Publicitate

31 iulie 2019

100 de ani de la nașterea autorului italian Primo Levi

Primo Levi (n. 31 iulie 1919, Torino, Regatul Italiei – d. 11 aprilie 1987, Torino, Italia) a fost un scriitor și chimist italian, care a fost martor al ororilor naziste și supraviețuitor al Holocaustului. În opera sa autobiografică Mai este oare acesta un om? și-a descris experiențele din lagărul de la Auschwitz.
Primo Levi a crescut în Torino, într-o familie de evrei liberali. Tatăl său, Cesare, a lucrat pentru firma Ganz și a petrecut o mare parte a timpului său de lucru în străinătate, în Ungaria. Cesare a fost un cititor pasionat și autodidact. Mama sa, Ester „Rina” Luzzati, a fost educată la Institutul Maria Letizia, vorbea fluent franceza și cânta la pian. Căsătoria lor a fost aranjată de tatăl Rinei, care le-a dat „casa familiei”, apartamentul de pe Via Re Umberto unde Primo Levi s-a născut, a trăit cea mai mare parte a vieții sale și a murit.
Sora sa, Anna Maria, s-a născut în 1921. Ei au fost apropiați pe tot parcursul vieții lor.
În 1925 Levi a urmat studiile școlii primare Felice Rignon din Torino.

30 iulie 2019

55 de ani de la nașterea fotbalistului și antrenorului german Jürgen Klinsmann

Jürgen Klinsmann (n. 30 iulie 1964, Göppingen, Republica Federală Germania) este un fost jucător și actual antrenor german de fotbal. A jucat la mai multe cluburi importante din Europa și a făcut parte din echipa care a câștigat Cupa Mondială în 1990 și Campionatul European în 1996. A fost unul dintre cei mai buni atacanți ai Germaniei în anii '90.
A condus echipa națională a Germaniei către locul trei la Campionatul Mondial din 2006.
Pe 12 iulie 2006 a renunțat la postul de antrenor al echipei naționale a Germaniei, lăsându-i locul antrenorului secund Joachim Löw. A fost numit antrenor la FC Bayern München în iulie 2008, când Ottmar Hitzfeld a preluat echipa Elveției. A fost concediat pe 27 aprilie 2009, cu toate că a câștigat 5 din ultimele 7 meciuri.
Din 2011 este antrenorul echipei naționale de fotbal a SUA.

29 iulie 2019

La Timișoara se fac ultimele pregătiri pentru marele eveniment al verii

În perioada 3 - 10 august 2019 are loc în cadrul Universității de Vest din Timișoara Expoziția Filatelică Naţională „Centenarul Unirii - 100 de ani de administraţie românească  în Banat”. Evenimentul marchează 100  de  ani  de  la Unirea Banatului cu România prin instaurarea administraţiei româneşti în Banat pe data de 3 august şi desăvârşirea Statului Naţional Unitar Român ce fusese proclamat pe data de 1 Decembrie 1918.
Expoziția este organizată de Federaţia  Filatelică  Română prin Asociaţia Filatelică Timişoara în  colaborare cu Universitatea de Vest din  Timişoara, Cercul  Militar  Timişoara şi Consiliul  Judeţean Timiş.
Au început deja transportul panourilor, montarea exponatelor și urmează, în scurt timp, primirea oaspeților și jurizarea. 
Programul evenimentelor este următorul:
Sâmbătă 3 august 2010, holul UVT, orele 8:00-  12:00 târg al colecționarilor,
Sâmbătă 3 august, aceeași locație, orele 10:00 - vernisajul expoziției filatelice naționale Centenarul Unirii


Tot cu ocazia expoziției, AFT va lansa încă două plicuri din seria comori ale Timișoarei (prezentate mai sus), informează Marius Muntean din partea Comitetului de organizare. Felicitări organizatorilor!

183 de ani de la inaugurarea Arcului de Triumf din Paris

Arcul de Triumf (Arc de Triomphe în franceză) este un monument situat în Paris, în Place de l'Étoile, la extremitatea vestică a bulevardului Champs-Élysées. Se află pe o esplanadă circulară cu un diametru de 120 m, la intersecția a douăzeci bulevarde, cum ar fi Kléber, Grande Armée, Wagram și Champs-Élysées.
Arcul de Triumf își are originea într-un discurs pronunțat de Napoleon Bonaparte după bătălia de la Austerlitz, pe 2 decembrie 1805: „Vă veți întoarce acasă sub arcuri de triumf.” Un decret adoptat pe 18 februarie 1806 a lansat lucrările, finanțate prin contribuțiile ale Grande Armée. Piatra de temelie s-a pus pe 15 august a aceluiași an, cu ocazia zilei de naștere a lui Napoleon.
Lucrările s-au suspendat după căderea Primului Imperiu în 1815, apoi s-au reluat sub conducerea lui Jean-Nicolas Huyot în 1826, în timpul domniei lui Ludovic al XVIII-lea. Huyot a realizat antablamentul, bolta ogivală pentru a susține dalajul superior, și bolta cu casete a arcului principal. Ludovic-Filip și prim-ministrul său Adolphe Thiers au ales programul iconografic al altoreliefurilor și sculptorii: Plecarea voluntarilor din 1792 (și cunoscut sub numele La Marseillaise) de către François Rude, Triumful din 1810 de către Jean-Pierre Cortot, Rezistența din 1814 și Pacea din 1815 de către Antoine Étex. Construirea s-a terminat în 1836 sub îndrumarea arhitectului Guillaume-Abel Blouet. Arcul a fost inaugurat pe 29 iulie 1836 pentru a sărbători cea de-a săsea aniversare a „Revoluției din iulie”, care a adus la putere Monarhia din Iulie.

28 iulie 2019

215 ani de la nașterea filosofului german Ludwig Feuerbach

Ludwig Andreas Feuerbach (n. 28 iulie 1804, Landshut, Germania – d. 13 septembrie 1872, Nürnberg, Imperiul German) a fost un filosof german, al patrulea fiu al juristului Paul Johann Anselm Ritter Feuerbach.
Feuerbach are meritul de a fi criticat idealismul hegelian, dominant în acea vreme în Germania, arătînd că Hegel răstoarnă raportul real dintre „subiect“ și „predicat“, dintre existență și gândire, dintre natură și conștiință.
A restaurat materialismul, afirmînd că natura e primordială în raport cu gândirea, că gândirea este un predicat (atribut) al omului și nu omul un predicat al gândirii (spiritului). În locul spiritului absolut, Feuerbach a pus, astfel, în centrul filozofiei natura și omul, conceput ca o parte a naturii. Materialismul antropologic, concepția despre om a lui Feuerbach au avut însă un caracter abstract și contemplativ, întrucât Feuerbach nu a putut înțelege esența socială a omului, precum și însemnătatea practicii, a activității materiale prin care omul transformă natura, transformându-se pe sine însuși.
Un loc deosebit în filozofia lui Feuerbach îl ocupă critica religiei. El interpretează religia (în speță religia creștină) ca o înstrăinare a omului de el însuși, ca o înstrăinare de către om a caracterelor sale esențiale (bunătatea, puterea, iubirea etc.), atribuite unei ființe transcendente imaginare (Dumnezeu). Risipirea acestei iluzii, instaurarea adevărului despre om, coborârea „iubirii“ din planul transcendent al religiei în planul real al vieții ar constitui, după Feuerbach, condiția eliberării omului. Dezvăluind „misterul“ idealismului hegelian și al religiei, Feuerbach a deschis calea pentru dezvăluirea „misterului“ lumii reale, cu alte cuvinte, pentru dezvăluirea contradicțiilor sociale reale care generează înstrăinarea ideologică și religioasă, problemă pe care, însă, el însuși nu a putut s-o rezolve. Karl Marx și Friedrich Engels au dat o înaltă apreciere materialismului lui Feuerbach; depășirea critică a materialismului său abstract și contemplativ a condiționat geneza concepției lui Marx.

27 iulie 2019

Serviciile poştale în trecut

Compania Națională Poșta Română - Sucursala Braşov şi Muzeul Casa Mureşenilor Braşov vă invită marți, 30 iulie 2019, ora 12:00, în incinta Oficiului Poştal Braşov 1 situat pe str. Nicolae Iorga nr. 1, la deschiderea expoziţiei „Serviciile poştale în trecut”, curator Marinela Loredana Barna.
Vizitatorii sunt invitaţi să descopere serviciile poştale oferite în Transilvania secolului al XIX-lea, precum şi detalii despre activitatea oficiului poştal braşovean.
Ziarul familiei Mureşianu, Gazeta Transilvaniei, a fost strâns legat de activitatea poştală. Informaţii frecvente apăreau în paginile ziarului despre poşta ce asigura circulaţia ştirilor, a mărfurilor şi a persoanelor.
Expoziţia va fi deschisă în perioada 30 iulie 2019 - 30 septembrie 2019.

Evenimentele pentru colecționari din luna august 2019

Chiar dacă pentru mulți dintre noi luna august este luna concediilor, colecționarii din România nu au odihnă. În cele ce urmează vă ofer câteva recomandări în ceea ce privește expozițiile, lasările sau evenimentele deoaebite, care pot fi un bun prilej de a vă petrece câteva clipe fumoase într-o posibilă destinație de vacanță.

