Publicitate

vineri, 30 noiembrie 2018

Calendar filatelic nr. 4

160 de ani de la nașterea fizicianului și botanistului indian Jagadish Chandra Bose

Marcă poștală cu nominalul de 15 paisa nouă indiană
(Michel IN 302) emisă în 1958
Sir Jagadish Chandra Bose (n. 30 noiembrie 1858 - d. 23 noiembrie 1937) a fost un savant englez care s-a manifestat într-o multitudine de domenii: fizică, biologie, botanică, arheologie. De asemenea, a fost și scriitor de science fiction. Are și contribuții de pionierat în domeniul undelor radio, microundelor și este considerat întemeietorul științei experimentale în India.
S-a născut la la Bikrampur, lângă Munshiganj (azi în Bangladesh), tatăl fiind lider religios în cadrul mișcării Brahmo Samaj. Începe să studieze într-o școală de limbă bengaleză, unde elevii aparțineau diverselor comunități religioase, în care predominante erau hinduismul și islamul.
În 1869 intră la Hare School apoi la St. Xavier’s School, ambele din Calcutta. În 1875 este admis la Universitatea din Calcutta, iar peste patru ani este absolvent.
Își exprimă dorința de a merge în Anglia pentru a se înscrie la Indian Civil Service, dar la împotrivirea tatălui, care dorea ca fiul său să devină un om învățat, Bose se înscrie la Universitatea din Londra pentru a studia medicina, dar starea sa de sănătate îl obligă să renunțe la studii.

joi, 29 noiembrie 2018

120 de ani de la nașterea scriitorului irlandez C. S. Lewis

Marcă poștală britanică înfățișând personaje
din romanul „Cronicile din Narnia”
Clive Staples Lewis (n. 29 noiembrie 1898; d. 22 noiembrie 1963), nume scris mai ales sub forma C. S. Lewis, a fost un scriitor și cadru universitar de origine irlandeză, cunoscut pentru scrierile sale despre literatura medievală, apologiile creștine, lucrările de critică și romanele de ficțiune, în special ciclul narativ pentru copii Cronicile din Narnia.
Clive Staples Lewis s-a născut în Belfast, Irlanda, la 29 noiembrie 1898. Fiul al lui Albert James Lewis (1863–1929), descendentul unor fermieri galezi, și Flora Augusta Hamilton Lewis (1862–1908), fată de preot.
C. S. Lewis devine 'fellow' la Magdalen College, Oxford, în 1925, unde a predat vreme de aproape trei decenii, până în 1954, când este numit profesor la Universitatea din Cambridge.
Lewis a fost bun prieten cu John Ronald Reuel Tolkien, autorul celebrului roman Stăpânul inelelor. Amândoi au fost profesori de literatură la Universitatea din Oxford și sufletul grupului literar the Inklings.

miercuri, 28 noiembrie 2018

110 ani de la nașterea antropologului francez Claude Lévi-Strauss

Marcă poștală (Mi BE 3079)
cu nominalul de 17 franci belgieni emis în 2001
Claude Lévi-Strauss (n. 28 noiembrie 1908, Bruxelles - d. 30 octombrie 2009, Paris) a fost un antropolog francez, teoretician al structuralismului etnologic. A fost membru al Academiei Franceze.
S-a născut din părinți francezi, de etnie evrei alsacieni, care pe atunci locuiau în Brussel, unde tatăl lucra ca pictor. A copilărit la Paris.
În timpul Primului Război Mondial a locuit la bunicul matern care era rabin la o sinagogă din Versailles. A urmat liceele Janson de Sailly și apoi Condorcet.
Studiază la Sorbona Dreptul și Filozofia.
În 1931, obține doctoratul în filozofie și, după ce activează câțiva ani ca profesor secundar, intră ca participant la o misiune culturală a Franței în Brazilia. Acolo, în 1935, este numit profesor de sociologie la Universitatea din São Paulo, în timp ce soția, Dina, activa acolo ca profesor de etnologie.
Organizează mai multe expediții în Mato Grosso și bazinul amazonian. Va relata aceste experiențe în Tropice triste și Gândirea sălbatică. Din 1959, este titularul catedrei de Antropologie socială de la Collège de France. Se pensionează în 1982. În 1973, devine primul etnolog primit în Academia Franceză.

marți, 27 noiembrie 2018

200 de ani de la nașterea lingvistului și istoricului literar român Aron Pumnul

Timbru (Michel RO 2514)
emis de România în 1966
Aron Pumnul (n. 27 noiembrie 1818, satul Cuciulata, județul Brașov; d. 12 ianuarie 1866, Cernăuți) a fost un cărturar român, lingvist, filolog și istoric literar, profesor al lui Mihai Eminescu, fruntaș al Revoluției de la 1848 din Transilvania.
S-a născut într-o familie de țărani iobagi din Transilvania. După 4 ani petrecuți la Odorhei, unde a urmat cursurile unei școli începătoare, Aron Pumnul își continuă studiile la Gimnaziul din Blaj (1836) unde a făcut 5 clase și apoi la Cluj, unde absolvă cursurile de filozofie. În 1843 este numit profesor de filozofie la Blaj și în același an este trimis ca bursier la Institutul Sfânta Barbara din Viena, pentru a face studii teologice. Pe lângă studiile teologice se ocupă și cu studiul filozofiei, istoriei și filologiei. La întoarcerea de la Viena în 1846 își reia activitatea de profesor de filozofie la gimnaziul din Blaj și devine colaborator al lui Timotei Cipariu alături de care ia parte la întemeierea ziarelor: Organul luminărei (1847, devenit, în 1848 Organul Națiunale), primul ziar românesc cu litere latine și Învățătorul poporului (1848).

luni, 26 noiembrie 2018

120 de ani de la nașterea chimistului german Karl Ziegler

Marcă poștală cu nominalul de 1 dolar est caraibian (Mi AG 2286)
emis în anul 1995
Karl Ziegler (1898-1973) a fost un om de știință german care și-a adus aportul în îmbunătățirea materialor plastice, lucru care a revoluționat societatea în anii 1900. În continuare procesele Ziegler au fost dezvoltate de chimistul italian Giulio Natta, primind împreună, în 1963, Premiul Nobel pentru chimie.
Ziegler s-a născut la 26 noiembrie 1898, în Helsa, Germania. Mama lui a fost Caroline Helene Louise (Rall) Ziegler și tatăl său a fost Carl August Ziegler, un pastor protestant. Ziegler a primit titlul de doctor la Universitatea din Marburg în 1920. După o serie de numiri universitare, inclusiv cea de nouă ani ca profesor de chimie la Heidelberg, Ziegler a devenit șef al Institutului Kaiser Wilhelm (în prezent Institutul Max Planck) pentru cercetarea cărbunelui la Mulheim în 1943. Ca o cerință pentru a avansa la locul de muncă, Ziegler a primit permisiunea de a cerceta nu numai chimia cărbunelui, dar, și chimia compușilor de carbon în general. El a rămas la Institutul până la retragerea sa în 1969.

