Publicitate

30 iunie 2020

160 de ani de la înființarea Brigăzii 30 gardă „Mihai Viteazul”

Asociaţia Filateliştilor din Bucureşti - Gruparea Centenar 2018, la sugestia şi cu preţioasa colaborare a tânărului filatelist Samuel Pascariu, pune la dispoziţia celor interesaţi un plic filatelic dedicat aniversării a 160 de ani de la înfiinţarea Brigăzii 30 Gardă „Mihai Viteazul”, la 1 iulie 1860.
Prima unitate de gardă din istoria militară națională, a fost înființată la 1 iulie 1860 în baza Decretului Nr. 63 de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, sub denumirea de Batalionul 1 Tiraliori. Batalionul a fost conceput acum 160 de ani atât ca unitate luptătoare, dar şi ca unitate destinată asigurării pazei Palatului Domnesc şi executării ceremoniilor militare. A fost denumit Batalion de Vânători pe 31 august 1860, unităţile de vânători reprezentând o specialitate aparte a infanteriei, diferită de unităţile de vânători de munte. În afară de atribuţiunile obişnuite ale unei unităţi combatante, Batalionul de Vânători a primit şi atribuţii de gardă, având ca misiune paza Palatului Domnesc şi a Ministerului de Război. De-a lungul timpului, structura a trecut prin numeroase schimbări, purtând diferite nume. Începând din 15 august 1941, batalionul se va numi Batalionul de Gardă Regală. Acesta a fost desfiinţat după abdicarea Regelui Mihai I, în 1948. Abia după căderea regimului comunist, acest regiment s-a transformat în Brigada 30 Gardă, iar din anul 1995 acestuia i s-a acordat denumirea onorifică „Mihai Viteazul”, pentru a se reface astfel legătura cu vechile unităţi de gardă ale armatei române.
La 25 iulie 2001, Brigada 30 Gardă revine la nivel de regiment, iar din anul 2006 se numeşte Regimentul 30 Gardă „Mihai Viteazul”. Unitate de elită a armatei române, acesta are în componenţă două batalioane pentru ceremonii şi un batalion de poliţie militară. La împlinirea a 155 de ani de la înfiinţare, în 2015, Drapelul de Luptă al unităţii a fost decorat cu Ordinul naţional „Serviciu Credincios” în grad de Cavaler.
Plicul va purta o ştampilă specială cu data de 1 iulie 2020, conform imaginii prezentate aici. Aviz amatorilor : tirajul e (foarte) limitat ! (pentru detalii, puteți lua legătura pe facebook, ca de obicei, cu dl. Șerban Drăgușanu).


Cărți și timbre: Fata babei și fata moșneagului

Timbrul de astăzi face trimitere la Fata babei și fata moșneagului, un basm scris de Ion Creangă și publicat pentru prima dată în 1877.
În basm este vorba despre un moș și o babă care aveau două fete: una cuminte, a moșneagului, și alta obraznică și arțăgoasă, a babei. Într-o zi, fata blândă a fost alungată de acasă de către moș la porunca babei și a plecat în lume să își încerce norocul. Pe drum s-a întâlnit cu o fântânâ pe care a reparat-o, o cățelușă pe care a bandajat-o la lăbuță, un păr care era plin de viermi și pe care l-a curățit și u cuptor pe care l-a lipit. A ajuns la Sfânta Duminică, pentru care a muncit și astfel a putut să își aleagă un cufăr drept recunoștință. Ea l-a ales pe cel mai mic și a plecat acasă. Pe drum, cuptorul a servit-o cu plăcinte calde, părul i-a oferit fructe proaspete, fântâna - apă limpede și cățelușa niște mărgele. 
Invidioasă pe succesul ei, fata obraznică a babei a plecat și ea pe același drum. S-a întâlnit cu fântâna, cu cățelușa, cu părul și cu cuptorul, dar nu le-a ajutat. Ajunsă și ea la Sfânta Duminică, a muncit foarte puțin, dar a luat și ea un cufăr - pe cel mai mare, pe care s-a chinuit să îl târască până acasă. Ajunsă și ea la casa părintească, și-a deschis cufărul și din el au sărit fel de fel de lighioane care au înghițit-o și pe ea, și pe babă. Fata moșului a deschis și ea micuțul cufăr, unde a găsit bani și bogății. 
Marca poștală aleasă are valoarea nominală de 130 lei (CMPR #5257, Michel #RO 5078, Stamp Number #RO 3992, Yvert et Tellier #RO 4238, Stanley Gibbons #RO 5701), a fost machetată de către Ioana Pârvan și face parte din emisiunea apărută pe 20 aprilie 1995 intitulată „Basme populare” (LP #1375).

120 de ani de la nașterea matematicianului român Gheorghe Vrănceanu

Gheorghe Vrănceanu (30 iunie 1900, satul Valea Hogei, județul antebelic Vaslui, astăzi județul Bacău - 27 aprilie 1979, București) a fost un matematician român, membru al Academiei Române și profesor universitar.
A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935.
Născut într-o familie modestă de țărani, urmează școala primară în satul natal, unde este remarcat de învățător, la a cărui insistență este trimis la liceul de la Vaslui. Matematica predată de Nicolae Abramescu îi stârnește interesul. Obține o bursă Adamachi la Facultatea de Științe în cadrul Universității din Iași, unde se înscrie la secția Matematică. Aici are ca profesori pe: Alexandru Myller, Vera Myller, Simion Sanielevici, Victor Vâlcovici, Simion Stoilow, care îi remarcă valoarea, astfel că încă din timpul facultății este numit preparator, iar după trecerea licenței este trimis la Roma pentru doctorat. 


29 iunie 2020

Întreg poștal - plicuri: Marcel Guguianu

În anul 1922, se naşte Marcel Guguianu, cel care a fost cunoscut ca sculptor de talie internațională, filantrop, publicist, membru UAP.
A urmat cursurile unei școli primare din Bârlad și o parte a celor secundare pe care le termină în Galați. În continuare a frecventat cursurile și lucrările Școlii de belle arte din București (1941 – 1945), la clasa lui Corneliu Medrea. A funcționat ca profesor de desen și caligrafie la școlile din Bârlad: Liceul „Gh. Roșca Codreanu”, „Liceul Comercial de băieți”, „Liceul Industrial de băieți” și ca tehnician proiectant la Întreprinderea ”Constructorul” din Bârlad. Între 1954 – 1956 a lucrat la Iași, ocupându-se cu restaurarea unor monumente istorice din Iași și din Bârlad.
Marcel Guguianu a lăsat în urmă un număr impresionant de lucrări de sculptură monumentală, ansambluri statuare, busturi de bronz și marmură ale unor scriitori, poeți, savanți, actori, amplasate în parcuri, grădini publice, instituții, teatre și muzee, în orașe din România și din străinătate.
Pentru întreaga activitate și în semn de recunoștință a talentului său, în anul 2011 Romfilatelia i-a dedicat acestuia un întreg poștal (cod 03(?)/2011) cu marcă fixă cu valoarea nominală de 1 leu.