Vizitatorii Muzeului Grăniceresc Năsăudean (Bulevardul Grănicerilor, Năsăud) pot afla fascinanta poveste a bancnotelor şi monedelor româneşti într-o interesantă şi valoroasă expoziţie numismatică deschisă publicului până pe data de 15 august 2019. Exponatele, aparţinând năsăudeanului Alexandru Cîrcu, unul dintre cei mai tineri colecţionari din ţară în acest domeniu, oferă posibilitatea unei adevărate incursiuni în istoria României, începând cu regele Carol I, continuând cu regele Ferdinand, Carol al II-lea şi Mihai I, până în zilele noastre. Astfel, cu această ocazie sunt prezentate bancnote şi monede emise pe parcursul a peste un secol de activitate monetară, unele adevărate rarităţi, dintre care amintim lotul Biletelor Hypothecare emise de Ministerul de Finanţe al României în iunie-iulie 1877; lotul de bilete şi bancnote emise de Banca Naţională a României şi Ministerul Finanţelor în timpul Primului Război Mondial, în 1917, incluzând şi emisiunea de 10 bani, considerată a fi cea mai mică bancnotă din lume; seria bancnotelor sovietice de după cel de-al Doilea Război Mondial etc. Expoziția poate fi vizitată de marți până duminică între orele 10 - 18.

Până pe data de 30 septembrie 2019 în incinta Oficiului Poştal Braşov 1 situat pe str. Nicolae Iorga nr. 1, poate fi vizitată expoziţia „Serviciile poştale în trecut”. Vizitatorii sunt invitaţi să descopere serviciile poştale oferite în Transilvania secolului al XIX-lea, precum şi detalii despre activitatea oficiului poştal braşovean.

Asociaţia Filateliştilor din Bucureşti - Gruparea Centenar 2018 vă propune un plic filatelic dedicat aniversării a o sută de ani de la eliberarea Ungariei de regimul bolşevic al lui Béla Kun de către Armata Română, moment de mare importanţă nu numai pentru România, ci pentru întreaga Europă ! Tirajul e limitat la 50 de exemplare! (Pentru alte detalii, puteți lua legătura pe facebook, cu domnul Șerban Drăgușanu). 
Ștampila aniversară, cu portretul generalului Gheorghe Mărdărescu, va fi disponibilă la Oficiul Poștal nr. 63 din București, pentru cei care doresc să-și oblitereze complementar corespondența, sâmbătă 3 august 2019.

Sâmbătă, 3 august 2019, la Csűrszínház · Calugareni are loc Festivalul 7R (Roman) de la Călugăreni. Ediția din acest an revine într-o formă plină de culoare, de această dată el aflându-se sub Mirajul Orientului. Imperiul Roman a fost mereu tărâmul schimburilor culturale,acestea reprezentând însăși bogăția sa.
Anul acesta organizatorii vă pregătesc o ediție de excepție, dedicată, ca de obicei, întregii familii și tuturor gusturilor. Parade militare romane, gladiatori, lupte, târguri de sclavi, expoziții și ateliere de pedagogie muzeală, plimbări cu căruța prin sat sau concerte, sunt numai câteva dintre activitățile care îi așteaptă pe vizitatori. Informații suplimentare se pot obține la telefon 0744 - 985.742 sau pe pagina de facebook a Muzeului Județean Mureș.

În perioada 3  - 10 august 2019 are loc Expozitia Filatelică Naţională „Centenarul Unirii - 100 de ani de administraţie românească  în Banat” care marchează 100  de  ani  de  la Unirea Banatului  cu România prin instaurarea administraţiei româneşti în Banat pe data de 3 august şi desăvârşirea Statului Naţional Unitar Român ce fusese proclamat pe data de 1 Decembrie 1918.
Expozitia este organizată de Federaţia  Filatelică  Română  prin Asociaţia Filatelică Timişoara în  colaborare cu Universitatea  de  Vest  din  Timişoara, Cercul  Militar  Timişoara şi Consiliul  Judeţean Timiş.

În data de 5 august 2019 Banca Naţională a României va lansa în circuitul numismatic mondial o monedă comemorativă cu tema 100 de ani de la nașterea lui Nicolae Cajal. Aversul monedei prezintă clădirea Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, inscripţia în arc de cerc „ROMANIA”, stema României, valoarea nominală „10 LEI” și anul de emisiune „2019”. Reversul monedei prezintă portretul și numele profesorului Nicolae Cajal și anii între care a trăit acesta „1919” și „2004”.

A. Chevallier - cronicarul foto al Văii Bistriței

O nouă lucrare pentru cartofili (și nu numai) e pe cale să vadă lumina tiparului. Prietenul meu, colecționarul Sergiu Găbureac, este pe finalul tehnoredactării unei noi ediții, revizuită și completată, a albumului-catalog Ad. A. Chevallier - cronicarul foto al Văii Bistriței. Renumitul cercetător face apel, și pe această cale, la domniile voastre, dacă aveți noutăți față de ediția precedentă vă rog să-i trimiteți urgent scanuri la o rezoluție cât mai bună (jpg 600 dpi). Puteți lua legătura cu Sergiu Găbureac prin intermediului contului de facebook sau prin e-mail la adresa gsm_as@yahoo.com sau rp_bmb@yahoo.com.
Numai printr-o largă colaborare se poate ajunge la o ediție cât mai completă.Vă mulțumesc și o vară bună vă doresc!

Expoziția „LITERATURA PENTRU COLECȚIONARI” și Simpozionul Național de Cartofilie

Asociația Filateliștilor, Maximafiliștilor și Cartofiliștilor din Republica Moldova organizează la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău (str. Kogălniceanu, nr. 82), în  perioada 03 - 20.09.2019, Expoziția „LITERATURA PENTRU COLECȚIONARI”, la care vor fi prezentate lucrări din  toate domeniile de colecționare, precum filatelia, cartofilia, numismatica, medalistica, bonistica, filumenia, erinofilia, insignofilia, labologia, scriphofilia etc. editate/publicate începând  cu anul 2005. 
Expoziția se va desfășura în conformitate cu reglementările FIP și ale Regulamentului elaborat de către Comitetul de Organizare a Expoziției și care a fost adus la cunoștința doritorilor din timp
Dat fiind rolul important al literaturii în informarea colecționarilor, organizatorii consideră Expoziția un  impuls  în  promovarea tuturor domeniilor de colecționare și, în special,  de încurajare a cercetării din domeniile profesate.
Vernisajul Expoziției va avea loc marți, 03.09.2019, la ora 15. În aceiași zi și în aceiași locație se va desfășura și Simpozionul Național de Cartofilie.

260 de ani de la moartea matematicianului francez Pierre Louis Maupertuis

Pierre-Louis Moreau de Maupertuis (n. 17 iulie 1698, Saint-Malo, Franța – d. 27 iulie 1759, Basel, Elveția) a fost un matematician, filozof și intelectual francez. A fost director al Academiei Franceze de Științe și primul director al Academiei de Științe din Berlin la propunerea lui Frederic cel Mare.
A efectuat o expediție în Laponia pentru a determina forma exactă a Pământului și i se atribuie formularea principiului minimei acțiuni, o versiune a acestuia fiind denumită ulterior principiul lui Maupertuis. De asemenea, a studiat și istoria naturală, în special aspectele legate de ereditate și lupta pentru existență.

26 iulie 2019

Și colecționarii plâng câteodată, nu-i așa?

Din sâmbăta în care Simona Halep a câștigat Wimbledon-ul la data de 13 iulie 2019 mi-am dorit să mai aibă parte de încă o emisiune filatelică. Asta după emisiunea din 2018, când din nou a făcut cinste României.
Astăzi Romfilatelia ne-a făcut o surpriză. Una așa de mare încât am ajuns un un ochi să plâng, iar cu altul să râd (de ciudă!). 
Dorința mi-a fost ascultată. Avem nu un timbru, ci chiar două! Dar nici măcar timbre, ci chiar colițe: una dantelată și una nedantelată. 
Reversul medaliei: niște tarife nesimțit de mari (28,5 lei, respectiv 53,5 lei)! Știam că rolul unui timbru este cel de a acoperi tariful expedierii unei coresponențe și nu cel de a rotunji veniturile, în mod grosolan, al celui care le emite. Și dacă tot vorbim de tarifarea corespondenței, mă întreb câte dintre cele 250 de colițe (din fiecare tip) vor ajunge pe coresponența externă cu greutatea cuprinsă între 500 și 2000 de grame?
Păcat că acest frumos eveniment (performanța Simonei) este umbrită de modul în care este exploatată.
Mihail Vămășescu este machetatorul celor două colițe care au dimensiunile de 76 x 110 mm (colița dantelată - cu timbrul de 36 x 72 mm), respectiv 101 x 102 mm (colița nedantelată).
Emisiunea este însoțită de 2 FDC-uri. Modelul cu colița nedantelată are un tiraj de 101 exemplare, iar cel cu colița dantelată are un tiraj de 201 exemplare.