duminică, 25 noiembrie 2018

155 de ani de la nașterea medicului și bacteriologului român Ion Cantacuzino

Blocul de 3 timbre + 1 vinietă și manșetă ilustrată
emis în 2018 de Romfilatelia
Ion Cantacuzino (cunoscut și ca Ioan Cantacuzino, n. 25 noiembrie 1863, București – d. 14 ianuarie 1934, București) a fost un medic și microbiolog român, fondator al școlii românești de imunologie și patologie experimentală. A fost profesor universitar și membru al Academiei Române.
Ion Cantacuzino urmează atât studiile liceale (Liceul Louis-le-Grand), cât și cele superioare (filosofie, 1882 - 1886, științe naturale, 1886 - 1891 și medicină, 1887 - 1894) la Paris. În 1895 obține titlul de Doctor în Medicină cu teza: „Recherches sur le mode de destruction du vibrion cholérique dans l'organisme” (în limba română, „Cercetări asupra modului de distrugere a vibrionului holeric în organism”). După terminarea studiilor, lucrează în Institutul Pasteur din Paris ca asistent al lui Ilia Mecinikov în domeniul mecanismelor imunitare ale organismului.
Întors în țară, este numit profesor de Medicină experimentală la Facultatea de Medicină din București (1901) și Director general al Serviciului Sanitar din România (1907). Vocația sa de fondator și organizator a fost demonstrată prin înființarea unor instituții ca „Institutul de Seruri și Vaccinuri” (1921), care astăzi îi poartă numele, a Laboratorului de „Medicină Experimentală” (1901) din cadrul Facultății de Medicină, precum și a unor reviste de specialitate, „Revista Științelor Medicale” (1905), „Annales de Biologie” (1911) și „Archives roumaines de pathologie expérimentale et de microbiologie”.

sâmbătă, 24 noiembrie 2018

175 de ani de când Mihail Kogălniceanu a rostit memorabilul „Cuvânt de deschidere al celui dintâi curs de istorie națională” la Academia Mihăileană din Iași

Marcă poștală (MD 1026) emisă în 2017 de Moldova
având nominalul de 5,75 lei
Mihail Kogălniceanu a fost unul dintre cei mai influenți intelectuali români. S-a născut la Iași, pe 6 septembrie 1817, într-o familie de mari boieri. Numele său poate proveni de la râul Cogalnic, din județul basarabean Orhei. Viitorul intelectual a primit educație sub atenta îndrumarea a călugărului Gherman Vida, apoi a studiat la Paris, dupa care a urmat cursurile de istorie, la Universitatea din Berlin.
Pe 24 noiembrie, în anul 1843, Mihail Kogălniceanu rostea discursul inaugural la Academia Mihăileană din Iași. Acesta era intitulat „Cuvânt de deschidere al celui dintâi curs de istorie națională”. În celebrul discurs omul politic, omul de cultură, definește istoria și rolul ei în conștiința națională.
Academia Mihăileană a fost prima instituție de învățământ superior din Moldova, precursoare a Universității din Iași și Colegiului Național.
Istoricii afirmă că, autoritățile de la acea vreme nu au primit bine discursul cu tentă romantică-naționalistă, ținut de Kogălniceanu. Însă, discursul emoționant a influențat generația pașoptistă, precum și studenții români de la Universitatea din Paris. Pe lângă Mihail Kogălniceanu, la Academie mai erau profesori: Eftimie Murgu, Ion Ionescu de la Brad și Ion Ghica.

vineri, 23 noiembrie 2018

85 de ani de la nașterea compozitorului polonez Krzysztof Penderecki

Timbru polonez (Mi:PL 4653) având valoarea
nominală de 3,80 zloție mis în 2013
cu ocazia aniversării a 80 de ani
Krzysztof Eugeniusz Penderecki (n. 23 noiembrie 1933, Dębica) este un compozitor, dirijor și pedagog polonez de muzică clasică, reprezentant al „Școlii compozitorilor polonezi din generația anilor 1960”, unul din puținii creatori de muzică de avangardă care a reușit să câștige o largă popularitate. Muzica sa este calificată adesea ca „postserială” și „postclasică târzie”. El este profesor la Academia de muzică din Cracovia, al cărui rector a fost în trecut.
Între creațiile sale cele mai cunoscute se numără Trena pentru victimele de la Hiroshima, Recviemul polonez, Patimile după Luca,Anaklasis, 4 opere, 8 simfonii și alte piese pentru orchestra, o varietate de concerte instrumentale, coruri, în special pe texte religioase, precum și alte lucrări de cameră și instrumentale.

joi, 22 noiembrie 2018

55 de ani de la asasinarea lui John F. Kennedy în Dallas, Texas

Marca de 0,80 Bs.(bolivar venezuelean)
emisă în 1965 de către
Administrația Poștală a Venezuelei (Michel VE 1622)
John Fitzgerald Kennedy (n. 29 mai 1917, Brookline, SUA – d. 22 noiembrie 1963, Parkland Memorial Hospital, SUA), cunoscut și ca John F. Kennedy, JFK sau „Jack Kennedy”, a fost cel de-al treizeci și cincilea președinte al Statelor Unite ale Americii. A servit din 1961 până la asasinarea sa survenită în ziua de 22 noiembrie 1963, la Dallas, Texas. A fost unul dintre membrii cei mai proeminenți ai familiei Kennedy implicați în politică, fiind totodată considerat un stindard al liberalismului american.
Atentatul asupra lui John F. Kennedy a avut loc în ziua de 22 noiembrie 1963, orele 12:30 Central Standard Time (sau 18:30 UTC) în Piața Dealey din orașul Dallas, statul Texas. Kennedy a fost împușcat mortal pe când efectua un tur al orașului într-o mașină decapotabilă alături de soția sa Jacqueline, fiind însoțiți de guvernatorul de atunci al statului Texas, John Bowden Connally, Jr. (care a fost la rândul său rănit grav) și de soția acestuia.

miercuri, 21 noiembrie 2018

Iași - oraș al Marilor Uniri

Cu ocazia centenarului, Asociația Filatelică „Acacia” din Iași a realizat o ștampilă ocazională cu titulatura „B.C.U. Iași - Expoziție, Muzică, Istorie - „Vorbeau azi noapte două ape...” - România - Centenar 1918-2018, Iași oraș al Marilor Uniri”. Ea va fi aplicată pe corespondența ce va fi expediată de la Oficiul Poștal nr. 8 din Iași, cod poștal 700840, joi, 29 noiembrie 2018.
Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu ștampila prezentată.

Centenarul Marii Uniri - 1 Decembrie 1918

Chiar de 1 Decembrie la Oficiul Poștal nr. 1 din Rădăuți va fi activitate de sărbătoare națională. Un oficiant al administrației poștale va asigura continuitatea prin aplicarea pe corespondența prezentată a ștampilei ocazionale realizată de către Clubul Filatelic „Luca Arbure” Suceava. Felicitări organizatorilor!
Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu ștampila prezentată.

