei.
Diferența de tiraj este destinată comercializării prin intermediul Romfilateliei, filateliștilor fiindu-le puse la dispoziție mărcile poștale și sub formă de minicoli de timbre + 1 vinietă (8.016 minicoli), blocuri de 6 timbre nedantelate (3.900 blocuri) și 3.400 colițe dantelate.
Macheta este semnată de către Mihail Vămășescu, iar timbrele au dimensiunea de 52 x 42 mm. Emisiunea este însoțită de 2 FDC-uri (225 seturi) numerotate.

80 de ani de la nașterea jucătorului român de tenis Ion Țiriac

Ion Țiriac (n. 9 mai 1939, Brașov), este un fost jucător profesionist de tenis român, jucător de hochei pe gheață, și actualmente un influent om de afaceri în Germania și România.
Ion Țiriac și-a pierdut tatăl la vârsta de zece ani. Tatăl lui a locuit pe aceeași stradă și a lucrat în aceeași fabrică cu Günther Bosch.
Între 1958 și 1964 a fost membru al echipei de hochei pe gheață a României, cu care a participat la Jocurile Olimpice de Iarnă din Innsbruck și la Campionatele Mondiale.
În 1970, a câștigat împreună cu Ilie Năstase turneul de la Roland Garros. Talentul său pe teren s-a materializat mai ales la dublu, câștigând alături de Ilie Nastase, în afară de Roland Garros, numeroase alte turnee precum Foro Italico, Open Philadelphia Indoor (1970), Monte Carlo Open, Open Suedia, Italian Open și Canadian Open (1972), Arymehr Cup (1977), alături de Guillermo Villas la Baltimore International și Nice International (1977), Volvo International (1979) și, alături de Adriano Panatta, Campionatului Mondial de tenis, Sao Paolo (1974). Țiriac a fost component al echipei României în Cupa Davis între anii 1959 și 1978, disputând trei finale, cu SUA, în 1969, 1970 și 1972, în toate trei avându-l ca partener pe Ilie Năstase.
Din 1984 până în 1993 a fost managerul lui Boris Becker, tenisman german de clasă mondială. 
Ion Țiriac este deținătorul licenței turneului de tenis "BCR Open Romania" din anul 1996. A zecea ediție a turneului (care a avut loc în luna septembrie a anului 2005) a oferit premii în valoare de 302.000 euro. Câștigătorul trofeului competiției, Florent Serra a primit un cec în valoare de 44.100 euro.
Între anii 1998 - 2004, a deținut funcția de Președinte al Comitetului Olimpic Român.

08 mai 2019

125 de ani de la nașterea savantului Hermann Oberth

Cu prilejul aniversării a 125 de ani de la nașterea savantului Hermann Oberth (1894-1989) membrii Asociației Filateliștilor din județul Sibiu au realizat o frumoasă ștampilă aniversară. Ea va fi aplicată marți, 25.06.2019, pentru obliterarea complementară a corespondenței prezentată la ghișeul Oficiului Poștal nr. 1 din Sibiu - cod poștal 550450.
În cazul în care aveți posibilitatea, vă rog să îmi trimiteți și mie o vedere cu ștampila prezentată. Vă mulțumesc anticipat.

225 de ani de la moartea chimistului francez Antoine Lavoisier

Antoine Laurent de Lavoisier (n. 26 august 1743; d. 8 mai 1794) a fost un chimist, filozof și economist francez. În 1771 s-a căsătorit cu Marie-Anne Pierrette Paulze care avea atunci 13 ani. Lavoisier a fost decapitat pe ghilotină de revoluționarii francezi.
Deși a fost respectat pe vremea sa, el a avut mai multe erori. De exemplu, a greșit când a spus că toți acizii conțin oxigen, dar la acea vreme nu fusese descoperit încă acidul clorhidric. A clasificat substanțele anorganice în oxizi, baze, acizi și săruri. De asemenea, el a elaborat o listă a tuturor elementelor chimice cunoscute atunci și a enunțat legea conservării masei substanțelor. A introdus noțiunea de element chimic și a demonstrat că tot ce ne înconjoară este compus din elemente chimice. De asemenea, a dovedit că arderile care se produc în aer au loc deoarece acesta conține oxigen.
În timpul Revoluției franceze este considerat contrarevoluționar și este condamnat la moarte prin ghilotină, fiind acuzat de "participarea într-o conspirație a dușmanilor Franței, împotriva poporului francez". După un an, cazul a fost reluat, iar Lavoisier a fost achitat post-mortem din lipsă de probe.