125 de ani de la nașterea scriitorului englez Aldous Huxley

Aldous Leonard Huxley (n. 26 iulie 1894 – d. 22 noiembrie 1963) a fost un scriitor britanic care a emigrat în Statele Unite. A fost un membru al faimoasei familii Huxley care a dat un mare număr de minți științifice briliante.
Este cunoscut pentru romanele, pentru eseurile, povestirile, literatura de călătorie, scenariile sale de film. Dacă la începutul vieții a fost un umanist, a devenit la finalul ei interesat de subiecte spiritualiste, cum ar fi parapsihologia și filozofia mistică.
Huxley s-a născut în Godalming, Surrey, Anglia. Era fiul scriitorului Leonard Huxley din prima căsătorie cu Julia Arnold și nepotul celui mai fervent apărător al lui Charles Darwin, Thomas Huxley. Fratele său, Julian Huxley, a fost un biolog faimos pentru ideile din categoria teoriei evoluționiste.
Huxley era un copil deșirat, destul de fragil alcătuit, dar cu calități intelectuale peste medie. Tatal său fiind și botanist, Aldous și-a inceput aventura cunoașterii în laboratorul echipat cu aparatură de ultimă oră al tatălui său, apoi a continuat-o într-o școala care se numea Hillside, sub supravegherea mamei sale, până la moartea prematură a acesteia. De la vârsta de 9 ani Aldous a fost mai apoi educat într-o școală cu internat britanică. Avea de mic o abilitate deosebită în a manevra ideile.
Mama sa, Julia, a murit în 1908, când Aldous avea 14 ani, iar sora sa, Roberta, a murit dintr-o altă cauză în aceeași lună cu mama sa. Trei ani mai târziu, Aldous a suferit de o boală rară, (cheratită punctată) care i-a redus considerabil vederea. Fratele său mai mare, Noel, s-a sinucis în 1914. Semi-orbirea (ce i-a inspirat romanul Orb prin Gaza) l-a ținut pe Aldous departe de front în primul război mondial. Când și-a revenit și a început să vadă, a urmat cursurile de literatură engleză la colegiul Balliol, Oxford.
Imediat ce și-a încheiat studiile la Balliol, Huxley a devenit dator vândut tatălui său și a fost nevoit să lucreze ca să-și plătească datoria acumulată. A avut o slujbă de scurtă durată în 1918 la Ministerul Aerului, unde se ocupa de proviziile armatei, dar cariera de funcționar nu l-a atras, așa ca s-a orientat spre o cariera literară.
Huxley a terminat primul său roman la vârsta de 17 ani, dar cariera de scriitor profesionist și-a început-o abia pe la 20 de ani. A scris câteva capodopere ale literaturii engleze, utopia Brave New World (Minunata lume nouă) și un roman eseu despre pacifism, Eyeless in Gaza (Orb în Gaza). Huxley a fost puternic influențat de F. Matthias Alexander, pe care l-a inclus ca personaj în romanul Orb în Gaza.

25 iulie 2019

110 ani de când Louis Blériot a realizat prima traversare în avion a canalului Mânecii

Louis Blériot (n. 1 iulie 1872, Cambrai, Franța – d. 1 august 1936, Paris, Franța) a fost un aviator francez, inventator și inginer. În 1909, el a efectuat primul zbor complet deasupra unei întinderi mari de apă într-un aparat mai greu decât aerul, când a traversat Canalul Mânecii. Pentru această realizare el a primit un premiu de 1000 lire (5.000 dolari; SUA 1910). El este considerat prima persoană care a construit un monoplan funcțional. Blériot a fost un pionier al acrobațiilor aeriene.
După ani în care și-a exersat îndemânarea de pilot, Blériot s-a decis să încerce să obțină premiul de 1.000 de lire oferit de ziarul londonez Daily Mail pentru cel care va reuși să traverseze cu un aparat de zbor Canalul Mânecii.
Blériot a avut doi rivali la câștigarea premiului, dar niciunul nu a reușit să termine traversarea. Unul dintre ei a fost Hubert Latham, un francez de origine engleză. Latham era susținut atât de către Regatul Unit cât și de Franța. El a sosit primul și a încercat să facă traversarea pe 19 iulie, dar la 6 mile (9,656064 km) de Dover, destinația sa, motorul aparatului de zbor Antoinette IV a cedat, iar Latham a fost obligat să execute prima aterizare de urgență pe mare din lume. Celălalt pilot a fost Charles de Lambert, un aristocrat rus de origine franceză și unul dintre elevii lui Wilbur Wright. Însă Lambert a fost rănit într-o prăbușire din timpul testelor de zbor, fiind silit să abandoneze competiția.
Pe 25 iulie 1909, cei trei rivali au sosit pe plaja orașului Calais din Franța.

24 iulie 2019

Pregătiri ce concediu

Și pentru că tot ne pregătim de concediu, hai să vă dau câteva ponturi pentru achizițiile premergătoare acestei perioade.
Până pe 31 iulie puteți profita cu încredere de campania Christmas in July care continuă zilele acestea cu reduceri de până la 70% la articolele pentru femei și bărbați.
Nici un concediu nu este complet fără o carte de vacanță. Cuponul LIB20AIPARTE garantează azi, 24 iulie, o reducere minimă de 20% la orice produs de pe Libris.ro. Cititul nu a omorât pe nimeni!
Pentru orice comandă de peste 75 lei plasată pe site-ul Vegis până azi, 24.07 (ora 23:59), veți primi CADOU un ulei de cocos Bio de la Niavis. Uleiul de cocos este bogat în vitamina E, vitamina K și minerale, are un conținut ridicat de grăsimi saturate și este un superaliment cu cel puțin 50 de modalități de utilizare.
În perioada 25.07 (ora 20:00) - 04.08 (ora 23:59) puteți participa și la un super-CONCURS. Orice comandă peste 50 lei intră automat în tragerea la sorți pentru o VACANȚĂ de 4 persoane la Casa Filip din Sarichioi. Spor la cumpărături!

Cartea sub lupă: „Mihai Eminescu în filatelia și cartofilia universală”

Periodic mi-am propus să vă prezint cânte o carte care merită să facă parte din biblioteca fiecăruia dintre noi. De aceea astăzi inaugurez această rubrică, Cartea sub lupă, în care vă propun câte o lucrare care ar putea ocupa un loc de cinste printre rafturile fiecărui colecționar.
Cartea „Mihai Eminescu în filatelia și cartofilia universală” face parte din categoria Litere Filologie și este scrisă de Constantin Gh. Ciobanu și Maria Godorozea și este un adevărat catalog enciclopedic având 120 de pagini care se citesc cu „sufletul la gură”. Cartea a fost publicată în 2010 la editura ȘTIINȚA și are dimensiunile de 210 x 210 mm.
Catalogul filatelic cu subiect eminescian este o sursă care concentrează toată informația poștal-filatelică ce reflectă viața și activitatea Poetului. Întregul set de piese poștale (mărci, întreguri și ștampile ocazionale speciale) – un valoros patrimoniu filatelic – este sistematizat pe capitole, așa cum prevede filatelia, și include maximum de date și informații existente până la data publicării.
Sper că răsfoind filele cuprinse între copertele ediției de față vor avea satisfacție de ordin moral-spiritual nu doar colecționarii pentru care Catalogul se vrea un instrument de lucru, ci toți acei, pentru care EMINESCU este un nume sfânt.

45 de ani de la moartea fizicianului britanic James Chadwick

Sir James Chadwick (n. 20 octombrie 1891, Bollington, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei – d. 24 iulie 1974, Cambridge, Regatul Unit) a fost un fizician englez și laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, celebru pentru descoperirea neutronului.
James Chadwick s-a născut la Bollington, Cheshire, Anglia pe 20 octombrie 1891, în familia lui John Joseph Chadwick și Anne Mary Knowles. A făcut școala primară în Bollington, apoi liceul la Manchester High School, și apoi a făcut facultatea la Manchester și Cambridge, lucrând și cu Ernest Rutherford. În 1913, Chadwick a lucrat cu Hans Geiger la Universitatea Tehnică Berlin. Era în Germania la începutul primului război mondial și a fost închis în Tabăra de prizonieri de război Ruhleben de lângă Berlin. În timpul captivității, a avut libertatea de a-și construi un laborator. Cu ajutorul lui Charles Ellis, a lucrat la ionizarea fosforului și la reacțiile fotochimice ale monoxidului de carbon și ale clorului. Mare parte din perioada războiului și-a petrecut-o la Ruhleben, până când laboratorul lui Geiger a intervenit pentru eliberarea lui. 
Chadwick a devenit profesor de fizică la Universitatea Liverpool în 1935. Ca rezultat al memorandumului Frisch-Peierls din 1940 asupra fezabilității bombei atomice, a fost numit membru al Comisiei MAUD care a investigat subiectul mai în profunzime. A vizitat America de Nord ca membru al Misiunii Tizard în 1940 pentru a colabora cu americanii și canadienii în domeniul cercetării nucleare. Întors în Anglia în noiembrie 1940, a concluzionat că nimic nu poate rezulta din cercetări decât după război. În decembrie 1940 Franz Simon, la comanda comisiei MAUD, a declarat că este posibil să fie separat izotopul uraniu-235. Raportul lui Simon includea estimări de costuri și specificații tehnice pentru o uzină mare de îmbogățire a uraniului. James Chadwick a scris mai târziu că a fost prima oară când a „realizat că o bombă nucleară era nu doar posibilă, ci inevitabilă. A trebuit apoi să iau somnifere. Era singurul remediu”.
Puțin după aceea a lucrat la Proiectul Manhattan în Statele Unite, proiect ce a dezvoltat bombele atomice folosite la Hiroshima și Nagasaki. Chadwick a fost înnobilat în 1945.

