Anul Avram Iancu: O amintire a eroismului și dăruirii

Anul Avram Iancu, sărbătorit în fiecare an pe data de 9/10 septembrie, reprezintă un moment de comemorare și recunoaștere a unei figuri fundamentale în istoria românilor și a luptei pentru drepturile și libertățile naționale. Această sărbătoare este un prilej de a onora curajul, tenacitatea și devotamentul acestui lider al rezistenței anti-feudale și anti-autoritare din secolul al XIX-lea.
Pe data de 14 iulie 2023, Președintele României, Klaus Iohannis, a semnat Decretul privind promulgarea Legii pentru instituirea anului 2024 ca „Anul Avram Iancu” în baza proiectului de lege 216/27.03.2023. Astfel se marchează momentul în care românii își aduc aminte de luptele și sacrificiile făcute în timpul Revoluției de la 1848 și în timpul luptei împotriva opresiunii și a injustiției sociale. Avram Iancu, născut la 1824 în comuna Țebea, județul Alba, a devenit un simbol al rezistenței românilor din Transilvania împotriva regimului habsburgic.

Avram Iancu a fost un lider charismatic, cunoscut pentru capacitățile sale de organizare și pentru abilitățile strategice în lupta împotriva autorităților imperiale. El a fost unul dintre principalii arhitecți ai rezistenței pașnice, dar hotărâte împotriva măsurilor discriminatorii și a politicilor centraliste ale guvernului habsburgic.
Iancu a condus lupta țăranilor români din Munții Apuseni împotriva exploatării și a injustițiilor sociale. Principalele sale preocupări au fost apărarea drepturilor omului și a demnității naționale a românilor transilvăneni. El a fost un adept al solidarității între toate popoarele care locuiau în Transilvania și un promotor al ideii de egalitate și libertate pentru toți.
Anul Avram Iancu este mai mult decât o simplă sărbătoare. Este un prilej de reflecție asupra valorilor care au ghidat lupta lui Avram Iancu și a camarazilor săi. Curajul, dăruirea și credința în dreptate sunt virtuțile care au marcat parcursul acestui lider al rezistenței românilor din Transilvania.

Anul Avram Iancu reprezintă, de asemenea, o oportunitate de a sublinia importanța păstrării și promovării memoriei istorice și a valorilor naționale. Este un moment în care românii se reamintesc de prețul plătit pentru libertate și democrație și de responsabilitatea de a apăra și consolida aceste valori în prezent și în viitor.

Romfilatelia a marcat acest eveniment deosebit prin lansarea, la data de 27 februarie 2024, a emisiunii „Avram Iancu, 200 de ani de la naștere” (LP 2454). Această emisiune cuprinde o marcă poștală și o coliță dantelată, având valorile nominale de 13 lei, respectiv 33 lei. Machetarea acestor elemente a fost realizată de către talentatul artist Mihail Vămășescu, iar desenul care apare pe marca poștală a emisiunii redă chipul lui Avram Iancu, într-o interpretare creată de Octavian Beu. În cadrul graficii coliței, alături de portretul său, reprodus după o pictură realizată de Mișu Popp, marca poștală integrează imaginea casei memoriale „Avram Iancu” și un portret reprodus după o litografie realizată de Ion Costande.
Anul Avram Iancu este nu doar o sărbătoare a trecutului, ci și un prilej de a celebra rezistența, curajul și sacrificiul uman în lupta pentru dreptate și libertate. Este un moment de unitate și solidaritate în fața provocărilor contemporane și un angajament pentru perpetuarea idealurilor pentru care Avram Iancu și camarazii săi au luptat cu atâta dăruire și devotament.

Filatelia - o lume fascinantă a timbrelor: Pasiune, studiu și competiție

Cartea dedicată filateliei, intitulată „Filatelia — pasiune, studiu, competiție” de Nicolae Tripcovici (Ed. Sport-Turism, București, 1985), reprezintă o lucrare de mare prestigiu în acest domeniu, rămânând, în mare actuală, și în ziua de astăzi. Aceasta subliniază complexitatea și subtilitatea implicată în colecționarea timbrelor și evidențiază importanța unei abordări serioase.
Autorul explorează diferite aspecte ale filateliei și oferă informații valoroase atât pentru colecționarii începători, cât și pentru cei avansați. Cartea se remarcă prin abordarea erudită și exhaustivă a domeniului, acoperind o gamă variată de subiecte, de la grafică și caracteristici ale mărcilor poștale la francaturi, reimpresiuni și alte aspecte relevante.