07 mai 2019

130 de ani de la moartea poetului Mihai Eminescu

Poșta Română ne informează printr-un comunicat de presă postat pe site-ul companiei că membrii Asociației Filateliștilor din județul Sibiu au realizat o ștampilă comemorativă cu legenda „130 de ani de la moartea poetului Mihai Eminescu 1850-1889”. Ea va fi disponibilă în data de 14 iunie 2019 la Oficiul Poștal nr. 1 din Mediaș (cod poștal 551200) în vederea obliterării complementare a corespondenței prezentate în această zi la ghișeu.
În cazul în care aveți posibilitatea, vă rog să îmi trimiteți și mie o vedere cu ștampila prezentată. Vă mulțumesc anticipat.

25 de ani de la inaugurarea Casei Memoriale din Mediaș „Hermann Oberth”

Hermann Julius Oberth (n. 25 iunie 1894, Sibiu - d. 28 decembrie 1989, Nürnberg) a fost unul dintre părinții fondatori ai rachetei și astronauticii. Mama sa a fost fiica lui Friedrich Krasser.
Casa memorială „Hermann Oberth" din Mediaş (str. Hermann Oberth, nr. 23) a fost declarată muzeu în anul 1994 cu ocazia aniversării a 100 de ani de la naşterea marelui savant Hermann Oberth, pionier al zborurilor interplanetare şi a tehnicii rachetei. Muzeul este structurat pe trei module expoziţionale dedicate lui Conrad Haas, inventatorul primei rachete în trepte cu combustibil, Hermann Oberth, părinte al zborurilor spaţiale şi Dumitru Dorin Prunariu, primul cosmonaut român.
Muzeul cuprinde o serie de exponate tematice cum ar fi: costumul de antrenament de cosmonauţi, machete ale navetei spaţiale Buran, ale rachetelor V2 sau Saturn V. În sala audio-video se fac proiecţii de filme documentare legate de istoria cuceririi spaţiului cosmic.
Cu prilejul aniversării a 25 de ani de la inaugurarea Casei Memoriale din Mediaș „Hermann Oberth”, membrii Asociației Filateliștilor din județul Sibiu au realizat o ștampilă aniversară care va fi aplicată complementar pe corespondența expediată luni, 27.05.2019, de la Oficiul Poștal nr. 1 din Mediaș, cod poștal 551200.
Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu ștampila prezentată.

100 de ani de la nașterea soției președintelui Juan Perón: Eva Perón

María Eva Duarte de Perón (numită și Evita) (n. 7 mai 1919 – d. 26 iulie 1952) a fost soția președintelui Argentinei, Juan Perón. În anii '40 și '50 ai secolului XX, datorită ei, privirile întregii lumi s-au întors asupra orașului Buenos Aires și asupra Argentinei.
Eva Duarte se trăgea dintr-o familie săracă. La o vârstă încă fragedă, ea a devenit stea de cabaret. Viața sa s-a schimbat când soarta i l-a scos în cale pe Juan Perón. Din 1943, când îndeplinea funcția de ministru al muncii în guvernul juntei militare, Perón intenționa să introducă o revoluție "de sus în jos" a sistemului, pentru a îmbunătății soarta țăranilor și a muncitorilor. Elita aflată la putere a încercat să împiedice acest lucru, iar în anul 1945 Juan Perón a fost arestat. Atunci, Eva Duarte a mobilizat grupurile de muncitori și de soldați loiali lui Perón. Prin urmare, acesta a fost pus în libertate numai după 14 zile. Suporterilor săi, adunați în Plaza de Mayo, le-a promis să devină președinte al Argentinei. În 1946, a câștigat alegerile prezidențiale. Dar înainte de aceasta s-a căsătorit cu Eva Duarte, numită Evita, în aplauzele mulțimii. În anii care au urmat, Evita a fost foarte activă politic: în sala sa de audiențe primea cetățenii și se ocupa de problemele lor mici și mari. Deși fusese ales în mod democratic, Juan Perón a condus ca un dictator. Datorită sprijinului soției, el a câștigat și alegerile din 1951.