23 iulie 2019

30 de ani de la nașterea actorului englez Daniel Radcliffe

Daniel Jacob Radcliffe (n. 23 iulie 1989, Londra, Marea Britanie) este un actor britanic, cel mai bine cunoscut pentru interpretarea personajului Harry Potter din filmele cu același nume, bazate pe bine-cunoscuta serie de cărți. Radcliffe a mai apărut în mai multe filme și show-uri de televiziune, printre care producția ITM My Boy Jack și piesa de teatru Equus, pentru care a fost nominalizat la Drama Desk Award, premiul revenindu-i până la urmă lui Geoffrey Rush pentru rolul lui din Exit The King.
Daniel Radcliffe a fost născut în spitalul Queen Charlotte's Hospital, West London, Marea Britanie, singurul copil al lui Alan George Radcliffe, agent literar și al agentului de casting, Marcia Jeannine Gresham (Marcia Jeannine Jacobson), care a fost implicată în mai multe filme ale BBC-ului, printre care The Inspector Lynley Mysteries și mai recent Walk Away And I Stumble. Mama lui Radcliffe este evreică, originală din Westcliff-on-Sea, Essex (numele familiei ei fiind preluat de la Gershon; tatăl lui este protestant originar din Irlanda de Nord.
Radcliffe a exprimat o dorință de a juca pe scenă la vârsta de cinci ani. În 1999 și-a făcut debutul în adaptarea în două părți a BBC-ului a romanului lui Charles Dickens, David Copperfield, având rolul personajul principal.

22 iulie 2019

235 de ani de la nașterea matematicianului german Friedrich Wilhelm Bessel

Friedrich Wilhelm Bessel (n. 22 iulie 1784 la Minden, Renania de Nord-Westfalia - d. 17 martie 1846, Königsberg) a fost matematician și astronom german, cunoscut în matematică pentru sistematizarea funcțiilor Bessel (descoperite anterior de Daniel Bernoulli) și mai ales pentru primele măsurători precise din astrofizică (distanța până la stele) și ca fondator al școlii germane de observații astronomice.
S-a născut la Minden, din Renania de Nord-Westfalia. Încă de la 14 ani intră, mai întâi ca ucenic la concernul import-export Kulenkamp. Problemele impuse de navigație îi solicită aptitudinile pentru matematică, apoi cele pentru astronomie, mai ales că se punea problema calculării longitudinii.
Calculând cu mai multă precizie orbita cometei Halley, Bessel este remarcat de către Heinrich Wilhelm Olbers, mare astronom al acelui timp. Peste doi ani Bessel părăsește Kulenkamp și devine asistent la Observatorul Astronomic de la Lilienthal, lângă Bremen.
Dobândind notorietate, la 26 de ani, regele Frederic al III-lea al Prusiei îl numește director al Observatorului din Königsberg înființat în 1810.
Bessel a fost membru al Academiei din Berlin.

21 iulie 2019

120 de ani de la nașterea scriitorului american Ernest Miller Hemingway

Ernest Miller Hemingway (n. 21 iulie 1899, Oak Park, SUA – d. 2 iulie 1961, Ketchum, SUA) a fost un romancier, nuvelist, prozator, reporter de război, laureat al Premiului Pulitzer în 1953, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1954, unul dintre cei mai cunoscuți scriitori americani din întreaga lume.
Opera sa are ca sursă o experiență de viață profundă și originală, relatând, conform concepției scriitorului, „lucrurile cele mai simple în modul cel mai simplu”, într-o proză energică, aspră, dură, cu o mare economie a mijloacelor stilistice și susținută de un ton colocvial, stil pe care scriitorul însuși îl denumise teoria aisbergului (în original iceberg theory).
Ernest Hemingway s-a născut la data de 21 iulie 1899 la Oak Park, Illinois, o suburbie a orașului Chicago, în familia unui medic. Era cel de-al doilea copil al cuplului Clarence Edmonds Hemingway și Grace Hemingway. Clarence era medic și avea un cabinet particular. Fiului său i-a dat numele Ernest după bunicul mamei sale, Ernest Hall. Familia Hemingway a mai avut și alți copii după nașterea lui Ernest. Ernest se afla în concurență cu sora lui mai mare, Marcelline, care se născuse cu un an înaintea lui. Grace își dorise ca al doilea copil să fie tot fată, dar pentru că nu a fost așa, și-a îndreptat întreaga afecțiune spre sora mai mare a lui Ernest, Marcelline. Mai târziu, Ernest Hemingway își amintește faptul că, pentru a atrage atenția mamei sale, începuse încă de mic să folosească un limbaj necuviincios și jignitor. Pe când avea doi ani, într-o vară, tatăl său îl ia pentru prima oară la pescuit în regiunea Wallon Lake, unde avea o casă de vacanță. Micuțul Ernest prinde cel mai mare pește și reușește chiar să-l aducă singur la mal. După acest episod, pescuitul va rămâne pasiunea lui pentru tot restul vieții.
După terminarea școlii secundare nu-și continuă studiile, ci pleacă în orașul Kansas City, unde se angajează reporter la ziarul Kansas City Star. De aici, în 1918, se înrolează ca voluntar în formațiile auxiliare ale Crucii Roșii americane și e repartizat într-o unitate de ambulanțe care acționa pe frontul din Italia. E rănit de explozia unui obuz în apropiere de Fossalta di Piave și e distins cu decorațiile italiene Medalia d'Argento al Valore Militare și Croce al Merito di Guerra
În timpul războiului civil din Spania a fost corespondent al agenției americane NANA (North American Newspaper Alliance),în Spania, în patru rânduri: prima oară din februarie până în mai 1937; apoi din august 1937 până în ianuarie 1938; apoi din martie până în mai 1938 și din septembrie 1938 până la retragerea de pe Ebru. În călătoria din februarie 1937, având ca țintă finală Madridul, s-a deplasat mai întâi cu vaporul până în Franța, apoi de la Toulouse (Franța) cu avionul la Barcelona, Valencia și Alicante, apoi pe câmpul de luptă de la Guadalajara, la Brihuega. În reportajele trimise ziarelor americane, Hemingway nu a rămas un simplu corespondent de război al agenției NANA, ci a trimis mesaje de solidaritate cu lupta dusă de republicani cu forțele intervenționiste reunite ale Germaniei hitleriste, ale Italiei musoliniene și ale rebelilor spanioli conduși de generalul Franco. A început, împreună cu cineastul olandez Joris Ivens, turnarea unui film despre Spania, al cărui scenariu și comentariu au fost scrise de autorul american. Într-un articol publicat mai întâi în revista Verve și apoi într-o cărticică ce cuprindea și scenariul filmului Spanish Earth (Pământ spaniol), Hemingway relatează împrejurările în care a fost creat acest film-mărturie despre lupta poporului spaniol pentru libertate. În al doilea an al războiului civil din Spania, Hemingway se întoarce în SUA și participă la al doilea Congres al Scriitorilor Americani. La Congres, el rostește primul său „discurs public” în care a explicat atitudinea sa și rațiunile care l-au făcut să plece în Spania. Din discurs transpar, fără tăgadă, convingerile sale antifasciste:
            „Un scriitor care nu minte nu poate trăi și lucra într-un regim fascist... Fascismul este o minciună, și de aceea e condamnat la sterilitate literară. O dată dispărut, el nu va avea altă istorie decât istoria sângeroasă a asasinatului,care e foarte cunoscută și pe care câțiva dintre noi au văzut-o cu ochii lor în aceste luni din urmă”. Hemingway s-a reîntors în Spania și într-un hotel din Madrid, hotelul „Florida”, expus focului bateriilor intervenționiștilor nemți, a scris piesa Coloana a cincea (The Fifth Column), al cărei erou, Philip Rawlings, se expune în misiuni de luptă periculoase și își transformă probabila moarte dintr-o înfrângere într-o victorie.

20 iulie 2019

155 de ani de la nașterea scriitorului suedez Erik Axel Karlfeldt

Erik Axel Karlfeldt (n. 20 iulie 1864, Folkärna, Suedia – d. 8 aprilie 1931, Engelbrekt, Suedia) a fost poet suedez, laureat postum al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1931.
A fost unul din marii poeți suedezi și a creat o lirică neoromantică ce are ca temă ținutul natal, frumusețea peisajului, amintirea strămoșilor, legendele și obiceiurile vechi. Forma poetică muzicală, cu trăsături baroce, e susținută de un limbaj pe alocuri arhaizant.
S-a născut în 1864 la Tolvmansgarden, în Dalarna de sud. După ambii părinți se trage dintr-un neam sănătos de țărani și mineri. În poezia Fäderna (Strămoșii), cu care începe prima sa culegere de poezii, Karlfeldt aduce un pios omagiu vetrei părintești, iar în Träslottet (Conacul de lemn), își amintește despre vechea fermă a copilăriei sale, în care se născuse și se căsătorise mama sa. Urmează liceul la Västerås, iar studiile universitare le începe la Uppsala. Din cauza unor mari dificultăți financiare prin care trece familia sa, Karlfeldt întrerupe câțiva ani studiile, deși este un student eminent, luându-și licența în Litere abia după șapte ani. Ca și Selma Lagerlöf, încă foarte de tânăr își propune să devină scriitor. În anul 1895 debutează cu un volum de poezii, Vildmarks och kärleksvisor (Pământuri înțelenite și cântece de dragoste). În aceste creații lirice, Karlfeldt nu atinge încă perfecțiunea de mai târziu dar - prin prospețimea și culoarea descrierilor și un mod de exprimare foarte personal - lasă să se întrevadă marele poet de mai târziu. Până la sfârștul vieții sale Karlfeldt s-a simțit țăran, legat de glia sa și în mijlocul ambianței citadine a avut mereu un sentiment de dezrădăcinare. În poezia „Strămoșii”, mărturișește nostalgia paradisului pierdut al copilăriei la țară: „sunt ca o iarbă de câmp smulsă din pământ”. Adevăratul debut poetic al lui Karlfeldt este culegerea de versuri Fridolins visor (Cântecele lui Fridolin), (1898), urmată după trei ani de volumul Fridolins lustgård och Dalmålningar på rim (Curtea plăcerilor lui Fridolin și dalarna pictată cu rime). Spre deosebire de alți poeți, Karlfeldt este prea mândru și prea timid ca să dea o expresie directă sentimentelor sale de dragoste și se ascunde prin chipul poetului Fridolin, „un flăcău de la țară, care știe carte” și care poate vorbi „țărănește cu țăranii și latinește cu învățații”.

