Publicitate

31 mai 2020

90 de ani de la nașterea actorului Clint Eastwood

Clinton Eastwood jr. (n. 31 mai 1930, San Francisco, SUA) este un actor, regizor și scenarist de film, producător, compozitor și politician american, câștigător a cinci premii Oscar ca regizor, actor și producător. Ca erou laconic de westernuri și filme de acțiune, se numără din anii ’60 printre cele mai de succes staruri ale lumii. Mai târziu devine un regizor și producător de film renumit și obține în anii 1993 și 2005 Oscarul pentru cea mai bună regie. În plus, a fost distins ca producător al acestor filme cu Premiul Oscar pentru cel mai bun film.
Clint Eastwood este fiul contabilului Clinton Eastwood și al soției acestuia, Ruth. În timpul recesiunii economice, tatăl său a fost nevoit să lucreze ca vânzător într-o benzinărie și să pornească prin țară cu familia sa, în căutare de lucru. Clint locuia câteodată la bunica sa, care avea o crescătorie de găini în Sunol. În cele din urmă, familia sa s-a stabilit în Oakland. Eastwood, care trecea drept timid și introvertit, a frecventat zece școli diferite și a absolvit liceul în 1948. Printre altele, a lucrat ca tăietor de lemne, fochist, vânzător la benzinărie și magaziner. În anul 1951 a fost chemat la armată și deplasat la Fort Ord, unde a lucrat doi ani ca instructor de înot. La armată l-a cunoscut pe David Janssen, viitorul interpret al lui Richard Kimble din serialul „Fugitive”. Janssen i-a propus chipeșului și atleticului Eastwood să-și încerce, ca și el, norocul la Hollywood.
În 1986 Eastwood a apărut pe primele pagini ale ziarelor, când a fost votat primar al locului său natal, Carmel. A deținut această funcție până în 1988. Eastwood este membru al Partidului Republican și a sprijinit printre altele candidatura la președinție a lui Richard Nixon și Ronald Reagan. Deoarece s-a împotrivit războiului din Irak și l-a considerat o mare greșeală, Clint Eastwood a fost de asemenea un hotărât oponent al conducerii Bush. Deși se știe că Eastwood are probleme mari cu auzul, el refuză să poarte în public vreun aparat auditiv.

30 mai 2020

380 de ani de la moartea pictorului Peter Paul Rubens

Peter Paul Rubens (n. 28 iunie 1577, Siegen/Westfalia – d. 30 mai 1640, Antwerpen), a fost cel mai renumit pictor flamand. Viața lui Rubens pare să fi fost guvernată de o inepuizabilă energie. În decurs de patruzeci de ani, artistul pictează cca 1.400 de tablouri și execută sute de desene. Este primit cu căldură atât în cercurile celor mai de seamă artiști din Europa, cât și la curțile princiare.
În ultimii ani, Rubens se concentrează cu precădere asupra temelor mitologice, cu predilecție dionisiace. În decembrie 1630 se recăsătorește cu Hélène Fourment, fiica unui negustor bogat din Antwerpen, vestită pentru extraordinara ei frumusețe, pe care o va picta în mai multe tablouri.
În anul 1630, Rubens este ridicat la rangul de cavaler de către regele Carol I al Angliei, iar un an mai târziu este înnobilat de regele Filip IV al Spaniei. Continuă executarea unor opere de pictură cu caracter monumental după Metamorfozele lui Ovidiu, precum și Judecata lui Paris, Sărbătoarea lui Venus, Cele trei Grații și altele.
Începând cu anul 1637, crizele de artrită de care suferea de mai mulți ani se îndesesc și devin tot mai grave. La 30 mai 1640, Peter Paul Rubens încetează din viață. Este înmormântat în biserica Sfântul Iacob din Antwerpen, chiar sub tabloul pictat de el, Sacra Conversazione


29 mai 2020

Ziua Tratatului de la Trianon

Primim vești bune și de pe meleaguri Clujene. Clubul Filatelic Turda a realizat o ștampilă ocazională pentru a marca Ziua Tratatului de la Trianon în Romania - 4 Iunie 1920 - Centenar - 4 iunie 2020 - România Mare. Ea va fi aplicată joi 04.06.2020 pe corespondența expediată de la Oficiul Poștal nr. 1 din Turda - cod poștal 401200.
Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu ștampila omagială prezentată.