Povești și timbre: Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte

Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte este o poveste din folclorul românesc, culeasă de Petre Ispirescu și introdusă în colecția Legende sau basmele românilor (1872).
În poveste apar idei filosofice privitoare la condiția omului în Univers și la cuplul viață-moarte. Textul suprapune supranaturalul folcloric și o profundă concepție filosofică-mitologică într-o construcție de o deosebită originalitate.
Filmul Tinerețe fără bătrânețe apărut în 1968 este bazat pe această poveste. 
Marca poștală care face referire la basmul nostru are valoarea nominală de 90 lei (CMPR #5256, Michel #RO 5077, Stamp Number #RO 3991, Yvert et Tellier #RO 4237, Stanley Gibbons #RO 5700) și este primul timbru din seria „Basme populare” (LP #1375) apărut în anul 1995. Timbrul are dimensiunea de 48x33 mm și a fost tipărit pe hârtie cromo în coli finite de 25 mărci poștale, fiind dantelat 13½. Macheta a fost semnată de Ioana Pârvan.
Din tirajul inițial de 1.500.000 exemplare pe data de 22 noiembrie 2000 se vor supratipări 622.919 mărci poștale. Supratiparul călimară cu pană, roșu, are noua valoare nominală de 2.000 lei, care reprezenta tariful pentru o scrisoare simplă internă până în 20 de grame.


120 de ani de la nașterea aviatorului francez Antoine de Saint-Exupéry

Antoine-Marie Roger, viconte de Saint-Exupéry (n. 29 iunie 1900, Lyon – d. 31 iulie 1944, deasupra Mării Mediterane) a fost un poet, jurnalist, aristocrat, romancier și eseist francez, aviator căzut pe frontul antifascist. S-a făcut cunoscut unui cerc larg de cititori în special datorită povestirii „Le Petit Prince” (Micul Prinț, 1943), una din cele mai răspândite cărți din lume, tradusă în trei sute șaizeci și una de limbi.
Antoine de Saint-Exupéry s-a născut la 29 iunie 1900 la Lyon. În 1910 intră la colegiul din Le Mans și își continuă studiile la Fribourg (Elveția) . În 1921 intră în aviația franceză și, în 1926, devine pilot de linie al unei companii particulare. La începutul celui de-al al Doilea Război Mondial se înrolează în aviația militară franceză și, după armistițiul din 1940, părăsește Franța și se stabilește la New York (S.U.A.). În toamna anului 1942, odată cu debarcarea trupelor aliate în Africa de nord, Saint-Exupéry părăsește America și își reia activitatea ca pilot de război.
După o perioadă de instructaj în Statele Unite ale Americii, participă, începând din 1943, la mai multe misiuni în Africa, Sardinia și Corsica. În timpul unui zbor de recunoaștere deasupra Mării Mediterane la 31 iulie 1944, avionul său este doborât și Antoine de Saint-Exupéry este considerat, de atunci, dispărut.
În 1998 s-au găsit în Marea Mediterană o brățară gravată cu numele său și bucăți din avionul Lightning P38, cu care decolase din Corsica. În octombrie 2003, din largul mării, în dreptul Marsiliei au fost scoase la suprafață fragmente ale avionului, care au putut să fie identificate fără dubiu ca aparținând avionului cu care zburase Saint-Exupéry.

28 iunie 2020

Povești și timbre: Povestea lupului năzdrăvan şi a Ilenei Cosânzeana

Trebuie să recunosc că în momentul în care am întâlnit pentru prima dată această marcă poștală nu aveam cunoștință de această poveste. Pur și simplu nu-mi aduceam aminte să fi citit vreodată Povestea lupului năzdrăvan şi a Ilenei Cosânzeana.
Basmul a fost publicat pentru prima oară în urmă cu 124 ani în lucrarea scrisă de către Alexandru Vasiliu și I.C. Fundescu. Ea a fost republicată pe data de 8.11.2010. Am mai regăsit povestea și în cartea coordonată de profesorul Doina Macarie, de la Colegiul Naţional „Andrei Mureşanu” şi a doctorandului Tiberiu Irimia, intitulată „Poveşti fermecate” apărută în 2010.
Pe scurt, Povestea lupului năzdrăvan şi a Ilenei Cosânzeana, vorbeşte despre cei doisprezece hoţi care se sperie de lup şi fug atât cât numai după doisprezece ani se vor întâlni iar.
Timbrul care ne aduce aminte de această frumoasă poveste (e drept, mai puțin cunoscută - pe nedrept) are valoarea nominală de 325 lei (CMPR #5150, Michel #RO 4972, Yvert et Tellier #RO 4151, Stanley Gibbons #RO 5606) și este cap de serie al emisiunii „Basme populare românești” (LP #1339) apărută în 1994. 


308 ani de la nașterea filosofului Jean-Jacques Rousseau

Jean Jacques Rousseau (n. 28 iunie 1712 - d. 2 iulie 1778) a fost un filozof francez de origine geneveză, scriitor și compozitor, unul dintre cei mai iluștri gânditori ai Iluminismului. A influențat hotărâtor, alături de Voltaire și Diderot, spiritul revoluționar, principiile de drept și conștiința socială a epocii; ideile lui se regăsesc masiv în schimbările promovate de Revoluția franceză din 1789.
Rousseau a menținut o profesie a acestei filosofii religioase și a lui Jean Calvin ca om de drept modern pe tot restul vieții sale. Opiniile sale despre religie prezentate în lucrările sale de filozofie pot totuși să lovească pe unii ca fiind discordanți cu doctrinele catolicismului și ale calvinismului.
Deși a lăudat Biblia, a fost dezgustat de creștinismul din ziua sa. Afirmarea lui în Contractul Social că adevărații adepți ai lui Isus nu ar face cetățeni buni ar fi putut fi un alt motiv pentru condamnarea lui Rousseau la Geneva.
În secolul al XVIII-lea a privit pe Dumnezeu doar ca un creator abstract și impersonal al universului, pe care ei îl asemănau cu o mașină uriașă. Riscul lui Deis diferă de tipul obișnuit în intensitatea sa emoțională. El a văzut prezența lui Dumnezeu în creația sa, inclusiv omenirea, care pe lângă influența dăunătoare a societății este bună pentru că Dumnezeu este bun. Rousseau atribuind o valoare spirituală frumuseții naturii anticipează atitudinile romantismului din secolul al XIX-lea față de natură și religie.
Rousseau era supărat că viziunile lui deziste erau atât de condamnate, în timp ce filosofii mai atei au fost ignorați. El s-a apărat împotriva criticilor viziunilor sale religioase în „Scrisoarea către Christophe de Beaumont, Arhiepiscopul de Paris, în care insistă asupra faptului că libertatea de a discuta în chestiuni religioase este în esență mai religioasă decât încercarea de a impune convingerea prin forță”.

