Publicitate

marți, 30 aprilie 2019

40 de ani de la moartea publicistului Pantelimon Halippa

Pantelimon Halippa sau Pan Halippa (n. 1 august 1883, Cubolta, ținutul Soroca - d. 30 aprilie 1979, București) a fost un publicist și om politic român basarabean, unul dintre cei mai importanți militanți pentru afirmarea spiritului românesc în Basarabia și pentru unirea acestei provincii cu România. A fost președintele Sfatului Țării care a votat unirea în 1918. A ocupat funcții de ministru în diferite guverne. A fost persecutat politic de regimul comunist și închis la Sighet. Membru corespondent al Academiei Române exclus în 1948, repus în drepturi în 1990.
Pantelimon Halippa a fost întemeietorul Universității Populare din Chișinău (1917), al Conservatorului Moldovenesc, al Societății Scriitorilor și Publiciștilor Basarabeni, al Societății de Editură și Librărie “Luceafărul” din Chișinău (1940). În 1932 a editat și a condus revista “Viața Basarabiei” și ziarul cotidian omonim.
În 1950 a fost arestat și închis, fără a fi judecat, la Sighetu Marmației, după doi ani fiind predat NKVD-ului, dus la Chișinău, judecat și condamnat la 25 de ani de muncă forțată în Siberia. A fost mutat la închisoarea de la Aiud, unde a fost reținut până în 1957. A murit la 30 aprilie 1979, la vârsta de 95 de ani, în București, în casa de pe strada Al. Donici nr. 32. A fost înmormântat în cavoul familiei din cimitirul Mănăstirii Cernica, de lângă București.

luni, 29 aprilie 2019

590 de ani de când Ioana d'Arc ajunge pentru a ajuta la Asediul Orléans-ului

Data de 17 februarie, este momentul apariției Ioanei d'Arc care împreună cu însoțitorii ei a reușit pentru să ajungă la reședința regală. După multe ezitări și obstacole Delfinul (Moștenitorul tronului Franței) Carol a decis să-i transfereze trupe, și a numit-o la comandamentul acestora. Liderii armatei franceze Étienne de Vignolles, Jean Poton de Xaintrailles și Jean de Dunois, care cu ultimele forțe luptau în Orléans, au trebuit să meargă sub comanda ei. Comandantul statului major al Ioanei a devenit Prințului de Alençon. După aceasta Ioana a plecat la Blois, punctul de adunare a armatei. Vestea că armata este condusă de "mesagerul lui Dumnezeu", a determinat o creștere morală extraordinară în armată. Soldați care și-au pierdut demult speranța, obosiți de nesfârșite înfrângeri, și-au recuperat curajul. Între timp, situația Orléans-ului era disperată, în ciuda faptului că britanicii nu puteau să înconjoare complet orașul, iar tunurile lor nu puteau penetra zidurile groase ale cetății.
Cu toate acestea, lupta dura la Orléans. Pe 27 februarie inundațiile râului au amenințat instalațiile engleze de asediu. Pentru a le salva, britanici au trebuit să lucreze toată ziua și toată noaptea. Apărătorii au continuat între timp să tragă în fortul Tourelle, ceea ce a dus la prăbușirea unui zid.
La 26 aprilie Ioana d'Arc în fruntea trupelor sale a venit în oraș. Calea trupele sale nu este cunoscut cu precizie. La 28 aprilie 1429 Ioana a sosit cu un detașament de soldați la marginea de sud a Orléans-ului. Este cunoscut faptul că Ioana a venit cu 200 de soldați în jurul orei 20:00 la 29 aprilie, însoțită fiind de Dunois și alți comandanți francezi cunoscuți. Seară a fost aleasă pentru a evita ciocnirea cu inamicul.
După eșuarea tratativelor cu William Gladsdale la Tourelle, a început pregătirea pentru scoaterea asediului.

duminică, 28 aprilie 2019

145 de ani de la nașterea publicistului austriac Karl Kraus

Karl Kraus (n. 28 aprilie 1874, Jičín, Cehia – d. 12 iunie 1936, Viena, Republica Austria) a fost un eminent scriitor și ziarist austriac, poet, eseist, dramaturg și pamfletar. Este cel mai apreciat satirist de limbă germană al secolului XX, atacurile sale vizând presa, cultura și politica, atât germană cât și austriacă. De un succes deosebit s-au bucurat lucrările sale, Literatura demolată (Die demolierte Literatur, 1897) și Ultimele zile ale omenirii (Die letzten Tage der Menschheit, 1918).
A editat revista Die Fackel.
Kraus s-a născut într-o familie înstărită de evrei din Gitschin, Boemia (oraș numit acum Jičín, situat în Republica Cehă). Tatăl său, Jacob Kraus, era un fabricant de hârtie, iar mama sa se numea Ernestine, născută Kantor. Familia s-a mutat la Viena în 1877. Karl și-a pierdut mama în 1891.
Kraus se înscrie la Facultatea de drept de la Universitatea din Viena în 1892. Începând din luna aprile a aceluiași an începe să colaboreze la ziarul Wiener Literaturzeitung. Primul articol este o recenzie critică a romanului lui Gerhart Hauptmann, intitulat Die Weber. La aceeași epocă încearcă să joace ca actor la un teatru de periferie, dar fără succes. În 1894 își schimbă domeniul de studii spre filozofie și literatură germană. Își întrerupe studiile în 1896. Prietenia sa cu Peter Altenberg datează tot din această perioadă.

sâmbătă, 27 aprilie 2019

260 de ani de la nașterea scriitoarei britanice Mary Wollstonecraft

Mary Wollstonecraft (n. 27 aprilie 1759 – 10 septembrie 1797) a fost o scriitoare britanică, filosof și feministă.
Mary Wollstonecraft a scris nuvele, tratate, o istorie a Revoluției Franceze, o carte de conduită și o carte pentru copii. Wollstonecraft este cunoscută mai ales pentru cartea A Vindication of the Rights of Woman (1792), în care argumentează că femeile nu sunt inferioare bărbatului, doar par a fi din cauza educației slabe. Ea a sugerat ca atât femeile cât și bărbații să fie tratați ca ființe raționale și își imagina o ordine socială bazată pe rațiune.
Mary Wollstonecraft, feministă britanică, este socotită prima teoreticiană a feminismului iluminist, sub influența radicalismului democratic a lui Rousseau și a întregii mișcări teoretice pentru drepturile universale ale omului și cetățeanului. Este socotită drept o veritabilă pionieră a feminismului modern, în plan intelectual. Lucrarea sa de mare notorietate și influență este A Vindication of the Rights of Woman (O revendicare a drepturilor femeii), 1792. Această lucrarea apărut cu 50 de ani înainte de mișcarea femeilor pentru sufragiu universal. Ideile cuprinse în A Vindication se înscriu în tradiția liberală inaugurată de John Locke, accentuând pe egalitatea în drepturi a femeilor cu bărbații în: educație, în fața legii, în politică. Femeile trebuie tratate ca ființe pe deplin umane și educate ca viitoare cetățene. Toată opera lui Wollstonecraft are accente amar-polemice împotriva modului în care, teoreticienii „luminați” ai iluminismului continuă să contribuie la încarcerarea femeilor în funcțiile lor sexual-reproductive, eliminându-le ca subiecți politici. Mintea femeilor este, în astfel de perspective sexiste, subordonată corpului. Spiritului femeiesc îi este refuzată libertatea.
Tratată ca o radicală periculoasă (subminarea tradiției sănătoase), Mary Wollstonecraft a fost atacată în repetate rânduri de către conservatorii britanici. Din cauza proastei reputații creată de către aceștia, lucrările ei au fost ignorate (ocolite) o lungă vreme chiar de către mișcarea feministă britanică (până în jurul lui 1880). Mary Wollstonecraft a fost căsătorită cu filosoful pre-anarhist William Godwin și a fost mama lui Mary Shelley, autoarea lui Frankenstein.

vineri, 26 aprilie 2019

130 de ani de la nașterea filosofului englez de origine austriacă Ludwig Wittgenstein

Ludwig Josef Johann Wittgenstein (n. 26 aprilie 1889, Viena – d. 29 aprilie 1951, Cambridge/Anglia) a fost un filosof austriac de origine evreiască, autorul unor contribuții fundamentale în dezvoltarea logicii moderne și a filosofiei limbajului, deși în cursul vieții a publicat o singură carte: Tractatus Logico-Philosophicus (1921). Culegerea de prelegeri și notițe, în care mai târziu se distanțează de unele poziții inițial susținute în Tractatus, a fost publicată postum.
La început, convins că tezele din Tractatus ar fi rezolvat definitiv "toate" problemele filosofiei, abandonează activitatea speculativă și Wittgenstein (de profesie inginer în construcția de avioane și elicoptere), lucrează ca învățător de școală elementară, grădinar la o mănăstire și arhitect amator.
Se întoarce la filosofie și dezvoltă o nouă metodă de investigație și o nouă concepție asupra limbajului, care vor fi publicate postum în volumul Philosophische Untersuchungen („Cercetări filosofice”, 1953). Deși crescut la Viena, afirmându-și totdeauna originea austriacă, numele lui Wittgenstein este legat de Trinity College din Cambridge, unde a studiat, începând din 1911, cu Bertrand Russell și unde se va întoarce în 1929 pentru a-și continua cercetările. Primele sale lucrări sunt profund influențate de studiile lui Russell în domeniul logicii și ale lui Gottlob Frege, întemeietorul logicii filosofice.
Abia apărute, studiile sale, cuprinse în Tractatus Logico-Philosophicus, devin punct de referință pentru "Cercul de la Viena" (Der Wiener Kreis), la care însă Wittgenstein nu a aderat niciodată, criticând neînțelegerea operei sale din partea reprezentanților pozitivismului logic. Atât primele sale lucrări, cât și revizuirile ulterioare au influențat dezvoltarea filosofiei analitice, a filosofiei limbajului și a teoriei acțiunii.

joi, 25 aprilie 2019

Beatificarea Episcopului martir român greco-catolic dr. Valeriu Frențiu

Asociația Filateliștilor din județul Caraș-Severin a realizat o ștampilă ocazională, bilingvă (română și germană), cu prilejul Beatificării Episcopului martir roman greco-catolic dr. Valeriu Traian Frențiu. Acesta s-a născut la Reșița în 25.04.1875 și a trecut la cele veșnice la 11.07.1952 în închisoarea de la Sighet. Conform unui comunicat de presă postat pe site-ul Poștei Române, această ștampilă va fi aplicată complementar pe corespondența expediată luni, 03.06.2019, de la Oficiul Poștal nr.1 din Reșița - cod poștal 320240.
Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu ștampila prezentată.