Lucrarea prezintă, de asemenea, o serie de studii despre întreguri poștale, ștampile și flame publicitare, obliterări, francaturi mecanice și parafilatelie, evidențiind diversitatea tematică din filatelie.
Filatelia nu implică doar colectarea timbrelor, ci și studiul acestora. După ce se delimitează sfera de interes a unei colecții, devine important să se acumuleze cunoștințe profunde în domeniul respectiv. Colecțiile bine gestionate pot deveni suficient de interesante pentru a fi prezentate în competiții. Autorul abordează acest aspect și oferă sfaturi prețioase despre pregătirea colecțiilor pentru astfel de evenimente, subiect care nu este prea discutat în alte lucrări filatelice.
În final, cartea abordează perspectivele de viitor ale filateliei, așa cum le-a văzut autorul în urmă cu 40 de ani, subliniind că scrisorile și corespondența tradițională vor rămâne întotdeauna importante în comunicarea umană, chiar și în era tehnologiei avansate. Autorul exprimă optimismul că filatelia va continua să fie o ramură răspândită de colecționare, întrucât oamenii nu vor renunța complet la scrisori și la dorința de a comunica în mod personal.
Dacă doriți să consultați această minunată lucrare, o puteți face în fiecare zi de vineri, de la ora 17, în cadrul Cercului filatelic al Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare. De asemenea, puteți împrumuta cartea pentru a o studia mai detaliat acasă, direct de la Biblioteca băimăreană, unde este disponibilă la cota 656/T86.

O scriitoare pasionată de istoria și frumusețea caselor vechi din Jersey

Joan Stevens a fost o scriitoare talentată și pasionată de istoria și cultura insulei Jersey. Una dintre cele mai remarcabile lucrări ale sale este cartea „Vechile case din Jersey”, o explorare detaliată și captivantă a arhitecturii și patrimoniului construit al insulei.
Cartea „Vechile case din Jersey” reprezintă o resursă valoroasă pentru cei interesați de istoria și tradițiile arhitecturale ale insulei. Joan Stevens a adus la viață aceste clădiri istorice prin intermediul cercetării exhaustive și al povestirilor pline de culoare. Fiecare pagină a cărții oferă o privire în profunzime asupra caselor vechi, detaliind caracteristicile lor arhitecturale, istoria și importanța lor culturală.
Una dintre marile realizări ale cărții este modul în care Joan Stevens reușește să contureze povestea istorică a insulei Jersey prin intermediul caselor vechi. Ea evidențiază influențele arhitecturale diverse, precum cele normande și georgiene, și poveștile unice pe care aceste case le poartă. Cartea prezintă și fotografii și ilustrații captivante, completând povestea și oferind o imagine vizuală a acestor bijuterii arhitecturale.
Prin intermediul cărții sale, Joan Stevens nu doar că aduce în prim-plan frumusețea și importanța acestor case vechi, ci și subliniază necesitatea conservării și protejării lor pentru generațiile viitoare. Ea recunoaște rolul acestor clădiri în definirea identității culturale a insulei și subliniază responsabilitatea noastră de a le proteja și valorifica.
O altă lucrare apărută în 1983, intitulată „Un rezumat al istoriei insulei Jersey”, a fost primită cu entuziasm și apreciere de către comunitatea locală și de către cei interesați de patrimoniul cultural. Și această carte reprezintă un omagiu adus frumuseții și valorii clădirilor istorice ale insulei și un îndemn la cunoașterea și aprecierea lor.
Joan Stevens a lăsat o amprentă durabilă în lumea literară și culturală a insulei Jersey prin intermediul lucrărilor sale. Cărțile ei rămân un tribut adus patrimoniului construit al insulei și o sursă de inspirație pentru cei pasionați de istorie, arhitectură și cultura locală. Moștenirea lui Joan Stevens continuă să trăiască prin lucrările sale și prin contribuția sa la cunoașterea și promovarea bogatei istorii a insulei Jersey.

O retrospectivă a pierderilor ecologice

Fauna României, o țară încrustată cu peisaje variate și bogate în biodiversitate, a fost martora unei serii de schimbări dramatice în ceea ce privește compoziția sa naturală. De-a lungul timpului, unele specii care odinioară își găseau adăpost și prosperau în aceste teritorii au dispărut, lăsând un gol în ecosistemul local și oferind o lecție de conservare dureroasă. Într-o lume tot mai preocupată de conservarea mediului înconjurător, este esențial să înțelegem impactul și importanța acestor pierderi.

Printre speciile care au dispărut din fauna României se numără unele mamifere, păsări, reptile și amfibieni. Un exemplu remarcabil îl reprezintă ursul brun (Ursus arctos), care în trecut popula pădurile dense ale României. Deși încă mai există populații de urs brun în țară, habitatul lor natural și aria de răspândire s-au redus semnificativ din cauza defrișărilor și a pierderii habitatului.
Un alt exemplu îl constituie zimbrul (Bison bonasus), o specie emblematică pentru Europa Centrală și de Est. Deși s-au depus eforturi substanțiale pentru reintroducerea zimbrilor în anumite zone protejate ale României, acest mamifer imens a fost eradicați din sălbăticie în secolele anterioare din cauza vânătorii excesive și a pierderii habitatului.

Dispariția bourului (Bos primigenius) din fauna României este unul dintre capitolele triste ale istoriei ecologice a țării. Bourul, strămoșul sălbatic al bovinelor domestice, a fost o specie prezentă în peisajul românesc încă din perioada preistorică și până în timpurile mai recente.
Aceste imense creaturi cu coarne, cunoscute și sub numele de aurochs în limba engleză, ocupau o gamă largă de habitate, de la pădurile dense până la câmpiile deschise. Cu toate acestea, din păcate, vânătoarea excesivă și pierderea habitatului au condus la dispariția lor din sălbăticie în jurul secolului al XVII-lea.
Bourul a jucat un rol semnificativ în viața și cultura popoarelor europene, fiind uneori subiect de mitologie și legendă. În ciuda eforturilor de conservare și a unor proiecte de încercare a reîntoarcerii lor în sălbăticie, acest strămoș al bovinelor domestice a dispărut definitiv din peisajul românesc.

