Publicitate

marți, 31 martie 2020

Pușcărie pentru 2 cenți

Și dacă în această perioadă avem mai mult timp liber pe care-l putem dedica pasiunii noastre - filatelie, am putea acorda cu ușurință o parte din el și cititului. Și ce să alegem? De ce nu, tot o carte cu trimitere către filatelie.
Povestirea care urmează am extras-o din cartea „A Beginner's Guide to Stamp Collecting” de Douglass Sanger, apărută în 2004.
Umbla vorba prin târg că prin iunie 1892 a fost asasinat în propria-i locuință bogatul negustor francez Gaston Leroux. Achetatorii au constatat că toate sertarele de la birouri, dulapurile, casa de fier - toate erau deschise însă, surpriză, toate obiectele de valoare (bani, bijuterii, timbre) erau la locul lor. S-a crezut atunci că Leroux a venit acasă și surprinzând făptașul în flagrant a fost ucis de către acesta. Toate cercetările organelor de ordine nu au ajuns însă la nici un rezultat, iar după un timp s-a decis că dosarul trebuie să fie închis.
Se pare însă că, în urmă cu un secol, în orice domeniu de activitate exista și un filatelist. Așa și poliția franceză a avut parte de un achetator pasionat de mărcile poștale. Acesta, inventariind colecțiile de timbre ale lui Leroux, a început să urmărească cu o mai mare atenție raritățile ce s-ar fi putut găsi în această colecție. Pe la mijlocul unuia dintre albumele pe care le cerceta cu admirație, a observat că dintr-o serie lipsește o marcă. Era clar că aceasta a fost sustrasă. În album, pe locul respectiv, se vedea o urmă de șarnieră. În mintea anchetatorului-filatelist s-a născut atunci întrebarea: „unde a dispărut marca emisă de insulele Hawai în anul 1851, al cărui preț deja depășea atunci 10.000 de franci aur?”
Avea să urmeze o treabă dificilă și grea! A început să viziteze negustorii de timbre și, după o vreme, a aflat întâmplător, că tocmai marca ce lipsea din albumul victimei este căutată de ani de zile de către un anumit individ - Hector Giroux. L-a desemnat atunci pe un polițist din subordinea sa să se prefacă că este un filatelist care caută piese rare. Acesta l-a vizitat pe Giroux cu pretextul că dorește să-i vadă colecția în speranța că va găsi ceva din ceea ce-l interesa. Nu a trebuit să răsfoiască prea mult printre filele de album ale lui Giroux, căci polițistul a și găsit mult căutatul timbru. Și astfel criminalul a fost identificat și arestat pentru un timbru care la jumătatea secolului XIX valora 2 cenți. 
Valoarea lui însă a ajuns astăzi la peste 750.000 de dolari (pentru un exemplar în stare excelentă), respectiv 225.000 de dolari (pentru un exemplar uzat). La licitația de la începutul acestui an al Siegel Auction Galleries, un exemplar neuzat (nu chiar în cea mai bună stare estetică, având o tăietură verticală pe partea stângă care taie din cadrul inferior) din această marcă aparținând colecției „William H. Gross” a fost adjudecat cu prețul de 525.000 de dolari.

Respect - plic ocazional

Prezentam zilele trecute, într-o postare pe blog, ștampila realizată de către filateliștii bănățeni ce urmează a fi găsită mâine, 1 aprilie (fără nici o păcăleală!) la Oficiul Poștal nr. 1 din Timișoara. Azi, de pe malurile Begăi, am primit vești bune. Asociația Filatelică Timișoara a reușit în aceste zile greu încercate să realizeze și un plic ocazional. Felicitări! Cei care doresc să intre în posesia unui exemplar (și care doresc să facă o donație în campania de strângere de fonduri care se va dona Spitalului Victor Babeș din Timișoara) pot lua legătura, pe Facebook, cu președintele A.F.T. dl. Marius Muntean.

Luna plantării arborilor - 2020

În aceste zile ar trebui să sărbătorim cum se cuvine natura. În perioada 15 martie - 15 aprilie 2020 are loc un eveniment care a prins ceva tradiție pe plaiurile mioritice: Luna plantării arborilor. Membrii Asociației Filateliștilor București – Gruparea Centenar 2018 au realizat, cu acest prilej o frumoasă ștampilă ocazională care sperăm că va putea fi utilizată în ultima zi a evenimentului. Poate lucrurile vor intra în normalitate până atunci. Așadar, ea va fi aplicată complementar corespondenței ce va fi expediată miercuri, 15 aprilie 2020, de la Oficiul Poștal nr. 63 din București - cod 014880. Dacă observați că nu vi se aplică ștampila din „oficiu” (cum am primit sesizări că se întâmplă la multe oficii din provincie unde ar fi trebuit să se utilizeze astfel de ștampile), îndrăzniți să cereți să se facă acest lucru. Pentru cine are posibilitatea îl rog să-mi trimită și mie o vedere cu ștampila prezentată.

50 de ani de când satelitul artificial Explorer 1 a reintrat în atmosfera Pământului

Explorer 1 este primul satelit artificial care a fost lansat de SUA, fiind al treilea pe glob după sateliții sovietici Sputnik 1 și 2. Explorer 1 a fost primul satelit integrat într-un program de explorare, fiind dotat cu sonde de explorare spațială, care au furnizat date cu privire la ionosfera din regiunea polară. Lansarea sa a fost declarată în iulie 1955, președintele SUA fiind înștiințat în prealabil despre lansare. Această acțiune a fost accelerată de lansarea sateliților sovietici, căutându-se reluarea întrecerii din perioada Războiului Rece dintre cele două mari puteri. Lansarea satelitului a avut loc la 1 februarie 1958 ora 3:48 UTC de la rampa de lansare Cape Canaveral Air Force Station. Conform planificării, satelitul trebuia să fi fost lansat cu două zile mai devreme, amânarea s-a datorat vremii nefavorabile. Chiar în ziua lansării persistau îndoieli că lansarea va avea loc, din cauza vântului. Satelitul era lansat de o rachetă purtătoare tip Juno 1, cu patru trepte. Rampa de lansare se afla în apropiere de coasta Cape Canaveral, din statul Florida de pe coasta Atlanticului. Explorer consta dintr-un cilindru metalic cu lungimea de 205 cm și diametrul de 16 cm. Satelitul a avut o orbită eliptică cu o înălțime care a variat între 360 - 2.530 km. Masa totală a rachetei la lansare a fost de 13,9 kg, din care greutatea treptelor era de 8,3 kg. 
După 12 ani petrecuți pe orbită Explorer 1 a reintrat în atmosfera Pământului pe data de 31 martie 1970.


luni, 30 martie 2020

Anul Clavé

Asociația Filateliștilor din județul Caraș-Severin a realizat o frumoasă ștampilă aniversară marcăă în 2020 a Anului Clavé. Aceasta va fi aplicată, complementar, pe corespondența expediată luni, 8 iunie 2020, de la Oficiul Poștal nr. 1 din Reșița, cod 320240. Pentru cine are posibilitatea îl rog să-mi trimită și mie o vedere cu ștampila prezentată.