27 iunie 2020

Povești și timbre: Agheran Viteazul

Erou al lumii mitice româneşti, fiind, alături de Greuceanu, Iovan Iorgovan ş. a., varianta tipului general Făt-Frumos, Agheran Viteazul a fost botezat aşa de însuşi Dumnezeu. Copilăria nu i-a fost prea fericită, mama lui abia putând să pună zilnic pe masă pâinea cea de toate zilele. Şi cu toate acestea, cu trecerea anilor Agheran Viteazul s-a transformat într-o mândreţe de voinic care, dornic să scape de sărăcie, a plecat în lume să-şi caute norocul. În drumul lui a trecut printr-o pădure deasă, unde s-a întâlnit cu uriaşii Sfarmă-Piatră, Strâmbă-Lemne şi Bate-Munţi-în-Capete. Devenind fraţi de cruce, au dus cu toţii o viaţă tihnită până la apariţia lui Salcotea, piticul „cu o barbă de 99 de stânjeni”. Acesta stătea la pândă şi când plecau toţi de-acasă le înfuleca toată mâncarea. Rămaşi în repetate rânduri flămânzi, s-au hotărât cu toţii să pună capăt situaţiei şi au plecat în urmărirea lui. Dar Salcotea trăia în lumea zmeilor şi pentru a-l prinde trebuia să treci prin ţara de aramă a craiului zmeilor Aram, prin ţara de argint a craiului zmeilor Argintan, prin ţara de aur a craiului zmeilor Aurar şi, în sfârşit, prin împărăţia de diamant a craiului zmeilor Anghemant. Era o întreprindere riscantă. Văzând că nici unul dintre fraţi nu se grăbea să se ofere, Agheran Viteazul a coborât pe buricul pămâtului şi, după ce a răpus zmeii prin ţara cărora a fost obligat să treacă, a ajuns în cele din urmă la Salcotea. Curajos numai când nu era nimeni prin preajmă, piticul, care se lăudase tuturor celor care vroia să-l asculte că-i va face de petrecanie voinicului, când l-a văzut în curtea lui a pleznit pe loc de frică. Agheran Viteazul i-a tăiat lunga-i barbă făcătoare de minuni şi, cu ea în spate, s-a întors să ia fetele zmeilor învinşi, mai ales pe cea a lui Anghemant, de care se îndrăgostise. Ajungând cu ele la locul pe unde coborâse, le-a pus într-o corfă şi apoi a tras de sfoară, făcându-le astfel semn fraţilor săi de cruce, aşa cum se înţeleseseră, să le scoată la suprafaţă. Când corfa a fost coborâtă din nou, voinicul, neîncrezător în loialitatea uriaşilor, nu s-a urcat în ea, ci a încărcat-o cu bolovani. Geloşi că aleasa lui Agheran Viteazul era cea mai frumoasă, aceştia au dat drumul funiei cu gând să-l zdrobească. Când l-au văzut apărându-le în faţă i-a cuprins groaza. Salvarea voinicului a fost barba lui Salcotea pe care s-a căţărat până la buza gropii pe unde coborâse. Odată ajuns la lumina zilei, s-a năpustit asupra necredincioşilor săi fraţi de cruce, răpunându-i pe rând. După ce le-a transformat logodnicele în bani de aramă, argint şi aur, s-a căsătorit cu aleasa inimii lui, alături de care a trăit mulţi ani fericiţi.
Marca poștală care ilustrează povestea de astăzi are valoarea nominală de 225 lei (CMPR #5149, Michel #RO 4971, Yvert et Tellier #RO 4150, Stanley Gibbons #RO 5605) și face parte din emisiunea de timbre „Basme populare românești” (LP #1339) apărută pe data de 8.4.1994.


Ziua Mondială a Pescuitului

Pe data de 27 iunie, este marcată ziua mondială a pescuitului.
Iniţiativa unei asemenea sărbători a fost lansată, în 1984, la Conferinţa Internaţională pentru Reglementare şi Dezvoltare a Pescuitului găzuduită de Roma.
Momentul este un prilej pentru dezbateri despre pescuitul responsabil. Peştele şi alte vietăţi marine au fost hrană sănătoasă pentru om din vremuri străvechi.
Cu timpul, pescuitul a devenit o industrie de care economiile multor ţări depind.
Vânate excesiv, însă, unele specii marine au ajuns pe cale de dispariţie.
În numeroase ţări, la această dată, se organizează concursuri de pescuit, un hobby care este practicat – în ultimii ani – de tot mai multe femei.


26 iunie 2020

50 de ani de la primul zbor Weimar - Berlin

Ca în fiecare zi de vineri mi-am propus să răsfoiesc ofertele caselor de licitații și a magazinelor filatelice de pe mapamond. Despre portofoliul oferit de către magazinul german Drei Löwen GmbH (Freiburg) am mai amintit în paginile blogului nostru, prezentând piese de excepție. Pentru ziua de astăzi mi-a atras atenția însă lotul 1686018186. Este vorba de un plic ocazional realizat în 1969 cu prilejul aniversării a 50 de ani de la primul zbor efectual pe ruta Weimar - Berlin (6 februarie 1919). La 50 de ani + 1 de la realizarea piesei filatelice, aceasta este oferită doritorilor la prețul fix de 15 euro.


Povești și timbre: Ileana Cosânzeana

Ileana Cosânzeana (variante, Ileana Simziana, Chira Chiralina, Inia Dinia) este personajul principal feminin din basmele mitologice românești, corespondentul feminin al lui Făt-Frumos, de obicei idealul feminin al acestuia.
Chiar dacă nu e numită intotdeauna ca atare, Ileana Cosânzeana este o zână, o fecioară sapiențială și năzdrăvană, inițiată în magia binefăcătoare. care adesea are ca sfetnic și prieten un cal năzdrăvan.
Este întotdeauna foarte frumoasă. În unele variante, Ileana Cosânzeana se confundă cu zâna (sau împărăteasa) florilor, ca divinitate a primăverii (poate o reluare, prin influență istorică ori prin sincretism religios, a zeiței romane Flora).
Ileana Cosânzeana are și ipostaze mitice superioare și complexe - „Ileana Cosânzeana din cosiță floarea-i cântă, nouă împărați ascultă” -, care locuiește pe Tărâmul Celălalt, unde se ajunge printr-un tunel de beznă din marginea lumii. De remarcat este caracterul htonic, pe care aceasta îl păstrează în ambele situații, caracter prin care aceasta se distinge complet de Iana Sânziana, zeiță astrală de multe ori confundată cu Ileana din cauza consonanței onomastice.
Conform tradiției folclorice, ea este răpită de zmeu (balaur) și închisă într-un turn, castel sau, mai simplu, dusă pe Tărâmul Celălalt. Eroina este salvată, în aceste versiuni, de Făt-Frumos, care, în drumul său spre Ileana Cosânzeana, trece prin multe încercări inițiatice. În final el se bate cu zmeul, îl învinge și o eliberează. Astfel, basmul se încheie, de cele mai multe ori, cu înfăptuirea nunții. Și amândoi trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți.

Cele trei mărci poștale, cu valorile nominale de 115 lei, 125 lei și 245 lei, sunt extrase din emisiunea filatelică „Basme populare românești” (LP #1339) apărută în anul 1994. Scenele din timbre sunt încondeiate cu talent de către machetatorul Val Munteanu. Toate timbrele au fost împrimate de hârtie cromo în coli finite de 25 mărci poștale cu dimensiunea de 48x33 mm, fiind dantelate 13½. Emisiunea (200.000 serii) din care fac parte este însoțită și de două FDC-uri (2.500 seturi).
Pe data de 31 august 2001, 781.644 de timbre cu valoarea nominală de 115 lei din emisiunea emisă în 1994 au fost supratipărite (LP #1563). Noua valoare nominală este de 300 lei, iar supratiparul care anulează nominalul vechi este compus dintr-un „zmeu” roșu închis.
În anul 2000, Poșta Moldovei lansează o emisiune cu personaje de poveste („Din lumea copiilor”). Ileana Cosînzeana este frumos ilustrată pe marca poștală cu valoarea nominală de 25 de bani.