Astăzi, memoria bourului trăiește în istoria naturală și în eforturile de conservare a biodiversității, servind ca memento al fragilității ecosistemelor și al impactului negativ al activităților umane asupra mediului înconjurător. Dispariția bourului din fauna României ne amintește de importanța protejării și restaurării habitatelor naturale pentru a asigura supraviețuirea altor specii amenințate și pentru a menține echilibrul ecologic al țării.
Dispariția tarpanului, cunoscut și sub numele de cal sălbatic (Equus ferus), și a colunului (Equus hemionus), din fauna României reprezintă un alt episod semnificativ din istoria ecologică a țării. Tarpanul era strămoșul sălbatic al cailor domestici, fiind prezent în regiunile de stepă, pădure și câmpiile României în timpurile preistorice și medievale.
Colunul, cunoscut și sub denumirea de cal sălbatic asiatic, a fost odată prezent în regiunile aride și semiaride din România, precum Dobrogea și sud-estul țării. Acest cal sălbatic, caracterizat prin agilitate și rezistență, a fost parte a ecosistemului stepelor și zonelor de câmpie din România, adaptându-se la condiții de mediu dificile și la resurse limitate.

Aceste animale robuste și rezistente au fost parte integrantă a ecosistemului românesc, adaptându-se la o varietate de habitate și fiind esențiale pentru viața și cultura populațiilor locale. Cu toate acestea, ca în cazul multor alte specii, dispariția tarpanului din sălbăticie a fost rezultatul vânătorii excesive și a schimbărilor în mediul lor natural.
Elanul (Alces alces), o creatură impunătoare și emblematică a pădurilor nordice, a fost odată prezent în zonele mai nordice ale României, în special în regiunile montane și subalpine. Această specie de cerb, cunoscută pentru dimensiunile sale impresionante și pentru coarnele sale caracteristice, a fost parte a ecosistemului forestier al României, adaptându-se la habitatele montane și la climatul temperat. Cu toate acestea, dispariția elanului din fauna României a fost rezultatul unei combinații de factori, inclusiv vânătoarea excesivă și pierderea habitatului.
Saiga (Saiga tatarica), o antilopă distinctivă cu trăsături remarcabile, a fost odată prezentă în stepele și câmpiile semiaride din România, în special în regiunea Dobrogea. Această specie, cunoscută pentru nasul său proeminent și înclinat în jos, a fost adaptată la habitatul său natural, supraviețuind în condiții extreme și adaptându-se la resursele limitate ale ecosistemelor aride. Cu toate acestea, dispariția saigăi din fauna României a fost provocată de o combinație de factori, inclusiv vânătoarea excesivă și schimbările în mediul lor natural.

Presiunea exercitată de vânători și schimbările în modul de utilizare a terenurilor, cum ar fi defrișările și extinderea agricolă, au redus semnificativ populațiile de saiga elani din România. Deși în unele regiuni ale țării, au mai putut fi întâlniți câteva exemplare până în secolul al XIX-lea, treptat, habitatul lor natural a fost compromis, iar populațiile lor au dispărut.
În ceea ce privește păsările, rândunica de câmp (Anthus campestris) este o specie care a dispărut din România. Această pasăre migratoare, care își găsea adăpost în câmpiile și lanurile agricole, a suferit din cauza schimbărilor în gestionarea terenurilor agricole și a utilizării extinse a pesticidelor, care au afectat populațiile de insecte de care se hrănea.
În plus, reptilele și amfibienii au fost de asemenea afectați de schimbările în habitatul lor. Șopârla de câmp (Lacerta agilis) și tritonul cu burta galbenă (Triturus marmoratus) sunt două specii care au suferit din cauza degradării habitatului și a fragmentării terenurilor.