19 iulie 2019

205 ani de la nașterea inventatorului american Samuel Colt

Samuel Colt (n. 19 iulie 1814 – d. 10 ianuarie 1862) a fost un inventator și industriaș american. El a înființat Colt's Patent Fire-Arms Manufacturing Company, și este cunoscut pentru popularizarea revolverului. Contribuțiile inovatoare ale lui Colt în industria armelor de foc au fost descrise de istoricul James E. Serven ca „evenimente ce au format destinul armelor de foc americane”. În 2006, el a fost introdus în National Inventors Hall of Fame.
Samuel Colt s-a născut la Hartford, Connecticut, în familia lui Christopher Colt, un țăran care se mutase cu familia în Hartford și s-a lansat în afaceri; mama sa a fost Sarah Colt, născută Caldwell, care a murit înainte ca Samuel să împlinească șapte ani. Christopher Colt s-a recăsătorit după doi ani cu Olive Sargeant. În familia Colt au crescut opt frați: cinci băieți și trei fete. Două dintre surori au murit în copilărie, iar cealaltă s-a sinucis mai târziu, în schimb frații lui Samuel au jucat un rol important în viața sa profesională.
Colt a fost trimis argat la o fermă din Glastonbury la 11 ani, unde se ocupa cu treburile zilnice și mergea la școală. În Glastonbury, a găsit Compendium of Knowledge, o enciclopedie științifică pe care a preferat să o citească în locul studiului Bibliei. În această enciclopedie a găsit articole despre Robert Fulton și despre praful de pușcă, ambele motivându-l și dându-i idei ce aveau să-l influențeze pe Colt toată viața. După ce a auzit soldați vorbind despre succesul puștii cu două țevi și despre imposibilitatea de a trage cu arma de cinci sau șase ori la rând, Colt s-a hotărât să fie inventor și să creeze pușca imposibilă.

18 iulie 2019

360 de ani de la nașterea pictorului francez Hyacinthe Rigaud

Hyacinthe Rigaud (n.18 iulie 1659 Perpignan, Franța – d. 29 decembrie 1743, Paris) a fost cel mai important portretist din perioada Ancien Régime.
Hyacinthe Rigaud s-a născut la Perpignan (Pyrénées-Orientales), ca urmaș al unei familii cu un lung șir de artiști din Roussillon și fratele mai mare al unui alt pictor, Gaspard Rigaud. A început pregătirea în croitorie în atelierul tatălui său, dar și-a perfecționat abilitățile de pictor cu Antoine Ranc la Montpellier începând cu 1671, înainte de a se muta la Lyon patru ani mai târziu. A devenit familiar cu pictura flamandă, olandeză și italiană, în special cea al lui Rubens, Van Dyck, Rembrandt și Titian, ale căror lucrări mai târziu el le-a colectat.
Ajungând la Paris în 1681, el a câștigat Prix de Rome în 1682, însă la sfatului lui Charles Le Brun nu a făcut călătoria la Roma pentru a ridica premiul. În 1700 a fost primit în Academia Regală de pictură și sculptură, de unde s-a retras în 1735.

17 iulie 2019

125 de ani de la nașterea fizicianului belgian Georges Henri Lemaître

Georges Henri Lemaître (n. 17 iulie 1894, Charleroi, Belgia – d. 20 iunie 1966, Louvain, Belgia) a fost un preot și fizician belgian, întemeietor al teoriei Big Bang. El a fost creatorul teoriei expansiunii universului, atribuită greșit lui Edwin Hubble. Lemaître a fost primul care a obținut ceea ce se numește acum legea lui Hubble și a făcut prima estimare a ceea ce se numește acum constanta Hubble, lucruri pe care le-a publicat în 1927, cu doi ani înainte de articolul lui Hubble.
Lemaître a propus primul ceea ce cunoaștem drept teoria Big Bang asupra originii Universului, pe care el a denumit-o „ipoteza atomului inițial” sau „Oul Cosmic”.
Preotul născut la Charleroi a fost primul cercetător care a prezis prin calcule matematice cu 20 de ani mai înainte teoria că universul nu este static, ci este în continuă expansiune. Această dovadă a venit două decenii mai târziu în anul 1965 când Penzias și Wilson descopereau prin telescoape performante ecourile exploziei primordiale, adică a conceptului de Big Bang în forma cunoscută astăzi.
Lemaître însuși și-a descris teoria sa ca „oul cosmic care explodează în momentul creației”. Aceasta a devenit mai bine cunoscută sub numele de „teoria Big Bang”, un termen peiorativ inventat de Fred Hoyle. Cu toate acestea, Lemaître, ca preot, credea că Universul și deci și Pământul au fost create de către Dumnezeu.
Big Bang-ul este compatibil cu crearea lumii din nimic, idee susținută de creștinism începând cu secolul al II-lea d.Hr. și adoptată de iudaism. Fizicienii atei s-au opus inițial din acest motiv adoptării teoriei.
În 1951 Papa Pius al XII-lea a declarat că teoria lui Lemaître validează științific catolicismul. Totuși, Lemaître s-a opus acestei proclamații, afirmând că teoria este neutră și că nu este nici legătură și nici contradicție între religie și teoria sa. Când Lemaître și Daniel O'Connell, consilierul științific al papei, l-au sfătuit pe papă să nu mai menționeze cosmogonia în public, el a fost de acord. Deși era catolic convins, autorul teoriei era contra amestecării științei cu religia, deși credea că cele două domenii ale experienței umane nu se aflau în conflict.

16 iulie 2019

50 de ani de la lansarea Programului Apollo 11

Apollo 11 este numele primei misiuni în care omul a pășit pe suprafața satelitului natural al Pământului, Luna. Este în același timp și cea de-a cincea misiune cu echipaj uman din Programul Apollo, gestionat de NASA, și a treia care plasează oameni pe orbita lunară.
Lansată pe data de 16 iulie 1969, misiunea era constituită din Neil Alden Armstrong, comandantul misiunii, Michael Collins, pilotul modulului de comandă și Edwin Eugene „Buzz” Aldrin Jr., comandantul modulului lunar.
Față de miile de persoane care au ținut să asiste la lansarea misiunii Apollo 11, milioane au privit acest eveniment în fața micilor ecrane, alături de șeful NASA pentru relații publicii, Jack King, care a furnizat comentariul imaginilor. Președintele SUA, Richard Nixon a urmărit procedurile de lansare din Biroul Oval al Casei Albe.
O rachetă Saturn V a fost lansată de la Centru Spațial Kennedy pe 16 iulie 1969, ora 13:32 TU (9:32 a.m. timp local SUA, 16:32 TLR). Racheta a intrat pe orbită 12 minute mai târziu. După ce a mai parcurs o dată și încă o jumătate orbita Pământului, motorul S-IVB „a împins” echipajul spre adâncul spațiului, naveta fiind plasată pe traiectoria spre Lună. Peste încă 30 de minute, modulul de comandă/serviciu s-a despărțit de ultimele elemente ale rachetei Saturn V, având în componența sa modulul lunar (ML).

15 iulie 2019

110 destinații de vacanță

În cazul în care încă nu te-ai decis unde să-ți petreci concediul, timpul nu este pierdut. Holul Centrului Universitar Nord din Baia Mare (str. dr. Victor Babeș, nr. 62A, et. I) îți propune nu mai puțin de 110 destinații de vacanță. Trei dintre angajații universității (Ramona Demarcsek, Alexandru Pop și Bogdan Cioruța) și-au pus la bătaie colecțiile de cărți poștale ilustrate și au realizat o inedită expoziție cu vederi din lumea întreagă, majoritatea dintre ele primite prin intermediul serviciului Postcrossing.
În cazul în care vrei să propui autorilor o nouă destinație de vacanță, trimite-le o vedere cu locația dorită. Sigur se vor bucura.