100 de ani de la Adunarea Națională a sașilor transilvăneni

Asociația Filateliștilor din județul Sibiu au realizat o ștampilă aniversară intitulată „100 de ani de la Adunarea Națională a sașilor transilvăneni și adeziunea lor la Marea Unire”. Ea va fi aplicată pe corespondența expediată marți, 8 ianuarie 2019, de la Oficiul Poștal nr. 1 din Mediaș - cod poștal 551200.
Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu ștampila prezentată.

Să ne cunoaștem machetatorii: Aida Tasgian

Aida Tasgian - Constantinescu - Philipovivi - Ranuhi (n. 1936 - d. 2014, București), armeancă la orgine, a fost o graficiană renumită, absolventă a Școlii Medii de Arte Plastice București (1954). După absolvire și până la pensionare a lucrat la Fabrica de Timbre în diverse funcții: grafician desenator, cromogravor sau specialist gravor. A fost căsătorită de două ori: cu Nicolae (Puiu) Constantinescu (în 1963) - angajat al Poștei Române cu o poziție importantă în sectorul editării timbrelor - și cu Silviu Florin Philipovici, grafician la Fabrica de Timbre. A semnat machetele realizate, în funcție de perioadă, ca Aida Tasgian, Aida Tasgian Constantinescu sau Aida Tasgian Philipovici.
A machetat 319 timbre în 80 de emisiuni poștale.


Bibliografie: Cristian Andrei Scăiceanu - Dicționarul machetatorilor mărcilor poștale românești; Leonard Alexandru - Catalog filatelic;Vartan Iacob - Figuri de armeni în filatelia românească;

250 de ani de la nașterea teologului protestant german și filozofului Friedrich Daniel Ernst Schleiermacher

Marca de 20 de pfennigi
emisă în 1958 de Poșta Berlineză
Friedrich Daniel Ernst Schleiermacher (n. 21 noiembrie 1768, Breslau, Regatul Prusiei – d. 12 februarie 1834, Berlin, Regatul Prusiei) a fost un teolog protestant și filozof german.
S-a născut la Breslau, fiind fiul unui capelan de confesiune reformată din armata prusacă. A fost educat într-o școală moraviană la Niesky, în Lusația de Sus, și la Barby, lângă Halle. Teologia moraviană a încetat în curând să-l mulțumească, iar îndoielile sale au început să prindă contur. Tatăl său i-a dat în cele din urmă permisiunea să se înscrie la Universitatea din Halle, care abandonase deja pietismul și adoptase spiritul raționalist al lui Friedrich August Wolf și Johann Salomo Semler.
Ca student, și-a format lecturi independente, neglijând studiul Vechiului Testament și al limbilor orientale. Dar, frecventând prelegerile lui Semler și ale lui Johann Augustus Eberhard a dobândit de la întâiul principiile unei critici independente a Noului Testament și de la cel din urmă o pasiune pentru Platon și Aristotel. În același timp, a studiat în detaliu lucrările lui Immanuel Kant și ale lui Friedrich Heinrich Jacobi. Astfel, a dobândit obiceiul caracteristic de a-și forma opiniile prin examinare atentă și evaluarea tuturor pozițiilor rivale. Astfel, el a combinat această receptivitate cu puterea reconstructivă a unui gânditor profund original.

marți, 20 noiembrie 2018

Calendar filatelic nr.3

160 de ani de la nașterea scriitoarei suedeze, laureată a Premiului Nobel în 1909, Selma Lagerlöf

Timbru emis de Suedia în 1969
Selma Lagerlöf s-a născut în Mårbacka (Värmland) la 20 noiembrie 1858. Tatăl ei, locotenentul Lagerlöf, era vesel, activ, sociabil, cu o fantezie bogată, îi plăcea să cânte și să se joace cu copiii. Mama sa era serioasă, muncitoare, înțeleaptă și avea o adâncă înțelegere pentru problemele sufletești ale celorlalți. Bunica sa după tată era o adevărată comoară de legende și cântece populare. Conacul părintesc din Mårbacka apare în toate amintirile ei din copilărie. Casa cu etaj, cu acoperișul învelit cu turbă, cu oameni veseli, cuviincioși și muncitori, apare uneori direct în opera sa. Când Selma avea trei ani, se trezi într-o dimineață cu un picior paralizat, maladie de care nu s-a vindecat complet niciodată. Din acest motiv, Selma nu a frecventat cursurile unei școli, ci a învățat acasă. De mică a citit mult, cărți de aventuri pline de fantezie, O mie și una de nopți, cărțile lui Walter Scott, povestirile lui Andersen. Încă de la 15 ani a început să scrie versuri (nereușite) și și-a propus să devină scriitoare. Dorința de a-și face o situație și starea economică precară a familiei au determinat-o, în 1881, să plece la Stockholm, unde a urmat un an cursurile unui liceu pentru fete și trei ani cursurile Școlii pedagogice. Din 1885 până în 1895 a fost învățătoare într-o școală de fete la Landskrona. În această perioadă a scris „Gösta Berlings saga” (1891). Cartea a fost primită cu răceală de către critică; de exemplu Carl David af Wirsen face o recenzie nimicitoare. Faptul acesta se explică prin aceea că Selma Lagerlöf, începând să scrie cartea, a simțit că nu se poate încadra în canoanele literare ale epocii, povestirile ei, atât de intim legate de copilărie și de adolescență, aveau nevoie de o libertate de expresie asemănătoare cu aceea a legendelor populare, aveau nevoie de aerul de saga, de libertate. Abia la doi ani după apariția acestui „eșec literar”, un traducător danez a tălmăcit cartea în daneză și astfel „Gösta Berlings” a ajuns pe masa de lucru a lui Georg Brandes, cel mai autorizat critic literar din vremea sa, iar recenzia favorabilă a acestuia a adus consacrarea definitivă a cărții. În opera Selmei Lagerlöf predomină povestirea, legenda. Din motive didactice, scrie o carte de lecturi geografice despre Suedia, plină de amintiri istorice și de excelente descrieri ale pământului suedez. Micii sau marii cititori ai acestei cărți, nici nu-și imaginează că a fost scrisă pentru școala elementară. Cartea a fost tradusă în foarte multe limbi și este cea mai cunoscută lucrare a Selmei Lagerlöf: Nils Holgersson underbara resa genom Sverige (Minunata călătorie a lui Nils Holgersson prin Suedia) (1907). În 1909 a pimit Premiului Nobel pentru literatură. Pentru deosebitele ei merite, Selma Lagerlöf a primit titlul de Doctor Honoris Causa și a devenit membru al Academiei Suedeze (1914). În 1939, Selma Lagerlöf a salvat-o de la exterminarea de către regimul nazist pe scriitoarea germană Nelly Sachs, care s-a refugiat la Stockholm. Selma Lagerlöf a decedat în 1940.

luni, 19 noiembrie 2018

130 de ani de la nașterea campionului mondial cubanez la șah José Raúl Capablanca