Este important să înțelegem că dispariția acestor specii din fauna României nu este doar o pierdere simbolică, ci are consecințe profunde asupra ecosistemelor locale. Fiecare specie joacă un rol unic în lanțul trofic și în echilibrul natural al mediului înconjurător. Dispariția lor poate duce la dezechilibre ecologice, inclusiv creșterea populațiilor de dăunători și scăderea biodiversității în general.
Speciile dispărute din fauna României reprezintă nu doar o amintire a unui trecut natural bogat, ci și o memento a fragilității ecosistemelor și a necesității unei gestionări durabile a resurselor naturale. Eforturile de conservare și restaurare a habitatelor naturale ar trebui să fie prioritare pentru a proteja și restabili biodiversitatea și echilibrul ecologic al României. De aceea este lăudabilă demersul întreprins de către Administrația Parcului Natural Vânători Neamț care prin planul de management și-a propus „reintroducerea marilor erbivore sălbatice dispărute din fauna României”.
Plecând de la această inspirată inițiativă, Romfilatelia a lansat la data de 22 februarie 2024 a șaptea emisiune filatelică din anul în curs, denumită „Specii dispărute din fauna României” (LP #2453). Machetată de George Ursachi, seria cuprinde patru timbre de dimensiuni 42 x 27 mm, un plic „prima zi” în tiraj de 181 de exemplare, precum și un produs special, disponibil într-un număr limitat de 186 bucăți, ce include un bloc filatelic special ce conține cele patru timbre nedantelate. Pe mărcile poștale putem revedea frumusețea tarpanului, prezent pe timbrul cu valoarea nominală de 4,60 lei (care acoperă costul expedierii unei corespondențe neprioritare interne cu greutatea între 100 și 500 de grame), a elanului, prezent pe timbrul cu valoarea nominală de 5 lei (pentru expedierea unei corespondențe neprioritare interne cu greutatea între 500 și 2.000 de grame), a saigăi, prezent pe timbrul cu valoarea nominală de 6 lei (pentru expedierea unei corespondențe prioritare interne cu greutatea între 100 și 500 de grame), a bourului, prezent pe timbrul cu valoarea nominală de 13 lei (pentru expedierea unei corespondențe prioritare externe cu greutatea de până la 100 de grame), și a colunului, ilustrat pe FDC-ul emisiunii. Pentru a satisface cerințele de francare a corespondenței, Compania Națională Poșta Română a achiziționat aproximativ 4.000 de timbre din fiecare valoare nominală.

Magnificii giganți ai Pământului

Franța, 2006 (maximă).

În regatul animal, există câteva specii care stârnesc uimire și admirație în mod aparte. Unul dintre aceste animale impresionante este elefantul, simbol al forței, înțelepciunii și grației. Din savanele Africii până în pădurile Asiei, elefanții își lasă o amprentă puternică în natură și în inimile oamenilor. Acești coloși cu trompe sunt considerați unul dintre cele mai inteligente și sociabile mamifere, fiind în pericol de dispariție din cauza braconajului și pierderii habitatului lor natural.
Elefanții sunt cele mai mari mamifere terestre existente pe Pământ. Cu o înălțime de până la patru metri și o greutate care poate atinge opt tone, acești giganți sunt ușor de recunoscut datorită urechilor lor mari, trompelor lungi și coloanei vertebrale impresionante.

Statele Unite
ale Americii, 2022.

Aceste creaturi extraordinare au o speranță de viață de până la 70 de ani și se bucură de o ierarhie socială bine dezvoltată, în care familiei și clanului îi este acordată o mare importanță.
Elefanții trăiesc în diverse habitate, de la păduri tropicale umede la savane aride. Se hrănesc cu o varietate de plante și se deplasează pe distanțe mari în căutare de hrană și apă. Viața lor socială este complexă și remarcabilă, elefanții trăind în grupuri strâns unite numite turme, în fruntea cărora se află un lider înțelept numit călăuză.

Togo, 1971.

Turmele oferă protecție, sprijin emoțional și îngrijire reciprocă, având în centrul lor unitatea și armonia.
Din păcate, elefanții se confruntă cu multiple amenințări la adresa supraviețuirii lor. Braconajul pentru fildeș, care continuă să reprezinte o cerere pe piața neagră, a dus la vânătoarea ilegală și la declinul drastic al populațiilor de elefanți.

România, 2022.

În plus, pierderea habitatului din cauza defrișărilor și a dezvoltării umane a redus dramatic spațiile în care acești animale magnifice pot trăi în sălbăticie.
În lumina acestor amenințări, eforturile de conservare au devenit cruciale pentru protejarea elefanților. Organizațiile de conservare și comunitățile locale colaborează pentru a proteja și a restaura habitatul natural al elefanților și pentru a combate braconajul.

Liechtenstein, 1994.

De asemenea, educația publicului și campaniile de conștientizare au rolul de a sensibiliza oamenii cu privire la importanța protejării acestor animale minunate.
Reprezentarea elefanților în filatelie a fost una dintre temele frecvente și populare în colecțiile de timbre din întreaga lume. Acești giganti grațioși au captivat imaginația oamenilor de-a lungul timpului, iar frumusețea și simbolismul lor au fost reflectate în multe emisiuni de timbre.

Coreea de Sud, 2008.

Elefanții au fost subiectul multor emisiuni tematice de timbre în diferite țări. Aceste emisiuni prezintă de obicei imagini ale elefanților în diferite poziții, habitatul lor natural sau reprezentări artistice ale acestor creaturi magnifice. Astfel de emisiuni tematice pot sărbători importanța conservării, respectul față de natură sau să prezinte elefanții în diverse contexte culturale și tradiționale.
Elefanții au fost adesea subiectul timbrelor comemorative, care marchează evenimente speciale sau aniversări importante.

Japonia, 2003.

Aceste timbre pot sărbători zile naționale, evenimente sportive, expoziții și alte momente semnificative, iar elefanții pot fi prezenți ca mascote sau simboluri ale acestor evenimente.
Anumite emisiuni de timbre sunt realizate în colaborare cu organizații de conservare a naturii pentru a sprijini eforturile de protejare a elefanților și a habitatului lor. Veniturile obținute din vânzarea acestor timbre sunt, adesea, donate către programe de conservare a speciilor și pentru a combate braconajul.