95 de ani de la moartea filosofului austriac Rudolf Steiner

Rudolf Steiner (n. 25/27 februarie 1861, Donji Kraljevec, pe atunci Austria, în prezent Croația — d. 30 martie 1925, Dornach, Elveția) a fost un filosof, esoterist, artist, pedagog și gânditor social austriac, fondator al antroposofiei, pedagogiei Waldorf, euritmiei, agriculturii biodinamice și medicinei antroposofice. A inițiat concepția despre tripartiția socială, economia asociativă și a proiectat mai multe clădiri după principiile arhitecturii organice, între care cea mai cunoscută este Goetheanum-ul, sediu al Universității Libere pentru Știință Spirituală și Societății Antroposofice Generale.
Steiner a avut o amplă activitate ca filosof, conferențiar și om de cultură, susținând numeroase prelegeri în diferite localități din Europa, inclusiv una în anul 1889 la Sibiu, aflat pe atunci în cadrul Imperiului Austro-Ungar. În 1891 își obține doctoratul în filosofie la Universitatea din Rostock, Germania, iar mai târziu devine secretarul general al secțiunii germane a Societății Teosofice, cu toate că avea rezerve asupra misticismului oriental promovat de aceasta. Începând cu această perioadă începe să vorbească despre posibilitatea cercetării nemijlocite a lumii spirituale suprasensibile prin intermediul metodelor științei spirituale, descrise de el într-o serie de cărți și conferințe.
Deși susținea concepția despre reîncarnare și karma, importanța pe care Rudolf Steiner o acorda creștinismului și esoterismului vestic duc în 1913 la separarea de Societatea Teosofică și înființarea Societății Antroposofice, în cadrul căreia va introduce cele mai multe inițiative cultural-spirituale și sociale ale sale, îndeosebi după primul război mondial. Steiner a insistat adesea asupra necesității de a folosi cunoștințele obținute prin observație suprasensibilă în viața practică, considerând lipsa legăturii între idealurile spirituale ale oamenilor și necesitățile materiale ale vieții cotidiene a fi cauza declinului socio-cultural. Antroposofia pe care a fondat-o este o concepție despre om și lume care susține existența unor elemente suprasensibile constitutive ale ființei umane, dincolo de corpul fizic.


duminică, 29 martie 2020

205 ani de la nașterea dramaturgului Costache Caragiale

Costache Caragiale (n. 29 martie 1815 - d. 13 februarie 1877) a fost un actor român, dramaturg și profesor de artă dramatică.
A fost elevul lui Costache Aristia și și-a pus întreaga artă în slujba idealurilor progresiste, democratice ale revoluției din 1848.
Și-a făcut debutul la București în 1835, iar 3 ani mai târziu a organizat primul teatru dramatic în Iași (primul Teatru Național din România). În următorii 15 ani, Costache Caragiale a colaborat cu cele mai importante teatre naționale ale vremii din Botoșani, Craiova, Iași unde a promovat piesele de teatru ale celor mai talentați dramaturgi romani printre care Vasile Alecsandri și Costache Negruzzi.
În 1850 se întoarce în București și doi ani mai târziu devine cel dintâi director al Teatrului Mare (Național).
În 1887 fratele său mai mic, Iorgu Caragiale construiește propriul său teatru în București, iar nepotul său, Ion Luca Caragiale avea să devină cel mai mare dramaturg român.

sâmbătă, 28 martie 2020

35 de ani de la moartea pictorului Marc Chagall

Marc Chagall (n. 7 iulie 1887, Vitebsk, Belarus - d. 28 martie 1985, Saint-Paul-de-Vence, Franța) a fost un pictor modern. Stilul său de pictură este considerat ca deosebit de original și poetic, sub influența fanteziei și al melancoliei, și strâns legat de cultura ebraică. Ea reprezintă o temă care revine permanent în creația sa, la fel ca și orașul provincial bielorus Vitebsk, în care artistul și-a petrecut copilăria.
La 7 iulie 1887 vine pe lume la Vitebsk, în Rusia (azi Belarus), Moșe Segal, care se va face cunoscut mai târziu ca artist cu numele de Marc Chagall. Copilul este primul născut al familiei Zachar și Faiga Segal, evrei hasidici de limbă idiș. Părinții lui Chagall sunt oameni săraci și foarte credincioși. Viața de familie se desfășoară în ritmul sărbătorilor religioase în cartierul destinat de autoritățile țariste evreilor. Părinții sunt analfabeți, dar fiul învață să scrie, să citească și să cânte la vioară. Primele cunoștințe le primește la școala evreiască, apoi va urma o școală laică. Dorește să devină pictor, la început însă lucrează ca ucenic la un fotograf (1906), dar reușește să meargă timp de două luni în atelierul lui Iehuda Pen, de la care primește primele lecții de pictură. Înfruntând multe greutăți, în anul următor pleacă la St. Petersburg, unde în 1907 devine elevul lui Nicolai Roerich, director al Academiei de Arte Frumoase. Chagall își va continua studiile mai târziu cu Lev Bakst, la Școala Svansev, care îi reunea pe reprezentanții avangardei ruse.
În anul 1910 ia parte la expoziția colectivă organizată de Școală. Se hotărăște să plece în Franța. În acest timp se logodește cu Bella Rosenfeld, care îl va aștepta la Vitebsk vreme de patru ani. Se vor căsători în anul 1915.
Pe la începutul anilor optzeci, Chagall lucrează la formate mici. Cu arta lui atât de personală, va crea încă multe tablouri și gravuri. Moare la 28 martie 1985 în Saint-Paul-de-Vence, la nouăzeci și opt de ani. Marc Chagall a intrat în istoria picturii fără să-și fi creat propria școală. Până în ziua de azi nu se cunoaște un alt artist care să se fi raportat la creația lui. Poezia sentimentală a tablourilor sale, onirismul lor care își are rădăcinile în folclorul evreiesc și în spiritul poporului rus, culorile strălucitoare care ar fi putut fascina pe mulți artiști nu și-au găsit adepți. Chagall nu a încercat să schimbe cursul istoriei picturii. A dorit pur și simplu ca, în felul său original, să ilustreze povești minunate, născute din propriile experiențe, să-și exprime propriul misticism care poartă mai mult însemnele poeziei decât ale religiei.

vineri, 27 martie 2020

Înălbitorul ajută!

Orice amestec cu 1 parte de înălbitor și 5 părți de apă dizolvă direct proteina, o descompune din interior.

Alcoolul dăunează grav virusului

Alcoolul sau orice amestec cu alcool de peste 65% DIZOLVĂ ORICE GRĂSIME, în special stratul lipidic extern al virusului.

Apa caldă te protejează de viruși

Căldura topește grăsimea; acesta este motivul pentru care este atât de bine să folosești apă peste 25 de grade Celsius pentru spălarea mâinilor, hainelor și a tot. În plus, apa caldă face mai multă spumă și asta o face și mai utilă.

Virusul este foarte fragil!

Virusul este foarte fragil; singurul lucru care îl protejează este un strat subțire de grăsime. Acesta este motivul pentru care orice săpun sau detergent este cel mai bun remediu, deoarece spuma dizolva grăsimea (de aceea trebuie să frecați mâinile atât de mult: timp de 20 de secunde sau mai mult, pentru a face multă spumă). Prin dizolvarea stratului de grăsime, molecula de proteină se dispersează și se descompune singură.

Virusul este o moleculă de proteine

Întrucât virusul nu este un organism viu, ci o moleculă de proteine, acesta nu este ucis, ci se descompune de la sine. Timpul de dezintegrare depinde de temperatură, umiditate și tipul de material în care se află.

E bine de știut: virusul nu este un organism viu!

Virusul nu este un organism viu, ci o moleculă proteică (ARM) acoperită de un strat protector de lipide (grăsimi), care, atunci când este absorbit de celulele mucoasei oculare, nazale sau bucale, își schimbă codul genetic, (mutație) și se transformă în celule agresor și multiplicator.