Marcă poștală emisă de Cuba (Michel CU 299)
pe data de 1 noiembrie 1951
José Raúl Capablanca y Graupera (n. 19 noiembrie 1888; d. 8 martie 1942) a fost un șahist de naționalitate cubaneză, care a deținut titlul de campion mondial între anii 1921 și 1927. Este considerat a fi unul dintre cei mai mari șahiști din toate timpurile.
A fost supranumit și „Mozart al șahului”. La 4 ani știa deja să joace șah. A învățat modul în care se mută piesele și regulile șahului privind partidele jucate de tatăl său. Acesta a fost surprins când micuțul Raul i-a atras atenția asupra unei mutări greșite. „De unde știi tu că am greșit?”, l-a apostrofat el pe copilul despre care până atunci crezuse că se joacă aidoma oricărui alt copil de vârsta lui. Constatând precocitatea lui Jose Raul, l-a dus la un club de șah din Havana, unde copilul a început să-și înfrângă, cu vremea, toți adversarii. La 13 ani a devenit pretendent la titlul de Campion Național, pe care l-a câștigat în fața maestrului Juan Corzo (patru meciuri câștigate, trei pierdute și șase meciuri egale). Din acest moment începe ascensiunea explozivă a marelui șahist, comparabilă cu cea a lui Paul Morphy și Boby Fisher. (Să notăm însă că au existat și alți copii minune ai șahului: Sammy Reshevski, românul Florin Gheorghiu).

duminică, 18 noiembrie 2018

90 de ani de la prima apariție a lui Mickey Mouse

Timbru emis de Italia (Michel IT 4007) pe data de 3-11-2017
Mickey Mouse este un personaj de desene animate creat de către regizorul și desenatorul american Walt Disney și Ub Iwerks în 1928. Un șoricel îmbrăcat în pantaloni roșii, pantofi mari și galbeni și mănuși albe, Mickey a devenit unul dintre simbolurile cinematografiei și culturii americane.
Mickey Mouse și-a făcut debutul într-un scurtmetraj de testare, Plane Crazy, în timp ce debutul oficial a fost în Steamboat Willie (18 noiembrie 1928), care este și unul dintre primele desene făcute cu sunet. Personajul a fost creat inițial ca înlocuitor al lui Oswald Iepurașul Norocos, un personaj mai vechi creat de studioul Disney pentru Charles Mintz, un producător de filme ce-și distribuia producțiile prin intermediul Universal Studios. Deoarece seria mergea în forță Disney a cerut o creștere în buget. Dar în schimb Mintz a cerut ca Walt să taie 20 la sută din acesta și i-a reamintit că Universal deținea drepturile personajului, și a dezvălui că angajații săi deja au semnat noul lui contract. Disney s-a supărat și a refuzat înțelegerea și a produs ultimele desene cu Oswald propuse de Mintz. Astfel Walt Disney a fost trădat de toți angajații săi dar era determinat să o ia de la capăt. În primăvara lui 1928 Disney i-a cerut lui Ub Iwerks să se gândească la idei noi pentru un personaj. El a încercat nenumărate animale, ca câine și pisică, dar nimic nu i-a plăcut lui Disney. O vacă feminină și un cal masculin au fost de asemenea alungate, dar acestea din urmă au fost până la urmă transformate în personajele Vaca Clarabelle și Horace Gură-de-Ham (Horace Horsecollar) pe care le știm și azi. Walt Disney a primit inspriație pentru Mickey Mouse de la un șoarece îmblânzit de pe biroul său la studiourile Laugh-O-Gram în Kansas City, Missouri. În 1925 Hugh Harman a făcut câteva schițe cu șoareci în jurul unei fotografii a lui Disney, ceea ce l-a inspirat pe Iwkers să creeze un nou personaj pentru studio.

sâmbătă, 17 noiembrie 2018

460 de ani de la urcarea pe tronul Marii Britanii a Reginei Elisabeta I

Marcă poștală emisă de Marea Britanie în 2009
Elisabeta I (7 septembrie 1533 – 24 martie 1603 ) a fost regină a Angliei și regină a Irlandei din 17 noiembrie 1558 până la moartea sa. A fost fiica lui Henric al VIII-lea al Angliei și a lui Anne Boleyn care a fost executată la nici trei ani de la nașterea Elisabetei. Elisabeta I a fost al cincilea și ultimul monarh al casei Tudor (primii fiind Henric al VII-lea, Henric al VIII-lea, fratele său vitreg Eduard al VI-lea, verișoara sa Jane Grey și sora sa vitregă, Maria I). Fratele său vitreg Eduard a domnit până la moartea sa în 1553 când a lăsat-o moștenitoare pe Lady Jane Grey, încălcând Actul de succesiune a lui Henric al VIII-lea. Dar voința lui Eduard este ignorată, Jane Grey este executată și îi urmează Maria I, sora vitregă a Elisabetei. Cinci ani mai târziu Elisabeta devine regină la douăzeci și cinci de ani și jură „că îi va purta de grijă până la moarte”.

vineri, 16 noiembrie 2018

115 ani de la nașterea teologului și scriitor român Dumitru Stăniloae

Marcă poștală apărută în anul 2016
în seria „Români geniali” (LP 2097).
Dumitru Stăniloae (n. 16 noiembrie 1903, Vlădeni, Comitatul Brașov, Austro-Ungaria – d. 5 octombrie 1993, București, România) a fost un preot, teolog, profesor universitar, specialist în dogmatică, traducător, scriitor și ziarist român. Este considerat unul dintre autoritățile proeminente ale teologiei europene din secolul XX și cel mai mare teolog român din acel secol. A lucrat vreme de 45 de ani la traducerea lucrării Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii (în douăsprezece volume). Membru titular al Academiei Române (1991).
S-a născut la Vlădeni ca ultimul dintre cei 5 copii ai lui Irimie și Rebeca Stăniloae, nepoată de preot. Pe 4 octombrie 1930 s-a căsătorit cu Maria (născută Mihu), iar în anul următor i s-au născut primii copii, doi gemeni - Dumitru (moare în septembrie 1931) și Mioara (moare în 1945). În 1933 se naște Lidia, botezată de istoricul Ioan Lupaș. Unicul nepot, Dumitru Horia, fiul Lidiei, se naște în 1959.
A urmat studiile secundare la Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov între 1914 și 1922, și cele superioare la Facultatea de Litere a Universității din București (doar primul an), continuând apoi cu Facultatea de Teologie din Cernăuți (între anii 1923 - 1927). La Cernăuți a obținut doctoratul în 1928.

joi, 15 noiembrie 2018

130 de ani de la moartea primului Guvernator al Băncii Naționale a României - Ion I. Câmpineanu