Summitul UE de la Sibiu

Pe data de 9 mai 2019 la Sibiu va avea loc Summit-ul Uniunii Europene. Pentru a marca marcofil acest eveniment, membrii Asociației Filateliștilor din județul CARAȘ-SEVERIN au realizat o ștampilă ocazională cu legenda „Summit UE/EU- Sibiu/ Hermannstadt - 9 Mai 2019”. Dintr-un comunicat de presă postat pe site-ul companiei Poșta Română am aflat că această ștampilă va fi folosită complementar în obliterarea corespondenței care va fi expediată joi, 09.05.2019, de la Oficiul Poștal nr. 1 din Reșița - cod poștal 320240.
Cu o machetare izbitor de asemănătoare este și ștampila realizată de către Asociatia Filatelistilor din județul Sibiu. Diferă însă legenda „Summitul informal al șefilor de Stat sau de Guvern din Uniunea Europeană” care este inscripționată central. Aceasta va fi aplicată tot joi, 09.05.2019, pe corespondența expediată de la Oficiul Poștal nr. 1 din Sibiu - cod poștal 550450.
Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu ștampila prezentată.

Simpozionului Internațional „Minoritatea germană în sud-estul și estul european”

În perioada 5 - 8 mai 2019 la Reșita va avea loc cea de a II-a ediție a Simpozionului Internațional „Minoritatea germană în sud-estul și estul european: Împreună pentru Casa Europei”. Cu acest prilej, Asociația Filateliștilor din județul CARAȘ-SEVERIN a realizat o ștampilă ocazională pentru a marca acest eveniment, după cum informează Poșta Română într-un comunicat postat pe site-ul companiei. Ștampila va fi aplicată pe corespondența expediată luni, 06.05.2019, de la Oficiul Poștal nr. 1 din Reșița - cod poștal 320240.
Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu ștampila prezentată.

Faună protejată din România

Romfilatelia a introdus în circulaţie, astăzi, 25 aprilie 2019, emisiunea de mărci poștale „Faună protejată din România” (LP 2237).
Tematica Faună se află în topul preferinţelor colecţionarilor de mărci poștale iar această nouă emisiune va completa colecţiile lor cu imaginile a opt specii de animale protejate:
Cocoșul de mesteacăn (Lyrurus tetrix), ilustrat pe marca poștală cu valoarea nominală de 1,60 lei este o specie caracteristică zonelor de la limita superioară a pădurilor montane. Lungimea corpului este de 40-58 cm și are o greutate medie de 1000-1450 g pentru mascul și 750-1110 g pentru femelă. 
Râsul (Lynx lynx), reprezentat pe timbrul cu valoarea nominală de 1,90 lei, este felina emblematică a Carpaților și un carnivor extrem de discret, care trăiește izolat și evită contactul cu zonele locuite.
Ursul brun (Ursus arctos) ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 2,90 lei este un animal deosebit de puternic, aparținând familiei Urside. Este cel mai mare carnivor din țara noastră și aproape stăpân autoritar al pădurilor de munte, putând fi întâlnit de-a lungul lanțului carpatic, alimentația sa omnivoră incluzând și fructele de pădure.
Cerbul carpatin (Cervus elaphus), reprezentat pe timbrul cu valoarea nominală de 5 lei, este un mamifer erbivor de culoare brun – roșcată cu un accentuat dimorfism sexual. Cerbii sunt mai mari decât ciutele și prezintă spre deosebire de acestea coarne caduce.
Cocoșul de munte (Tetrao urogallus), ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 7 lei este o specie sedentară, poligamă, a cărei arie de răspândire este în cea ocupată de pădurile de molid. Masculul este ușor de recunoscut prin dimensiunile mari și coada voluminoasă neagră. Aripile rigide par scurte raportate la gâtul lung și gros și coada lungă.
Capra neagră (Rupicapra rupicapra), reprezentată pe timbrul cu valoarea nominală de 12 lei este un cățărător agil, capabilă să sară 2 m în înălţime, 6 m în lungime și să alerge cu 50 km/h – pernițele copitelor flexibile oferind o aderență sigură pe terenul accidentat și alunecos.
Zimbrul (Bison bonasus) ilustrat pe colița dantelată, al cărui timbru are valoarea nominală de 28,50 lei, cunoscut și sub numele de bizon european, este cel mai greu animal terestru actual din Europa. 
Pe setul de două plicuri prima zi este ilustrată Dunăriţa sau Zvârluga de Dunăre, un pește dulcicol reofil bentonic din familia cobitidelor răspândit în cursul de mijloc și inferior al Dunării de la Bratislava până la vărsare și cursul inferior al afluenților ei: Tisa, Sava, Mureș, Bega, Cerna, Argeș, Jiu, Nera, Olt, Siret, Prut. Este o specie de dimensiuni mici cu lungimea la maturitate de cel mult 10 cm.
Timbrele au dimensiunea de 33 x 48 mm, iar colița are dimensiunea de 80 x 70 mm și au fost machetate de George Ursachi.

300 de ani de când a fost publicat romanul „Robinson Crusoe” a lui Daniel Defoe

Daniel Defoe a fost un jurnalist și scriitor englez. Este celebru prin romanul Robinson Crusoe (1719), o poveste despre un om naufragiat care a rămas singur pe o insulă. Împreună cu Samuel Richardson, Defoe este considerat fondatorul romanului englez. Primul mare romancier realist englez, Defoe este un observator minuțios, preocupat de morala individuală și socială.
În anii 1690 Defoe și-a început cariera de scriitor iar în calitate de autor de pamflete va scrie „Englezul get-beget”. Acest lung poem ridiculizează sentimentele antiolandeze în rândul englezilor. În 1719, la vârsta de cincizeci și nouă de ani, în timp ce continua să scrie articole de ziar, precum și pamflete pe probleme curente, Defoe a abordat un alt gen literar. A început cu Robinson Crusoe, apoi a elaborat o serie de biografii fictive, memorii și autobiografii.
Privit în ansamblu, „Robinson Crusoe” apare de asemenea ca un jurnal de călătorie, abundând în detalii de meteorologie, de geografie, de contabilitate, etc., o operă eminamente antifictivă: prin aceasta, Daniel Defoe deține un loc remarcabil în istoria universală a romanului.

miercuri, 24 aprilie 2019

3203 ani de când potrivit legendei, grecii intră în Troia folosind un cal

Războiul troian este un conflict militar celebru al Antichității, care i-a avut ca protagoniști pe eroii ahei și inamicii acestora, locuitorii orașului Troia din Asia Minor. Conform mitologiei grecești, neînțelegerea ar fi izbucnit după ce Paris, prințul Troiei, ar fi răpit-o pe Elena, soția lui Menelau, regele Spartei. Deși neconfirmată istoric, legenda Războiului Troian este una din cele mai importante teme ale literaturii Greciei Antice, mai ales datorită celor două mari epopei, Iliada și Odiseea, atribuite lui Homer. Iliada relatează parțial ultimul an al asediului Troiei, iar Odiseea descrie drumul întortochiat al întoarcerii acasă a lui Ulise (Odiseu), regele Itacăi și unul din principalii lideri ai armatei aheilor. Alte segmente ale legendei sunt redate într-un ciclu de poeme eroice care nu a supraviețuit decât sub forma unor fragmente. Episoadele războiului au constituit material tematic și sursă de inspirație pentru tragedia greacă sau pentru poeții romani Virgiliu și Ovidiu.

marți, 23 aprilie 2019

Ziua Feroviarilor sărbătorită printr-o expoziție filatelică în Baia Mare

Plic ocazional realizat cu prilejul marcării Zilei Feroviarilor în 2019.
Ștampila aniversară a fost machetată de ing. Lorincz Tiberiu și va fi
aplicată astăzi, 23 aprilie 2019, pe coresponența expediată de la
Oficiul Poștal Adjud.
Ziua feroviarilor este sărborită în acest an și în Baia Mare. Dacă aveți drum prin Gara Baia Mare opriți-vă câteva clipe (așa, între două trenuri) pentru a admira o expoziție filatelică realizată de ing. Alexandru Leonard Pop (membru AFFR). Sunt expuse, în holul central (la parter, ieșirea spre pasajul de subteran de cale ferată), plicuri aniversare cu tematică feroviară. Expoziția este dedicată Zilei feroviarilor (23 aprilie) și poate fi vizitată până la jumătatea lunii mai.
Dacă sunteți cumva în trecere prin Adjud, faceți un drum și pe la Oficiul Poștal din localitate. Aici, complementar, pe corespondența expediată astăzi va fi aplicată și o ștampilă aniversară. Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu ștampila prezentată.
Asociația Filateliștilor Feroviari din România a realizat și un plic ocazional pentru a marca Ziua Feroviarilor, tema din acest an fiind linia sării Adjus - Palanca pe Valea Trotușului. În semiilustrația plicului este redată clădirea Stației Salina, după o fotografie realizată de către ing. Gabriel Mărgineanu (Iași). Plicul este oblitareat cu ștampila aniversară machetată de ing. Lorincz Tiberiu (Satu Mare).