100 de ani de la moartea chimistului german Hermann Emil Fischer

Hermann Emil Fischer (n. 9 octombrie 1852, Euskirchen, Regatul Prusiei – d. 15 iulie 1919, Berlin, Germania) a fost un chimist german, profesor universitar la Erlangen, Würzburg și Berlin, laureat al Premiului Nobel pentru chimie pe anul 1902, având contribuții în domeniul chimiei organice și biologice „ca recunoaștere pentru cercetările extraordinare pe care le-a efectuat, asupra structurii zaharurilor și a componenților purinici”.
Deși în 1902 i s-a acordat Premiul Nobel, viața științifică a lui Emil Fischer și-a continuat linia ascendentă. Următorii ani a manifestat interes în studiul moleculelor complicate ale proteinelor, arătând modul în care aminoacizii se combina în molecula proteică, precum și metoda de legare a acestora. În 1907 a construit o moleculă proteică alcătuită din 18 unități de aminoacizi.
Experimentând-o a arătat că enzimele digestive o atacă la fel ca pe o proteină naturală. Descoperirile ulterioare au demonstrat că din multitudinea de aminoacizi existenți, viața a selectat doar 20, din care: glicina, alanina, valina, leucina, izoleucina, fenilalanina, prolina, triptofanul, serina, treonina, metionina, asparagina, acidul glutamic, cisteina, tirozina, histidina, lizina și arginina. Fischer a demonstrat că aminoacizii proveniți din hidroliza proteinelor, prin recombinare alcătuiesc un grup de substanțe numite peptide (sau peptone). Apare o legătură covalentă, numită legătură peptidică, rezultată din reacția părții acide a unui aminoacid cu gruparea aminică (bazică) a altuia. Legătura peptidică permite combinarea a doi sau mai mulți acizi aminați pentru a forma lanțurile de aminoacizi. Emil Fischer a sintetizat peptide care aveau într-un lanț până la 18 aminoacizi.

14 iulie 2019

230 de ani de la căderea Bastiliei

Căderea Bastiliei, un eveniment major al Revoluției Franceze, s-a produs la Paris într-o zi de marți 14 iulie în anul 1789. Cu toate că fortăreața medievală cunoscută sub numele de Bastilia mai avea doar șapte deținuți, căderea ei în mâinile revoluționarilor parizieni a reprezentat în mod simbolic sfârșitul Vechiului Regim (Ancien régime, în franceză) și începutul Revoluției Franceze. Predarea închisorii, simbol al tiraniei monarhiei franceze, a zguduit atât Franța cât și restul Europei, ecourile sale ajungând până în îndepărtata Rusie.
Din 1880, 14 iulie este Ziua națională a Franței. O stradă din București, care unește Piața Romană cu Bulevardul Iancu de Hunedoara, îi poartă numele.

13 iulie 2019

Peceți ale domnitorilor români

Cu ocazia „Zilei mărcii poștale românești” Romfilatelia introduce în circulație luni, 15 iulie 2019, emisiunea de mărci poștale având ca tematică „Peceți ale domnitorilor români” (LP 2248), după cum informează compania într-un comunicat de presă postat pe site-ul instituției.
Pe cele patru timbre ale emisiunii sunt reproduse imagini ale peceților în ceară care au aparținut domnitorilor Alexandru cel Bun (1400-1432), Ștefan cel Mare (1457-1504), Vasile Lupu (1634-1653) și Petru Rareș (1527-1538; 1541-1546). Imaginile Peceților sunt reproduse după exponate autentice aparținând patrimoniului muzeistic al Bibliotecii Academiei Române.
Timbrul cu valoarea nominală de 3,10 lei reproduce pecetea domnitorului Alexandru cel Bun. Acesta a devenit domn al Moldovei cu o puternică susținere din partea lui Mircea cel Bătrân. S-a remarcat printr-o domnie pașnică într-un timp în care Moldova cunoaște cea mai mare întindere, cu granițe statornice, la care se adaugă o resimțită prosperitate economică. Poșta Română va primi din această valoare nominală 6.300 de timbre pe care le va putea folosi, printre altele, la francarea corespondenței interne prioritare cu greutatea cuprinsă între 100 și 500 de grame sau a unei recomandate interne neprioritare cu greutatea de până la 50 de grame.
Pecetea domnitorului Ștefan cel Mare este reprodusă pe timbrul cu valoarea nominală de 7 lei. Domnitor de excepție s-a remarcat ca om politic și strălucit diplomat, ilustru comandant de oaste, strateg, unificator, sprijinitor al culturii, însemnat ctitor de așezăminte, reîntemeietorul Moldovei, simbol al luptei pentru independență a românilor și apărător al creștinătății. Poșta Română va primi din această valoare nominală 4.200 de timbre pe care le va putea folosi, printre altele, la francarea corespondenței externe prioritare cu greutatea de până la 50 de grame.
Pecetea domnitorului Petru Rareș este reprodusă pe timbrul cu valoarea nominală de 8,50 lei. Petru Rareș a dat culturii românești pictura exterioară a bisericilor Moldovei, sub forma frescelor a căror strălucire se înscrie alături de cele mai izbutite opere de artă religioasă ale Europei. Poșta Română va primi din această valoare nominală 4.900 de timbre pe care le va putea folosi, printre altele, la francarea corespondenței externe prioritare cu greutatea cuprinsă între 50 și 100 de grame.
Timbrul cu valoarea nominală de 11,50 lei reproduce pecetea lui Vasile Lupu. Este cunoscut ca un ctitor de excepție pentru biserica Trei Ierarhi din Iași, devenită nu numai așezământ religios, dar și un cunoscut centru de cultură. Trăinicia construcției conferită de piatra și marmura minuțios prelucrată, dovedesc fără tăgadă ambiția domnitorului de a rămâne în memoria urmașilor. Poșta Română va primi din această valoare nominală 4.200 de timbre pe care le va putea folosi, printre altele, la francarea corespondenței externe neprioritare cu greutatea cuprinsă între 100 și 500 de grame.
Toate timbrele au dimensiunea de 72 x 36 mm, au fost machetate de către Mihail Vămășescu, iar pentru CNPR au fost paginate în coli de 14 timbre. Pentru filateliști, prin magazinele Romfilatelia pe lângă această formă de machetare, emisiunea se mai prezintă paginată și sub formă de minicoală de 5 timbre + 1 vinietă (6.250 de serii) sau sub formă de bloc de 4 timbre nedantelate incluse într-un album filatelic (LP 2248a).
Cele 287 de exemplare ale albumului filatelic reunesc în aceeași tematică produse aparținând filateliei și medalisticii. În interiorul albumului sunt expuse două piese valoroase de colecție: blocul special al emisiunii cu patru timbre nedantelate, precum și replica realizată din aur a mărcii poștale de 54 de parale, parte din prima emisiune filatelică românească „Cap de bour”, ambele piese numerotate de la 001 la 287.
Emisiunea mai este însoțită de 2 FDC-uri (250 de seturi) echipate cu timbrele emisiunii, numerotate și obliterate cu ștampila „prima zi”.

5 ani de la moartea dirijorului american Lorin Maazel

Lorin Maazel (n. 6 martie 1930, Neuilly-sur-Seine, Franța - d. 13 iulie 2014, Virginia, Statele Unite ale Americii) a fost un dirijor, compozitor și violonist american.
Lorin Maazel, născut în Franța într-o familie de muzicieni americani de origine evreiască, a crescut în Statele Unite ale Americii. Bunicul său Isaac Maazel, de origine rusă, a fost violonist la Metropolitan Opera. Copil-minune, el a avut primele lecții de compoziție la vârsta de șapte ani și a debutat la opt ani. A dirijat începând din 1939 și a avut privilegiul, în 1941, de a fi chemat alături de marele dirijor Toscanini la conducerea Orchestrei Simfonice a NBC (NBC Symphony Orchestra).
După încheierea studiilor la Pittsburgh în 1951, a început să dirijeze cele mai prestigioase orchestre europene. În 1960, a devenit cel mai tânăr dirijor - și primul dirijor american - care a dirijat la prestigiosul Festival de la Bayreuth, în Lohengrin de Wagner.
Pe 26 februarie 2008, cu Orchestra filarmonică de la New York, a dat un concert la Pyongyang, capitala țării celei mai izolate din lume, Coreea de Nord. Acest concert excepțional a făcut parte din fragilul proces de reconciliere între cele două țări. Orchestra a executat, între altele, muzică cehă (Simfonia n° 9 de Dvořák), americană (Un american la Paris de Gershwin), ouvertura Candide de Bernstein și franceză (Arleziana de Bizet).
Maazel moare pe 13 iulie 2014, la reședința sa, Castleton Farms, din Virginia, SUA, la vârsta de 84 de ani, în urma unei pneumonii.

12 iulie 2019

165 de ani de la nașterea inventatorului american George Eastman

George Eastman (12 iulie 1854 - 14 martie 1932) s-a născut în orășelul Waterville, statul New York, din confederația Statele Unite ale Americii.
Este inventatorul suportului fotosensibil flexibil, pelicula de nitroceluloză, în anul 1884. Aceasta a făcut posibilă construcția de aparate de fotografiat mai mici, ușoare, portabile. Frații Lumière folosesc această descoperire pentru invenția lor, cinematograful, pelicula fiind elementul indinspensabil.
La 4 septembrie 1888, patentează invenția sa aparat de fotografiat cu roll film. De menționat că roll filmul este o bucată de peliculă fotosensibilă de circa 1 m lungime, care este introdusă într-o casetă metalică ermetic izolată de lumină, înfășurată pe o rolă, care în aparatul de fotografiat după expunere se rulează pe altă rolă de asemeni într-o casetă ermetic izolată de lumină, până la procesul chimic de developare. Prin noțiunea de expunere se înțelege fotografierea propriu zisă
Este fondatorul renumitei fabrici de material fotosensibil cu o granulație extrafină (foarte favorabilă peliculelor cinematografice de format îngust 8 mm; 8,5 mm; 16mm) și cu sensibilitate foarte mare, Kodak (actual face parte din compania Thomson). Pelicula Kodak Color este foarte căutată pe piața cinematografiei și a fotografiei.
Se sinucide în 1932 din cauza unei boli foarte grele a coloanei vertebrale care îi provoca dureri mari.