Maximă filatelică purtând ștampila
„prima zi a emisunii”: 29.09.2015.
Ion I. Câmpineanu (n. 10 octombrie 1841, București - d. 15 noiembrie 1888, București) a fost un politician român, membru al Partidului Național Liberal. A fost fiul lui Ion Cîmpineanu.
A îndeplinit mai multe funcții guvernamentale și publice, printre care cele mai importante sunt: ministru de justiție (27 ianuarie - 23 septembrie 1877), ministru de finanțe (23 septembrie 1877 - 25 noiembrie 1878; 25 februarie - 15 iulie 1880), ministru de externe (în 1878 - 1879 și 1885), ministru de domenii (1 aprilie 1883 - 2 februarie 1885) și primar al Bucureștiului (21 noiembrie 1886 - aprilie 1888).
Ion I. Câmpineanu a fost primul guvernator al Băncii Naționale a României, în perioada 1880-1882, și va reveni în această funcție la începutul anului 1888 rămânând în acest post până la moartea sa. A fost învestit pe 15 iulie 1880, fiind responsabil pentru organizarea imprimeriei și imprimarea primelor bilete de bancă și a regulamentului interior al instituției.

miercuri, 14 noiembrie 2018

55 de ani de când a apărut insula Surtsey

Timbru emis de Islanda (Michel IS 392)
pe data de 23 iunie 1965
cu nominalul de 1,50 kr (coroane islandeze).
Surtsey (în islandeză Insula lui Surtr) este o insulă vulcanică situată la sud-sud-vest de coasta sudică a Islandei. Având coordonatele 63.303°N 20.6047°V este de asemenea punctul cel mai sudic al Islandei. Insula a fost formată ca rezultat al unei erupții vulcanice care a început la 130 metri sub nivelul mării și a atins suprafața oceanului la 14 noiembrie 1963. Erupția a durat până la 5 iunie 1967, când insula a atins suprafața sa maximă de 2,7 km². De atunci, eroziunea provocată de vânturi și valuri a cauzat diminuarea continuă a suprafeței sale, care era, conform unei determinări din anul 2002, de circa 1,4 km².

marți, 13 noiembrie 2018

Centenarul Marii Uniri

Asociația Filatelică Caraș-Severin a realizat o ștampilă ocazională intitulată: „Centenarul Marii Uniri” care va fi aplicată pe corespondența expediată luni, 03.12.2018, de la Oficiul Poștal nr. 1 din Reșița - cod poștal 320240.
Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu ștampila prezentată.

Sărbătorim împreună România

Asociația Filatelică Caraș-Severin a realizat o ștampilă ocazională intitulată: „100 Rumanien 1918-2018 Wir Feiern Zusammen (Sărbătorim împreună România)” care va fi aplicată pe corespondența expediată luni, 26.11.2018, de la Oficiul Poștal nr. 1 din Reșița - cod postal 320240.
Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu ștampila prezentată. 

150 de ani de la moartea compozitorului Gioacchino Rossini

Timbru emis în 2017
de către administrația poștală a Kârgâzstanului.
Gioachino Rossini - de fapt Giovacchino Antonio Rossini (n. 29 februarie 1792, Pesaro, Statele Papale – d. 13 noiembrie 1868, Passy, Franța) a fost un compozitor de operă din Italia.
Gioacchino Rossini a fost unul dintre cei mai aclamați și mai populari compozitori, bucurându-se de o faimă rar întâlnită, în timpul vieții sale. Aceasta se datorează frumuseții melodiilor, strălucitoarelor și optimistelor arii, pline de vervă și ironie, care se află din abundență în creația sa. Întrucât tatăl său cânta mereu în fanfara municipală, micul Gioacchino a fost antrenat de la o vârsta fragedă în aceasta. Cât despre mama sa, el însuși spunea mai târziu că nu cunoștea notele, ci se conducea numai după ureche. Întrucât părinții lui erau mereu plecați în turnee de provincie, el a fost lăsat în grija unei bunici și dat în ucenicie la un potcovar. În plus, doi canonici, frații Malerbi i-au dat primele lecții de cânt și de bucătărie. Însă, ceea ce este mult mai importat, în biblioteca acestora, la care copilul are acces neîngrădit, se găseau mai multe partituri de Haydn și de Mozart, de care el a profitat.
După ce familia sa s-a mutat la Bologna, a început să studieze serios și sistematic muzica. A continuat să apară pe scenă, când i se ivea ocazia, dar, ceea ce este cel mai important, a început să compună. De la vârsta de 15 ani datează cele „Șase sonate á quatre” (pentru coarde), debordând de fantezie, de spirit, dar solid ancorate în tehnica de construcție pe care a deprins-o din compozițiile lui Haydn și Mozart.
Ultima sa compoziție, în care se simt totuși câteva slăbiciuni, îi aduce propuneri materiale seducătoare, dar care nu se vor împlini. Bolnav, epuizat psihic și moral, rătăcește prin orașele Italiei; în 1855 revine la Paris unde va rămâne până la moarte și unde ține un salon prin care trec artiști, muzicieni, scriitori. Chiar și Richard Wagner este primit aici. În toți acești ani a compus foarte puțin: un „Stabat Mater” (1842), o mică „Missa solemnis”, câteva cântece pentru voce și pian.
Moare la 13 noiembrie 1868 la Passy (azi un cartier al Parisului), în urma unei operații abdominale, fiind îngropat inițial în cimitirul Père-Lachaise din Paris, iar în 1887 a fost mutat în bazilica „Santa Croce” din Florența (Italia).

luni, 12 noiembrie 2018

Să ne cunoaștem machetatorii: Dimitrie Ştiubei

Portretul comandorului realizat de Adriana Pălăceanu
Dimitrie Știubei (întâlnit și sub numele de Dumitru Știubei) s-a născut pe 30 august 1901 la Bacău. A fost un renumit pictor, ilustrator, machetator de mărci poştale și comandor român al Marinei Militare Regale Române sub regele Carol al II-lea.
Prin intermediul soției sale Louise Vallerie Schmidt (prietenă cu Elena Lupescu) și a principesei Ileana a ajuns un apropiat al cercurilor regale, fiind numit ofițer de ordonanță a regelui Carol al II-lea.
A studiat pictura la București, Paris și München. A avut numeroase expoziții personale, atât în țară cât și în străinătare. În bogata sa activitate a pictat peste 700 de tablouri. A lucrat pictură pe șevalet, frescă, tapiserie, grafică de carte, decorațiuni interioare pe nave. Este recunoscut pentru lucrările cu tematică marină.
A debutat ca mechetator de mărci poștale în 1931 cu emisiunea „Marina română 1881-1931” formată din patru timbre, iar ultima serie machetată a fost cea din 1964 „Jocurile Olimpice de la Tokio” compusă din 16 timbre și o coliță machetate împreună cu Iordache Rusu. De-a lungul timpului a machetat în total 41 de emisiuni de mărci poștale, totalizând un număr de 179 de timbre.
La concursul organizat în 1949 pentru machetarea emisiunii dedicate zilei de 23 august, pictorul a ocupat locul I fiind răsplătit cu un premiu în valoare de 14.000 lei. În 1950 artistul a realizat machetele seriei Canalul Dunăre - Marea Neagră, emisiune la care din păcate s-a renunțat, ea nemaifiind tipărită. În 1958, la expoziția filatelică „București 1958” a primit Diploma de Merit pentru schițele și studiile de mărci poștale expuse, iar la Expoziția Filatelică Internațională de la Paris din 1969 a primit medalia de aur a societății „Arte-Science-Lettres” pentru machetele realizate.
În anul 1970, The New York Herald Tribune l-a considerat pe Dimitrie Ştiubei ca fiind cel mai mare machetator de mărci şi înscrisuri poştale care au o tematică marină.
Dimitrie Ştiubei se stinge din viață la vârsta de 83 de ani, pe data de 17 februarie 1985, la Saarbrücken (sau, după unele surse, Mettmann), Germania.