06 mai 2019

Alexandru Romalo, 200 de ani de la naștere

Dintr-un comunicat de presă aflăm că Romfilatelia introduce în circulație marți, 7 mai 2019, o emisiune aniversară de mărci poștale sub denumirea Alexandru Romalo, 200 de ani de la naștere, materializată sub forma unei colițe filatelice dantelate cu o marcă poștală a cărei valoare nominală este de 28,50 lei (contravaloarea unei corespondenţe internaţionale neprioritare cu greutatea cuprinsă între 500 și 1000 g). Grafica alăturată imaginii mărcii poștale ilustrează în facsimil prima pagină a „Monitorului Oficial”, în care a fost publicată legea înființării Curții de Conturi a României și sigla actuală a acestei instituții.
Alexandru (Alecu) Romalo s-a născut în Iași la data de 10/22 iulie 1819. Părinții săi au fost postelnicul Iordache Grigoriade Romalo și Maria (născută Roset), fiica vornicului Iordache Roset de la Solești. De mic s-a remarcat prin pasiunea pentru studiu, primind la 3 iulie 1838 premiul Academiei Mihăilene – „Clas de Emineție au meritat în filozofie Romalo Alecsandru”.
S-a stins din viață în iulie 1875, la doar 56 de ani. Este înmormântat în cimitirul Bellu din București.

160 de ani de la moartea naturalistului și exploratorului german Alexander von Humboldt

Friedrich Wilhelm Heinrich Alexander von Humboldt (n. 14 septembrie 1769, Berlin, Regatul Prusiei – d. 6 mai 1859, Berlin, Regatul Prusiei) a fost un geograf și naturalist german, care a contribuit la formarea geografiei ca disciplină științifică. Cercetările sale s-au extins și în afara Europei, de exemplu în America de Sud, SUA și Asia centrală. Von Humboldt a întreprins cercetările sale personal, având cunoștințe din domeniul fizicii, chimiei, geologiei, mineralogiei, vulcanologiei, botanicii, zoologiei, climatologiei, oceanografiei, demografiei și astronomiei. Prin cercetările sale a devenit foarte popular în Germania, fiind considerat un Aristotel și Columb al epocii sale.
A elucidat aspectele disputate de Volta și Galvani referitoare la originea diferențelor de potențial electric. A stimulat orientarea spre fizică a matematicianului Gauss.

05 mai 2019

70 de ani de când a fost înființat Consiliul Europei

Consiliul Europei este o organizație internațională, interguvernamentală și regională. A luat naștere la 5 mai 1949 și reunește toate statele democratice ale Uniunii Europene precum și alte state din centrul și estul Europei. Este independent de Uniunea Europeană, și este diferit și de Consiliul European sau de Consiliul Uniunii Europene. Sediul Consiliului Europei este la Strasbourg.
Consiliul Europei are două dimensiuni: una federalistă, reprezentată de „Adunarea Parlamentară”, alcătuită din parlamentari proveniți din parlamentele naționale, și cealaltă, interguvernamentală, întruchipată de „Comitetul Miniștrilor”, alcătuit din miniștrii de externe ai statelor membre. Comitetul Miniștrilor reprezintă organismul de decizie al Consiliului Europei.
România a deținut președinția Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei în perioada noiembrie 2005 - mai 2006.