Thailanda, 2007.

Elefanții fac parte, de multe ori, din serii de timbre cu tematică animală, alături de alte specii de animale exotice sau reprezentative pentru regiunile respective. Aceste serii pot sărbători diversitatea și bogăția faunei lumii și pot include timbre cu imagini ale altor mamifere, păsări, reptile și insecte.
Unele emisiuni de timbre pentru copii includ reprezentări amuzante și prietenoase ale animalelor, inclusiv ale elefanților. Aceste timbre sunt concepute pentru a atrage interesul și admirația copiilor față de natură și animale.

Thailanda, 2010.

În concluzie, reprezentarea elefanților în filatelie reflectă fascinația pe care acești giganți carismatici o exercită asupra oamenilor. Emisiunile de timbre cu tematică de elefanți pot fi educative, inspiraționale și pot contribui la sensibilizarea publicului cu privire la importanța conservării și protejării acestor specii minunate și vulnerabile.

Somalia, 1998.

Să reținem așadar că elefantul rămâne unul dintre cele mai fascinante și admirate animale din lumea animală. În ciuda provocărilor cu care se confruntă, continuă să impresioneze prin inteligența lor, loialitatea față de turmele lor și frumusețea lor aparte. Este responsabilitatea noastră colectivă să protejăm și să conservăm aceste magnifice creaturi pentru generațiile viitoare, astfel încât elefanții să continue să ne uimească și să ne inspire cu prezența lor magnifică pe acest pământ.

Manama, 1972.

 

Mănăstirea Bârsana: o bijuterie spirituală și arhitecturală în inima Maramureșului

Situată într-un cadru natural pitoresc din județul Maramureș, mănăstirea Bârsana este un loc sacru de adorație și un monument arhitectural impresionant. Cu frumusețea sa unică și istoria sa bogată, mănăstirea atrage numeroși turiști și credincioși din întreaga lume.

Mănăstirea Bârsana are o istorie îndelungată, cu rădăcini ce se întind pe mai multe secole. Construită în secolul al XIV-lea, mănăstirea originală a fost distrusă în timpul invaziilor tătare, dar a fost reconstruită în secolul al XVIII-lea în forma sa actuală. Această mănăstire este un exemplu remarcabil de arhitectură tradițională de lemn din Maramureș.
Unul dintre aspectele distinctive ale Mănăstirii Bârsana este arhitectura sa tradițională de lemn. Complexul monahal este alcătuit din biserici, chilii, clopotnițe și alte clădiri auxiliare, toate construite în stilul specific maramureșean. Lemnul sculptat și pictat cu migală, acoperișurile din șindrilă și detaliile ornamentale impresionante conferă mănăstirii o frumusețe aparte și o atmosferă autentică.

Biserica principală a mănăstirii este dedicată „Adormirii Maicii Domnului”. Aceasta este o bijuterie arhitecturală, cu picturi murale interioare remarcabile și icoane prețioase. Picturile murale ilustrează scene din viața lui Isus Hristos și a Sfintei Fecioare Maria, oferind o atmosferă deosebită de spiritualitate și liniște.

Mănăstirea Bârsana este un centru spiritual activ, unde viețuiesc călugări și călugărițe. Aici puteți experimenta atmosfera liniștită și meditativă a vieții monahale și puteți participa la serviciile religioase. Ospitalitatea mănăstirii este cunoscută în toată regiunea, iar vizitatorii sunt întâmpinați cu căldură și deschidere.
Mănăstirea Bârsana găzduiește, de asemenea, un muzeu de artă și artizanat, unde puteți admira obiecte tradiționale maramureșene și creații artistice realizate de călugării și călugărițele mănăstirii. Aici puteți descoperi meșteșugurile locale, precum sculptura în lemn, țesutul și pictura populară.

Mănăstirea Bârsana este un important simbol cultural și spiritual pentru Maramureș și întreaga țară. Prin arhitectura sa tradițională unică și activitatea spirituală desfășurată în incinta sa, mănăstirea reprezintă o parte esențială a identității culturale a regiunii. De asemenea, a fost inclusă în lista Patrimoniului Mondial UNESCO, recunoscând astfel importanța sa în patrimoniul mondial.

Mănăstirea Bârsana este deschisă pentru vizitatori, iar experiența de a explora acest loc sacru și de a descoperi frumusețea și liniștea sa este cu adevărat de neuitat. Este important să aveți în vedere că trebuie să vă respectați și să vă conformați regulilor și tradițiilor mănăstirii în timpul vizitei.

Pentru o destinație de vacanță, Mănăstirea Bârsana este un loc special care combină frumusețea arhitecturii tradiționale de lemn, spiritualitatea și ospitalitatea maramureșeană. Vizitarea acestei mănăstiri este o experiență memorabilă, oferind o perspectivă unică asupra culturii și tradițiilor Maramureșului și aducând o atmosferă de liniște și reflecție în mijlocul naturii înconjurătoare.