Dintre timbrele machetate de el amintim:
Zilele medicale Româno-Sovietice: I.P. Pavlov (1952)
Centenarul Teatrului Național (1953)
valorile de 20, 35 și 55 bani din emisiunea Artă populară românească (1953)
40 de ani de la moartea lui Aurel Vlaicu (1953)

Bibliografie: Cristian Andrei Scăiceanu - Dicționarul machetatorilor mărcilor poștale românești; Leonard Alexandru - Catalog filatelic; Wikipedia - Dimitrie Știubei.

140 de ani de când I.L. Caragiale a citit, la banchetul „Junimii”, prima sa creație dramatică: „O noapte furtunoasă”

Carte poștală maximă realizată de Romfilatelia
în 2012 purtând timbrul emisiunii
2012 – ANUL „CARAGIALE“.
O noapte furtunoasă este o comedie (în patru tablouri) de Ion Luca Caragiale. A apărut în Convorbiri literare, 1879, nr. 7 și 8, cu o elogioasă prezentare a lui Titu Maiorescu, ajungând și pe scena Operei Române, în 1935, însoțită de muzica lui Paul Constantinescu. În 1943 regizorul Jean Georgescu a făcut un film omonim după această valoroasă piesă de teatru.
Adevărata notorietate a lui Caragiale începe cu reprezentarea traducerii, după A. Parodi, a tragediei în versuri Roma învinsă, la Teatrul Național din București, care avusese cu puțin înainte mare succes la Paris. Drama, în versuri superioare celor originale, fusese remarcată drept excepțională de juriul în care figuraseră Hașdeu, Alecsandri și Maiorescu. Acest succes îl îndeamnă pe Eminescu, de curând redactor la Timpul, să-l introducă în cenaclul lui Titu Maiorescu, în care se va impune cu autoritate. Confirmându-și promisiunile cu lectura Nopții furtunoase la ședința aniversară din 12 noiembrie 1878 la Iași, Titu Maiorescu și prietenii săi au recunoscut în noul dramaturg pe scriitorul mult așteptat, cu subiecte originale, în autentic mediu românesc și în plină actualitate.

duminică, 11 noiembrie 2018

Calendar filatelic nr. 2

155 ani de la nașterea pictorului francez Paul Signac

Paul Signac (n. 11 noiembrie 1863, Paris - d. 15 august 1935, Paris) a fost un pictor francez neoimpresionst, grafician și acuarelist, discipol al lui Georges Seurat și - împreună cu el - teoretician al tehnicei divizioniste în pictură.
Paul Signac s-a născut la Paris, fiu al unui negustor înstărit și fabricant de harnașamente. Intenționa să devină arhitect, nu termină însă studiile liceale și, în 1880, se decide pentru pictură, familia asigurându-i independența financiară. Fascinat de operele lui Claude Monet, fără nici un fel de pregătire în profesie, începe să picteze peisaje împreună cu prietenul său Armand Guillaumin, un pictor din cercul impresioniștilor, instalându-și șevaletul pe malul Senei sau pe plaja din Port en Bessin. În 1883, frecventează câteva luni atelierul lui Siegfried Bing. Energic și sociabil, Signac participă în 1884 în mod activ la înființarea "Societății Artiștilor Independenți", care organizează expoziții fără a avea un juriu de selecție.

sâmbătă, 10 noiembrie 2018

10 ani de când NASA a declarat misiunea Phoenix încheiată, după ce comunicarea cu modulul s-a pierdut

Phoenix Mars Lander, pe scurt Phoenix, este o navă robot dedicată continuării misiunii explorării spațiului, având ca țintă specifică amartizarea lină și, respectiv, continuarea explorării planetei Marte a sistemului nostru solar.
Oamenii de știință care controlează misiunea spațială au utilizat instrumentele de la bordul modulului spațial Phoenix pentru depistarea mediilor unde viața microbiană de pe Marte ar putea fi posibilă și cercetarea istoriei apei de pe această planetă. Stația cosmică Phoenix a coborât lin pe solul marțian într-una din regiunile nordice ale planetei, care este bogată în apă. Complexul științific și-a utilizat braţul său robotic pentru a extrage eșantioane din solul arctic al planetei Marte.
Misiunea Phoenix a fost lansată cu succes pe 4 august 2007 și a amartizat în ziua de 25 mai 2008. Programul ar fi trebuit să dureze 90 de zile marțiene (aproximativ 92 de zile pământene), dar robotul a depășit așteptările funcționând timp de cinci luni și reușind să transmită date până în ziua de 2 noiembrie 2008. Proiectul a fost declarat oficial încheiat pe 10 noiembrie 2008, întrucât scăderea duratei de expunere la soare și creșterea frecvenței furtunilor de praf în locul în care se află sonda nu-i mai permit acesteia să-și încarce bateriile solare.
Acest program, la care au participat mai multe entități guvernamentale și neguvernamentale, a fost condus de Laboratorul lunar și planetar (în original Lunar and Planetary Laboratory) al University of Arizona din Tucson, sub supervizarea NASA. Programul a fost un parteneriat între Statele Unite, Canada, Elveția, Danemarca și Germania, pe de o parte, respectiv NASA, Agenția Spațială a Canadei (în original, Canadian Space Agency) și industria aero-spațială.
Phoenix reprezintă a șasea amartizare reușită de NASA din douăsprezece tentative și este prima care a amartizat în regiunile polare ale planetei.

vineri, 9 noiembrie 2018

Aniversarea liniei de cale ferată Ilva Mica - Floreni va fi marcată filatelic

Gruparea de tematică feroviară a Federației Filatelice Române a realizat o ștampilă omagială cu prilejul aniversării a „80 de ani de la inaugurarea liniei de cale ferată Ilva Mică - Floreni”. Ea va fi aplicată pe corespondența expediată marti, 18.12.2018, de la Oficiul Poștal Lunca Ilvei Gh - cod postal 427125.
Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu ștampila prezentată. 

Francmasoneria Română și Marea Unire

Asociația Filateliștilor din județul Sibiu au realizat două ștampile ocazionale dedicate Francmasoneriei Române: „Francmasoni făuritori ai Marii Uniri  1918-2018” și „Francmasoneria Română în slujba Marii Uniri  1918-2018”. Ele vor fi aplicate pe corespondența expediată miercuri, 28.11.2018, de la Oficiul Poștal nr. 1 din Sibiu – cod 550450.
Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu ștampila prezentată. 