Marea Lojă Națională din România, 140 de ani de la înființare

Cu ocazia aniversării anul acesta a 140 de ani de existență a Marii Loji Naţionale din România, Romfilatelia introduce în circulație vineri, 3 aprilie 2020, emisiunea de mărci poștale Marea Lojă Națională din România, 140 de ani de la înființare.
Emisiunea, alcătuită din două mărci poștale și o coliță dantelată, aduce în atenţia pasionaţilor de filatelie aspecte inedite ale existenţei şi activităţii acestei societăţi fraternale.
Marca poștală cu valoarea nominală de 1,80 lei (contravaloarea unei imprimate interne neprioritare cu greutatea cuprinsă între 100 și 500 de grame) prezintă ca element central Biblia, în jurul căreia sunt reprezentate simboluri masonice.
Pe marca poștală cu valoarea nominală de 20,50 lei (contravaloarea unei recomandate externe prioritare cu greutatea de până în 50 de grame) este ilustrat portretul Primului Mare Maestru, Constantin Moroiu, alături de simboluri masonice.
Pe colița dantelată a emisiunii având timbrul cu valoarea nominală de 29 lei (contravaloarea unei corespondențe externe prioritare cu greutatea cuprinsă între 500 și 1.000 de grame) sunt reprezentate grafic următoarele elemente: adresa semnată de Constantin Moroiu din partea Marii Loji Naționale din România privind delegarea lui Pericle Păltineanu pentru a participa la Sărbătorile de Încoronare din 10 Mai 1881, a Regelui Carol I, sigla Marii Loji Naționale din România, alături de însemne masonice, iar lumânarea aprinsă fiind reprezentată și pe timbre, ca un element unitar.
Pe plicul „prima zi” a emisiunii este redată sigla Marii Loji Naționale din România.
Emisiunea este paginată în coală de 32 timbre, minicoală de 5 timbre + 1 vinietă și coliță dantelată.

125 de ani de la nașterea profesorului de teologie catolică dr. Adalbert Blaskovics

Asociația Filateliștilor din județul Caraș-Severin au realizat o frumoasă ștampilă aniversară bilingvă (română și germană) dedicată împlinirii a 125 de ani de la nașterea profesorului de teologie catolică și arhidiacon dr. Adalbert Blaskovics. Aceasta va fi aplicată, complementar, pe corespondența expediată marți, 14 aprilie 2020, de la Oficiul Poștal Oravița, cod 325600. Pentru cine are posibilitatea îl rog să-mi trimită și mie o vedere cu ștampila prezentată.

Să mai și râdem! De sezon

Doi poliţiști patrulau prin cartierul domnului Ionescu ca să vadă dacă se respectă ordonanța militară. Domnul Ionescu iese cu gunoiul pe la miezul nopţii. Un poliţist zice:
- Ghiţă, uite un infectat!
- Nu, bă, e unu' cu gunoiu'!
- Ba e infectat! Mă duc să-i cer actele.
Se duce organul la dl. inginer:
- Actele dvs, vă rog!
- Ce acte, dom'le? Am ieşit cu gunoiu'!
- Eşti infectat! Mergi la spital.
- Dom'le, sunt Ionescu, stau în blocu' ăsta, la apartamentu' 8.
- Ghiţă, du-te la asociaţie şi verifică!
Se duce Ghiţă şi vine fuga înapoi:
- Nu locuieşte nici un Ionescu la ap.8.
Merg ei la secţie, dl. Ionescu tot face gălăgie că stă la ap. 8. Îl mai trimite şefu' pe Ghiţă încă o dată la asociaţie să mai verifice, acelaşi rezultat: nici un Ionescu la ap.8. A doua zi de dimineaţă, apare şeful poliţiei, vecin de scară cu Ionescu. Aude povestea şi îl eliberează pe domnul Ionescu. Acesta merge supărat direct la asociaţie. Administratoru' nici nu-l lasă să deschidă gura:
- Domnu' Ionescu, aveţi probleme. V-a căutat poliţia de 2 ori, da' le-am spus că nu staţi aici....

Comemorare Georg Hromadka la 35 de ani de la moarte

Asociaţia Filateliștilor din judeţul Caraş-Severin a realizat o ștampilă comemorativă dedicată lui Georg Hromadka, cu prilejul împlinirii a 35 de ani de la moartea acestuia.
Câteva date biografice despre cel comemorat:
Georg Hromadka
– Socialdemocrat convins, jurnalist, editor;
– născut la 6 iulie 1911, în Lupeni;
– decedat la 12 aprilie 1985, în Singen / Hohentwiel (Germania).
Prin mărturia proprie, Georg Hromadka declara că a fost crescut de părinţi de etnie germană într-un mediu social-democrat şi într-un spirit de filosofie şi morală a clasicismului german al socialismului ştiinţific.
În timpul prezenţei sale la Reşiţa, în 1929 devine secretar al organizaţiei locale a Tineretului Socialist, care tocmai s-a fondat, iar mai târziu, secretar al Partidului Social-Democrat din Reşiţa. 
Ștampila va fi aplicată complementar pe corespondența expediată luni, 13 aprilie 2020, de la Oficiul Poștal nr. 1 din Reșița – cod 320240. Pentru cine are posibilitatea îl rog să-mi trimită și mie o vedere cu ștampila prezentată.

Lot de CPI băimărene din 1942

La cea de a 38-a ediție a licitațiilor Lippold este ofertat, printre altele, și un minunat lot (10523) de cinci cărți poștale ilustrate (cu tematică militară), cu imagini ale armatei române din Baia Mare, 1942. Prețul de strigare este de 12 euro, iar ofertele se pot depune până pe data de 24 aprilie, ora 19.00.

90 de ani de la trecerea în eternitate a omului de cultură Josef Tietz

Asociația Filateliștilor din județul Caraș-Severin au realizat o frumoasă ștampilă comemorativă bilingvă (română și germană) dedicată împlinirii a 90 de ani de la trecerea în eternitate a învățătorului și omului de cultură Josef Tietz. Aceasta va fi aplicată, complementar, pe corespondența expediată vineri, 3 aprilie 2020, de la Oficiul Poștal nr. 1 din Reșita, cod 320240. Pentru cine are posibilitatea îl rog să-mi trimită și mie o vedere cu ștampila prezentată.

250 de ani de la moartea artistului italian Giovanni Battista Tiepolo

Giovanni Battista Tiepolo, cunoscut și sub numele Giambattista Tiepolo, (n. 5 martie 1696, Veneția - d. 27 martie 1770, Madrid) a fost un pictor baroc, tatăl pictorilor Giovanni Domenico Tiepolo și Lorenzo Tiepolo.
Giovanni Battista Tiepolo s-a născut în Veneția, fiind al șaselea copil al căpitanului de marină Domenico Tiepolo și al soției sale Orsetta. În timp ce numele de familie aparținea unei clase nobile, tatăl lui Giambattsta n-a pretins o descendență nobilă. Viitorul artist a fost botezat în biserica din oraș (S. Pietro di Castello) sub numele de Giovanni Battista, în onoarea nașului lui, un nobil venețian pe nume Giovanni Battista Dorià. Tatal lui Giovanni Battista a murit la un an după nașterea lui, lăsând-o pe Orsetta într-o situație proastă din punct de vedere financiar. Giambattista a fost inițial elevul lui Greogorio Lazzarini dar în munca lui este influențat foarte tare de contemporanii mai în vârstă cum ar fi Sebastiano Ricci și Giovanni Battista Piazzetta. La 19 ani, Tiepolo și-a terminat prima mare diplomă, Sacrificiul lui Isaac (acum în Academie). A părăsit studioul Lazzarini în 1717 și a fost acceptat în asociația pictorilor „Fraglia”. În 1719, Tiepolo s-a căsătorit cu Maria Cecilia Guardi, sora unor doi pictori venețieni contemporani Francesco și Giovanni Antonio Guardi. Împreună cu soția sa, Tiepolo a avut 9 copii. Patru fiice și trei fii au supraviețuit copilăriei. Doi dintre fii, Domenico și Lorenzo, au pictat cu el în calitate de asistenți și au realizat o faimă independentă. Al treilea său fiu a devenit preot. 