04 mai 2019

120 de ani de la nașterea industriașului și sportivului german Fritz von Opel

Fritz Adam Hermann Opel, din 1918 von Opel (4 mai 1899, Rüsselsheim, Marele Ducat Hessa - 8 aprilie 1971), a fost unicul copil al lui Wilhelm von Opel, și nepot al lui Adam Opel, fondator al Companiei Opel. El este cunoscut în speciale pentru demonstrațiile spectaculoase ale rachetelor cu propulsie, care i-au adus porecla "Rocket Fritz".
Von Opel s-a născut în Rüsselsheim și a studiat la universitatea tehnică din Darmstadt. După absolvire, el a fost numit director pe testări la Opel, și de asemenea era responsabil de publicitate. În anii 1920, el devine interesat de utilizarea rachetelor în cascadoria publicitară pentru companie, solicitând sfaturi de la Max Valier de la organizația nou ănființată Verein für Raumschiffahrt (VfR - "Spaceflight Society") și Friedrich Sander, un producător de pirotehnică din Bremerhaven.
Pe 15 martie 1928, von Opel a testat prima mașină propulsată de o rachetă, RAK.1, obținând cu ea o viteză maximă de 75 km/h la demonstrarea conceptului. În mai puțin de două luni mai târziu, el a atins viteza de 230 km/h cu Opel RAK.2, condus de 24 de rachete cu combustibil solid.
Mai târziu, în același an, el a cumpărat un planor numit "Lippisch-Ente" (rață în germană) de la Alexander Lippisch și i-a atașat motor cu rachete, creând primul rachetoplan din lume pe 11 iunie. Aeronava a explodat în cel de-al doilea zbor de test al ei, înainte ca von Opel să aibă șansa de a o pilota el însuși, așa că el a comandat într-o aeronavă nouă de la Julius Hatry, de asemenea numită RAK.1, și a zburat la Frankfurt-am-Main pe 30 septembrie 1929. Între timp, un alt accident pretins a avut loc cu RAK.3, o mașină de cale ferată propulsată de 30 de rachete cu combustibil solid, și care a atins viteza de 254 km/h.
De asemenea în 1928, Opel a construit și a testat motocicleta Motoclub 500 SS, denumită „Monster” echipată cu 6 rachete propulsoare, ce ajungea rapid la 75 km/h.
Von Opel părăsit compania Opel, apoi Germania după 1929, ca apoi să moară în Samedan, Elveția în 1971.
La data de 25 aprilie 1940, Fritz von Opel a fost scos de pe linerul italian Conte di Savoia de către autoritățile britanice de la Gibraltar. După ce a fost reținut la Gibraltar pentru 16 zile, el a fost lăsat să plece în SUA.
Von Opel s-a căsătorit cu Emita Herrán Olózaga (1913–1967) în 1947.
Fritz von Opel este tatăl pilotului de Formula 1 Rikky von Opel (Frederick von Opel).