120 de ani de la moartea medicului român Nicolae Kretzulescu

Nicolae A. Kretzulescu (n. 1 martie 1812, București – d. 26 iunie 1900, Leordeni, Argeș) a fost un medic, diplomat și politician liberal român, membru fondator al Academiei Române, care a deținut de trei ori funcția de prim-ministru al României (între 1862-1863 și 1865-1866).
Nicolae Kretzulescu era descendent direct al domnului Constantin Brâncoveanu.
A studiat medicina la Paris între anii 1834-1839. Despre călătoria la Paris și anii de viață studențească acolo va scrie mai târziu o carte, mărturie importantă despre situația primilor studenți români la Paris.
La Revoluția de la 1848 a fost - împreună cu frații săi mai mari Constantin și Scarlat - un susținător moderat al ideilor noi ale guvernului revoluționar, din care nu a făcut parte.
În iunie 1862, a devenit președinte al consiliului de miniștri (prim-ministru) și ministru de interne în guvernul format după asasinarea lui Barbu Catargiu. Din această poziție a evitat discutarea problemei agrare, ocupându-se de alte probleme printre care unificarea sistemului sanitar, crearea Direcției Generale a Arhivelor Publice, și crearea unui Consiliu al Instrucțiunii Publice. Susține demersurile pentru naționalizarea mănăstirilor închinate și începe pregătirile pentru adoptarea Legii secularizării averilor mănăstirești.
După remanierea din octombrie 1863 este ministru al instrucției publice în noul guvern.
A fost membru fondator al Academiei Române (Societatea Academică Română).

25 iunie 2020

300 de ani de la aducerea în țară a osemintelor domnitorul Constantin Brâncoveanu

Constantin Brâncoveanu (n. 1654 – d. 15/26 august 1714) a fost domnul Țării Românești între anii 1688 și 1714, având una din cele mai lungi domnii din istoria principatelor române. Mare boier, nepot de soră al domnului Șerban Cantacuzino, el a moștenit și a sporit o avere considerabilă, care consta în proprietăți imobile, bunuri mobile și sume de bani depuse în străinătate. În timpul în care a domnit, Țara Românească a cunoscut o lungă perioadă de pace, de înflorire culturală și de dezvoltare a vieții spirituale, în urma sa rămânând un mare număr de ctitorii religioase și un stil arhitectural eclectic ce-i poartă numele.
Deși reușise să fie confirmat pe viață în domnie (1699) și reconfirmat în 1703, domnul a lucrat în permanență să-și asigure în străinătate un refugiu de turci, fiind conștient de precaritatea situației sale. În cele din urmă, a fost luat prin surprindere, fiind mazilit în aprilie 1714 și dus cu întreaga familie la Constantinopol, unde a fost torturat pentru a ceda turcilor toată averea sa. Constantin Brâncoveanu a fost executat pe 15 august 1714, împreună cu cei patru fii ai săi (Constantin, Ștefan, Radu și Matei) și cu sfetnicul Ianache Văcărescu; la acest deznodământ au contribuit intrigile familiei Cantacuzino. Pentru felul cum au murit, cu toții sunt venerați de către Biserica Ortodoxă Română, care i-a canonizat sub numele de Sfinții Mucenici Brâncoveni în 1992.
Descendența domnului a fost asigurată de copiii fiicelor sale și ai lui Constantin II, la mijlocul secolului al XIX-lea putând fi numărați peste două sute de urmași direcți în viață. 
Osemintele lui Brâncoveanu au fost dezgropate în secolul al XX-lea în două rânduri, în 1932 și în 1985. În 1932, osemintele domnului au fost identificate cu prilejul unei cercetări arheologice desfășurate la biserică, în coordonarea lui Virgil Drăghiceanu, secretar al Comisiunii Monumentelor Istorice. În 1985 au avut loc lucrări de consolidare ale mormântului, conduse de arheologul Panait I. Panait.
În 12-15 mai 2014, cripta de la Biserica Sfântul Gheorghe Nou a fost deschisă din nou, fiind identificate trei sicrie; într-unul din ele erau rămășițele lui Constantin Brâncoveanu, un craniu cu urme corespunzând descrierii morții și celelalte oase dispuse sub formă de cruce (în alt sicriu erau oasele soției și ale unora dintre urmașii săi). Patriarhia Română a însărcinat cu această cercetare arheologică o echipă de la Muzeul Municipiului București, completată de două persoane de la Institutul de Antropologie „Francisc Rainer” al Academiei Române.
La 21 mai 2014, în ziua prăznuirii Sfinților Împărați Constantin și Elena, a avut loc o procesiune cu moaștele de la Catedrala Patriarhală din București până la Biserica Sfântul Gheorghe Nou, la eveniment participând patriarhul Daniel, membri ai Sfântului Sinod, sute de preoți și diaconi, monahi și monahii și mii de persoane. Drumul urmat a fost cel din 1934, când rămășițele voievodului fuseseră reînhumate după deshumarea din 1932. Racla va rămâne expusă în Biserica Sfântul Gheorghe Nou, cu excepția unor viitoare evenimente religioase.
Cu prilejul aniversării a 300 de ani de la aducerea în țară a osemintelor domnitorul Constantin Brâncoveanu (1654-1714), Societatea Română de Maximafilie „Dr. Valeriu Neaga” a realizat o ștampilă ocazională care se speră că va fi aplicată complementar pe corespondența expediată sâmbătă, 11.07.2020, de la O.P. Bucuresti 37 - cod poștal 024290.
Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu ștampila omagială prezentată.

Cărți și timbre: Călin Nebunul

Întotdeauna mi-au plăcut poveștile. Mai ales când eroii sunt… Dar nu vreau să vă spun totul de la început, așa că…
…să luăm în considerare mai întâi sau să precizăm că printre proiectele literare diverse desfășurate de-a lungul vieții de Mihai Eminescu (în cea mai mare parte a lor publicate în revistele literare de răsunet din epoca sa, fără să primescă vreun onorariu) regăsim într-o paletă largă de genuri, specii, prelucrări, motive, literatura populară. Eminescu a fost între altele și un entuziast culegător de folclor și se pare că acest aspect generează o cheie de înțelegere importantă asupra operei sale literare.
Eminescu nu e numai un culegător pasionat de poezie populară, nu rămâne la simpla reproducere a materialului, ci își găsește în el izvor pentru imaginația lui creatoare. 
D. Murărașu

Nici nu împlinise douăzeci de ani când a înființat împreună cu alți colegi de generație cercul literar „Orientul”.  Între obiectivele acelei asociații a fost și acela de culegere a basmelor, poeziilor populare și a documentelor privitoare la istoria și literatura patriei. (vol. I, Literatura populară, 1979, Editura Minerva).
Călin Nebunul este basmul popular care a fost transcris de poet în caietul 2284 și transpus în versuri  – Călin (file de poveste) – începând din perioada studiilor de la Berlin – 1872-1874.
Timbrul (CMPR #5145, Michel #RO 4967, Stamp Number #RO 3906, Yvert et Tellier #RO 4146, Stanley Gibbons #RO 5601), cu valoarea nominală de 70 lei, care face referire la basmul nostru a fost machetat de către Val Munteanu și face parte din emisiunea „Basme populare românești” (LP #1339) apărută pe data de 8 aprilie 1994.