11 iulie 2019

305 ani de când Dimitrie Cantemir a fost ales membru de onoare al Academiei din Berlin

Dimitrie Cantemir (n. 26 octombrie 1673 – d. 21 august 1723) a fost domnul Moldovei în două rânduri (martie-aprilie 1693 și 1710 - 1711) și un mare cărturar al umanismului românesc. Printre ocupațiile sale diverse s-au numărat cele de enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog și compozitor. A fost membru al Academiei de Științe din Berlin. George Călinescu îl descria drept „un erudit de faimă europeană, voievod moldovean, academician berlinez, prinț moscovit, un Lorenzo de Medici al nostru”.
În anul 1714, Dimitrie Cantemir devine membru în Societas Scientiarrum Brandenburgica, ulterior cunoscută sub numele de Academia din Berlin. La 11 iulie 1714, Academia îl acceptă în rândurile sale și îi acordă diploma de membru, semnată de vicepreședintele Johann Carol Schott, în absența președintelui Academiei, Leibniz. După primirea în Academie, D. Cantemir a scris Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei) și Istoria moldo-valahă (în latină, Historia moldo-vlachica).
Ca membru al Academiei din Berlin a corespondat cu Leibniz, încercând să stabilească principiile fondării unei Academii Ruse.
Subiect al documentării biografice este și afilierea sa formală la un ordin inițiatic tradițional, susținută atât prin elemente ezoterice prezente în opera sa, cât și de surse indirecte.
A murit în Rusia, la 21 august 1723, în satul său Dmitrovska (azi Dmitrovsk--Orlovski) după campania lui Petru cel Mare la Marea Caspică în zona Derbent, în urma unui diabet avansat, și a fost înmormântat într-o criptă din biserica Sf. Nicolae din Moscova, construită după planurile sale și cu hramul ca al Bisericii Sf. Nicolae, zisă și Biserica Sf. Nicolae domnesc din Iași (deoarece a fost a curții domnești). Tot de afecțiunea de diabet murise și prințesa Smaragda, cea de-a doua fiică.

10 iulie 2019

100 de ani de la nașterea monseniorului Paul Lackner

Asociația Filateliștilor Caraș-Severin a realizat o ștampilă ocazională, bilingvă (română și germană), cu prilejul aniversării a 100 de ani de la nașterea monseniorului Paul Lackner. 
Mons. Paul Lackner s-a născut la 24 iulie 1919 în Jasenova (actualmente Serbia). La 12 septembrie 1943 a fost sfințit ca preot de către Episcopul Augustin Pacha în capela episcopală din Timișoara. Prima sa activitate de capelan a desfășurat-o timp de doi ani și jumătate în comuna Giarmata lângă Timișoara, după care a fost transferat la Reșița (noiembrie 1946). Aici a activat ca și capelan sub preotul-paroh canonic onorific Mathias Lischerong până la moartea acestuia la 24 noiembrie 1950. A devenit în continuare administratorul parohiei, preot-paroh și protopop romano-catolic de Caraș. La 14 noiembrie 1972, Papa Paul al VI-lea i-a conferit titlul de Monsignore, de capelan papal. A murit la 25 iunie 1987 și a fost înmormântat cu înaltă și mare asistență la cimitirul nr. 3 din Reșița. 
Conform unui comunicat de presă postat pe site-ul Poștei Române, această ștampilă va fi aplicată complementar pe corespondența expediată miercuri, 24.07.2019, de la Oficiul Poștal nr.1 din Reșița - cod poștal 320240.
Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu ștampila prezentată.
Reamintim cititorilor noștri că și în anul 2017, Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților a realizat un plic filatelic ocazional cu ștampila aferentă.

50 de ani de la primul pas al omului pe Lună

Joi, 11 iulie, Romfilatelia va pune în circulație emisiuniea de mărci poștale „50 de ani de la primul pas al omului pe Lună”, informează compania printr-un comunicat de presă postat pe site-ul instituției.
Emisiunea de mărci poștale aniversează împlinirea a 50 de ani de la succesul misiunii Apollo 11 și este alcătuită din două timbre și o coliță nedantelată, ce înfățișează momentul istoric în care prima misiune cu echipaj uman a aselenizat, la data de 20 iulie 1969.
Cele două timbre ilustrează aspecte memorabile ale misiunii. Primul timbru cu valoarea nominală de 5 lei, înfățișează momentul în care racheta purtătoare a programului Apollo 11, Saturn V, se ridică de la sol, cu astronauții Neil A. Armstrong, Michael Collins și Edwin E. „Buzz” Aldrin Jr. la bord, la data de 16 iulie 1969 în Complexul de lansare a Centrului Spațial Kennedy 39A și o poză cu modulul lunar în care echipajul se afla, cu imaginea Terrei reflectată pe fundal.
Al doilea timbru cu valoarea nominală de 8,50 lei, îl are în prim plan pe Neil Armstrong pe Lună, aceasta fiind singura imagine în care acesta este surprins, el fiind singurul membru al echipajului care a avut o cameră foto asupra lui. În partea dreaptă a timbrului, este comemorat unul dintre părinții fondatori ai astronauticii, Hermann Oberth, alături de Wernher von Braun, un pionier vizionar al dezvoltării tehnologiei și al zborurilor rachetelor.
Colița nedantelată cu valoarea nominală de 28,50 lei îl înfățișea pe Edwin E „Buzz” Aldrin Jr. pe Lună, fotografiat de Neil Armstrong, ipostază în care se poate observa modulul de aselenizare „Eagle”, iar în hublou se poate remarca reflexia celor trei membrii ai echipajului, în acest fel fiind imortalizați împreună pe Lună.
Emisiunea este completată de 1 plic prima zi, iar ca forme de machetare au fost folosite coala de 20 timbre și minicoala de 5 timbre, 1 vignetă și colița nedantelată.

510 ani de la nașterea reformatorului religios francez Jean Calvin

Jean Calvin, sau pur și simplu Calvin (n. 10 iulie 1509, Noyon — d. 27 mai 1564, Geneva) a fost un reformator religios francez. Alături de Martin Luther, a fost unul din inițiatorii Reformei protestante, în opoziție cu anumite dogme și ritualuri ale Bisericii Catolice romane. Calvin a dezvoltat o doctrină - Calvinismul - relativ diferită de aceea a lui Luther, în special în ceea ce privește practicarea cultului, considerată o radicalizare a luteranismului.
Jean Calvin s-a născut cu numele de Jean Cauvin la Noyon, în Picardia, Franța. Martin Luther a scris cele 95 de teze în 1517, când Calvin avea 8 ani.
Tatăl lui Calvin, paznic al episcopului Noyon, l-a trimis la colegiul De la Marche și apoi, în continuare, la Sorbona din Paris, pentru a studia dreptul. În 1532 devine doctor în drept la Universitatea din Orléans. Prima sa lucrare publicată a fost un comentariu al lucrării filozofului roman Seneca De clementia. Adoptă curând principiile Reformei, pe care, începând din 1532, începe să le propage la Paris. Amenințat cu închisoarea, se refugiază la Nérac, sub protecția Margaretei de Navarra, favorabilă protestantismului. În 1534, în urma persecuțiilor suferite de protestanții francezi, numiți și hughenoți, este nevoit să părăsească Franța.
După peregrinări în Basel, Ferrara și din nou la Paris, în 1536, convins fiind de reformatorul Guillaume Farel, Calvin se stabilește definitiv la Geneva, unde este numit profesor de teologie. A trăit aici aproape jumătate din viață.

09 iulie 2019

185 de ani de la nașterea poetului ceh Jan Neruda

Jan Nepomuk Neruda (9 iulie 1834 – 22 august 1891) a fost un jurnalist, scriitor și poet ceh, unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai realismului ceh și un membru al Școlii din Mai.
Jan Neruda s-a născut la Praga, Boemia, ca fiu al unui mic băcan care locuia în cartierul Malá Strana (Cartierul Mic) din Praga. După ce a studiat filosofia și filologia, a lucrat ca profesor până în anul 1860, când a devenit jurnalist  independent și scriitor.
În opera sa Neruda a promovat ideea renașterii patriotismului ceh. A participat la principalele lupte culturale și politice ale generației sale și a câștigat o reputație de critic sensibil. Neruda a devenit, împreună cu Vítězslav Hálek, reprezentantul cel mai proeminent al noilor tendințe literare.
Neruda a fost cunoscut pentru descrierea satirică a micului burghez din Praga. Scrierea sa cea mai populară este Povídky malostranské (Povestiri din Malá Strana, 1877), o colecție de povestiri, care a fost tradusă în limba engleză în 1957 de romancierul și scriitorul de cărți polițiste Ellis Peters. Poveștile lui Neruda transportă cititorul în Cartierul Mic, pe străzile și în curțile sale, prin magazine, biserici, case și restaurante.
Neruda a fost un antisemit notoriu, iar personajele evreiești din cărțile sale, după cum afirmă Madeleine Albright în cartea sa, Prague Winter, au fost aproape întotdeauna descrise drept cămătari lacomi, o opinie pe care el a părut să și-o asume.