120 de ani de la nașterea scriitorului rus Vladimir Nabokov

Vladimir Nabokov (n. 23 aprilie 1899, Sankt Petersburg, Rusia - d. 2 iulie 1977, Montreux, Elveția) a fost un scriitor american de origine rusă; familia sa aparținea aristocrației și a fost nevoită să emigreze în timpul revoluției bolșevice.
Născut la Sankt Petersburg, într-o familie cu blazon, Nabokov își descoperă de timpuriu variate talente: învață foarte bine franceza, engleza, germana, este pasionat de pictură, de șah, de entomologie și de literatură (publică un prim volum de versuri la 15 ani). Exilat, își încheie studiile la Cambridge, iar în 1922 se mută la Berlin, unde publică în gazetele emigrației ruse sub pseudonimul Sirin.
Aici apare și primul său roman, Masenka (în versiunea engleza "Mary"), o mică bijuterie ce-i deschide cariera de romancier. În 1937 pleacă la Paris, apoi în Statele Unite, unde predă literatura la mai multe universități (între studenții săi se numără și Thomas Pynchon) și se dedică vechii sale pasiuni pentru fluturi.
Din 1959 se stabilește în Elveția, la Montreux. La 2 iulie 1977 moare la Hotelul Palace, unde locuia. Masenka este romanul pe care, după propriile-i mărturisiri, îl iubește cel mai mult.
O specie de fluturi descoperită de unchiul lui Nabokov poartă numele familiei. Faima lui Vladimir Nabokov este legată, în schimb, de o „specie de personaj“, nimfeta, pe care a lansat-o în 1955, în Franța, prin intermediul unei edituri pariziene specializate în scrieri pornografice. Romanul Lolita, publicat în 1955 și în America, unde provoacă scandal, rămâne cea mai cunoscută carte semnată de Vladimir Nabokov.
A mai scris nuvele, poezie, teatru, eseu, o autobiografie ("Speak, memory", trad. "Vorbește, memorie"), și a tradus din Pușkin (în engleză) și din Shakespeare, Goethe, Musset, Lewis Carroll (în rusă). Cursurile sale despre literatură au fost publicate în două volume separate, unul despre literatura universală, iar celălalt despre literatura rusă. A fost un adversar al personajului lui Miguel de Cervantes, Don Quijote, și al lui Dostoievski. A fost distins cu National Book Foundation Medal, pentru activitatea sa literară.
În limba română, Editura Polirom a inaugurat în 2008 seria de autor Vladimir Nabokov.

luni, 22 aprilie 2019

110 ani de la nașterea neurobiologului Rita Levi-Montalcini

Rita Levi-Montalcini (n. 22 aprilie 1909, Torino - d. 30 decembrie 2012, Roma), a fost un om de știință italian care împreună cu Stanley Cohen, a fost laureată a Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în anul 1986 pentru descoperirea factorilor de creștere (în cazul ei factorul de creștere al nervului - în engleză nerve growth factor, abreviat NGF).
Rita Levi-Montalcini s-a născut într-o familie evreiască italiană de origină spaniolă.
În anul 2001 a fost numită senator pe viață și a activat, până la moartea sa, în senatul italian. Rita Levi-Montalcini a fost cel mai în vârstă laureat al Premiului Nobel în viață și primul care a depășit vârsta de 100 de ani.

duminică, 21 aprilie 2019

330 de ani de când un mare incendiu cuprinde Biserica Neagră din Brașov, distrugând acoperișul și mobilierul din interior

Biserica Neagră este biserica parohială a comunității evanghelice luterane din Brașov, situată în centrul municipiului Brașov. Clădirea gotică a fost parțial avariată în incendiul ce a urmat invaziei temporare a turcilor din 1689, când zidurile ei s-au înegrit și a primit numele actual. Denumirea populară de după incendiu, „Biserica Neagră”, a fost acceptată oficial în secolul al XIX-lea.
Biserica Neagră este unul dintre cele mai reprezentative monumente de arhitectură gotică din România, datând din secolele XIV-XV. Având o lungime de peste 89 de metri este considerată a fi cea mai mare biserică din România. Datorită mărimii ei, când a fost finalizată a primit titlul de Cea mai mare biserică dintre Viena și Constantinopol.
De-a lungul secolelor XVI-XVII biserica a fost afectată de multe cutremure astfel încât, la jumătatea secolului al XVII-lea, a fost nevoie de lucrări de restaurare. Marele incendiu din 21 aprilie 1689 a cuprins și biserica parohială, distrugând acoperișul și mobilierul din interior. De atunci, ruina înnegrită de fum s-a numit Biserica Neagră. Apoi au început lucrări de renovare extinse care au conferit interiorului un aspect baroc. Tot în această perioadă s-au construit și galeriile pentru ca biserica să poată face față numărului tot mai mare de enoriași care luau parte la slujbe. Lucrările au fost încheiate în 1722, odată cu noua inaugurare Grav avariată după incendiu, Biserica Neagră a fost refăcută cu ajutorul unor meșteri veniți din orașul hanseatic Danzig, pentru că meșterii locali nu mai știau să închidă bolți de dimensiuni atât de mari. Noile bolți, însă, sunt în stil baroc, nu gotic. Planul utilizat de către arhitecți a fost acela de bazilică cu trei nave, egale ca înălțime, înscriindu-se în tipul de biserici–hală preferate în secolele XV-XVI în spațiul german, de unde proveneau de altfel unii dintre arhitecți și meșteri.

sâmbătă, 20 aprilie 2019

135 de ani de când locomotiva „Seini” a sosit pentru prima dată în orașul Baia Mare

180 de ani de la nașterea primului rege al României - Carol I

Carol I al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (n. 20 aprilie 1839, Sigmaringen, Germania – d. 10 octombrie 1914, Castelul Peleș, România) a fost domnitorul, apoi regele României, care a condus Principatele Române și apoi România după abdicarea forțată de o lovitură de stat a lui Alexandru Ioan Cuza.
Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 și 1914 a fost protector și președinte de onoare al aceleiași instituții.
În cei 48 de ani de domnie (cea mai lungă din istoria statelor românești), Carol I a obținut independența țării, datorită căreia i-a și crescut imens prestigiul, a redresat economia, a dotat România cu o serie de instituții specifice statului modern și a pus bazele unei dinastii. A construit în munții Carpați castelul Peleș, care a rămas și acum una dintre cele mai vizitate atracții turistice ale țării. După războiul ruso-turc (1877-1878), România a câștigat Dobrogea (dar a pierdut sudul Basarabiei), iar Carol a dispus ridicarea podului peste Dunăre, între Fetești și Cernavodă, care să lege noua provincie de restul țării.
Neîmplinirea cea mai importantă a domniei regelui Carol I, ca și a succesorilor lui în perioada monarhică a istoriei moderne a țării, a fost eșecul rezolvării problemelor tipice unei țări a cărei economie era bazată pe agricultură și a cărei populație era reprezentată în covârșitoare majoritate de țărani. După suirea pe tron a lui Carol I, situația țărănimii române începe să se degradeze serios, pe măsură ce moșierimea, pentru a face față competiției pe piețele externe, ridică continuu nivelul de exploatare al țărănimii. Sistemul injust pentru covârșitoarea majoritate a populației României din acea perioadă era în plus aproape o excepție în regiune, fapt care totuși nu l-a stimulat pe suveran să inițieze un program de reformă agrară, situație care a condus la repetate explozii sociale în mediul rural la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Rezultatul a fost că principalul sector al economiei românești în epocă, în care era antrenată majoritatea covârșitoare a populației, a rămas într-o stare primitivă.

vineri, 19 aprilie 2019

20 de ani în elita industriei feroviare europene, Grampet Group

Romfilatelia introduce în circulație, vineri, 19 aprilie a.c. o emisiune de mărci poștale a cărei tematică este legată de ceea ce reprezintă domeniul feroviar în ansamblul său: locomotive și garnituri, ca mijloace pentru transport pe calea ferată.
Emisiunea de mărci poștale lansată sub denumirea 20 de ani în elita industriei feroviare europene, Grampet Group (LP 2236), are în vedere o activitate desfășurată de o companie multinațională cu capital românesc, care deține cel mai mare grup feroviar și operator logistic privat din Europa de sud-est. În acest context, o iniţiativă benefică, menită să revigoreze ceea ce e denumit cale ferată, se justifică a fi menţionată și promovată.
Imaginile reproduse pe cele patru mărci poștale ale seriei filatelice, au avut în vedere ilustrarea sugestivă a garniturilor de transport, pentru mărfuri diverse, cum ar fi produse petroliere (valoarea nominală de 3,10 lei), a mărfurilor industriale protejate în vagoane speciale (valorile nominale de 5 lei și 7 lei) și autoturisme (valoarea nominală de 12 lei).
Imaginea timbrului coliței filatelice (cu valoarea nominală de 28,50 lei) și ansamblul grafic, au menirea de a ilustra sugestiv mărimea garniturilor de transport, într-un spaţiu liber de cursă lungă.
Emisiunea este machetată de Mihail Vămășescu iar timbrele au dimeniunea de 72 x 23 mm (colița fiind de 148 x 100 mm). Ea este însoțită de 2 FDC-uri. Din tirajul de 53.200 timbre emise, 19.450 au fost destinate francării corespondenței prin intermediul CNPR.