Vinul de Drăgășani: eleganță și tradiție îmbinate într-o sticlă

Imprimat tematic cu ștampila specială „Protecția Mediului”
aplicată la Drăgășani în data de 5 iunie 2000.

Regiunea viticolă de la Drăgășani, situată în județul Vâlcea, este recunoscută pentru producția sa excepțională de vinuri, care îmbină tradiția viticolă cu tehnologiile moderne pentru a crea licori de neuitat. Aici, podgoriile se întind pe malurile râului Olt, oferind condiții climatice și pedoclimatice favorabile pentru cultivarea unor soiuri nobile de struguri, care dau naștere vinurilor renumite din această regiune.

Carte poștală semiilustrată cu o vedere panoramică
asupra unei plantații viticole din Drăgășani (cod 0348/78).

Vinul de Drăgășani se remarcă prin caracterul său distinct și prin diversitatea sortimentelor, care satisface gusturile celor mai pretențioși cunoscători. Printre cele mai apreciate soiuri se numără Chardonnay, Fetească Neagră, Merlot, Cabernet Sauvignon, Sauvignon blanc, Pinot Noir, dar și soiuri autohtone precum Negru de Drăgășani, Tămâioasă românească și Novac. Aceste soiuri se adaptează perfect terroir-ului local și își dezvoltă aromele și caracteristicile unice în acest mediu.

Marca poștală
cu valoarea nominală
de 20 de bani (Mi #1934)
din emisiunea „Viticultură” (LP #511)
pusă în circulație la data de
10 decembrie 1960.

Unul dintre elementele care conferă vinului de Drăgășani o notă aparte este maturarea în butoaie de stejar, care îi conferă o paletă complexă de arome și o structură echilibrată. Aromele de fructe roșii și negre, notele subtile de vanilie și lemn, precum și taninurile fine sunt caracteristici ale vinurilor produse în această regiune, care îi fac pe iubitorii de vin să revină mereu cu plăcere la degustările lor.
De-a lungul timpului, vinurile de Drăgășani au câștigat recunoaștere la nivel național și internațional, obținând numeroase premii și distincții la competițiile viticole de prestigiu.

Colița emisiunii „Viticultură” (1960)
pe care sunt menționate soiuri de vin
premiate în competițiile internaționale.

Calitatea superioară a acestor vinuri este rezultatul muncii îndelungate a viticultorilor și oenologilor din regiune, care pun pasiune și dedicare în fiecare etapă a procesului de producție.
În plus, pe lângă gustul său rafinat, vinul de Drăgășani este înconjurat de o bogată tradiție culturală și istorică. În regiune se organizează numeroase festivaluri și evenimente viticole, care celebrează cultura vinului și promovează patrimoniul viticol al zonei. Turiștii sunt invitați să descopere frumusețea peisajelor viticole și să se bucure de ospitalitatea localnicilor, care împărtășesc cu generozitate secretele producției de vin.

Carte poștală ilustrată cu medaliile obținute
de diferite soiuri de vin produse la Drăgășani.

Cu gândul la un adevărat regal al degustării, putem afirma că vinul de Drăgășani reprezintă o bijuterie a vinificației românești, care impresionează prin calitatea sa excepțională și prin diversitatea sortimentelor. Cu aromele sale complexe și gustul rafinat, acest vin cucerește inimile iubitorilor de vin din întreaga lume și contribuie la consolidarea prestigiului viticulturii românești. O sticlă de vin de Drăgășani nu este doar o băutură, ci și o poveste îmbibată de tradiție, pasiune și artă, care merită savurată în fiecare înghițitură.

Carte poștală ilustrată (alb-negru) cu Stațiunea experimentală viticolă de la Drăgășani emisă de către Editura Meridiane, după o fotografie de Vl. Orza (circulată în anul 1967).

 

Ziua Mondială a Cercetaşilor

Ziua Mondială a Cercetaşilor (în engleză World Scout Day) este sărbătorită în fiecare an pe data de 22 februarie. Această zi comemorează nașterea fondatorului mișcării cercetășești, Lordul Robert Baden-Powell, născut la 22 februarie 1857.
Scopul acestei zile este de a marca valorile, tradițiile și realizările mișcării cercetășești în întreaga lume, precum și de a încuraja tinerii să se implice în activitățile cercetășești. Această sărbătoare este sărbătorită de milioane de cercetași din întreaga lume, care organizează diverse activități și evenimente pentru a sărbători această ocazie.

Mișcarea cercetășească a fost fondată de Baden-Powell în Anglia în 1907, cu scopul de a dezvolta abilitățile și valorile tinerilor și de a promova încrederea în sine, responsabilitatea și spiritul de echipă. Mișcarea s-a răspândit rapid în întreaga lume și astăzi există milioane de cercetași activi în peste 160 de țări.

Prin activitățile lor, cercetașii își dezvoltă abilități practice și sociale, cum ar fi orientarea, supraviețuirea în natură, prim ajutorul, comunicarea și leadership-ul. Mișcarea cercetășească promovează, de asemenea, valorile de respect pentru natură, cooperare și toleranță față de diferite culturi și religii.
În fiecare an, evenimentul Ziua Mondială a Cercetașilor se concentrează pe o anumită temă pentru a evidenția un aspect important al mișcării cercetășești.