25 de ani de la moartea fizicianului irlandez Ernest Walton

Ernest Thomas Sinton Walton (n. 6 octombrie 1903, Abbeyside, Irlanda – d. 25 iunie 1995, Belfast, Regatul Unit) a fost un fizician irlandez, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1951, împreună cu John Cockcroft, pentru experimentele de fisionare a nucleului atomic efectuate la Universitatea Cambridge la începutul anilor 1930. Walton este singurul irlandez care a câștigat un Premiu Nobel într-un domeniu științific. 


24 iunie 2020

Port popular de nuntă (I)

Romfilatelia continuă seria tematicilor filatelice dedicate costumelor populare, prin emisiunea de mărci poștale Port popular de nuntă (I) - LP #2289, care va intră în circulație astăzi, 24 iunie 2020. În cadrul primei părți dedicate acestei tematici, sunt prezentate costume populare de nuntă, în pereche, din zonele Bucovina, Oaș, Vlașca și Banat.
Costumele tradiționale de nuntă din Bucovina sunt ilustrate pe timbrul cu valoarea nominală de 1,90 lei (contravaloarea unei corespondențe interne neprioritare cu greutatea de până în 50 de grame). Pentru Compania Națională Poșta Română tirajul înaintat a fost de 5.600 exemplare).
Pe timbrul cu valoarea nominală de 2,20 lei (contravaloarea unei corespondențe interne neprioritare cu greutatea cuprinsă între 100 și 500 de grame) sunt redate costumele de nuntă din Oaș (tiraj pentru CNPR: 4.000 timbre).
Pe timbrul cu valoarea nominală de 3,30 lei (contravaloarea unei corespondențe interne neprioritare recomandate cu greutatea de până în 50 de grame) sunt reprezentate costumele populare de nuntă din zona Vlașca (tiraj pentru CNPR: 5.600 timbre).
Costumele tradiționale de nuntă din Banat sunt ilustrate pe timbrul cu valoarea nominală de 20,50 lei (contavaloarea unei recomandate prioritare internațională cu greutatea de până în 50 de grame). Tiraj pentru CNPR este de 4.000 timbre.
Emisiunea a fost machetată de către Mihail Vămășescu și este însoțită de 2 FDC-uri (225 de seturi). Timbrele au dimensiunea de 42 x 52 mm, și au fost tipărite în coli de câte 20 de timbre și minicoală de patru timbre cu manșetă ilustrată (158 x 122 mm).


Cărți și timbre: Dănilă Prepeleac

Dănilă Prepeleac” este o poveste scrisă de Ion Creangă și publicată la 1 martie 1876 în revista Convorbiri literare din Iași. Narațiunea are o temă cu origini în folclorul românesc și este structurată în jurul a două întâmplări. În prima parte, eroul țărănesc eponim, prezentat de autor ca fiind sărac, leneș și prostănac, își dovedește incompetența și lipsa de prevedere într-o serie de trocuri dezavantajoase, ceea ce face ca să obțină în final o pungă goală în schimbul unei perechi de boi. Cea de-a doua parte a textului prezintă aventurile lui Dănilă într-o pădure din apropierea satului, unde acesta se hotărăște să devină pustnic, neștiind că acel teritoriu era stăpânit de o oaste de diavoli. Confruntat cu aceasta, el supraviețuiește mai multor provocări prin păcălirea dracilor și, cu toate că își pierde un ochi din cauza blestemelor demonice, devine posesorul unei averi uriașe acordate de însuși Satan (Scaraoschi).
Povestea prezintă rolul experienței în viața omului și necesitatea depășirii cât mai multor încercări pentru a căpăta mai multă minte. Considerată o mostră de umor românesc din secolul al XIX-lea, „Dănilă Prepeleac” a atras atenția criticilor literari prin limbajul său ingenios și prin trăsăturile definitorii ale personajelor principale, preluând temele sale principale din folclorul european. Ea a inspirat, de asemenea, și alte lucrări, precum filmul omonim realizat în 1996 de regizorul moldovean Tudor Tătaru.
Marca poștală aleasă pentru azi este cap de serie al emisiunii „Basme românești” (LP #1066) apărută pe data de 30 noiembrie 1982. Având valoarea nominală de 5 lei (tiraj 250.000 buc.) timbrul (CMRP #4091, Michel #RO 3912, Stamp Number #RO 3099, Yvert et Tellier #RO 3409, Stanley Gibbons #RO 4742) a fost tipărit la tipar adânc (tifdruc), în 6 culori, pe hârtie cromo, dantelat 13¼, cu dimensiunea de 33 x 48 mm, în coală a câte 25 bucăți.


620 de ani de la nașterea lui Johannes Gutenberg, inventator german al tiparului cu litere mobile din metal

Johannes Gensfleisch zur Laden zum Gutenberg (n. 24 iunie 1400 – d. 3 februarie, 1468) a fost un metalurgist, bijutier și tipograf german care s-a remarcat prin contribuția sa la tehnologia tipăririi.
Este creditat cu crearea unui nou tip de presă tipografică și a unor cerneluri pe bază de uleiuri. Originea primelor prese ale lui Gutenberg este neclară, mai mulți autori considerând presele sale inițiale drept adaptări ale preselor fixe deja existente în Europa, în combinație cu tehnologia de tipărire cu caractere mobile din metal inventată în Coreea și China.
Gutenberg s-a născut în orașul german Mainz, fiul unui negustor numit Friele Gensfleisch zur Laden, care a adoptat numele de familie "zum Gutenberg" după numele cartierului în care se mutase familia sa. Gutenberg s-a născut într-o familie de patricieni bogați, care aveau o genealogie datată până în secolul al treisprezecelea. Părinții săi erau aurari și băteau monedă. 