135 de ani de la nașterea scriitorului român Constantin I. Gane

Constantin Gane (27 martie 1885, Botoșani - 12 aprilie 1962, Aiud) a fost un prozator și un memorialist român.
Gane se trăgea din vechea familie a Găneștilor, una dintre primele familii care au descălecat - cu Bogdan - din Maramureș în Moldova. Potrivit acestuia, străbunica lui dinspre mamă ar fi fost, Anastasia Vasile Greceanu (1797-1859), cea care l-ar fi inspirat pe scriitorul Vasile Alecsandri pentru celebrul personaj „Coana Chirița”. Gane a absolvit, în 1903, Liceul „A.T. Laurian" din orașul natal și a făcut studii de drept în Germania, unde își ia și doctoratul, la Rostock, în 1910. Întors în țară, este, vreo 15 ani, avocat la Botoșani și București. Participă în 1913, ca voluntar, la campania militară din Bulgaria, iar mai târziu la războiul din 1916-1918. Va consemna aceste experiențe în volumele Amintirile unui fost holeric (1914, Premiul Academiei Române) și Prin viroage și coclauri (1922). 


joi, 26 martie 2020

A apărut și prima modificare a planului editorial al Romfilateliei

O fi din cauza Covid-19 sau nu, dar săptămâna trecută de pe site-ul Romfilatelia dispăruse planul editorial pentru perioada aprilie - decembrie 2020. În urma vre-unui vaccin (sau nu) astăzi se site-ul companiei a (re)apărut planul editorial doar pentru luna aprilie. Cu această ocazie am constat și prima modificare a planului inițial. Dacă în ianuarie se preconizau pentru luna viitoare 5 emisiuni filatelice, de data aceasta sunt ofertate doar patru. S-a renunțat la două dintre emisiuni (Salvați Copiii România - 30 de ani de la înființare și BNR - 140 de ani de la înființare) și a apărut una nouă (Ordine și medalii românești). Nu știu încă sigur dacă cele două emisiuni au fost anulate sau doar reprogramate. Însă, în condițiile crizei prin care trecem în ziua de azi, mă așteptam ca următoarea emisiune să fie una cu suprataxă (eventual) în vederea strângerii de fonduri în lupta împotriva luptei cu virusul Covid-19 (sau măcar o emisiune cu această temă - după cum am văzut că se poartă și la alte administrații poștale).

Alte două noi timbre cu tematica Covid-19

După ce săptămâna trecută vă semnalam faptul că Iranul a pus în circulație primul timbru cu tema „Covid-19”, iată că pe grupurile de socializare (îi mulțumesc lui Mihnea Răducu pentru pont) circulă deja informația că alte două noi mărci poștale vor apărea curând. De data acesta Vietnamul se pare că va pune în circulație o serie de timbre, cel mai probabil pe data de 31 martie. Deja pe eBay am întânit multe anunțuri prin intermediul cărora se pot face precomenzi în vederea achiziționării acestor mărci.

Timbre românești în ultimul număr al revistei „Delcampe Philatelie”

Și pentru că tot avem ceva mai mult timp pentru pasiunea noastră filatelia, răsfoind paginile revistei Delcampe Philatélie (numărul 32 / martie - aprilie 2020) am avut deosebita plăcere să descopăr un articol deosebit legat de aniversarea a 60 de ani de la lansarea satelitului Spoutnik 1. Surpriza a fost și mai mare când am constatat că autorul Marcel Rousseau a decis să folosească la ilustrarea materialului și două mărci românești care se încadrează în tematica abordată. Deci, să citim, zic!

Respect - Pe aici nu se trece!

Asociația Filatelică Timișoara intenționează să realizeze o ștampilă specială „Respect” care se va aplica la Oficiul Poștal nr. 1 Timișoara în data de 1 aprilie 2020.
Nu este un eveniment filatelic ci un omagiu adus tuturor celor care au grijă de noi în aceste zile teribile.
Membrii asociației doresc și realizarea unui plic. Dacă se va realiza, sau nu, depinde de multe, mi-a mărturisit Marius Muntean președintele AFT.
În același timp vrem s-a pornit și o strângere de fonduri care se vor dona Spitalului Victor Babeș din Timișoara.
Îi invităm pe colegii filatelisti să se înscrie pe pagina de facebook. Plicul probabil va fi trimis după ce va trece criza, cu ramburs, incluzând în valoarea rambursului și suma donată.
Sperăm că ștampilă se va găsi pe data de 1 la Oficiul Poștal. Pentru cine îndrăznește să iasă din casă și dorește să-mi trimită o vedere cu ștampila prezentată, îi mulțumesc anticipat.
Multă sănătate tuturor!

40 de ani de la moartea eseistului Roland Barthes

Roland Barthes (n. 12 noiembrie 1915, Cherbourg, Manche, Franța - d. 26 martie 1980, Paris, Franța) a fost un eseist, critic, filosof și teoretician al literaturii, semiotician francez. A fost unul dintre principalii animatori ai mișcării structuraliste și ai semioticii franceze.
Urmează cursurile școlilor primare și elementare la Bayonne, apoi, din 1924 până în 1930, la liceul Montaigne și între 1930 și 1934, la liceul Louis-le-Grand de la Paris, iar în 1935, începe studiile superioare la Sorbona, la Paris, unde a obținut licența în filologie clasică. La Sorbona, contribuie la fondarea « Groupe de théâtre antique de la Sorbonne ».
Debutul publicistic are loc în anul 1942. Sporadic, publică în ziarul Combat, până în anul 1947.
După cel de-al Doilea Război Mondial, între 1952 și 1959, lucrează la Centrul Național de Cercetări Științifice (CNRS) de la Paris.
Brusc, devine celebru cu ocazia apariției lucrării sale Le Degré zéro de la l'écriture („Gradul zero al scriiturii”) în anul 1953. Lucrarea îl plasează în fruntea a ceea ce numim Noua critică franceză. Volumele care urmează, Sur Racine („Despre Racine”), S/Z îl vor menține în centrul atenției.
Din 1963, în mai multe rânduri, va avea reședința în Maroc, unde va preda la Rabat, în 1969-1970.
Roland Barthes a ocupat catedra de semiologie de la Collège de France din 1977 până la moarte, în 1980. 


miercuri, 25 martie 2020

80 de ani de la moartea compozitorului român Ion Nonna Otescu

Ion Nonna Otescu, uneori cu grafia Ottescu, (n. 15 decembrie 1888, București - d. 25 martie 1940, București) a fost un compozitor și dirijor român.
Studiile și le-a făcut la Conservatorul din București, cu Dumitru Kiriac și Alfonso Castaldi. Și-a continuat studiile muzicale la Paris, cu Charles-Marie Widor și Vincent d'Indy.
A fost profesor la Conservatorul din București și apoi director al acestui institut. Între 1920-1940, Otescu a fost vicepreședintele Societății compozitorilor români.
La început a fost influențat de stiluri diferite, în special de impresionism. În ultimele lucrări, îndeosebi în opera comică De la Matei citire, compozitorul Otescu a pus accentul pe dezvoltarea în forme simfonic instrumentale a melosului popular românesc. 