O călătorie în timp prin istoria transportului feroviar din Malta

Muzeul căilor ferate din Mtarfa găzduiește o colecție impresionantă de obiecte istorice și informații despre istoria rețelei de cale ferată din Malta.
Muzeul a fost deschis în 1979 și este administrat de Asociația Muzeului Căilor Ferate din Malta, care este o organizație non-profit dedicată păstrării istoriei rețelei de cale ferată din Malta. Muzeul este situat într-o fostă stație de cale ferată, construită în 1883, care a fost folosită pentru a transporta muniții și provizii în timpul Primului Război Mondial.
În interiorul muzeului, vizitatorii pot vedea o gamă largă de obiecte istorice legate de istoria căilor ferate din Malta, inclusiv locomotive, vagoane, echipament de semnalizare și alte artefacte. Există, de asemenea, o serie de expoziții interactive și video care ilustrează istoria rețelei de cale ferată din Malta și modul în care aceasta a evoluat de-a lungul timpului.
Unul dintre cele mai importante exponate ale muzeului este locomotiva „Melita”, care a fost construită în 1904 și a fost folosită pentru a transporta călători între Valletta și Rabat. Aceasta a fost adusă în muzeu în 1972 și a fost restaurată la starea sa originală. Alte exponate importante includ vagoane de pasageri, care au fost folosite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, precum și echipament original de semnalizare.
Pe lângă expozițiile permanente, muzeul găzduiește și o serie de evenimente și expoziții temporare, care explorează diverse aspecte ale istoriei și evoluției căilor ferate din Malta. De asemenea, sunt disponibile tururi ghidate, care oferă o perspectivă mai profundă asupra istoriei și operării rețelei de cale ferată din Malta.
În concluzie, Muzeul căilor ferate din Mtarfa este o destinație fascinantă pentru oricine interesat de istoria transportului feroviar în Malta. Muzeul este o oportunitate unică de a descoperi bogata istorie a rețelei de cale ferată din Malta și de a vedea obiecte istorice rare și importante.

Enzo Ferrari: legenda din spatele Calului Cabrat

Monaco, 2023 (FDC).

Enzo Ferrari, o figură emblematică în lumea istoriei automobilelor, s-a născut pe 20 februarie 1898, în Modena, Italia. A devenit fondatorul uneia dintre cele mai legendare mărci de mașini sport din lume, Ferrari. Pasiunea lui Enzo Ferrari pentru curse și căutarea neobosită a excelenței au transformat numele său într-un simbol al performanței, luxului și meșteșugului italian.

Madagascar, 1996.

Idila lui Enzo cu mașinile a început de la o vârstă fragedă. Crescând în Modena, el a dezvoltat o fascinație profundă pentru curse și a visat să devină un pilot profesionist. La începutul anilor '20, s-a alăturat echipei de curse a Alfa Romeo, unde și-a făcut repede un nume ca pilot talentat. Cariera lui Enzo ca pilot de curse era promițătoare, dar a fost întreruptă de un accident nefericit în 1921, care l-a forțat să se retragă din curse.
Neclintit de retragerea sa din curse, Enzo Ferrari și-a îndreptat pasiunea către lumea fabricării de automobile.

Comore, 1988.

În 1929, a fondat Scuderia Ferrari, o echipă de curse care a servit ca o divizie a Alfa Romeo. Sub conducerea lui Enzo, Scuderia Ferrari a obținut un mare succes, câștigând numeroase curse și campionate. Cu toate acestea, ambițiile lui Enzo depășeau participarea la curse pentru alții și aspira să creeze propriile sale mașini.

Monaco, 1998.

În 1947, Enzo Ferrari a înființat compania cu același nume, Automobiles Ferrari. Primul model Ferrari, 125 S, a ieșit de pe linia de producție, marcând începutul unei legende extraordinare. Mașinile Ferrari și-au câștigat rapid o reputație pentru performanța lor excepțională, designul elegant și culoarea roșie inconfundabilă. Dedicarea neclintită a lui Enzo Ferrari pentru excelență și căutarea neobosită a inovației au propulsat marca către noi culmi.

Mali, 1995.

Viziunea lui Enzo Ferrari se întindea mult dincolo de circuitul de curse. El a înțeles importanța construirii unei legături solide între brandul său și clienții săi. Mașinile Ferrari au devenit sinonime cu luxul și exclusivitatea, atrăgând o bază devotată de entuziaști ai mașinilor, celebrități și colecționari. Emblema iconică a calului cabrat, inspirată de un as italian al aviației din Primul Război Mondial, a decorat fața fiecărei Ferrari, consolidându-și și mai mult statutul ca simbol al puterii, vitezei și sofisticării.

Maldive, 1991.

Influența și liderul lui Enzo Ferrari s-au extins și în lumea Formulei 1. Divizia de curse a Ferrari, Scuderia Ferrari, a devenit o forță de neoprit, acumulând numeroase victorii și campionate de-a lungul anilor. Temperamentul său aprins și dorința neclintită de a câștiga l-au transformat într-o figură respectată și uneori temută în comunitatea de curse. Angajamentul său față de excelență și refuzul de a se mulțumi cu mai puțin decât cel mai bun continuă să definească brandul Ferrari și în prezent.