23 iunie 2020

Reluarea curselor Tarom marcată marcofil

După cum bine se cunoaște starea de urgentă pricinuită de virusul COVID-19 a ținut la sol aeronavele comerciale și ale companiei Tarom. Vestea bună a sosit în data de 11 iunie 2020, odată cu modificarea şi completarea anexelor nr. 2 și 3 la Hotărârea Guvernului nr. 394/2020 prin care s-a hotărât permiterea reluarii zborurilor către unele țări. Acest lucru nu putea rămâne nemarcat în memoria filateliștilor astfel că în data de 17 iunie 2020 la Oficiul Poștal nr. 1 Otopeni s-a aplicat complementar pe corespondența expediată în acea zi ștampila ocazională prilejuită de „Reluarea curselor externe Tarom după 95 de zile de suspendare” realizată de către Asociația Filateliștilor din Botoșani. Conform site-ului Tarom, în acea zi s-au ridicat de la sol aeronave care au pornit în curse spre Frankfurt și Amsterdam.
Dovada aplicării acestei ștampile pe corespondența expediată constă în frumoasa vedere (în ton cu evenimentele actuale) pe care am primit-o de la Mihnea Răducu, ambasador postcrossing în România, căruia îi mulțumesc. Cartea poștală ilustrată este editată de către Postcards Market și a fost francată cu timbrul de 1,90 lei din seria Fazani, reprezentând un superb fazan auriu.
Din păcate însă în Poșta Română domnește încă degringolada. După cum mi-a mărturist și Mircea, la ora la care a depus el vederea cei de la poștă nu știau cum și dacă să folosească ștampila primită. După punerea în temă despre rolul acestei ștampile, cei de la oficiul poștal au promis că vor oblitera cu ea toată corespondența din ziua respectivă. A mai primit cineva corespondența obliterată cu ștampila ocazională? Și încă un lucru ce nu l-am înțeles: știind fiind faptul că ștampilele ocazionale sunt aprobate și au putere de obliterare a corespondenței, prin natura lor ele pot înlocui ștampila de zi a oficiului poștal în perioada de valabilitate. Prin urmare, ștampila de zi nu e de prisos?


Cârți și timbre: Ileana Simziana

Ileana Simziana sau Ileana Sînziana este un basm cult scris de Petre Ispirescu.
A fost odată un împărat care era trist că nu avea un băiat. El avea trei fete. Merge fata cea mare la împărat și îl întreabă ce problemă are și îi spune că merge într-o călătorie ca să ucidă zmei doar să-l facă fericit. Atunci împăratul face un pod de cristal și se transformă în lup. Fata cea mare se sperie și se întoarce la palat. Așa s-a întâmplat și cu fata mijlocie care s-a speriat de lup. Merge fata mică în călătorie cu un cal bătrân, împăratul făcând din nou podul și transformându-se în lup. Fata îl învinge, apoi împaratul face un pod de argint și se transformă în leu, dar fata îl înfrânge iar. Împăratul face un pod de aur și se transformă într-un balaur cu douăsprezece capete. 
Fata învinge balaurul, rănindu-l, dar dându-și seama că era tatăl ei se despart. Fata ajunge la curtea „împăratului cel mare și tare” și acesta îi spune s-o salveze pe Ileana Simziana, fata lui, care fusese răpită de zmei. Fata o salvează, iar împăratul îi cere să o herghelie de iepe fermecate, fata reușind și această ispravă. Apoi Ileana Simziana îi cere fetei de împărat să aducă un vas de botez care era păstrat într-o bisericuță de peste apa Iordanului și era păzit de niște călugărițe care nu dormeau nici zi, nici noapte. Fata reușeste dar pustnicul care avea în grijă bisericuț se roagă la Dumnezeu și Îi cere că dacă făptașul este băiat să devină fată și invers, astfel că fata de împarat deveni un băiat. El se căsătorește cu Ileana Simziana și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. 
Scena luptei cu balaurul este ilustrată pe marca poștală cu valoarea nominală de 3 lei (CMPR #4091, Michel #RO 3911, Stamp Number #RO 3098, Yvert et Tellier #RO 3408, Stanley Gibbons #RO 4741, Unificato #RO 391) apărută în 1982. Cele 700.000 de timbre au fost tipărite în sistem tifdruc (tipar adânc), în șase culori, pe hârtie cromo, dantelat 13¼, cu dimensiunile de 33/48 mm și paginată în coli a câte 25 bucăți.


25 de ani de la moartea medicului american, creatorul vaccinului împotriva poliomielitei, Jonas Salk

Jonas Edward Salk (n. New York City, New York, SUA, 28 octombrie 1914 - d. La Jolla, California, SUA, 23 iunie 1995) a fost un medic virusolog american, creatorul vaccinului contra poliomielitei.
În 1947 Salk s-a hotărât să caute un institut unde să conducă un laborator propriu de cercetări. După ce s-a lovit de trei refuzuri, a acceptat propunerea lui William McEllroy, decanul facultății de medicină de la Universitatea Pittsburgh, și în toamna anului 1947 s-a transferat în Pennsylvania. La început a trebuit să se măsoare cu condiții de lucru inferioare, în spații rău dotate în pivnițele Spitalului Municipal local, în cele din urmă a obținut ameliorarea situației, sprijin financiar și recunoașterea necesară. A prezentat decanului planul sau de munca în cercetarea în domeniul poliomielitei, al gripei, rujeolei, și a răcelilor comune. Deși novice în cercetarea legată de poliomielită, a știut ca aceasta poate să atragă un sprijin adecvat din partea Fundației Naționale pentru Paralizia Infantilă.
La Pittsburgh Salk a reușit să dezvolte primul său vaccin activ contra virusului poliomielitei, pe care l-a testat pe sine însuși și pe membrii familiei sale. Era un vaccin cu viruși uciși cu ajutorul formolului. Vaccinul a fost aprobat pentru folosință în anul 1955.
Salk a murit la 23 iunie 1995 la La Jolla. El a fost înmormântat la cimitirul „El Camino Memorial Park” din San Diego.

22 iunie 2020

Cărți și timbre: Făt-Frumos din lacrimă

Făt-Frumos din lacrimă este un basm cult scris de Mihai Eminescu având ca sursă de inspirație basmul popular românesc. A fost publicat pentru prima dată în 1870 în revista Convorbiri literare, apoi în volumul postum Versuri și proză din 1890.
Ajunsă la bătrânețe și fără a avea urmași, o împărăteasă adresează rugăciuni pline de lacrimi Maicii Domnului. Aceasta îi dăruiește un copil, care a fost numit Făt-Frumos din lacrimă.
Tânărul crește repede și se dovedește a fi foarte viteaz. Ia decizia de a pleca în lume pentru a se lupta singur cu oștile inamice împărăției tatălui său. Ajunge la împărăția vecină, al cărui tănâr împărat îi devine frate de cruce și îi mărturisește că se teme de Mama-pădurilor, care făcea ravagii pe teritoriul său, ucigându-i supușii.
Făt-Frumos o așteaptă noaptea, se luptă cu ființa malefică, o învinge și o leagă în lanțuri, dar aceasta reușește să fugă astfel imobilizată.
Tânărul erou pleacă pe urmele acesteia și în drumul său cunoaște o fată frumoasă, Ileana, de care se îndrăgostește. Ulterior află că era chiar fata Mamei-pădurilor și din nou este nevoit să lupte cu aceasta. Reușește în final să o ucidă iar cei doi îndrăgostiți pleacă la împăratul cel tânăr, care la rându-i mărturisește că este îndrăgostit de fata Genarului, un om care trăiește vânând prin păduri.
După mai multe peripeții, Făt-Frumos reușește să o răpească pe fata Genarului.
Cei doi ajung la curtea împaratului cel tânăr și sunt primiți cu mare bucurie.
Fat-Frumos din lacrima se casatoreste cu Ileana fata Mamei-Padurilor iar prințul mai tânăr se căsătorește cu fata Genarului.
Basmul a fost imortalizat vizual de către Florin Ivănus pe marca poștală cu valoarea nominală de 1,50 lei (CMPR #4088, Michel #RO 3909, Stamp Number #RO 3096, Yvert et Tellier #RO 3406, Stanley Gibbons #RO 4739) din emisiunea „Basme românești” (LP #1066) apărută în 1982. Timbrul a fost tipărit în sistem tifdruc (tipar adânc), în șase culori, pe hârtie cromo, dantelat 13¼, cu dimensiunea de 33/48 mm, într-un tiraj de 1.200.000 exemplare paginate în coli a câte 25 de bucăți.