08 iulie 2019

35 de ani de la moartea pictorului francez Brassaï

Brassaï (pseudonimul lui Gyula Halász jr.; 9 septembrie 1899, Brașov - 8 iulie1984, Èze, Alpes-Maritimes) a fost un artist fotograf, pictor, sculptor, cineast și publicist francez de origine maghiară transilvăneană. A eternizat în opera sa viața de noapte a Parisului din anii 1930 și a fost supranumit de prietenul său, scriitorul Henry Miller, „ochii Parisului”.
Admirator al creațiilor fotografului Eugène Atget, sub impulsul activității de gazetar și încurajat de prietenul său, fotograful, originar din Ungaria, André Kertész, aproximativ din anul 1929 Gyula Halász a început a fotografia imagini fermecate ale Parisului nocturn, vilele și parcurile, malurile Senei și ulicioarele fără vârstă din cartierele vechi, uneori pe timp de ploaie și ceață (remarcabilă a rămas, de pildă, imaginea „Statuii mareșalului Ney în ceață”, 1931).
Ca unul care s-a considerat toată viața „transilvănean”, artistul a adoptat începând din anul 1931 numele de Brassaï, ceea ce în maghiară înseamnă „brașovean” (brassói, brassai).
În 1933 i-a apărut primul album, „Parisul, noaptea”, însoțit de un text de Paul Morand, care i-a adus un mare succes, mai ales în mediul artistic. O parte din fotografii le-a consacrat înaltei societăți și celebrităților epocii, de pildă unor celebrități intelectuale, de teatru și operă. A creat portrete devenite clasice ale lui Salvador Dali, Pablo Picasso, Henri Matisse și Alberto Giacometti, ale lui Jean Genet, Henri Michaux, Jean Paul Sartre și Simone de Beauvoir.

07 iulie 2019

5 ani de la trecerea în neființă a fotbalistului Alfredo Di Stéfano

Alfredo Stéfano Di Stéfano Laulhé (n. 4 iulie 1926 – d. 7 iulie 2014) a fost un fotbalist și antrenor de fotbal argentiniano-spaniol, considerat unul dintre cei mai mari jucători din istoria fotbalului. El este de obicei asociat cu echipa Real Madrid, și Ferenc Puskás, și a jucat un rol crucial în cucerirea de către acest club a Cupei Campionilor Europei de cinci ori în cinci sezoane consecutive începând cu 1956. Di Stéfano a jucat pentru echipele naționale ale Argentinei, Columbiei și Spaniei, dar nu a participat la nici un campionat mondial.
Poreclit „Saeta rubia” („săgeata blondă”), Di Stéfano a fost un atacant puternic, cu rezistență fizică, adaptabilitate tactică, și cel mai important o viziune bună asupra jocului care îl făcea conducătorul de joc al atacului echipei sale. Di Stéfano este al cincilea cel mai bun marcator din istoria Campionatului Spaniei, și al doilea cel mai bun marcator din istoria lui Real Madrid, cu 216 goluri în 282 meciuri de campionat între 1953 și 1964.
În noiembrie 2003, pentru a celebra jubileul UEFA, Di Stéfano a fost ales drept „Jucătorul de Aur” al Spaniei de către Federația Regală Spaniolă de Fotbal ca fiind cel mai bun jucător spaniol din ultimii 50 de ani. În martie 2004, Alfredo Di Stéfano a fost inclus de Pelé în lista „celor mai buni 125 de fotbaliști în viață” (în septembrie 2009, Pelé a spus că Di Stéfano este cel mai bun jucător argentinian din toate timpurile). Într-un voting consultativ printre foștii câștigători ai Ballon d'Or organizat de revista franceză France Football pentru a alege „Jucătorul Secolului”, Di Stéfano s-a clasat pe locul 4, în spatele lui Pelé, Diego Maradona și Johan Cruyff.
Jucători ca Pelé, Eusébio, Luis Suárez, Sandro Mazzola și John Charles l-au descris pe Di Stéfano ca fiind „cel mai complet fotbalist din istoria fotbalului”.

06 iulie 2019

135 de ani de la aniversarea liniei de cale ferată Satu Mare - Baia Mare

În urmă cu 135 de ani orașul Baia Mare a fost legat de rețeaua de cale ferată pe data de 6 iulie 1884, odată cu inaugurarea liniei Satu Mare - Baia Mare „înființată la cererea insistentă a deputatului Stoll Carol”.
Pentru a marca acest eveniment în anul 2019 s-au demarat mai multe inițiative private care să marcheze acest eveniment.
Federația Filatelică Română, prin intermediul machetatorului Lorincz Tiberiu (din Satu Mare) a realizat o frumoasă ștampilă ocazională care va fi aplicată pe corespondența expediată de la Oficiul Poștal nr. 1 din Satu Mare în ziua de sâmbătă, 6 iulie 2019.
Pentru cine are aveți posibilitatea, îl rog să-mi trimită și mie o vedere cu ștampila prezentată. Îi mulțumesc anticipat.
În Satu Mare, același machetator Lorincz Tiberiu,  a realizat o serie de piese filatelice pentru a marca acest eveniment.

Plic filatelic special cu imaginea gării Satu Mare în anul 1963. În prim-plan un tren de călători remorcat de o locomotivă cu abur.

Plic filatelic special cu imaginea celor două gări din Baia Mare. În imaginea de ansamblu, actuala gară fotografiată la începutul anului 2019, iar în medalion apare gara veche în anul 1925. Timbrul fără valoare (vigneta) reprezinta gara Satu Mare în 1963 cu un tren cu locomotivă cu abur. Pe timbrul fără valoare a fost aplicată o ștampilă adițională / complementară (color).

Plic filatelic special cu imaginea gării din Satu Mare.

Carton filatelic cu imaginea gărilor Satu Mare (după o fotografie din 1936) și Baia Mare (2019).
Toate piesele filatelice prezentate au fost francate cu timbre cu valoarea nominală de 1,70 lei (tarif valabil pentru o scrisoare internă simplă la data de 6 iulie 2019) și obliterate cu ștampila ocazională.
Cei interesați în achiziționarea acestor piese pot lua legătura prin e-mail cu machetatorul.
Tot cu acest prilej a fost realizată și o vinietă (timbru fără valoare), în ediție privată. În imagine este reprodusă gara Satu Mare în anul 1963 cu tren tractat de o locomitivă cu abur în direcția Baia Mare.


De partea cealaltă a liniei, în Baia Mare, Leonard Alexandru Pop a realizat o carte poștală ilustrată reprezentând o garnitură de tren tractată de o locomotivă diesel care părăsește gara Baia Mare pe linia spre Satu Mare.
https://issuu.com/popalexandru/docs/gara_baia_mare._corectat
De asemenea, în data de 5 iulie 2019, a fost lansată cartea „Conectarea orașului Baia Mare la rețeaua feroviară” apărută la Editura Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare (ISBN: 978-606-8967-15-8). Lucrarea va fi distribuită în zilele de 5 (orele 10 - 19) și 6 iulie (orele 9 - 12) mecanicilor, personalului CFR, călătorilor prezenți în gara Baia Mare.
Expoziție cartofilă expusă în holul gării din Baia Mare (zona caselor de bilete).

Presa locală și națională a marcat și ea evenimentele prin articolele apărute în Filatelistul feroviar, Gazeta de Maramureș, De Ce News, Graiul Maramureșului și Glasul Maramureșului.

160 de ani de la nașterea Verner von Heidenstam, poet și prozator suedez, laureat al Premiului Nobel

Carl Gustaf Verner von Heidenstam (n. 6 iulie 1859 Olshammar (Örebro) - d. 20 mai 1940 Övralid) a fost un poet și prozator suedez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1916 „ca o recunoaștere a importanței sale ca reprezentant al unei noi faze în beletristica noastră”. Creația sa, înscrisă în registrul neoromantismului este animată de concepția idealismului estetic. A inovat lirica națională introducând în poezie elemente ludice și baroce.
Verner von Heidenstam provine dintr-o familie de diplomați și ofițeri. S-a născut în 1859 la conacul părintesc din Olshammar, lângă Vättern, unde și-a petrecut copilăria și în adolescență vacanțele de vară. Atmosfera din vechiul conac și copilăria lui lipsită de frați și surori, înclinația pentru fantezie și reverie în mijlocul naturii, au lăsat amprente puternice în opera lui de mai târziu. Astfel, conacul din Olshammar apare în poezia „När kastanjerna blommade” (Când castanii înfloreau). La șaptesprezece ani se îmbolnăvește grav, abandonează școala și - conform indicațiilor medicale ale epocii - pleacă în lungi călătorii în sudul EuropaEuropei și în „Levant”. La vârsta de douăzeci de ani pleacă la Roma pentru a studia pictura. Curând se căsătorește cu Emilia Uggla - împotriva dorinței familiei - și timp de șapte ani duce o viață instabilă, locuind în Italia, în Franța și în Elveția. Treptat se convinge că nu e dotat pentru pictură, ci pentru literatură. Are norocul să petreacă un timp în Elveția în preajma lui August Strindberg - care era deja un scriitor consacrat - prilej pentru Heidenstam de a cunoaște punctele de vedere radicale ale secolului al XIX-lea, însă fără să împărtășească și să înțeleagă gravele probleme sociale.