40 de ani de la nașterea actriței americane Kate Hudson

Kate Garry Hudson (n. 19 aprilie 1979) este o actriță americană, devenită celebră în 2001 după câștigarea premiului Globul de Aur pentru cea mai bună actriță în rol secundar pentru rolul din filmul Almost Famous. După această performanță, ea a jucat în filme ce îi vor crește faima, precum How to Lose a Guy in 10 Days (2003), Raising Helen (2004), The Skeleton Key (2005), You, Me and Dupree (2006), Fool's Gold (2008), Bride Wars (2009) și The Reluctant Fundamentalist (2012).
Hudson s-a născut în Los Angeles, California, părinții ei fiind actrița laureată cu Oscar Goldie Hawn și Bill Hudson, un actor, comediant și muzician. Cu toate astea, aceștia au divorțat la 18 luni de la nașterea ei, iar ea și fratele ei mai mare, Oliver Hudson, au fost crescuți de actorul Kurt Russell, cu care Hawn va avea o relație din 1983. Astfel, cei doi îl consideră pe Russell a fi tatăl lor, chiar dacă Bill Hudson a încercat să-i contacteze de-a lungul anilor.
Actrița are rădăcini englezești și italienești din partea tatălui ei și rădăcini ungurești, evreiești, germane și olandeze din partea mamei ei. Ea a fost crescută în religia iudaică, din care făcea parte și bunica din partea mamei.
A absolvit de la liceul exclusivist Crossroads din Santa Monica în 1997. Deși a fost admisă la Universitatea din New York, a abandonat studiile pentru a-și urma cariera de actriță.

joi, 18 aprilie 2019

Ziua mondială a radioamatorismului

În fiecare an, la data de 18 aprilie, radioamatorii de pe întreg cuprinsul planetei sărbătoresc pe calea undelor Ziua Internațională a Radioamatorismului. La data de 18 aprilie 1925 a luat ființă Uniunea Internațională a Radioamatorilor (International Amateur Radio Union, IARU).
La această oră se găsesc mai bine de 3 milioane de radioamatori autorizați în lume. În România există peste 4000 de radioamatori cu licența la zi.
Radioamatorii au în comun pasiunea pentru tehnologiile radio și radiocomunicații. Radioamatorismul este în acelasi timp și un serviciu în folos public, asigurând în caz de nevoie comunicații de urgență care pot salva vieți și proteja bunuri materiale.
În rândurile radioamatorilor găsim actori, preoți, doctori, studenți, ingineri, profesia sau vârsta nefiind relevante. Pentru a deveni radioamator, este necesară obținerea unei autorizații.

miercuri, 17 aprilie 2019

5 ani de la moartea scriitorului columbian Gabriel García Márquez

Gabriel García Márquez (n. 6 martie 1927, Aracataca, Columbia - d. 17 aprilie 2014, Ciudad de México, Mexic) a fost un scriitor columbian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1982, pentru roman și proză scurtă, în care fantasticul și realul sunt combinate într-o lume liniștită de bogată imaginație, reflectând viața și conflictele unui continent. Este cunoscut de către prieteni drept Gabo. Cel mai cunoscut roman al său este: Cien años de soledad (Un veac de singurătate). Literatura sa se încadrează în paradigma realismului magic.
García Márquez a participat la tratativele de pace dintre Trupele Naționale de Liberare și guvernul columbian, care se refugiase în Cuba; de asemenea a participat la negocierile de pace dintre Andrés Pastrana și Forțele Armate Revoluționare din Columbia, care au eșuat.
În 1999 i se descoperă cancer limfatic. Această boală l-a făcut pe García Márquez să își publice trăirile sale. În 2000 starea sa a fost declarată incorect de către ziarul peruan La Republica ca fiind "agonizantă". În iulie 2012 fratele scriitorului a anunțat că acesta suferă de demență senilă și că a încetat să mai scrie.

marți, 16 aprilie 2019

130 de ani de la nașterea actorului britanic Charlie Chaplin

Charles (Charlie) Spencer Chaplin (n. 16 aprilie 1889, Londra, Marea Britanie - d. 25 decembrie 1977, Vevey, Elveția) a fost un actor și regizor englez. Este considerat a fi unul dintre cele mai mari staruri de cinema din secolul XX. Cele mai renumite filme ale sale sunt City Lights (Luminile orașului), Modern Times (Timpuri noi) și The Great Dictator (Marele dictator).
Chaplin s-a născut pe data de 16 aprilie 1889, în East Street, Walworth, Londra. Părinții lui erau animatori; tatăl său era vocalist și actor, iar mama lui era cântăreață și actriță. Aceștia au divorțat înainte ca Charles să împlinească trei ani. Acesta a învățat să cânte de la părinții lui. Recensământul din anul 1891 arată că mama sa, actrița Hannah Hill, trăia cu Charles și fratele său vitreg, Sydney pe Barlow Street, Walworth. Copil fiind, Charlie a locuit cu mama sa în numeroase locuri și adrese, printre care și 3 Pownall Terrace, Chester Street și 39 Methley Street. Bunica sa din partea mamei era jumătate țigancă, lucru de care era extrem de mândră, dar a fost descrisă și ca „Scheletul din dulapul familiei noastre”. Tatăl lui Chaplin, Charles Chaplin Sr., era alcoolic și nu a prea avut contact cu fiul său, cu toate că acesta și fratele său vitreg au locuit cu tatăl lor și concubina lui la adresa 287 Kennington Road, unde în ziua de azi poate fi găsită o placă comemorativă. Cei doi frați vitregi au locuit acolo, în timp ce mama lor, care era bolnavă mental, a fost dusă la azilul Cane Hill din Culdson. Amanta tatălui lui Chaplin l-a trimis pe acesta la școala Kennington Road. Tatăl său a murit din cauza alcoolului când Charlie avea 12 ani, în anul 1901. Conform recensământului din acel an, Charlie locuia pe 94 Ferndale Road, Lambeth, împreună cu o organizație de artiști numită The Eight Lancashire Lads, condusă de John William Jackson (fiul unuia dintre fondatori). 
De-alungul timpului filatelia mondială l-a omagiat pe Chaplin cu numeroase emisiuni de mărci poștale și alte efecte filatelice.

luni, 15 aprilie 2019

335 de ani de la nașterea Ecaterinei I a Rusiei

Ecaterina I (n. 15 aprilie 1684 – d. 17 mai 1727) a fost a doua soție a lui Petru cel Mare, împărăteasă a Rusiei din 1725 până la moartea sa.
Nu există documente care să confirme ascendența Caterinei. Versiunea obișnuită acceptată este că Marta Elena s-a născut la Ringen aflat în prezent în Estonia. În acele timpuri localitatea făcea parte din Letonia suedeză. Era fiica lui Samuel Skowroński, mai târziu Samuil Skavronski, un țăran leton de origine poloneză.
La vârsta de 17 ani s-a căsătorit cu un dragon suedez, cu care a stat măritată opt zile în 1702, moment în care trupele suedeze au fost retrase din Marienburg. Când trupele ruse au cucerit Marienburgul, pastorul luteran Ernest Gluck, în casa căruia lucra Marta, a fost chemat la Moscova ca traducător în serviciul mareșalului Boris Sheremetev. Mai târziu ea a devenit slujitoare în casa prințului Alexandru Menșikov, bun prieten al lui Petru cel Mare și primul guvernator al orașului Sankt Petersburg.
În 1703 când Petru l-a vizitat pe Menșikov, a întâlnit-o pe Marta iar la scurtă vreme, aceasta i-a devenit amantă. În 1705 ea s-a convertit la ortodoxism și și-a luat numele de Ecaterina Alexeievna.