200 de ani de la nașterea romancierului, poetului și dramaturgului rus Ivan Turghenev

Ivan Sergheievici Turgheniev (n. 28 octombrie/9 noiembrie 1818, Oriol, Rusia - d. 22 august/3 septembrie 1883, Bougival, lângă Paris) a fost un romancier și dramaturg rus. Cel mai cunoscut roman al său este Отцы и дети (Părinți și copii), publicat în 1862.
„Maestru al realismului rus, prieten cu Gustave Flaubert și model al lui Guy de Maupassant, Turgheniev este un neîntrecut analist al vieții sentimentale a eroilor săi, pe care-i surprinde, în ipostaze specifice, de la fulgerătoarea scânteie a primei idile adolescentine până la pasiunea năvalnică a tinereții și chiar până la zbuciumul iubirilor târzii, cel mai adesea îngrădite de normele sociale”.
S-a născut în orașul Oriol, din Rusia, pe 28 octombrie/9 noiembrie 1818 ca fiu al lui Serghei Nikolaievici Turgheniev și al Varvararei Petrovna Lutovinova. Tatăl său, fost colonel în Cavaleria Imperială Rusă, moare când Sergheievici împlinește vârsta de 16 ani, lăsându-l pe acesta, împreună cu fratele său Nicolai, în grija mamei. Tânărul a avut o copilărie nefericită, datorită severității mamei lui, care îl bătea frecvent.

joi, 8 noiembrie 2018

Ocrotiți ghionoia verde

Din seria de ștampile ocazionale „Ocrotiți păsările iarna” realizate de către Asociația Filateliștilor din județul Sibiu, joi, 20.12.2018, pe corespondența expediată de la Oficiul Poștal din Rășinari, cod postal 557200, va fi aplicată complementar cea intitulată „Ghionoaie verde - picius viridis”.
Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu ștampila prezentată.

Ocrotiți ciocănitoarea de grădină

Asociația Filateliștilor din județul Sibiu a realizat o serie de ștampile ocazionale intitulate: „Ocrotiți păsările iarna”. Sâmbătă, 24.11.2018, pe corespondența expediată de la Oficiul Poștal nr. 1 din Sibiu, cod postal 550450, va fi aplicată complementar ștampila cu „Ciocănitoarea de grădini - Dentrocopos syriacus”.
Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu ștampila prezentată.

Simona Halep - numărul 1 WTA

Asociația Filateliștilor Timișoara a realizat o ștampilă ocazională pentru a o sărbători pe Simona Halep - numărul 1 WTA: „Bun venit la UVT”. Ea va fi aplicată pe corespondența exediață vineri, 23.11.2018, de la Oficiul Poștal nr. 1 din Timișoara - cod poștal 300790.
Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu ștampila prezentată.

Centenarul Marii Uniri

Asociația Filateliștilor Timișoara a realizat o ștampilă ocazională pentru a celebra „Centenarul Marii Uniri”. Ea va fi aplicată pe corespondența exediață joi, 29. 11.2018, de la Oficiul Poștal nr. 1 din Timișoara - cod poștal 300790.
Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu ștampila prezentată.

Crăciun 2018

FDC-ul emisiunii
Cu ocazia Sfintei Sărbători a Nașterii Domnului, Romfilatelia marchează acest eveniment important pentru creștinătate prin introducerea în circulație a emisiunii de mărci poștale Crăciun 2018 (LP 2219). Pe cele două timbre ale emisiunii filatelice (având dimensiunile de 36 x 36 mm), ambele cu valoarea nominală de 1,50 lei, sunt ilustrate icoane din colecția Paraclisului Reședinței Patriarhale din București, cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, reprezentative pentru această sărbătoare, respectiv icoana Buna-Vestire și icoana Nașterea Domnului.
Emisiunea va fi pusă în circulație pe data de 9 noiembrie 2018 și este însoțită de un FDC (717 exemplare), un album filatelic (367 exemplare) numerotat și un mini-album special, cu timbru de argint (318 exemplare).

40 de ani de la moartea desenatorului, ilustratorului și pictorului american Norman Percevel Rockwell

Norman Percevel Rockwell (n. 3 februarie 1894 – d. 8 noiembrie 1978) a fost un desenator, ilustrator și pictor american. Lucrările sale s-au bucurat și continuă să se bucure de o deosebită popularitate în Statele Unite ale Americii, unde Rockwell este cunoscut mai ales pentru ilustrațiile sale, devenite faimoase, pentru coperta revistei The Saturday Evening Post, la care a colaborat timp de peste patruzeci de ani.
Și-a împrumutat stilul la realizarea decorurilor folosite în serialul de teatru TV Povestile Magice ale Shelley Duvall
Moare la vârsta de 84 de ani în Stockbridge, Massachusetts, SUA.

miercuri, 7 noiembrie 2018

105 ani de la nașterea scriitorului francez Albert Camus

Albert Camus (n. 7 noiembrie 1913, Mondovi, Algeria franceză, azi Dréan, - d. 4 ianuarie 1960, Villeblevin, departamentul Yonne, Franța) a fost un romancier, dramaturg și filozof francez, reprezentant al existențialismului, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1957 „...pentru importanta lui creație literară care, cu o lucidă stăruință, aruncă o lumină asupra problemelor conștiinței umane din vremea noastră”.
Se naște într-un ținut sărac al Algeriei, Dréan - părinții săi fiind stabiliți aici încă din 1871. Albert este al doilea fiu al soților Camus, născut după fratele său mai mare, Lucien. Prima mare experiență capitală a existenței pe care o trăiește Camus este cea a sărăciei. Tatăl său, Lucien Camus, un țăran francez, moare în primele lupte ale Primului Război Mondial. Mama sa, Catherine Camus, de origine spaniolă, analfabetă, împreună cu cei doi fii, se stabilește la Alger, unde a muncit întâi la o fabrică de cartușe, iar apoi a spălat cu ziua rufele pe la familiile avute. Albert își petrece copilăria lângă mama sa, aproape surdă și care vorbea foarte puțin, un unchi infirm, dogar de meserie și fratele său, Lucien. Mediul familial, aflat sub semnul lipsurilor elementare, îi marchează profund personalitatea.

marți, 6 noiembrie 2018

125 de ani de la moartea compozitorului rus Piotr Ilici Ceaikovski

Piotr Ilici Ceaikovski (n. 25 aprilie/7 mai 1840, Votkinsk, Vyatka Governorate, Imperiul Rus – d. 25 octombrie/6 noiembrie 1893, Malaya Morskaya Street, 13, Sankt Petersburg, Imperiul Rus) a fost un compozitor rus. A compus simfonii, concerte, opere, balete și muzică de cameră. Unele dintre acestea fac parte din repertoriul clasic al multor concerte și teatre muzicale.
Pe data de 6 noiembrie 1893, la nouă zile după ce a terminat Simfonia a 6-a în si minor Patetica op.74, Ceaikovski moare de holeră pentru că a băut apă nesterilizată din râul Neva. Acesta este motivul oficial. Unii cred că actul a fost deliberat, deci o sinucidere. Indiferent de motivul real, a beneficiat de funeralii naționale, la care au luat parte aproape 8.000 de persoane, fiind înmormântat la mănăstirea Alexandr Nevski din Sankt Petersburg.
Opera lui Ceaikovski reprezintă o fericită sinteză între operele clasice occidentale și tradiția rusă, reprezentată în epocă și de Modest Petrovici Musorgski și de Grupul celor Cinci.
Viața zbuciumată a lui Ceaikovski i-a inspirat lui Ken Russell filmul The music lovers (1970, Amanții muzicii).