marți, 24 martie 2020

90 de ani de la nașterea Steve McQueen, actor american

Steve McQueen (născut Terence Steven McQueen la 24 martie 1930 – d. 7 noiembrie 1980) a fost un actor american de film. Era supranumit „The King of Cool” iar într-un interviu, Bruce Lee (care i-a fost și antrenor) a făcut referire la McQueen folosind sobrichetul „son of a gun”. A jucat în filme precum The Cincinnati Kid, Bullitt, Cei șapte magnifici. În 1974 devine starul cel mai bine plătit din lume, deși nu a mai jucat în filme după asta timp de patru ani. McQueen discuta mai mereu în contradictoriu cu regizorii, venea cu sugestii și prefera ca în filme să aibă replici scurte, mizând mai mult pe impactul vizual.
Steve s-a născut pe 24 martie 1930, undeva în Beech Grove, Indiana. Tatăl lui, William Terence McQueen, pilot acrobat, a părăsit-o pe mama lui Steve, Julia Ann, după șase luni de concubinaj. Julia era alcoolică și ocazional prostituată. Aflată în imposibilitatea de a se îngriji de un copil, mama l-a lăsat în grija bunicilor (Victor și Lillian) în 1933, în Slater, Missouri. După sfârșitul marii crize economice, bunicii și nepotul se mută la ferma unchiului, Claude din Slater care urma să fie persoana cea mai apropiată din copilăria lui Steve.
Dislexic, parțial fără auz din cauza unei infecții a urechii din perioada copilăriei, McQueen nu s-a adaptat de minune la noua viață. Mereu era bătut de tatăl vitreg încât, la vârsta de 9 ani, Steve fuge de acasă și alege o viață de stradă. Intră într-o bandă și ajunge să facă infracțiuni minore, astfel mama lui îl trimite pe Steve înapoi în Slater. Când împlinește 12 ani, Julia trimite o scrisoare în care îl roagă pe unchiul Claude să i-l dea înapoi pe Steve ca să se mute împreună în California, unde ea s-a măritat a doua oară. Cumva ajunge din nou la divorț ca să se mărite pentru a 3-a oară. 


luni, 23 martie 2020

115 ani de la nașterea actriței Joan Crawford

Joan Crawford (n. 23 martie 1904 San Antonio, Texas, USA - d. 10 mai 1977, New York City, New York, USA) a fost o actriță americană de teatru și film, laureată a premiului Oscar.
Și-a început cariera ca dansatoare în diverse companii de teatru înainte de a-și face debutul pe Broadway, în 1925, atunci când a semnat primul său contract cu Metro-Goldwin-Mayer. Nemulțumită de mărimea și calitatea rolurilor sale, Crawford a început o campanie de self-publicity și a devenit recunoscută la nivel național până la sfârșitul anilor ’20. În anii ’30, faima sa rivaliza deja cu cea a actrițelor Norma Shearer și Greta Garbo. Rolurile sale înfățișau adesea tinere femei muncitoare care găseau, în final, dragostea alături de succesul pe plan financiar, foarte populare în rândul publicului feminin, transformând-o într-una dintre cele mai proeminente și bine plătite vedete de film ale Hollywood-ului, însă statutul său nu a durat mult, ea fiind etichetată „box-office poison” la sfârșitul anilor ‘30. După o absență de aproape doi ani, a revenit în 1945 cu rolul principal din Mildred Pierce, pentru care a câștigat premiul Oscar pentru cea mai bună actriță. În 1955, datorită mariajului cu președintele companiei Pepsi-Cola, Alfred Steele, a devenit implicată în aceasta, fiind aleasă să îi ia locul după moartea sa din 1959, până în 1973. În anii 1960, aparițiile sale pe ecran s-au împuținat, ea retrăgându-se după lansarea horror-ului britanic Trog, în 1970. A murit în 1977. 


duminică, 22 martie 2020

421 de ani de la nașterea pictorului flamand Antony Van Dick

Antoon van Dyck (n. 22 martie 1599, Antwerpen – d. 9 decembrie 1641, Londra) a fost unul dintre cei mai mari pictori și creatori de gravuri flamanzi, reprezentant al stilului baroc, discipol al lui Rubens, inovator în folosirea gravurii cu „acquaforte”. Devine celebru în calitate de pictor al curții regelui Carol I Stuart al Angliei.
Antoon van Dyck s-a născut pe 22 martie 1599 în Antwerpen, fiu al negustorului de țesături Frans van Dyck. Vocația lui pentru desen îl determină pe tatăl său în 1609 să-l dea ucenic în atelierul lui Hendrik van Balen, una dintre personalitățile remarcabile ale orașului Antwerpen. Deja de la vârsta de paisprezece ani, van Dyck pictează portrete și autoportrete valoroase. În anul 1613 devine asistentul lui Rubens, cunoscut în întreaga Europă. Măiestria tehnicii tânărului artist este atât de mare, încât Rubens, vorbind despre compozițiile proiectate de el însuși, dar executate de asistenții săi, nu ezită să prezinte lucrările tânărului van Dyck ca fiind ale sale.
În anul 1618, numele „Antoon van Dyck” figurează în registrele „Ghildei” (breslei) pictorilor orașului Antwerpen, cu mențiunea „maestru”.
În anul 1620, pictorul acceptă invitația de a veni la Londra, formulată de două personalități ale curții regale engleze, contele Arundel și vicontele Purbeck, fiul lordului Buckingham. 


sâmbătă, 21 martie 2020

60 de ani de la nașterea pilotului de Formula 1 Ayrton Senna

Ayrton Senna da Silva (n. 21 martie 1960, São Paulo, Brazilia – d. 1 mai 1994, Circuitul Imola, Italia) a fost un pilot brazilian de Formula 1, triplu campion mondial în acest sport în 1988, 1990 și 1991, toate titlurile fiind câștigate cu McLaren și Honda.
Pentru mulți dintre fanii Formulei 1, Ayrton Senna a fost cel mai mare pilot care a concurat vreodată în campionatul mondial. Alain Prost spunea despre Senna că brazilianul conducea întotdeauna peste limită.
Decesul său a survenit în urma unui accident produs în timpul Marelui Premiu al Republicii San Marino când mașina Williams Renault pe care o conducea devenise necontrolabilă în primul viraj al celui de-al șaptelea tur al cursei. A fost ultimul pilot care a decedat în timpul unei curse de Formula 1. 


vineri, 20 martie 2020

Primul timbru cu tema coronavirului COVID-19

Prima marcă poștală dedicată luptei împotriva coronavirusului a fost lansată în Iran pe data de 17 martie 2020. Președintele țării Hasan Rouhani a ținut să sublinieze faptul că emisiunea filatelică numită „Eroii patriei” este dedicată memoriei celor care au arătat curaj în prima linie a luptei împotriva virusului Covid-19.  Timbrul are valoarea nominală de 18.000 riali iranieni.

Lot de tematică feroviară

Cea de a 13-a ediție a licitațiilor casei Stampedia Auction Japan din Tokyo oferă pasionaților de tematică feroviară un consistent lot care cuprinde nu mai puțin de 40 pagini cu piese filatelice provenite din Europa: Polonia, USSR, Ungaria, România, Austria, Germania de est, Cehoslovacia ș.a. Dintre piesele românești cuprinse în lotul 1262 amintim întregurile poștale cu ștampilele speciale ale Zilei Ceferiștilor din 1979 și a Expoziției de maximafilie Banatmax 1980. Licitația pentru acest lot începe de la 4.000 de yeni japonezi (aproximativ 33 de euro) ce rămâne deschisă până pe data de 18 aprilie 2020, ora 10 (ora Japoniei). Plata achiziției se poate face prin transfer bancar sau PayPal.