duminică, 14 aprilie 2019

260 de ani de la moartea compozitorului Georg Friedrich Händel

Handel s-a născut la 23 februarie 1685 în orașul Halle/Saxonia (Germania), unde a luat și primele lecții de muzică de la Friedrich Wilhelm Zachow. În vârstă de 17 ani, în 1702, este deja organist în Halle, un an mai târziu este angajat ca violonist și "Maestro al Cembalo" în orchestra Operei din Hamburg condusă de Reinhard Keiser. Aici realizează în 1705 prima sa operă, "Almira" pe un libret de Feustking, cu care atrage atenția publicului. În primăvara anului 1707 pleacă în Italia și rămâne timp de doi ani în Florența și Roma, studiind cu compozitorii italieni Arcangelo Corelli, Alessandro și Domenico Scarlatti și cu Agostino Steffani. În Italia compune opere, oratorii și un mare număr de cantate religioase, însușindu-și stilul și mijloacele muzicii italiene . În 1709 are loc cu mult succes premiera operei sale "Agrippina" (pe un text de Vincenzo Grimani) la Veneția. Alternanța parodiei ironice cu stări de emoție profundă, trecerile de la comic la intrigi rafinate, oferite de libretul avut la dispoziție, sunt transpuse cu deosebită măiestrie în spiritul operei venețiene.
În primăvara anului 1710 Händel a revenit în Germania pentru a prelua postul de Kapellmeister la curtea prințului de Hanovra, dar deja către sfârșitul anului pleacă la Londra, unde obține succes cu opera feerică "Rinaldo" la Haymarket Theatre. Rămâne definitiv în Anglia în calitate de compozitor și muzician al curții regale. Din anul 1713 primește o pensie anuală din partea casei regale britanice, iar în 1727 Haendel devine cetățean britanic. Este propriul său impresar la concurență cu alți compozitori de operă din Anglia, ca Giovanni Bononcini și Nicola Porpora. Pe lângă activitatea sa operistică, compune sub patronajul ducelui de Chandos oratoriul "Esther" și unsprezece motete pentru soliști, cor și orchestră (1717-1720). În 1719 primește însărcinarea să pună bazele unui teatru de operă la Londra, "The Royal Academy of Music", pentru care compune nu mai puțin de 14 opere. Aici înregistrează și marile sale succese cu operele "Radamisto" (1720), "Giulio Cesare in Egitto" (1724), "Tamerlano" (1724) și "Rodelinda" (1725), care îl fac celebru în toată Europa.
Între timp, interesul publicului londonez pentru opera în stil italian începe să scadă, opera regală înregistrează pierderi financiare și este nevoită să-și închidă porțile. Haendel încearcă să-și reprezinte noile compoziții ("Ezio" - 1732, "Ariodante" - 1735 și "Alcina" - 1735) într-un teatru mai mic, dar se îmbolnăvește și proiectul eșuează.
Moare pe 14 aprilie 1759, la vârsta de 74 de ani, în Londra, Regatul Marii Britanii, și este înmormântat la Catedrala Westminster.

sâmbătă, 13 aprilie 2019

75 de ani Universitatea de Vest din Timișoara - 1944-2019

Universitatea de Vest din Timișoara va împlini în zilele care urmează 75 de ani de la înființare, ne informează Poșta Română pintr-un comunicat de presă postat pe site-ul companiei. Cu acest prilej membrii Asociației Filateliștilor Timișoara au realizat o ștampilă aniversară care va avea rolul de a oblitera complementar corespondența expediată vineri 17.05.2019 de la Oficiul Poștal nr. 1 din Timișoara - cod poștal 300790.
Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu ștampila prezentată.

Expo Canis Timișoara

Dintr-un comunicat de presă postat pe site-ul Poștei Române aflăm că membrii Asociației Filateliștilor Timișoara au realizat o ștampilă ocazională cu prilejul expoziției canine din acest an care va avea loc în orașul de pe Bega. Ea va fi aplicată pe corespondența expediată sâmbătă 11.05.2019 de la Oficiul Poștal nr. 1 din Timișoara - cod poștal 300790.
Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu ștampila prezentată.

Ziua Internaţională a Rock and Roll-ului

Pe 13 aprilie se sărbătoreşte Ziua Internaţională a Rock and Roll-ului.
Una dintre primele piese rock and roll înregistrate îi aparține grupului Jackie Brenston and the Delta Cats, care a lansat în 1951 melodia “Rocket 88”.
Peste patru ani, Bill Haley înregistrează “Rock Around the Clock”.
Istoria rock and roll merge și mai departe în timp. Disc jockey-ul american Alan Freed (1921 – 1965) a fost cel care a botezat acest gen muzical, referindu-se cu termenul de “rock and roll” unei combinaţii de blues, jazz, country și gospel.
Astăzi, rock and roll-ul este deseori cântat cu chitare electrice, chitară bas, instrumente cu clape și tobe.
Rock and roll (scris și rock & roll sau rock ‘n’ roll) este un stil muzical cu originar din Statele Unite ale Americii, care s-a dezvoltat în special la sfârșitul anilor 1940 și începutul anilor 1950, dintr-o combinație de blues, jazz, country și gospel.

vineri, 12 aprilie 2019

Ziua mondială a aviaţiei şi cosmonauticii

Ziua mondială a aviaţiei şi cosmonauticii şi Ziua internaţională a zborului omului în spaţiu sunt aniversate la 12 aprilie.
Ziua mondială a aviaţiei şi cosmonauticii marchează primul zbor al omului în Cosmos, la 12 aprilie 1961, hotărâre adoptată de Federaţia Internaţională de Aviaţie.
În 2011, când s-au aniversat 50 de ani de la zborul cosmonautului sovietic Yuri Gagarin, primul om care a privit planeta Pământ din spaţiu, Adunarea Generală a ONU a declarat 12 aprilie - Ziua internaţională a zborului omului în spaţiu, prin Rezoluţia 65/271 din 7 aprilie. Adunarea Generală şi-a exprimat convingerea privind existenţa interesului comun al omenirii în promovarea şi extinderea explorării şi utilizării spaţiului cosmic, ca bun al întregii omeniri, în scopuri paşnice, iar beneficiile dobândite să se răsfrângă asupra tuturor statelor.
La 12 aprilie 1961, Iuri Alexeevici Gagarin executa un zbor de 108 minute la bordul navetei sovietice ''Vostok 1''. Nava a fost lansată la orele 9 şi 7 minute (ora Moscovei) de la cosmodromul Tiuratam (situat la 200 km SV de Baikonour) şi s-a plasat pe o orbită cu perigeul de 181 km, apogeul la 327 km, înclinarea de 65,57 grade. A făcut un înconjur al planetei şi s-a reîntors pe Pământ. Zborul a fost precedat de două lansări succesive de nave Vostok experimentale, la 9 şi 25 martie 1961, cu câte un câine la bord şi cu un manechin în fotoliul pilotului (Sputnik-9 şi Sputnik-10), Gagarin asistând la ambele lansări.
Scopul misiunii a fost evaluarea programului de pregătire a zborurilor spaţiale ale navelor pilotate, respectiv pregătirea cosmonauţilor şi eficienţa soluţiilor adoptate privind construcţia şi amenajările navei şi rachetei purtătoare, tehnica de pregătire şi verificare înainte de start, mijloacele şi metodele de urmărire, control şi dirijare a rachetei pe traiectorie şi a navei pe orbită, tehnica de supraveghere a cosmonautului şi a instalaţiilor de bord, comportarea sistemelor de asigurare a zborului şi a echipamentelor destinate readucerii cabinei de cosmos în integritate perfectă, mijloacele şi procedeele de recuperare şi în general ansamblul de măsuri din cadrul acestui program complex.

joi, 11 aprilie 2019

Europa 2019 - Păsări naţionale

Păsările constituie obiectul unui deosebit interes din partea omului, atât pentru aspectul lor plăcut, coloritul viu, extrem de variat al penajului, cântecul melodios, dar și pentru obiceiurile lor de o mare originalitate. La aceasta contribuie deopotrivă ponderea mare pe care păsările o au printre vertebrate, ele fiind mai numeroase pe cuprinsul României, ca specii și indivizi, decât toate celelalte la un loc.
Păsările sunt unele din puţinele animale care în procesul evoluţiei au primit posibilitatea de a zbura, probabil principalul ce le caracterizează, însă şi aici natura a admis excepţii care face şi mai interesantă studierea lor.
Pentru anul acesta, sub genericul Europa 2019, PostEurop, organism al Uniunii Poștale Universale, agenție specializată a Organizației Națiunilor Unite, a ales tematica „Păsări naţionale, subiect apreciat de colecționari.
Cele două timbre ale emisiunii de mărci poștale ilustrează Acvila de munte și Ciocârlia de câmp.
Primul timbru, cu valoarea nominală de 1,80 lei, ilustrează Ciocârlia de câmp, iar pe cel de-al doilea timbru, cu valoarea nominală de 19,00 lei, este reprezentată Acvila de munte.
Emisiunea de mărci poștale „Europa 2019. Păsări naţionaleva fi disponibilă începând de vineri, 12 aprilie 2019. Aceasta este completată de produsul special, realizat în tiraj limitat de 387 exemplare, care reunește în tematică comună, produse aparținând filateliei și medalisticii. În interiorul albumului sunt expuse două produse valoroase de colecție: blocul cu două timbre nedantelate al emisiunii și medalia care prezintă pe avers, în prim-plan, imaginea acvilei de munte.  Blocul emisiunii este numerotat de la 001 la 387.