Scrisoare muzicală

Răsfoind astăzi oferta magazinului Cover Story din Londra am dat peste o frumoasă scrisoare (lot 790) expediată din România către Istambul. Ceea ce m-a atras la ea a fost reversul (partea în care se închide plicul) care este o adevărată reclamă muzicală a secolului trecut! Pe plic a fost tipărită partitura unui tango celebru din acele timpuri Yasmina.
Analizând aversul, scrisoarea de față merită toată atenția pasionaților de filatelie maritimă, având aplicată ștampilele liniare de transport a corespondenței cu pachebotul.
Din punct de vedere al istoriei poștale merită acordată atenția binemeritată deoarece poartă dovada unei francaturi în ultimele zile de existență. Și nu mă refer la tariful poștal (timbrul de 10 lei) ci la valoarea timbrelor de asistență socială (în valoare de 50 de bani) cu care erau francate scrisorile de valoare. Aceasta taxare nepoștală obligatorie a fost în vigoare până în data de 1 mai 1927, adică încă o săptămână după expedierea acestei scrisori.
Amatorii care doresc să intre în posesia acestei frumoase piese vor trebui să scoată din buzunar nu mai puțin de 125 de lire sterline, adică aproximativ 140 de euro. Oare la prețul acesta se va întoarce acasă?

160 de ani de la nașterea compozitorului Isaac Albéniz

Isaac Manuel Francisco Albéniz (n. 29 mai 1860, Camprodon, Gerona, Spania - d. 18 mai 1909, Cambo-les-Bains, Pyrénées-Atlantiques, Franța) a fost un compozitor și pianist spaniol.
Isaac Albéniz a compus în manieră națională spaniolă și, în același timp, a fost un virtuoz pianist. Acesta este motivul pentru care piesele sale pentru pian au cel puțin două elemente distincte: virtuozitate, dublată de poezie romanțată spaniolă.
Lucrările lui sunt pregnante tablouri sonore. Dintre acestea, amintim: Suita spaniolă, Amintiri din călătorii, Suita Spania, Cântece spaniole, ciclul Iberia, Navara, Rapsodia spaniolă pentru pian și orchestră, Concertul pentru pian și orchestră.
La comanda unor teatre a scris și opere: „Verigheta magică”, „Henry Clifford” (pentru opera londoneză) și „Pepita Jimenz” (pentru Opera din Paris).

28 mai 2020

Mașina Daguin

Mașina Daguin este una dintre primele mașini care anulează mecanic corespondența. A fost folosită în principal de publicațiile franceze.
A fost inventată de Eugène Daguin (1849-1888). Lasarea sa oficială a avut loc în iunie 1884 la Paris, apoi utilizarea sa s-a extins rapid în restul lumii. Avea o producție de 3.000 de scrisori pe oră.
Aparatul plasează simultan două timbre de date prin poștă: prima anulează ștampila postală, iar a doua lasă un test de citit al datei. Centrele celor două timbre sunt separate la o distanță constantă de 28 mm până în 1949 (ceea ce facilitează recunoașterea acestui tip de imprimare).
În anii 1900, această mașină a început să fie înlocuită de mașini mai rapide, dar a experimentat o reluare a utilizării în anii 1920 cu înlocuirea uneia dintre timbrele de date cu un timbru publicitar.
Cariera ultimelor mașini Daguin s-a încheiat oficial în anii 1960, excepțional pentru anumite birouri în anii 1970.