250 de ani de la nașterea poetului german Johann Friedrich Hölderlin

Friedrich Hölderlin (n. 20 martie 1770, Lauffen am Neckar, Germania – d. 7 iunie 1843, Tübingen, Germania) a fost un poet german, unul din principalii reprezentanți ai romantismului în literatura europeană.
După Goethe și Schiller e considerat cel mai mare elegiac al literaturii germane si împărțea cu ei admirația sa pentru Grecia antică idealizată.
Opera sa are ca teme: elogierea patriei ca entitate spirituală, nostalgia vârstei de aur, tristețea însingurării individului, integrarea eului în armonia cosmică. De asemenea, a combinat teme de inspirație creștină și greco-romană. În lucrarea sa principala, romanul în versuri Hypérion (1797-99), idealizează Grecia antică, în contrateză cu patria sa proprie Germania, disprețuind Pietismul degustător al vremii din Swabia sa natală, fiind un suporter și admirator al revoluției franceze.
Hyperion fiind personajul spiritual căruia Hölderlin îi insuflă propriul său suflet și propria voce, lăsând-l pe Hyperion să-i exprime gândurile și sentimentele sale, într-un spațiu elegic, într-un dialog permanent cu prietenul său imaginar Bellarmin, Grecia antică fiind „singurul loc adecvat caracterului elegiac al lui Hyperion” (cap. 2, Prefață).
Ce a rămas din viata lui e ca în liceu a fost coleg de camera cu Hegel și Schelling și împreună au plantat copacul libertății, apoi a fost meditator, a fost în Franța, Iubirea sa a fost o fata de 13 ani, iar la 40 de ani a „înnebunit” fiind găzduit într-un turn la o familie oarecare.

joi, 19 martie 2020

125 de ani de la nașterea poetului Ion Barbu

Ion Barbu (născut Dan Barbilian; n. 19 martie 1895, Câmpulung, Regatul României – d. 11 august 1961, București, Republica Populară Română) a fost un poet și matematician român. Ca matematician este cunoscut sub numele Dan Barbilian. A fost unul dintre cei mai importanți poeți români interbelici, reprezentant al modernismului literar românesc.
Dan Barbilian era fiul judecătorului Constantin Barbillian (care și-a latinizat numele de familie inițial „Barbu”) și al Smarandei, născută Șoiculescu.
În anul 1919, Dan Barbilian începe colaborarea la revista literară Sburătorul, adoptând la sugestia lui Eugen Lovinescu, criticul cenaclului, ca pseudonim numele bunicului său, Ion Barbu. În timpul liceului îl cunoaște pe viitorul critic literar Tudor Vianu, de care va fi legat prin una din cele mai lungi și mai frumoase prietenii literare.
Debutul său artistic a fost declanșat de un pariu cu Tudor Vianu. Plecați într-o excursie la Giurgiu în timpul liceului, Dan Barbilian îi promite lui Tudor Vianu că va scrie un caiet de poezii, argumentând că spiritul artistic se află în fiecare. Din acest "pariu", Dan Barbilian își descoperă talentul și iubirea față de poezie. Dan Barbilian spunea că poezia și geometria sunt complementare în viața sa: acolo unde geometria devine rigidă, poezia îi oferă orizont spre cunoaștere și imaginație.
Criticul și prietenul său Tudor Vianu îi consacră o monografie, considerată a fi una dintre cele mai complete până în ziua de azi. Una din cele mai cunoscute poezii a autorului, După melci, apare în 1921 în revista Viața Românească. Tot în acest an pleacă la Göttingen (Germania) pentru a-și continua studiile. După trei ani, în care a făcut multe călătorii prin Germania, ducând o viață boemă, se întoarce în țară.

miercuri, 18 martie 2020

55 de ani de când cosmonautul sovietic lt. Alexei Leonov pășește pentru prima dată în afara unei nave spațiale

La 18 martie 1965, Aleksei Leonov, echipat cu un costum de astronaut şi legat cu un cablu lung de 5,35 metri, a rămas în afara navei Voskhod-2 timp de 12 minute şi 9 secunde, obţinând porecla de primul „pieton spaţial”.
El s-a îndepărtat prudent, la doi-trei metri de navă. Orbit de Soare, în pofida vizierei sale aurii, el a fost ţinut în siguranţă cu ajutorul unui cablu prins de nava sa.
„Iată, încerc”, a zis el, ieşind din nava spaţială.
Operaţiunea a durat în total 20 de minute, dintre care 12 minute în întregime în afara Voskhod-2.


marți, 17 martie 2020

186 de ani de la nașterea inginerului Gottlieb Daimler

Gottlieb Daimler (n. 17 martie 1834, Schorndorf, Württemberg la circa 30 km de Stuttgart; d. 6 martie 1900, Cannstatt) a fost un inventator german. A construit prima motocicletă și a îmbunătățit numeroase motoare.
În anul 1865, se împrietenește cu Wilhelm Maybach. În 1867, se căsătorește cu Emma Kunz cu care va avea cinci copii.
Obține un post de desenator tehnic, iar în 1872 devine director tehnic la firma constructoare de motoare cu gaz de iluminat (gazogen) Deutz, condusă de Nikolaus Otto. Îl angajează pe Maybach. Împreună cu Maybach, Daimler pleacă de la firma Deutz, pentru ca în 1882 să deschidă un atelier la Cannstatt, unde perfecționează motorul în patru timpi proiectat de Beau de Rochas, montând pe volant niște paleți pentru răcirea motorului. În 1885 ei construiesc prima motocicletă din lemn, iar în 1889 un triciclu cu motor, pe care a montat cu primul carburator dotat cu jicloare pentru alimentarea cu benzină, și, în același an, primul motor cu doi cilindri în V, pe care l-a prezentat la Expoziția Universală de la Paris.

luni, 16 martie 2020

270 de ani de la nașterea cercetătoarei Caroline Herschel

Caroline Lucretia Herschel (n. 16 martie 1750, Hanovra, Principatul Braunschweig-Lüneburg – d. 9 ianuarie 1848, Hanovra, Regatul Hanovra) a fost o astronomă germană/engleză. La începutul carierei sale științifice l-a ajutat pe fratele ei Wilhelm Herschel cu cercetările și observațiile sale, s-a remarcat însă foarte devreme cu contribuții științifice proprii. Este descoperitoarea mai multor comete, îndeosebi cometa periodică 35P/Herschel-Rigollet, care îi poartă numele, iar la data de 7 noiembrie 1795, a redescoperit cometa Encke, la Slough, în Anglia.

duminică, 15 martie 2020

190 de ani de la nașterea scriitorului german Paul Heyse

Paul Johann Ludwig von Heyse (n. 15 martie 1830, Berlin - d. 2 aprilie 1914, München) a fost un scriitor german, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură „ca omagiu pentru desăvârșita sa artă, pătrunsă de concepția idealistă, realizată pe parcursul unei lungi și importante, activități ca poet liric, scriitor dramatic, romancier și autor al unor nuvele de renume mondial” în anul 1910. Heyse și-a asigurat un loc bine definit în istoria literaturii datorită contribuției aduse, atât practic cât și teoretic, la evoluția nuvelei.
Heyse, născut în anul 1830 la Berlin, a fost fiul lui Julie (n. Salomon), din familia Felix Mendelssohn și a profesorului universitar Karl Wilhelm Ludwig Heyse. Heyse s-a format într-un climat intelectual în care cultul pentru antichitate se îmbină cu admirația față de clasicismul german. După încheierea studiilor universitare la Berlin și Bonn (1848), unde audiase cursurile renumitului profesor Diez și-și dăduse doctoratul cu o teză despre aspectele poeziei provensale, este introdus în cercul literar berlinez "Tunnel über der Spree" (Tunelul peste Spree) și se împrietenește cu poetul Emanuel Geibel. 