75 de ani de la moartea poetului, prozatorului și dramaturgului român Ion Minulescu

Ion Minulescu (n. 6 ianuarie 1881, București - d. 11 aprilie 1944, București) a fost un poet și prozator român, reprezentant important al simbolismului românesc. Ion Minulescu este numit director general al artelor în 1922.
Născut la București, a copilărit la Slatina, de unde este originară mama sa. A urmat școala primară și gimnaziul la Pitești; a făcut bacalaureat în 1899 la un pension particular din București, „Brânză și Arghirescu”. În 1897, sub pseudominul (I. M.) Nirvan apar primele producții poetice ale lui Ion Minulescu, atunci încă elev la Pitești, în revista Povestea vorbei. În 1898, sub semnătura I. Minulescu-Nirvan, tânărul poet publică în Foaia pentru toți, doi ani mai târziu poetul pleacă la Paris pentru a studia dreptul. Poeții francezi îi schimbă însă dorințele și, captivat de scrierile acestora, uită de studiile sale juridice. După numai 4 ani se întoarce în țară, unde compune poezie și proză. În 1905 va publica unele poeme, unele fragmente de proză din Jurnalul unui pribeag, în revista Viața nouă a lui Ovid Densusianu, unul din organele cele mai însemnate ale mișcării simboliste. În 1906, Ion Minulescu începe să publice o parte din versurile ce vor compune Romanțele pentru mai târziu în revista Viața literară și artistică a lui Ilarie Chendi. Tot în acest an începe prietenia cu Dimitrie Anghel, cu care va traduce în colaborare versuri din Albert Samain, Charles Guérin, Henry Bataille, Henri de Régnier, publicate în Sămănătorul. Iarna 1906-07 cei doi prieteni o petrec la Constanța, ecourile acestei șederi pe țărmurile Mării Negre regăsindu-se în versurile lor, în minulescianele Romanțe pentru mai târziu (1908) și în Fantaziile lui D. Anghel (1909).
Din 1922 a fost director general al artelor în Ministerul de culte și arte. A condus publicațiile simboliste Revista celorlați și Insula. A debutat cu versuri în revista Povestirea vorbii. S-a format sub influența succesivă a lui Duiliu Zamfirescu, Alexandru Macedonski, Ștefan Petică și a simboliștilor francezi și belgieni. A mai scris proză, piese de teatru și cronici dramatice.
La 11 aprilie, 1944, în urma unui colaps cardiac, Ion Minulescu încetează din viață la București și este înmormântat la Cimitirul Bellu.

miercuri, 10 aprilie 2019

65 de ani de la moartea inventatorului francez Auguste Marie Lumiére

August Lumière s-a născut la 19 octombrie 1862 și a murit la 10 aprilie 1954.
Împreună cu fratele său, Louis Lumière (cu doi ani mai tânăr), sunt considerați inventatorii primului aparat de filmat și a primului aparat de proiecție cinematografică.
Primul aparat „cinematograf” al fraților Lumière folosit la filmat și la proiecție (alăturându-i-se o sursă de lumină).
De fapt, primul aparat era folosit atât la filmare, cât și la proiecție prin adaptarea unei surse de lumină. Pentru atragerea unui număr mai mare de spectatori, se ajunge la concluzia că aceștia ar veni în sala de cinema dacă filmele ar fi în culori. Alternativa este de a colora imagine cu imagine filmele făcute până atunci, lucru posibil relativ ușor dat fiind lungimea lor mică. Realizează acest lucru cu muncitorii uzinei lor. Rezultatul sunt niște filme colorate, diferit de cea ce se va numi peste ani film color.
La 17 decembrie 1903, pun la punct un sistem de film color, numit „Autochrome”, sistem pe care l-a aplicat și fotografiei.
Frații Lumière pun la punct, în anul 1933, proiecția filmului în relief.
Totuși, frații au declarat la început că „cinematograful este o invenție fără viitor” și au refuzat să-i vândă invenția lui Georges Méliès, însă viitorul a fost altul. Cinematograful s-a dezvoltat devenind atât o nouă artă, cât și o nouă industrie.
În acest zbucium al căutărilor în dezvoltarea tehnicii cinematografice, îi vom mai găsi pe cei doi contribuind la dezvoltarea sistemului de transport sacadat al filmului în aparatul de proiecție, prin îmbunătățirea complexului de malta.
Toată viața lor cei doi au perfecționat și îmbunătățit descoperirea lor, cinematograful.

marți, 9 aprilie 2019

Literatură pentru colecționari

În perioada 3-23.09.2019 va avea loc la Chișinău expoziția „Literatură pentru colecționari” în organizarea Asociației Filateliștilor, Maximafililiștilor și Cartofiliștilor din Republica Moldova. Pot participa lucrări editate / publicate, începând cu anul 2005, de filatelie, cartofilie, numismatică și/sau medalistică. Lucrările, într-un singur exemplar, vor fi însoțite de o prezentare pe 15 foi A4 și vor fi trimise organizatorilor până pe data de 20.08.2019. Termenul limită de înscriere este 15.06.2019. Informații suplimentare pot fi obținute prin e-mail de la dl. Constantin Ciobanu (ciobanumuzeu@yahoo.com sau promarcosedit@gmail.com).

60 de ani de la moartea arhitectului american Frank Lloyd Wright

Frank Lloyd Wright , numele la naștere Frank Lincoln Wright, (n. 8 iunie 1867 - d. 9 aprilie 1959) a fost unul dintre cei mai proeminenți și influenți architecți ai primei jumătăți a secolului 20. În prezent, este adesea recunoscut ca cel mai faimos arhitect al Statelor Unite ale Americii, fiind extrem de cunoscut și apreciat în ochii opiniei publice la aproape 60 de ani de la stingerea sa din viață.
Principiile de proiectare ale lui Wright:
Simplitate - compartimentarea trebuie să fie minimală, orice element inutil trebuie să dispară. Încăperile sunt divizate prin elemente ce sugerează diferența de funcționalitate (finisaje orizontale ale pardoselii sau tavanului, orientării diferite ale camerelor, urechi de zidărie laterale, ș.c.l.).
Adaptabilitate stilistică - pe primul plan trebuie să fie nevoile beneficiarului și abia în planul doi un anumit stil arhitectural.
Arhitectură organică - arhitectura ar trebui să fie în simbioză cu natura punându-se în același timp reciproc în valoare. Se recomandă folosirea de culori naturale (specifice zonei) și de materiale locale.
Sinceritatea materialelor componente - materialele trebuie să fie utilizate conform naturii și potențialului lor și nu ca o butaforie.
Clădirile trebuie să bucure oamenii.

luni, 8 aprilie 2019

90 de ani de la nașterea cântărețului și actorului belgian Jacques Brel

Jacques Brel, născut Jacques Romain Georges Brel (n. 8 aprilie 1929, Schaerbeek (Belgia) - d. 9 octombrie 1978, Bobigny (Franța) a fost un cantautor, actor și realizator de film belgian de expresie predominant franceză. Datorită calităților literare ale versurilor sale a fost considerat de asemenea poet. Într-un sondaj din 2005 a fost desemnat de publicul francofon din țara natală drept cel mai mare belgian din toate timpurile.
Brel s-a născut în Schaarbeek, Belgia, un cartier din Bruxelles, dar a trăit o bună parte a vieții sale la Paris. A murit la Bobigny, o suburbie a Parisului și este înmormântat în Insulele Marchize, alături de Paul Gauguin.
Născut dintr-o familie de industriași flamanzi (catolici), ca cel mai tânăr dintre doi frați (celălalt, Pierre, cu 5 ani mai în vârstă, nu i-a împărtășit atracția pentru muzică), nu a arătat interes pentru afacerile familiei ci mai degrabă un apetit pentru cultură. După absolvirea școlii primare, în 1941 este înscris la colegiul Saint Louis, aflat în apropierea Grădinii Botanice din Bruxelles. Acolo nu se arată a fi un elev strălucit, dar participă la crearea trupei dramatice a școlii, scrie poezii și nuvele și face primele improvizații la pian pentru poemele compuse de el. Ulterior s-a alăturat organizației catolice de tineret Franche Cordée, unde s-a remarcat cântând, dar și ca actor în piese de teatru.
Pe data de 1 iunie 1950 s-a căsătorit la Laeken (Bruxelles) cu Thérèse Michielsen (« Miche »), pe care o întâlnise cu trei ani înainte la Franche Cordée. Pe 6 decembrie 1951 s-a născut Chantal, prima sa fiică. Au urmat France (12 iulie 1953) și Isabelle (august 1958), pentru aceasta din urmă Brel compunând cântecul omonim.
Începând cu anul 1952 începe să compună și să interpreteze propriile cântece în cadru restrâns, obținând succese minore. În 1953 înregistrează primul său disc la casa de discuri Philips, conținând două cântece (La Foire și Il y a) și vândut în 200 de exemplare. Cucerit de această interpretare, Jacques Canetti, descoperitor de talente, director al celebrului cabaret parizian « Les Trois Baudets » și director artistic la Philips, îl invită la Paris. În iulie același an îl întâlnește pe Georges Brassens.