110 ani de la nașterea inventatorului Konrad Zuse

Konrad Zuse (n.22 iunie 1910, Berlin – d.18 decembrie 1995, Hünfeld, lângă Fulda) a fost un inginer, inventator, pionier al informaticii, și antreprenor (Zuse KG) german.
Cea mai mare realizare a sa a fost primul calculator funcțional programabil și Turing-complet, Z3, care a fost pus în funcțiune în mai 1941. A primit premiul Werner-von-Siemens-Ring în 1964 pentru Z3. Mare parte din activitatea sa timpurie a fost finanțată de familie și de comerț, nefiind aproape deloc ajutat de guvernul nazist.
Mașina de calcul S2 a lui Zuse este considerată a fi primul calculator controlat de proces. În 1946 el a proiectat un limbaj de programare de nivel înalt, Plankalkül. Zuse a înființat una din primele sale afaceri în domeniul calculatoarelor la 1 aprilie 1941 (Zuse Ingenieurbüro und Apparatebau). Această companie a construit apoi Z4.
Din cauza celui de al Doilea Război Mondial, munca lui Zuse a rămas neobservată în afara Germaniei. Prima influență documentată a activității sale asupra unei companii americane a fost interesul dat de IBM patentelor lui în 1946.
Există replici ale mașinilor Z3 și Z4, în Deutsches Museum din München.
Deutsches Technikmuseum Berlin din Berlin are și el o expoziție dedicată lui Zuse, în care sunt expuse douăsprezece mașini ale lui, inclusiv o replică a calculatorului mecanic Z1, câteva documente personale, printre care una din specificațiile limbajului Plankalkül, și câteva picturi ale lui Zuse.

21 iunie 2020

Cărți și timbre: Ursul păcălit de vulpe

Din 1880, când a fost tipărită prima dată, până astăzi, Ursul păcălit de vulpe de Ion Creangă rămâne una dintre acele povești care au intrat în conștiința populară pentru valoarea lor anecdotică.
Pornind de la imaginea vulpii care stă cu botul întins pe labe, epuizată după o noapte în care nu a reușit să găsească niciun pic de hrană, firul poveștii cooptează treptat un car tras de boi și încărcat de pește, un țăran săritor și un urs tare pofticios. Vulpea nu își trădează reputația de animal viclean, se alege cu o masă pe cinste și își umple vizuina cu provizii. Dar povestea nu ar fi completă fără farsa de neuitat pe care i-o pregătește ursului credul. 
Cei mici sunt invitați să descopere ițele încurcăturii create. Pentru ei, cartea se va transforma într-una dintre acele amintiri de neuitat ale copilăriei, odată ce o vor parcurge singuri, în timp ce învață să citească.
Povestea a fost ilustrată pentru prima dată pe o marcă poștală în anul 1982. Timbrul (CMPR #4087, Michel #RO 3908, Stamp Number #RO 3095, Yvert et Tellier #RO 3405, Stanley Gibbons RO #4738), cu valoarea nominală de 1 leu, face parte din frumoasa emisiune „Basme românești” (LP #1066) machetată de către Florin Ivănuș. Cele 1.500.000 de exemplare au fost tipărite la tipar adânc (tifdruc), în șase culori, pe hârtie cromo, dantelate, la dimensiuni de format 33 x 48 mm, în coli a câte 25 bucăți.


115 ani de la nașterea filosofului francez Jean-Paul Sartre

Jean-Paul Sartre (n. 21 iunie 1905, Paris – d. 15 aprilie 1980, Paris) a fost un filozof francez, reprezentant al existențialismului, scriitor, jurnalist și militant social. A influențat profund generația care i-a urmat, în special tineretul din perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial, nu doar prin filozofia și opera sa literară, ci mai ales ca intelectual angajat. Diversele sale angajamente sociale sunt inseparabile de gândirea sa filozofică. În anul 1964 i s-a acordat Premiul Nobel pentru Literatură, dar acesta a refuzat.
Jean-Paul Sartre se naște la Paris pe 21 iunie 1905. Este crescut de mamă (tatăl său moare în 1906, pe când el avea doar un an) și de bunicul matern, într-o familie de burghezi înstăriți care îi oferă o educație conservatoare. În 1916 mama sa se recăsătorește și familia trebuie să se mute. Intră la liceul La Rochelle. Între 1924 și 1929 studiază la École Normale Supérieure din Paris, cu accentul pe psihologie, sociologie și filozofie, fiind influențat de opera lui Henri Bergson, Essai sur les données immédiates de la conscience; se va adăuga mai apoi interesul fundamental pentru intenționalitatea husserliană și ontologia lui Heidegger.

20 iunie 2020

Cărți și timbre: Prâslea cel voinic și merele de aur

Povestea lui Prâslea cel voinic și merele de aur, spusă de Petre Ispirescu, este unul dintre cele mai frumoase basme populare românești, care a modelat, în timp, multiple generații de tineri cititori, oferindu-le modele morale absolute, dar și repere etice și estetice.
Prima marcă poștală aleasă pentru a ilustra cartea de astăzi este cea cu valoarea nominală de 50 de bani (CMPR #4086, Michel #RO 3907, Stamp Number #RO 3094, Yvert et Tellier #RO 3404, Stanley Gibbons #RO 4737) și face parte din emisiunea Basme românești (LP #1066) pusă în circulație la data de 30 noiembrie 1982.
Cornel Ivănuș, machetatorul seriei de timbre, a reușit pe cei 1.584 mm² să ilustreze cu talent momentul întâlnirii cu balaurul în livada cu merele de aur. Tirajul acestui timbru a fost de 1.500.000 exemplare și a fost tipărit la tipar adânc (tifdruc), în șase culori, pe hârtie cromo, în coli a câte 25 de bucăți, fiind dantelat 13¼.
Cea de a doua marcă poștală a apărut 13 ani mai târziu și face parte din emisiunea „Basme populare” (LP #1375). Timbrul, cu valoarea nominală de 500 de lei (CMPR#5260, Michel #RO 5081, Stamp Number #RO 3995, Yvert et Tellier #RO 4241, Stanley Gibbons #RO 5704) a fost machetat de Ioana Pârvan și are dimensiunile de 33 x 48 mm.