03 mai 2019

550 de ani de la nașterea istoricului italian Niccolò Machiavelli

Niccolò di Bernardo dei Machiavelli (n. 3 mai 1469, Florența - d. 21 iunie 1527, Florența) a fost un diplomat, funcționar public, filozof, om politic și scriitor italian.
A fost un exponent de prestigiu al Renașterii italiene. Opera sa capitală Il principe ("Principele") este considerată primul tratat modern de politică.
Născut în micul sat San Casciano in Val di Pesa, la aproximativ cincisprezece kilometri de Florența, la 3 mai 1469, Niccolò era fiul lui Bernardo Machiavelli (avocat aparținând unei ramure sărăcite a unei influente familii florentine) și al Bartolomeii di Stefano Nelli, ambii de familii culte și de origini nobiliare, dar cu puține resurse din cauza unor datorii ale tatălui.
Intrat în serviciul guvernului între 1494 și 1512 în calitate de contabil, Niccolò Machiavelli a cunoscut succesul după proclamarea Republicii Florentine, în 1498. A fost secretar al „Consiliului celor Zece” (i Dieci della liberta e della pace), consiliu care conducea negocierile diplomatice și supraveghea operațiunile militare ale republicii. Printre însărcinările sale s-au numărat vizitele la suveranul francez (în 1504, 1510-1511), la Sfântul Scaun (1506), și la împăratul german (1507-1508). În timpul misiunilor sale diplomatice a cunoscut mulți dintre principii italieni și a putut să le studieze strategiile politice, în special cele ale lui Cesare Borgia, care era preocupat, la vremea respectivă, de extinderea posesiunilor sale în Italia centrală.

02 mai 2019

500 de ani de la moartea lui Leonardo da Vinci, pictor, sculptor, inginer și arhitect renascentist italian

Leonardo di ser Piero da Vinci (n. 15 aprilie 1452, Vinci - d. 2 mai 1519, Amboise), cunoscut sub numele de Leonardo da Vinci, a fost cel mai de seamă reprezentant al Renașterii italiene din perioada de apogeu a acesteia. Spirit universalist: pictor, sculptor, arhitect, muzician, inginer, inventator, anatomist, geolog, cartograf, botanist și scriitor. Leonardo da Vinci este considerat adesea cel mai de seamă geniu din întreaga istorie a omenirii. Geniul său creator și spiritul său inventiv și-au pus amprenta asupra epocii, fiind considerat arhetipul omului renascentist, un spirit animat de o curiozitate nemaiîntâlnită până atunci, animat de o imaginație fără precedent în istorie. Este considerat unul din marii inovatori ai picturii și unul din cei mai mari pictori din istorie. Deși se fac speculații asupra metodelor sale empirice de studiu, viziunea lui Leonardo da Vinci asupra lumii este mai degrabă logică decât misterioasă. Leonardo da Vinci este cunoscut în special ca pictor. Portretul Lisei Gherardini, soția lui Francesco del Giocondo, cunoscut sub numele de Mona Lisa (numele este de fapt Monna Lisa sau La Gioconda), aflat în colecția Muzeului Luvru începând cu 1797, este poate cel mai cunoscut portret realizat vreodată. Fresca intitulată Cina cea de taină, din refectoriul mânăstirii dominicane Santa Maria delle Grazie din Milano, este cea mai cunoscută imagine religioasă a tuturor timpurilor. „Omul Vitruvian” (numele complet este Le proporzioni del corpo umano secondo Vitruvio), un desen din 1490, însoțit de comentarii asupra operei arhitectului Vitruvius, este o imagine iconică, un adevărat simbol al Renașterii. Cele câteva lucrări de pictură rămase în urma sa, împreună cu desenele și caietele sale de note științifice constituie o contribuție de o inestimabilă valoare pentru cultura umană, pentru artă și știință, rivalizând doar cu opera altui mare contemporan al său, Michelangelo Buonarotti. Spirit universalist și inventator înnăscut, Leonardo da Vinci a conceput mașini de zburat, un tanc, o mașină de socotit și multe altele. Puține din invențiile sale au putut fi puse în practică în cursul vieții sale. Mici invenții, precum o mașină automată de bobinat și o mașină de încercat rezistența la întindere a firelor, au fost puse în aplicare încă de atunci. A făcut de asemenea mari descoperiri în domeniul anatomiei, ingineriei civile, opticii și hidrodinamicii, care, deși nu le-a publicat, au fost aplicate ulterior, influențând în mod categoric progresul științific. Artist orgolios, conștient de talentul său, într-o proverbială rivalitate cu marele său contemporan Michelangelo Buonarotti, se afirmă că ar fi notat în caietele sale, cu un an înaintea morții, Io continuerò... („voi dăinui...”) Această afirmație, devenită o adevărată legendă urbană, nu se regăsește însă în notele sale. De altfel, singurele notițe păstrate din anul 1518 sunt câteva socoteli domestice, care par să fi fost scrise de către unul din servitorii săi.
Leonardo da Vinci s-a stins din viață la Clos Lucé, la 2 mai 1519. În ultimii ani, regele Francisc I și Leonardo deveniseră prieteni apropiați. Giorgio Vasari povestește că regele l-ar fi ținut de mână până în ultima clipă. Această istorie, foarte dragă francezilor, ilustrată de tabloul lui Jean Auguste Dominique Ingres, pare a fi mai degrabă o legendă, dat fiindcă în aceeași zi, de la Saint-Germain-en-Laye, Francisc I a emis un edict, în consecință nu putea fi la Clos Lucé. Alți cercetători au remarcat că edictul nu era semnat personal de rege. Vasari menționează că în ultimele zile, simțindu-și sfârșitul aproape, Leonardo a chemat un preot pentru a se spovedi și împărtăși. Conform dorinței sale, 60 de cerșetori au însoțit cortegiul funerar. Fiecare din aceștia a fost răsplătit cu o sumă de bani stabilită în prealabil de Leonardo. Principalul moștenitor și executorul testamentar al artistului a fost contele Melzi, care i-a fost alături până în ultima clipă. Lui i-au rămas picturile, desenele, biblioteca, uneltele și alte obiecte personale ale artistului, precum și o sumă de bani. Nu a fost uitat nici Salai, fostul său ucenic și tovarăș, la fel și credinciosul său servitor, Battista di Vilussis, fiecare primind jumătate din via lui Leonardo, frații artistului care și-au împărțit terenuri, și servitoarea sa, care a primit o „pelerină neagră, de bună calitate, cu marginea îmblănită”, ceea ce voia să însemne, că servitoarea sa putea participa la funeralii îmbrăcată „decent”. Leonardo da Vinci a fost înmormântat în Capela Saint-Hubert a (castelului Amboise).