duminică, 7 aprilie 2019

130 de ani de la nașterea poetei Gabriela Mistral

Gabriela Mistral (n. 7 aprilie 1889, Vicuña, Chile - d. 10 ianuarie 1957, New York) este pseudonimul lui Lucila de María del Perpetuo Socorro Godoy Alcayaga, poetă din Chile, premiată cu Premiul Nobel pentru literatură în anul 1945 „... pentru poezia ei, care, inspirată de emoții puternice, i-a transformat numele într-un simbol al celor mai pure aspirații ale întregii lumi latino-americane”.
Creația sa este profund feminină, meditativă, de înaltă emoție lirică și tonalitate post-romantică și uneori simbolistă, în care transfigurează natura aspră a ținutului natal, valorile naționale, copilăria ca vârstă a fragilității, exuberanța tinereții și iubirii, durerea solitară, meditația asupra morții.
Lucila se naște într-o familie foarte săracă în orășelul Vicuña, petrecându-și copilăria la țară (tatăl ei și-a abandonat familia când ea avea vârsta de 3 ani) și absolvind tot aici școala normală, după care, la vârsta de 15 ani, funcționează ca învățătoare rurală. Până în 1919 lucrează ca profesoară în diferite școli elementare și licee din Chile.
În anul 1921 devine directoare a liceului de fete din Santiago de Chile, urmând ca în 1922 să fie invitată de guvernul mexican să sprijine reforma învățământului din Mexic, inițiată de José Vasconcelos. În Mexic scrie un ciclu de poeme pentru copii, care ajung curând celebre în întreaga Americă Latină.
În același an călătorește în SUA. După 1926 ocupă diferite funcții care o țin departe de patrie: reprezentantă a țării sale la institutul de cooperare de pe lângă Liga Națiunilor (până în 1934), consul în Brazilia, Italia, Spania, Portugalia, SUA (în Los Angeles).
Bolnavă de cancer și celibatară, Gabriela Mistral moare la 67 de ani, în 1957, în Statele Unite ale Americii. Trupul neînsuflețit i-a fost adus în țară, unde i s-au organizat funeralii naționale.
În memoria ei a fost creat Premiul "Gabriela Mistral", în anul 1979.

sâmbătă, 6 aprilie 2019

190 de ani de la moartea matematicianului norvegian Niels Henrik Abel

Niels Henrik Abel (n. 5 august 1802, Findo - d. 6 aprilie 1829, Froland) a fost un matematician norvegian. Deși a avut o viață scurtă, contribuțiile sale în algebră și teoria funcțiilor sunt deosebit de numeroase, fiind pionier în dezvoltarea unor ramuri ale matematicii moderne.
Aptitudinea pentru matematică și-o dovedește încă din tinerețe.
În 1822 se înscrie la Universitatea Christiania; totuși a studiat matematica aproape în întregime de unul singur. După absovire a studiat la Berlin și Paris. În Berlin a întâlnit și a fost ajutat de A. Crelle, fondator a Journal fur die Reine und Angewandte Mathematik și a participat la fondarea acestui jurnal. Deși a făcut o muncă admirabilă la Paris, nu a câștigat faima pe care o merita. S-a întors în Norvegia în mai 1827 dar, fără a găsi o slujbă, a fost obligat să înfrunte sărăcia în timp ce își continua cercetarea. A murit la 26 de ani de tuberculoză.

vineri, 5 aprilie 2019

Constituția României, garant al drepturilor cetățenilor români

Având drept obiectiv o tematică în premieră legată de Constituţia României, secţiunea drepturilor și libertăților fundamentale, Romfilatelia introduce în circulație, luni, 8 aprilie a.c., emisiunea de mărci poștale „Constituția României, garant al drepturilor cetățenilor români” (LP 2234), după cum aflăm de pe site-ul companiei.
Este o emisiune care stă sub semnul sărbătoririi Centenarului României și a evenimentelor istorice naționale și internaționale care au făcut posibilă unirea efectivă a tuturor românilor. De la 1918, Unirea conferă tuturor posibilitatea de a se bucura de aceleași drepturi și libertăți, indiferent de etnie, religie sau opțiuni ideologice, într-un spațiu comun numit România.
Articolul 12 din Constituția României este reprezentat de timbrul cu valoarea nominală de 1,70 lei și a fost selecționat pentru a ilustra simbolurile naționale care ne reprezintă ca români: drapelul, ziua națională și imnul. Pe fundalul timbrului se regăsesc harta și stema, astfel că România este spațiul comun, identificabil prin apel la simboluri naționale, în care drepturile fundamentale nu se negociază.
Articolul 32, referitor la „Dreptul la învățătură” din Constituție, este ilustrat pe timbrul cu valoare nominală de 1,80 lei. Educația este esențială pentru dezvoltarea personală a individului și formarea cetățeanului în societate. Statul este responsabil să asigure furnizarea de servicii educaționale potrivit dreptului la învățătură. Învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii. Astfel, dreptului la învățătură al copiilor și tinerilor – al tuturor cetățenilor – îi corespunde obligația statului de a organiza sistemul de învăţământ general obligatoriu, cel liceal și profesional, învăţământul superior, precum și alte forme de instrucţie și de perfecţionare.
Dreptul la ocrotirea sănătății este un drept fundamental al cetățeanului strâns legat de dreptul la sănătate și bunăstare. Astfel, timbrul cu valoarea nominală de 1,90 lei este ilustrativ pentru articolul 34 din Constituție care garantează cetățenilor români dreptul la ocrotirea sănătăţii, statul fiind obligat să ia măsurile necesare pentru asigurarea igienei și sănătății publice. Sănătatea reprezintă o stare pe deplin favorabilă existenței și integrității fizice, psihice, individuale și sociale.
Accesul liber la justiţie este reprezentat grafic pe timbrul cu valoarea nominală de 2,50 lei. Articolul 21 statuează că justiția este un serviciu public căruia orice persoană i se poate adresa liber pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor și a intereselor sale legitime. Nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Articolul 35, ilustrat grafic pe timbrul cu valoarea nominală de 2,40 lei, afirmă dreptul fundamental al omului la un mediu sănătos și echilibrat ecologic. Acesta presupune, în principiu, dreptul de a trăi într-un mediu nepoluat, nedegradat de activităţi care pot afecta mediul, sănătatea și bunăstarea oamenilor.
Libertatea de exprimare este un pilon al democrației și o condiție esențială pentru progresul intelectual și social. Reprezentarea articolului 30 din Constituție, aparţine timbrului cu valoarea nominală de 2,80 lei.
Libera circulație, garantată de articolul 25, este reprezentată grafic pe timbrul cu valoarea nominală de 3,10 lei. Libera circulație are o accepțiune mai largă în legătură cu ideea de cetățean, în mod independent de diferențele individuale, activitatea desfășurată sau zona de rezidenţă.
 Articolul 24 – Dreptul la apărare este ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 7 lei. Acest drept are în vedere toate acele garanții oferite de lege și puse la dispoziția oricărei persoane pentru a se putea apăra în cursul unui proces.
 Dreptul de a fi ales în Parlamentul European, stipulat de articolul 38, poate fi regăsit ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 19 lei. Acest drept este reprezentativ pentru statele Uniunii Europene. România a aderat la Uniunea Europeană în 2007.

Expoziție carto-filatelică

Luni, 8 aprilie 2019, la Centrul de Documentare Europeană „Nordica” din cadrul Bibliotecii Centrului Universitar Nord din Baia Mare - Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, va avea loc a V-a ediție a Simpozionului „Păstrarea patrimoniului de cactuşi din colecția Vida Gheza”.
Manifestarea are la bază o serie de activități, dintre care menționăm: workshop cu studenții de la specializarea Ingineria și Protecția Mediului în Industrie - sub coordonarea conf. dr. ing. habil. Coman Mirela (membru AGIR - Baia Mare); expoziție de cactuși și plante suculente - ing. hort. Lörincz István; expoziție de timbre și cărți poștale din colecția filateliștilor ing. Lörincz Tiberiu (Satu Mare - membru AFFR), ing. Pop Alexandru-Leonard (Baia Mare - membru AFFR și AGIR) și drd. ing. Cioruța Bogdan (Baia Mare - membru AGIR). Din 9 aprilie, expoziția va fi mutată în noua clădire a bibliotecii, în holul de la parter.
Vă așteptăm cu drag!

115 ani de când a luat ființă Automobil Club Regal, în prezent Automobil Club Român (ACR)

Vinieta ACR din 1967 (v.n. #818)
Automobil Clubul Român (ACR) este cel mai mare club automobilistic din România. Clubul a luat ființă pe data de 5 aprilie 1904 în salonul de onoare al Hotelului Boulevard din București. În cursul aceluiași an au fost organizate filiale ACR, în localitățile în care existau mașini - 2-3 la număr, precum: Botoșani, Brăila, Craiova, Iași, Ploiești, Râmnicu Sărat, Târgu Jiu. România se afla printre primele 10 țări din Europa și printre primele 14 pe plan mondial care și-au constituit un club auto. Câteva luni mai târziu, în septembrie 1904 are loc prima cursă de automobile din Romania organizată de ACR pe traseul București – Giurgiu – București (120 km), țara noastră fiind printre primele 6 țări din lume care au organizat concursuri auto, dupa Franța, SUA, Germania, Italia și Austria. Concursul a fost castigat de George Valentin Bibescu cu o medie orara de 66 km/h.
Primul automobil a fost adus în România în martie 1898, numit trăsură-automobil. Acesta a fost achiziționat de dr. Thomas Tomescu la prima expoziție automobilistică din Londra, desfășurată în anul 1896. În 1900 alte două automobile sunt aduse în țară, un Mercedes de 16 CP și Panhard de 15 CP, primul achiziționat de George Valentin Bibescu, iar al doilea de către George Asan. În anii următori, alți pasionați de automobilism aduc din străinătate diverse mașini, astfel că la nivelul anului 1904 existau în România un număr de 51 automobile. Pe acest fond de interes crescut față de automobile, în 5 aprilie 1904, este înființat Automobil Clubul Român. În același an o serie de filiale apar în mai multe localități din România.