Burkina Faso, 1995.

Enzo Ferrari a rămas implicat activ în companie până la trecerea sa în neființă, pe 14 august 1988, la vârsta de 90 de ani. Moștenirea sa, totuși, trăiește în continuare. Ferrari a devenit un simbol al meșteșugului italian, luxului și performanței, captivând inimile entuziaștilor de mașini din întreaga lume. Angajamentul companiei de a depăși limitele, de a adopta inovația și de a oferi experiențe de conducere de neegalat este o dovadă a viziunii extraordinare a fondatorului său.

Antigua şi Barbuda, 1998.

Impactul lui Enzo Ferrari asupra industriei auto este imens. Pasiunea sa neclintită, spiritul său pionier și căutarea neobosită a excelenței l-au solidificat într-o adevărată legendă. Astăzi, Ferrari reprezintă o dovadă a viziunii extraordinare a lui Enzo, a dedicării sale neclintite și a credinței sale neabătute în puterea viselor.

Sierra Leone, 2017.

Enzo Ferrari a avut și o legătură interesantă cu lumea filateliei. Deși pasiunea sa principală era industria auto și motor-sportul, Enzo Ferrari a dezvoltat, de-a lungul vieții sale, o colecție impresionantă de timbre poștale.
Enzo Ferrari era un colecționar avid de timbre și avea o apreciere profundă pentru arta și istoria filateliei. El considera timbrele ca fiind opere de artă în miniatură și le colecționa cu mare grijă și pasiune.

Niger, 1998.

În timpul călătoriilor sale în străinătate, Enzo era mereu atent să caute și să adauge la colecția sa timbre rare și interesante din diferite țări.
Colecția lui Enzo Ferrari de timbre poștale era diversă și cuprindea piese din întreaga lume. El era interesat de variate tematici filatelice, cum ar fi sportul, arta, arhitectura, istoria și fauna. Colecția sa conținea atât timbre noi, cât și timbre circulate, inclusiv fragmente de scrisori sau cărți poștale care purtau timbrele respective.
Enzo Ferrari nu se limita doar la colecționarea timbrelor, ci îi plăcea și să învețe despre istoria și cultura țărilor reprezentate pe acestea. El a căutat mereu să înțeleagă povestea din spatele fiecărui timbru și a apreciat valorile și simbolurile reprezentate pe ele.

Mozambic, 2013.

În calitate de filatelist, Enzo Ferrari a fost și un susținător al cercului filatelic local din Modena, Italia. El a contribuit activ la promovarea pasiunii pentru filatelie în comunitate și a încurajat colecționarea timbrelor în rândul tinerilor. Era recunoscut pentru generozitatea sa de a împărtăși cu alții timbre interesante din colecția sa și pentru a susține evenimentele și expozițiile filatelice locale.
Deși Enzo Ferrari este cunoscut în primul rând ca un pionier în industria auto și motorsport, pasiunea sa pentru filatelie a fost un aspect mai puțin cunoscut, dar semnificativ, din viața sa.

Guinea, 1998.

Colecția sa de timbre a reprezentat un alt mod prin care și-a exprimat interesul și aprecierea pentru artă, cultură și istorie, într-un mod complet diferit față de mașinile sale celebre.
În onoarea lui Enzo Ferrari, au fost emise mai multe timbre poștale care îl omagiază și aduc un omagiu contribuției sale remarcabile în industria auto.

Sao Tome şi Principe, 2018.

Aceste timbre au devenit obiecte de colecție apreciate de pasionații de mașini și de filateliști din întreaga lume. Iată câteva exemple notabile de timbre dedicate lui Enzo Ferrari:
Antigua şi Barbuda, 1998: Cu ocazia aniversării a 100 de ani de la nașterea lui Enzo Ferrari, administrația poștală din această țară insulară localizată în estul Mării Caraibelor a emis un bloc filatelic special special. Acesta prezintă trei automobile Ferrari, alături de logo-ul Ferrari.

Senegal, 1998.

Senegal, 1998: Micuța republică Senegal, situată la sudul fluviului Senegal din Africa de vest, a emis, de asemenea, un timbru pentru a marca aniversarea a 100 de ani de la nașterea lui Enzo Ferrari. Timbrul ilustrează o imagine a lui Enzo Ferrari și a uneia dintre celebrele sale mașini Ferrari.
Monaco, 1998: Principatul Monaco a dedicat un timbru special lui Enzo Ferrari cu ocazia aniversării a 100 de ani de la nașterea lui Enzo Ferrari. Timbrul prezintă un portret al lui Enzo Ferrari, împreună cu două dintre mașinile Ferrari iconice și semnătura sa.

Germania, 2011.

Acestea sunt doar câteva exemple de timbre poștale emise în onoarea lui Enzo Ferrari. Există și alte țări care au dedicat timbre speciale pentru a sărbători moștenirea și impactul său în industria auto. Aceste timbre nu doar că aduc un omagiu lui Enzo Ferrari, dar devin și piese prețioase în colecțiile filateliștilor și admiratorilor mărcii Ferrari.