sâmbătă, 14 martie 2020

Aniversări. Evenimente. Alexandru Ioan Cuza, 200 de ani de la naștere

Cu ocazia aniversării bicentenarului nașterii Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, Romfilatelia introduce în circulație vineri, 20 martie 2020, emisiunea de mărci poștale intitulată Aniversări. Evenimente. Alexandru Ioan Cuza, 200 de ani de la naștere, alcătuită din două mărci poștale.
Pe marca poștală cu valoarea de 5 lei (contravaloarea unei corespondențe internaționale neprioritare cu greutatea de până în 50 de grame) este reprezentat aversul Medaliei „Pro Virtute Militară”.
Pe marca poștală cu valoarea de 12 lei (contravaloarea serviciului recomandat internațional) este reprezentat portretul-bust al lui Alexandru Ioan Cuza în uniformă militară.
Pe plicul „prima zi” a emisiunii este ilustrată o litografie de C. Danielis, cu referire la Intrarea lui Cuza la Mitropolie cu ocazia deschiderii Camerei Naționale din București în anul 1860.
Emisiunea este completată de coala de 20 timbre, minicoala de 4 timbre cu manșetă ilustrată și bloc de 4 timbre (2 serii) x 2 modele.

Ziua pi

Ziua pi este o celebrare anuală a constantei matematice π (pi). Ziua pi este serbată pe 14 martie (3/14 în formatul lună/zi) din moment ce 3, 1 și 4 sunt primele trei cifre importante ale lui π. În 2009 Camera Reprezentanților a Statelor Unite ale Americii a susținut desemnarea unei „zile pi” și celebrarea ei în întreaga lume.
În anul 2015, Ziua pi a căpătat o importanță deosebită pe 3/14/15 la 9:26:53 (a.m. și p.m.), data și ora reprezentând primele 10 cifre ale lui π. Aceeași secundă a conținut de asemenea un anumit moment, numit Pi Instant, corespunzător tuturor cifrelor lui π.


vineri, 13 martie 2020

120 de ani de la nașterea poetului grec Giorgios Seferis

Giorgos Seferis (n. 13 martie 1900, Urla, lângă Smyrna, azi în Turcia; d. 20 septembrie 1971) a fost un poet grec, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1963 „pentru eminenta sa operă lirică, inspirată de o profundă dragoste pentru lumea elenică a culturii”.
Tatăl său Stelios Seferis era membru al Academiei grecești, profesor de drept internațional, rector al Universității din Atena, poet și traducător. Școala primară în orașul natal, absolvă liceul în Atena, și urmează cursurile Universității din Paris. Intră în diplomație și ocupă diferite funcții în ambasadele Greciei din 1931 până în 1962. Debutul editorial cu placheta Strofi (Cotitura), are loc în 1931. A scris relativ puțin, dar versurile sale au fost bine primite pentru mesajul lor antifascist, de fapt Seferis a reluat ideile umanismului clasic grecesc și le-a recontextualizat, pentru a le adapta la contextul socio-istoric al secolului XX. A fost distins cu premiul Palamas în 1947 și cu un prestigios premiu englezesc, Foyle, acordat pentru prima oară unui poet străin. 


joi, 12 martie 2020

70 de ani de la moartea scriitorului german Heinrich Mann

Ludwig Heinrich Mann (n. 27 martie 1871, Lübeck - d. 11 martie 1950) a fost un romancier german, autorul unor opere cu tematică socială, ale căror nuanțe critice au dus în cele din urmă la exilul lui, în 1933.
S-a născut la Lübeck. Era fiul cel mare al lui Thomas Johann Heinrich Mann, negustor de grâne și al soției acestuia Julia da Silva Bruhns. Este, de asemenea, fratele mai mare al lui Thomas Mann. După moartea tatălui, văduva Mann s-a mutat împreuna cu copii la Munchen.
Eseul semnat asupra lui Zola, cât și romanul Der Undertan i-au câștigat simpatia Weimarului, simpatie pe care și-a pierdut-o apoi prin critica la adresa societății germane, a sistemului care a dus la declanșarea primului război mondial. Romanul său, Professor Unrat, a fost ecranizat cu succes, sub numele Îngerul albastru. În acest film, Marlene Dietrich și-a dat măsura talentului său în rolul actriței Lola-Lola (după numele din roman, Rosa Fröhlich). Împreuna cu Albert Einstein, a semnat scrisoarea de protest către Liga Internațională a Drepturilor Omului, împotriva uciderii cărturarului croat Milan Sufflay, în 18 februarie 1931.
Antipatizat de regimul nazist, a fost obligat să plece în exil. A murit sărac în Santa Monica, California. 


miercuri, 11 martie 2020

100 de ani de la nașterea fizicianului olandez Nicolaas Bloembergen

Nicolaas Bloembergen (n. 11 martie 1920, Dordrecht, Țările de Jos – d. 5 septembrie 2017, Tucson, Arizona, SUA) a fost un fizician american de origine olandeză, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, în 1981, împreună cu Arthur Schawlow, pentru contribuțiile lor în domeniul spectroscopiei laser. Cei doi au primit o jumătate din premiu, cealaltă fiind acordată lui Kai Siegbahn.
S-a născut la Dordrecht (Olanda). A absolvit Universitatea din Utrecht (1943). În anii 1947-1949 a lucrat la Universitatea din Leida. Din 1949 lucrează la Universitatea Harvard (SUA). Este profesor din anul 1975.
Lucrările se referă la rezonanța nucleară și electronică paramagnetică, electronica cuantică, optica neliniară și spectroscopie laser. În anul 1956 a sugerat aplicarea metodei cu 3 nivele pentru a crea amplificatoare cuantice de diapazon radio pe bază de cristale paramagnetice (mazeri parammagnetici) și a elaborat schema mazerului solid de acțiune continuă. În anul 1948 concomitent cu E. Purcell și Robert Pound a introdus noțiunea de temperatură de spin, mai înaltă decât temperatura rețelei cristaline. Tot împreună cu aceștia a pus bazele teoriei microscopice de relaxare în lichide. În anul 1949 a introdus ideea de difuzie a spinului. În anul 1959, independent de Joseph Weber a elaborat contoarele cuantice. A sugerat ca standard de frecvență folosirea mazerului cu câmp nul. Are contribuții însemnate în formularea legilor opticii neliniare în colaborare cu Peter S. Pershan și independent de Norman Myles Kroll și Rem Hohlov (1962). 


marți, 10 martie 2020

Catalog tematic „Arctica Rusească”

De curând am aflat despre minunata realizare a filatelistului bănățean Titus Rogojan, pe care mă grăbesc să vi-l prezint și dumneavoastră. Este vorba despre un catalog tematic, în format electronic, realizat de domnia sa, care prezintă o serie de piese filatelice referitoare la Arctica Rusească, cu titlu informativ „THE MOST WIDESPREAD CANCELS AND CACHETS OF RUSSIAN ARCTIC STATIONS”.
Accesarea acestui catalog este gratuită, acesta fiind conceput ca un ghid ilustrat pentru colecționarii de piese polare. În caz că vă veți face o părere despre această lucrare autorul ar fi încântat să primească reacțiile dumneavoastră pe adresa de e-mail polaris47@gmail.com.