Marocofilie botoșăneană

Pentru perioada care urmează Asociația Filateliștilor din județul Botoșani a realizat o serie de trei ștampile ocazionale care vor fi aplicate la Oficul Poștal Botoșani 1 - cod poștal 710390, după cum urmează:
- In Memoriam I.P.S. Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădautilor, 1929-2020, joi 28.05.2020
- Centenarul Tratatului de la Trianon, joi 04.06.2020 
-  Ziua mondială a mediului înconjurator, vineri 05.06.2020.

Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu ștampila omagială, de la unul dintre evenimentele prezentate.

85 de ani de la prima rachetă lansată de Hermann Oberth

Cu prilejul aniversării a 85 de ani de la prima rachetă lansată de Hermann Oberth (1935-2020), Asociația Filateliștilor din județul Sibiu a realizat o frumoasă ștampilă aniversară care va fi utilizată la francarea corespondeței expediate joi, 25 iunie 2020 de la Oficiul Poștal nr. 1 Mediaș - cod poștal 551200.
Pentru cine are posibilitatea îl rog să-mi trimită și mie o vedere cu ștampila prezentată.

Centenarul Tratatului de la Trianon

UPDATE - neemisă!

Pentru a aniversa 100 de ani de la recunoașterea internațională a Marii Uniri, Romfilatelia (introduce) ar fi trebuit să întroducă în circulație joi, 4 iunie 2020, emisiunea de mărci poștale Centenarul Tratatului de la Trianon, semnat la 4 iunie 1920, în Palatul Marele Trianon de la Versailles.
Tratatul de la Trianon a fost semnat între Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial și Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, un stat învins.
În România, Tratatul a fost ratificat la 17, respectiv 20 august 1920 de Senat și Camera Deputaților, fiind sancționat la 30 august 1920 de Regele Ferdinand I.
Pe timbrul emisiunii, cu valoarea nominală de 8,50 lei (contravaloarea unei corespondențe externe prioritare cu greutatea de până în 50 de grame), este ilustrat Nicolae Titulescu, strălucit om politic și diplomat, Prim Delegat al României la Conferința de Pace de la Paris, alături de Palatul Marele Trianon.
Colița emisiunii descrie o compoziție dedicată Centenarului Tratatului de la Trianon. Pe timbrul coliței dantelate, cu valoarea nominală de 29 lei (contravaloarea unei corespondențe externe prioritare cu greutatea cuprinsă între 500 și 1.000 de grame), sunt ilustrați Regele Ferdinand I și Regina Maria, ambii privind spre stema de stat a României Mari. Seria personalităților de pe coliță este continuată cu Ion I.C. Brătianu, șeful delegației României la Conferința de Pace de la Paris, alături de dr. Ion Cantacuzino și Nicolae Titulescu, ambii semnatari ai Tratatului din partea României. Colița mai conține reproducerea paginii întâi a publicației pariziene Le Petit Journal, suplimentul ilustrat, din data de 28 martie 1920, care a publicat harta României cu granițele stabilite de Conferința de Pace, alături de un desen de epocă al Palatului Marele Trianon.
Emisiunea este completată de plicul prima zi și paginată în coală de 32 timbre, minicoală de 5 timbre + 1 vinietă și coliță dantelată.


215 ani de la moartea violoncelistului Luigi Boccherini

Luigi Rodolfo Boccherini (n. 19 februarie 1743, Lucca, Italia - d. 28 mai 1805) a fost un compozitor și violoncelist din Italia, a cărui muzică era caracterizată de un stil galant, stil care s-a dezvoltat, într-un fel, separat de marile centrele muzicale europene.
Boccherini este foarte cunoscut datorită unui menuet din Cvintetul de corzi în E, Op.13, Nr.5 și Concertul de violoncel în Si bemol major. Această ultimă lucrare a fost cunoscută în diferite versiuni făcute de violoncelistul german Friedrich Grützmacher, dar recent a fost transformată în versiunea originală.
Stlilul Boccherini este caracterizat de farmecul tipic rococoului, strălucire, optimism și inventarea unei expuneri mult mai melodice și ritmice, cuplată cu frecvente influențe de chitară tradițională din țara sa de adopție, Spania. Neglijat după moartea sa, poreclit soția lui Haydn, datată din secolul 19, munca sa adună mai multă recunoștință târzie, în tipăritură, înregistrări și concerte. Faimoasa lui „Musica notturna delle strade di Madrid” (cvintet de coarde în C major Op. 30) a fost popularizată prin filmul lui Peter Weir, „Master and Commander: The Far Side of the World”