luni, 5 noiembrie 2018

105 ani de la nașterea actriței britanice Vivien Leigh

Vivien Leigh, Lady Olivier (n. 5 noiembrie 1913, Darjeeling, Bengalul de Vest, India – d. 8 iulie 1967, Londra, Regatul Unit) a fost o actriță engleză de film și de teatru. Este laureată a două premii Oscar, unul pentru interpretarea personajului Scarlett O'Hara din Pe aripile vântului (1939), iar cel de-al doilea pentru rolul Blanche DuBois din producția Un tramvai numit dorință (1951), pe care l-a interpretat și în teatru în West End din Londra.
Vivien Leigh a fost o actriță prolifică, ea colaborând adesea pe plan artistic cu soțul său, Laurence Olivier, care a regizat multe dintre filmele ce au făcut-o celebră. De-a lungul celor 30 de ani de carieră, actrița a interpretat roluri variate, începând de la eroinele comediilor lui Noël Coward și ale lui George Bernard Shaw, până la personaje din opere clasice ale lui William Shakespeare, precum Ofelia, Cleopatra, Julieta sau Lady Macbeth.
Leigh s-a simțit adesea limitată datorită frumuseții sale foarte apreciate, despre care credea că o împiedică în a fi luată în serios în cariera sa ca actriță. Sănătatea ei șubredă s-a dovedit a fi, însă, cel mai mare obstacol. Fiind afectată de tulburare bipolară de-a lungul perioadei adulte, Vivien Leigh a câștigat reputația unei persoane foarte dificile, acest lucru afectând serios o carieră care avea să cunoască și perioade de declin. Odată cu înaintarea în vârstă, actrița a fost slăbită de reveniri frecvente ale tuberculozei, boală diagnosticată pentru prima oară la mijlocul anilor '40. Leigh și Olivier divorțează în 1960, iar actrița continuă să apară periodic în diferite filme și piese de teatru, până la decesul său din cauza bolii, în anul 1967.

duminică, 4 noiembrie 2018

70 de ani de la decernarea Premiul Nobel pentru Literatură poetului T.S. Eliot

Thomas Stearns Eliot (n. 26 septembrie 1888 – d. 4 ianuarie 1965) a fost un poet anglo-american, dramaturg și teoretician literar, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură „...pentru contribuția sa remarcabilă, de pionierat, la poezia zilelor noastre” (4 noiembrie 1948). Prin arta sa remarcabilă, T.S.Eliot a revoluționat întreaga poezie modernă engleză.

sâmbătă, 3 noiembrie 2018

20 de ani de la moartea artistului de benzi desenate Bob Kane

Bob Kane (născut Robert Kahn; 24 octombrie 1915 - d. 3 noiembrie 1998) a fost un grafician pentru benzi desenate și scriitor, creditat alături de Bill Finger ca fiind creatorul lui Batman. A fost inclus în Muzeul Faimei al lui Jack Kirby pentru contribuția sa adusă în lumea benzilor desenate din Statele Unite în 1994 și în Holul Faimei al lui Will Eisner în 1996.

vineri, 2 noiembrie 2018

55 de ani de când președintele sud-vietnamez Ngo Dinh Diem este asasinat în urma unei lovituri militare de stat

Ngô Đình Diệm (n. 3 ianuarie 1901, Huế, Vietnam – d. 2 noiembrie 1963, Saigon, Vietnam) a fost primul președinte al Vietnamului de Sud (1955–1963). În urma retragerii franceze din Indochina ca urmare a Acordurilor din 1954 de la Geneva, Diệm s-a aflat în fruntea eforturilor de a înființa o Republică a Vietnamului. Profitând de considerabila susținere americană, acordată datorită anticomunismului său hotărât, a obținut o victorie într-un plebiscit în 1955, considerat a fi unul fraudulos. Proclamându-se președinte al republicii, a dat dovadă de bune abilități politice în procesul de consolidare a puterii sale, iar perioada sa de guvernare s-a dovedit a fi autoritară, elitistă, nepotistă și coruptă. Romano-catolic, Diệm a susținut politici de persecuție și oprimare a montagnarzilor majoritar budiști. În urma protestelor religioase care au atras atenția întregii lumi, Diệm a pierdut susținerea americană și a fost asasinat de Nguyễn Văn Nhung, adjunctul generalului de armată Dương Văn Minh în ziua de 2 noiembrie 1963, în timpul unei lovituri de stat care l-a înlăturat de la putere.

joi, 1 noiembrie 2018

Din Lumea Ccolecționarilor Nr.5/2018

130 de ani de la moartea geografului rus Nikolai Mihailovici Prjevalski

Nikolai Mihailovici Prjevalski a fost un inginer topograf, geograf și explorator de origine poloneză, care a făcut explorări în Asia centrală și Asia de est. Cu toate că el nu și-a atins niciodată scopul său final, Lhasa în Tibet, el a călătorit și a descris regiuni necunoscute occidentalilor cum ar fi Qinghai și Zungaria din China. El a contribuit semnificativ la prezentarea Asiei Centrale europenilor și a descris singura specie de cai sălbatici, care îi și poartă numele, Calul lui Prjevalski.
În anul 1867 Prjevalski a înaintat o cerere Societății de Geografie din Rusia, în care a cerut să fie trimis în Irkutsk:partea de est a Siberiei, cu intenția de a explora bazinul râului Ussuri, afluent al râului Amur. Această expediție, care a durat doi ani a fost prima sa expediție importantă. Prjevalski și-a publicat jurnalul său de călătorii cu titlul de Călătorii în Regiunea Ussuri (1867-1869). În următorii ani a mai efectuat patru călătorii în Asia Centrală.
Rezultatele acestor călătorii extinse a deschis o nouă eră pentru studiul geografiei din Asia Centrală, precum și pentru studiul faunei și florei din această regiune, care a fost relativ necunoscută de contemporanii occidentali al lui Prjevalski. Printre altele, el a relatat despre populația sălbatică de cămile bactriene, precum și de caii Przevalski, gazelele Przevalski denumite după el în mai multe limbi europene. Scrierile lui Przevalski includ cinci cărți mari scrise în limba rusă și două traduceri în limba engleză: Mongolia, Țara Tangut (1875) și De la Kulja(Yining), peste Shan-Tian la Lob-Nor (1879). Przhevalsky a murit de tifos, nu cu mult timp înainte de începerea celei de a cincia sa călătorie, la Karakol pe malul lacului de lacul Issyk Kul din Kîrgîzstanul de astăzi.