01 mai 2019

115 ani de la decesul compozitorului ceh Antonín Dvořák

Antonín Leopold Dvořák (n. 8 septembrie 1841, Nelahozeves – d. 1 mai 1904, Praga) a fost un compozitor de muzică clasică, originar din regiunea Boemia din Cehia.
Antonin Dvorak s-a născut la data de 8 septembrie 1841 în satul Nehalozeves, așezat pe malul Vltavei, în apropiere de Praga. Ca fiu al unui măcelar-cafegiu, a deprins primele îndeletniciri ale meseriei de la tatăl său, iar primele noțiuni muzicale le va învăța de la organistul orașului Zlonice. Tatăl viitorului compozitor avea un han țărănesc, iar mama lui era în serviciul unei familii princiare, pe nume Lobkowitz, din apropierea satului natal.
Antonin va crește în ambianța atmosferei de la țară și din fragedă copilărie va cânta împreuna cu copiii țăranilor melodiile populare și va deprinde cântările bisericești în biserica satului. Este atras de dansurile tinerilor de la țară, iar acest lucru îi va influența definitiv tehnica compoziției de mai târziu, ce-l va face celebru în întreaga lume.
Unul dintre primii lui profesori de muzică, Josef Spitz, organist de meserie, îl va învăța să cânte la vioară și, nu după mult timp, Antonin la vârsta de 8 ani va intra în mica orchestră de pe lângă hanul tatălui său.
După ce va termina stagiul școlar în satul natal, în anul 1853 va fi găzduit de unchiul său în orășelul Zlonice unde va studia pianul, vioara și viola precum și teoria muzicii și canto coral cu profesorul Antonin Liechmann (1808-1879). Despre acest profesor compozitorul își va amintii cu drag pe tot parcursul vieții, mai cu seamă că acesta îl va iniția în aprofundarea tradițiilor naționale muzicale ale Cehiei.

Publicitate

Persoane interesate