80 de ani de la moartea prozatorului Mihail Bulgakov

Mihail Afanasievici Bulgakov (n. 3/15 mai 1891, Kiev, Imperiul Rus – d. 10 martie 1940, Moscova, URSS) a fost un romancier și dramaturg sovietic de origine ucraineană.
Destinul lui Bulgakov pare guvernat de același amestec de satiră, fantastic și tragic care este amprenta operei sale. La 3 mai 1891, la Kiev, în familia unui profesor al Academiei Teologice se naște primul copil, Mihail Afanasievici Bulgakov. În 1909 absolvă Gimnaziul nr. 1 din Kiev, școală de prestigiu, după care urmează cursurile Facultății de Medicină din Kiev. După facultate, practică medicina pe front, în timpul Primului Război Mondial, apoi într-o comună de lângă Kiev. Peste un deceniu va publica Însemnările unui tânăr medic, în care evocă această perioadă. Încă din perioada studenției, 1913, se căsătorește cu Tatiana Nikolaevna Lappa. Devine dependent de morfină, dar, cu ajutorul primei sale soții, reușește să învingă răul.
Se impune tot mai mult ca scriitor de excepție. Odată cu faima lui crește și interesul criticii proletcultiste față de opera sa, care începe să fie ținta unor atacuri de pe pozițiile ideologiei vremii. Puterea sovietică îl etichetează drept un autor antibolșevic și un element „dușmănos”. În 1928 înaintează prima cerere de plecare în străinătate și primește primul răspuns negativ. Începe întâia schiță a romanului Maestrul și Margareta sub titlul Inginerul cu copite. Îi sunt interzise piesele Zilele Turbinilor, Apartamentul Zoicăi (1929) și Cabala bigoților (1930) și nu se mai publică nimic din proza sa.
Piesa Batum, despre tinerețea revoluționară a lui Stalin, este inclusă în repertoriul Teatrului Academic, apoi respinsă de însuși Stalin.
La 10 martie 1940, la capătul unor grele suferințe, Bulgakov moare la locuința sa. Ultimele corecturi le face în 1940, pe patul de moarte, orb fiind, până în ultima zi a vieții dictează soției sale, Elena Sergheevna, care este, de altminteri, chiar modelul Margaretei, modificările romanului Maestrul și Margareta


luni, 9 martie 2020

Ziua Deţinuţilor Politici Anticomunişti

În anul 2011, ziua de 9 martie a fost declarată oficial Ziua Deţinuţilor Politici Anticomunişti din perioada 1944-1989. Decizia a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 864 din 8 decembrie 2011. Legea nr. 247 din 5 decembrie 2011 prevede la articolul 1: „Se declară ziua de 9 martie Ziua Deţinuţilor Politici Anticomunişti din Perioada 1944-1989, care în calendarul creştin-ortodox este Ziua Pomenirii Sfinţilor Mucenici”. Conform aceleiaşi legi, Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale organizează manifestări prilejuite de comemorarea zilei.
Conform Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România, în timpul regimului comunist, în ţară au existat 44 de penitenciare principale şi 72 de lagăre de muncă forţată destinate deţinuţilor politici în care au pătimit peste 3 milioane de români, dintre care 800.000 de oameni au murit. 
În aceeaşi zi, 9 martie, Biserica Ortodoxă îi cinsteşte pe cei 40 de mucenici din Sevastia. Aceştia erau soldaţi romani, greci şi armeni, care se aflau detaşaţi în Armenia, pe vremea împăratului roman Liciniu. Deoarece au refuzat să se închine idolilor, guvernatorul Armeniei i-a închis timp de 8 zile, după care i-a condamnat la moarte prin îngheţare în lacul Sevastia. Prin puterea lui Dumnezeu, apa lacului s-a dezgheţat şi peste capetele martirilor s-au coborât 40 de cununi strălucitoare.

duminică, 8 martie 2020

110 ani de când aviatoarea franceză Raymonde de Laroche devine prima femeie care primește licența de pilot

Elise Raymonde Deroche (n. 22 august 1882 la Paris – d. 18 iulie 1919 la Le Crotoy) a fost un aviator francez, prima femeie din lume care a obținut o licență de pilotaj aparate de zbor.
Fascinată de realizările fraților Wright, decide să ia lecții de zbor. La 8 martie 1910 obține licența din partea aeroclubului francez. Deși multe din zborurile sale s-au soldat cu accidente, și-a urmărit vocația cu fermitate. Cu toate acestea, femeie fiind, s-a lovit de concepțiile misogine ale epocii. Astfel, în Primul Război Mondial nu i s-a permis să piloteze avioane și a fost nevoită să fie activă doar ca șofer militar.
A stabilit două recorduri: unul de altitudine în zbor susținut de femei (4.800 m) și unul de distanță (323 km).
Și-a pierdut viața într-un zbor experimental.
În memoria ei, în fiecare an, în jurul datei de 8 martie (Ziua Internațională a Femeii și ziua când Raymonde de Laroche a obținut licența de zbor) se sărbătorește Săptămâna Internațională a Femeii Aviatoare


sâmbătă, 7 martie 2020

170 de ani de la nașterea primului președinte al Cehoslovaciei, Tomáš Masaryk

Tomáš Garrigue Masaryk (n. 7 martie 1850, Hodonín, Imperiul Austriac – d. 14 septembrie 1937, Castelul Lány, Cehoslovacia), cunoscut și sub numele de Thomas Masaryk, a fost un filozof, sociolog și om politic cehoslovac, care a militat pentru independența Cehoslovaciei în timpul Primului Război Mondial și a devenit fondatorul și primul președinte al Cehoslovaciei. Este numit din acest motiv „Președintele eliberator”. Inițial, el și-a dorit să reformeze monarhia habsburgică într-un stat federal democratic, dar, în timpul Primului Război Mondial, a început să susțină abolirea monarhiei și, cu ajutorul Aliaților a reușit în cele din urmă acest lucru. A fost, de asemenea, nominalizat de șaptesprezece ori la Premiul Nobel pentru Pace.
Masaryk s-a născut într-o familie săracă din clasa muncitoare în orașul Hodonín din Moravia (în regiunea Slovacia Moravă, astăzi în Republica Cehă), ce avea o populație predominant catolică. A crescut în satul Čejkovice din Moravia de Sud, mutându-se mai târziu la Brno pentru a studia.
Tatăl său, Jozef Masaryk (Masárik), un căruțaș analfabet (mai târziu majordom), era un slovac din partea maghiară a Austro-Ungariei (care a devenit după 1918 provincia estică Slovacia a Cehoslovaciei), în timp ce mama sa, Teresie Masaryková (născută Kropáčková) a fost o moravă de origine slavă, dar cu educație germană. Părinții săi s-au căsătorit la 15 august 1849.
După ce a urmat școala primară la Brno și Viena, Masaryk a studiat în anii 1872-1876 la Universitatea din Viena, unde a fost student al lui Franz Brentano. A obținut doctoratul la Universitatea din Viena în 1876 și a susținut teza de doctor habilitat la aceeași universitate, în 1879. Teza a fost intitulată Der Selbstmord als sociale Massenerscheinung der modernen Civilisation („Sinuciderea ca fenomen social de masă al civilizației moderne”). Între anii 1876 și 1879 a studiat la Leipzig (cu Wilhelm Wundt și Edmund Husserl).
Între timp, pe 15 martie 1878, s-a căsătorit cu Charlotte Garrigue în Brooklyn.
În 1882, el a fost numit profesor de filosofie la secția cehă a Universității Caroline din Praga. În anul următor el a fondat Athenaeum, o revistă dedicată științei și culturii cehe. Athenaeum a fost lansată la 15 octombrie 1883 (redactorul revistei a fost Jan Otto).
El a contestat autenticitatea poemului epic Rukopisy královedvorský a zelenohorský, presupus a data de la începutul Evului Mediu și oferind o bază naționalistă falsă șovinismului ceh căruia i s-a opus permanent. De asemenea, a luptat împotriva superstiției calomnioase referitoare la sângele evreiesc în timpul procesului Hilsner din 1899.