joi, 4 aprilie 2019

90 de ani de la moartea inginerului german Carl Benz

Karl Benz s-a născut la data de 25 noiembrie 1844. Tatăl său, mecanic de locomotivă, a murit când Karl avea doi ani, iar mama sa, în ciuda resurselor financiare limitate, s-a asigurat că fiul ei primește o educație bună.
Karl Benz a urmat liceul și mai târziu Universitatea Politehnică din Karlsruhe, apoi a absolvit doi ani de pregătire practică la compania de inginerie mecanică Maschinenbau-Gesellschaft din același oraș. Prima sa slujbă a fost aceea de proiectant și desenator tehnic la o fabrică de cântare din Mannheim. În 1868 și-a pierdut slujba și s-a alăturat unei societăți de construcții specializate în poduri. Mai târziu s-a mutat pentru scurt timp la Viena, unde a lucrat la o companie de construcții metalice.
În 1871, Karl Benz și-a unit forțele cu „inginerul mecanic” August Ritter pentru a înființa prima sa companie în Mannheim. Când Ritter s-a dovedit a fi un partener nedemn de încredere, Karl Benz i-a oferit zestrea sotiei sale, Bertha Ringer, pentru a iesi din afacere si a condus singur compania.
În 1972, Karl Benz s-a căsătorit cu Bertha Ringer. Tânăra sa soție, Bertha Benz, urma să joace un rol-cheie în succesul noii sale companii. A fost prima persoană care a condus un automobil pe distanță lungă, devenind astfel și prima femeie șofer din istorie. Karl și Bertha Benz au avut cinci copii.
În zilele de început, afacerea nu mergea foarte bine pentru Karl Benz. La „Turnatorie de fontă și atelier mecanic” ale sale (denumite ulterior „Fabrica de mașini-unelte din tablă”), situația ajunsese până acolo încât i se sechestraseră uneltele. Fiind în căutarea unei noi surse de venit, Karl Benz și-a îndreptat atenția spre motoarele în doi timpi. După o perioadă de doi ani în care a dezvolat acest tip de motoare, primul a funcționat satisfăcător în 1879. Deoarece patentul pentru motorul în patru timpi fusese deja obținut de Deutz Gasmotorenfabrik în 1877, motorul lui Benz folosea ciclul în doi timpi. Pe durata perfecționării motorului său, și Benz a obținut un număr de patente de bază, de exemplu pentru sistemul de control al turației motorului, iar pentru pornirea autovehiculelor utiliza noul sistem de aprindere prin baterie.
Cu ajutorul noilor săi parteneri și susținători financiari, precum și cu sprijinul băncilor, Karl și Bertha Benz au transformat compania într-o societate publică cu răspundere limitată, redenumind-o „Gasmotorenfabrik Mannheim”. Karl Benz nu deținea decât 5 procente din companie, iar când partenerii săi au încercat să îi influenteze proiectele, Benz a părăsit compania sa de început în 1883.
În același an, Benz a primit sprijin financiar din partea oamenilor de afaceri Max Rose și Friedrich Wilhelm Esslinger. În octombrie 1883 acestia au înființat Benz & Co. Rheinische Gasmotorenfabrik.
Numărul angajaților s-a ridicat rapid la 25 și au apărut avizele de construcție a motoarelor cu gaz. Benz își putea concentra acum întreaga energie asupra dezvoltării motoarelor auto. Având o siguranță financiară, a început să proiecteze un autovehicul complet în care urma să integreze un motor pe benzină în patru timpi. Pe de altă parte, concurentul său Daimler integra primul său motor într-o caleașcă. În 1886, Karl Benz și-a patentat autovehiculul și a prezentat publicului primul „Benz Patent-Motorwagen” (automobil patentat de Benz).
Gottlieb Daimler a murit în 1900 și nu a apucat să fie martorul extraordinarului succes al invenției sale. Karl Benz, pe de altă parte, a avut șansa de a urmări explozia motorizărilor și realizările supreme ale inspirației sale. A murit pe 4 aprilie 1929 în locuința sa din Ladenburg. Astăzi, casa este sediul „Fundatiei Karl Benz și Gottlieb Daimler” și găzduieste o serie întreagă de evenimente.

miercuri, 3 aprilie 2019

Valențele comunicării prin timbre în promovarea protecției mediului

170 de ani de la moartea poetului polonez Juliusz Słowacki

Juliusz Słowacki (n. 4 septembrie 1809, Kremeneț, Ucraina, d. 3 aprilie 1849, Paris, Franța) a fost un poet romantic polonez, unul dintre cei „Trei Barzi” ai literaturii poloneze. Operele sale sunt caracterizate de misticism și prezintă multe legături atât cu literatura orientală, cât și cu mitologia și cultura păgână a popoarelor slave care au locuit pe teritoriul Poloniei.
Juliusz Słowacki s-a născut la data de 4 septembrie 1809 în Volînia, într-o familie de intelectuali polonezi. A studiat dreptul penal și civil la Universitatea din Wilno, în cadrul Facultății de științe morale și politice, iar din 1828 a funcționat ca practicant la Direcția generală de control a Ministerului de finanțe. Debutul literar are loc cu poemul „Szanfary” (1829), urmat de „Hugo” (1829), „Arabul” (1830), „Călugărul” („Mnich”, 1830), „Jan Bielecki” (1830) etc. În toiul insurecției (1830-1831), publică importante creații lirice în care militează pentru eliberarea Poloniei de sub dominație țaristă: „Odă libertății” („Oda do wolności”, 1830), „Imn” („Hymn”, 1830), „Carnaval” („Kulik”, 1831), „Cântecul legiunii lituane” („Pieśń legionu litewskiego”, 1831) ș.a. Pe fondul transformărilor politice din această perioadă se refugiază în Franța, apoi în Elveția (1832-1836) și - după o îndelungată călătorie în Italia, Grecia, Egipt, Palestina, Siria și Liban - revine la Paris, în 1838, unde se stabilește pentru tot restul vieții.

marți, 2 aprilie 2019

105 ani de la nașterea actorului britanic de teatru și film Sir Alec Guinness

Sir Alec Guinness (n. 2 aprilie 1914 în Londra - d. 5 august 2000 în Midhurst, West Sussex) a fost un actor englez, unul din cei mai mari artiști de film ai secolului al XX-lea, laureat al Premiului Oscar pentru rolul Locotenent-colonel Nicholson din Podul de pe râul Kwai.
Dintre filmele în care a jucat cu succes amintim: 1980 - Micul Lord (Little Lord Fauntleroy), 1976 - Cinci detectivi la miezul nopții (Murder by Death), 1970 - Cromwell, 1967 - Comedianții (The Comedians) și 1962 - Lawrence al Arabiei (Lawrence of Arabia).
A obținut numeroase premii și distincții, dintre care amintim: 
Premii Oscar: Cel mai bun actor (1957) pentru Podul de pe râul Kwai și Întreaga carieră (1979) Premii Globul de Aur: Cel mai bun actor - dramă (1957) pentru Podul de pe râul Kwai Premii BAFTA: BAFTA Academy Fellowship Award (1989) 
Premii Tony: Cel mai bun actor în rol principal într-o piesă de teatru (1964).

luni, 1 aprilie 2019

150 de ani de la nașterea dramaturgului francez Edmond Rostand

Edmond Rostand (n. 1 aprilie 1868, Marsilia, Franța – d. 2 decembrie 1918, Paris, Franța) a fost un dramaturg francez. A fost membru al Academiei Franceze.
Teatrul său reprezintă o reacție la naturalism și simbolism. Prin comediile sale, a satirizat obscurantismul, minciuna, lașitatea.
Descendent al unui primar din Marsilia, Alexis Rostand Joseph (1769-1854), Edmond Rostand s-a născut într-o familie bogată, fiind fiul economistului Eugene Rostand.
În 1880, tatăl își duce família, pe Edmond și doi veri într-un spa elegant cunoscut sub numele de Bagnères-de-Luchon. Inițial instalat în „cabana Spont”, apoi pe „Vila Devalz”, familia construiește în cele din urmă „Villa Julia”, în apropiere de Casino. Edmond Rostand traieste 22 de ani în Luchon, loc care a inspirat operele sale timpurii.
Licențiat în drept, el nu a practicat profesia și de la începutul colegiului, a participat la întâlniri literare, unde a cunoscut marea sa iubire, poeta  Rosemonde Gérard Etiennette.
În 1888, Rostand a scris prima sa lucrare, piesa Le Gant Rouge (Mănușa Roșie) și în 1890 s-a căsătorit cu Rosemonde.
Următoarele sale piese, La Princesse lointaine (Prințesa îndepărtată), La Samaritaine (Samariteanul) și L'Aiglon (Puiul Vulturului) au fost interpretate la momentul respectiv, de Sarah Bernhardt, cea mai mare actrita de teatru din timpul ei.
Piesa „Cyrano de Bergerac” l-a transformat pe Rostand într-un adevărat idol al publicului francez, făcându-l membru al Academiei Franceze în 1904. Victimă a unei pneumonii, se retrage în Cambo-les-Bains, în regiunea bască, unde locuiește timp de nouă ani. Revine pe scenă în 1910, cu „Chantecler”, povestea unui cocoș care crede că propriul cântec dă naștere zilelor.
Rostand a scris o ultimă piesă, La Dernière Nuit de Don Juan (Ultima noapte a lui Don Juan), operă incompletă, dar care ajunge să fie reprezentată pe scenă, în 1921, la trei ani după moartea lui la Paris, în 1918.