25 de ani de la moartea filosofului român Emil Cioran

Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Rășinari - d. 20 iunie 1995, Paris) a fost un filozof și scriitor român devenit apatrid și stabilit în Franța, unde a trăit până la moarte fără să ceară cetățenia franceză.
Emil Cioran a început prin a fi un gânditor torturat de sentimente și senzații violente. Preocupat de problema morții și a suferinței, este atras de ideea sinuciderii ca idee care ajută supraviețuirii. Tema alienării omului, temă existențialistă prin excelență, prezentă la Jean-Paul Sartre sau Albert Camus, este formulată astfel, în 1932, de tânărul Cioran: „Să fie oare pentru noi existența un exil și neantul o patrie?”
Câteva teme mari străbat opera lui Emil Cioran: contingența ființei umane, păcatul originar, sensul tragic al istoriei, sfârșitul civilizației, amenințarea Răului, refuzul consolidării prin credință, obsesia absolutului, viața ca expresie a exilului metafizic al omului etc. Cioran a fost un gânditor pasionat de istorie, pe care o cunoștea bine din vastele sale lecturi și mai ales din autorii și memorialiștii perioadelor de decadență, de unde reflecțiile marcat gnostice și antimoderniste, oarecum în linia spengleriană, asupra destinului omului și civilizației. Atâta vreme cât a păstrat legătura cu originile și nu s-a înstrăinat de sine, omul a rezistat. Astăzi, el este pe cale să se distrugă prin obiectivare de sine, producție și reproducție irepresibilă, exces de autoanaliză, de transparență și prin triumful artificialului.
Ironia destinului a vrut ca Emil Cioran să devină celebru tocmai în limba franceză, ale cărei constrângeri le repudiase în tinerețe.


19 iunie 2020

Planul editorial al Romfilatelia pentru a doua parte a anului 2020

În speranța că lucrurile încep să intre în normalitate, pe site-ul Romfilatelia am regăsit astăzi planul editorial incluzând și partea a II-a a previziunilor pentru anul în curs. După cum probabil vă reamintiți acesta dispăruse cu ceva vreme în urmă, reapărând lunar câte o informare cu modifările suferite. Îl public alăturat ca mărturie că pe viitor este posibil să devină istorie și/sau o parte dintre emisiuni să nu mai vadă lumina tiparului. Analizând, comparativ cu varinata propusă la începutul anului, constatăm că există câteva diferențe.
Pentru luna Iulie rămân în continuare tot patru emisiuni, însă Animale tip leopard, programată inițial pentru luna mai, va lua locul emisiunii Cavaleria Română care se pare că a fost anulată. Emisiunile Ziua Mărcii Poștale Românești. Steaguri de luptă ale domnitorilor Moldovei și Uniformele regalității românești (II) au fost comasate într-una singură Ziua Mărcii Poștale. Uniformele regalității românești (II), renunțându-se la steagurile de luptă. Emisunile Teatrul Național din Iași, 180 de ani și Ludwig van Beethoven, 250 de ani de la naștere iau locul emisiunii Jocurile Olimpice, Tokyo 2020 care este, de asemenea, anulată. 
Luna August rămâne tot cu patru emisiuni dar conținutul este cu totul altul. Din cele preconizate inițial rămânem doar cu Orhidee, pe când Delta Dunării. Lebede este amânată pentru luna Septembrie. Institutul Național de Medicină Aeronautică și Spațială „Gen. Dr. Aviator Victor Atanasiu”, 100 de ani de la înființare și Evenimente culturale dispar cu desăvârșire. Le iau locul Cucuvele și Flori protejate din România (planificate inițial pentru luna Octombrie), precum și Cameleoni (care ar fi trebuit să apară în Decembrie).
Și configurația emisiunilor din luna Septembrie a suferit modificări, din varianta inițială păstrându-se doar una: Uniformele regalității românești (III). De asemenea și numărul emisiunilor care vor fi lansate a fost modificat: dacă inițial au fost trei acuma ne așteptăm la patru. Pescăruși a fost amânată pentru luna Noiembrie iar Balkanfila 2020 a dispărut din peisaj. Așteptăm să apară Delta Dunării. Lebede (reprogramate din August), Rafael Sanzio, 500 de ani de la trecerea în neființă și Port popular de nuntă (II) - ambele emisiuni noi.
Și în luna Octombrie avem cu o emisiune în plus față de ce știam la începutul anului. Rămâne cum s-a stabilit doar Emisiune comună România - Republica Moldova. Viticultură. Luna aceasta sunt așteptate emisiuni noi, precum: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, 160 de ani, Colecții românești. Cutiuțe muzicale și Tratatele de Pace de la Paris, 1919-1920.
Noiembrie aduce o singură modificare în planul editorial: emisiunea Instituția Notarului Public, 25 de ani de la înființare este anulată, iar în locul ei vine emisiunea Pescăruși (programată inițial pentru luna Septembrie).
Pentru luna Decembrie două dintre emisiunile planificate la începutul anului și-au făcut deja reconfigurarea în varianta curentă a planului editorial. Rămâne pe baricade emisiunea Nuduri în pictura românească (II) la care se adaugă noutățile: Flori de iarnă și La multi ani!.
Acum nu ne rămâne decât să așteptăm și să vedem dacă se va păstra această structură până la sfârșitul anului.

Vagonele pentru poșta ambulantă

Navigând astăzi pintre ofertele caselor de licitații și ale magazinelor filatelice piesa care mi-a atras atenția (click pe imagine pentru mărire) provine tocmai din 1955. Oferită de Drei Löwen GmbH din Freiburg (Germania) în lotul 1573700437 la prețul de 8 euro, piesa în sine reprintă un întreg poștal - plic, cu marcă fixă, circulată pe relația București - Pitești la data de 12.09.1956, cu expedierea făcută la oficiul poștal din Gara de Nord. Ilustrația din cadrul liniar prezintă munca în vagonul poștal.
Am ales să vă prezint această această piesă deoarece mi-a adus aminte de lucrarea ing. Călin Marinescu - Poșta ambulantă feroviară din România și de un serial de articole publicate în revista Filatelistul feroviar - Vagoanele pentru poșta ambulantă de la căile ferate din România, semnat de Gabriel Mărgineanu, pe care vă invit să le lecturați (dacă subiectul prezintă interes pentru domniile voastre).


Cărți și timbre: Dl. Goe

Prin intermediul mărcii poștale de astăzi vă invităm în lumea lui Goe, așa cum ne-a fost ea zugrăvită de către I.L. Caragiale. Timbrul (CMPR #7268, Michel #RO 7080, Yvert et Tellier #RO 6021, Romfilatelia #RO 2107(4), WADP Numbering System - WNS #RO062.16) apărut în 2016 face parte din seria Personajele copilăriei (LP #2107) machetată de către Walter Riess.
În această schiţă autorul ne prezintă comportamentul unui copil răsfăţat. Acesta este dus de mama, mătuşa şi bunica lui la Bucureşti.
În tren, Goe face o mulţime de prostii. Mai întâi scoate capul pe fereastră şi îi zboară pălăria cu tot cu bilet. Apoi cade în nas iar după aceea se blochează în toaletă.
Goe trage şi semnalul de alarmă şi trenul se opreşte brusc, moment surprins și pe marca poștală aleasă. Ca să nu fie pedepsit, mam’mare se preface că doarme cu băiatul în braţe.
Goe ajunge la Bucureşti fără să fie pedepsit pentru poznele lui şi este în continuare răsfăţat de cele trei cucoane.

Minicoala cu 5 timbre + 1 vinietă (LA #2107b(4)