27 mai 2020

180 de ani de la moartea violonistului Niccolo Paganini

Niccolò Paganini (n. 27 octombrie 1782, Genova, Republica Genova – d. 27 mai 1840, Nisa, Regatul Sardiniei) a fost un violonist, violist, chitarist și compozitor italian. Este unul din cei mai faimoși virtuozi ai viorii și este considerat unul dintre cei mai mari violoniști din toate timpurile, având o intonație și o tehnică inovativă perfectă.
Înainte de a deveni un virtuoz, aflat permanent în turnee, Paganini a fost angajat ca violonist la proaspăt înființata „Orchestră Națională” din Lucca. Din cauza dificultăților economice prin care trecea orașul pe vremea aceea, orchestra a fost desființată la scurt timp. În 1805, Napoleon i-a atribuit principatul Lucca surorii sale, Elisa Baciocchi, care în 1806 l-a invitat pe Paganini să se angajeze în orchestra de cameră a Curții ca al doilea violonist. După ce și această orchestră a fost desființată, Paganini a devenit membru al cvartetului de coarde al familiei ducale și a început să-i dea lecții de muzică tânărului prinț, dirijând, de asemenea, spectacole de operă. În 1809, invocând motive personale, Paganini a părăsit activitățile din Lucca și a început o viață de turnee.

26 mai 2020

Întreguri poștale - plicuri: Prima expoziție filatelică a României Mari

În perioada 23-24 mai 1920, la Palatul Lloyd din Timişoara a avut loc prima expoziție filatelică din România Mare, unul dintre patroni fiind Stan Vidrighin, primul primar român al oraşului Timişoara.
La Caransebeş, s-a constituit, în 1895, „Uniunea de schimb de francaturi poştale”, care ajunsese în 1898, la 150  de membri, fiind considerată cea mai mare din sud estul Europei.
În 1903, la Timişoara a luat fiinţa „Asociaţia internaţională pentru schimb a colecţionarilor de mărci uniţi”, având o publicaţie proprie: „Bursă filatelică” (apariţie efemeră).
La Timişoara, publicaţia „Bursă filatelică internaţională” (în limba maghiară), care în 1903 a devenit „Bursă  filatelică”, în 1906 s-a numit „Bursă de mărci poştale”.
Tot la Timişoara, s-a înfiinţat în 1906 „Asociaţia filatelică HUNNIA”, de către fraţii Urmeny, care a continuat  editarea publicaţiei „Bursă de mărci poştale”, iar în 1910, a apărut revista satirică de filatelie „Humorische  Markenzeitung”.
Înaintea primului război mondial, la Reşiţa, işi desfăşura activitatea „Gruparea filatelică Reşiţa”, cu 26 de  membri. Evenimentele premergătoare (criză bosniacă, în 1908, criză balcanică, în 1912-1913) şi în final, izbucnirea  primului război mondial, în vara anului 1914, au paralizat orice activitate în domeniul filatelic, în anii care  au urmat.
Mergând pe firul evenimentelor din istoria filateliei româneşti, la 23-24 mai 1920, la Timişoara, Palatul Lloyd  a fost locul desfaşurării primei expoziţii filatelice din România Mare, unde, în impunătoarea sală a Burselor  din Palatul Lloyd, are loc prima expoziţie filatelică din România după Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.
Romfilatelia a pus în circulație pe data de 23 mai 2020 un plic prin care marcăm împlinirea unui secol de la „Prima expoziție filatelică a României Mari”. Marca fixă, cu valoarea nominală de 1,90 lei, prezintă portretul lui Stan Vidrighin (1876-1956) - primul primar român al Timișoarei.

34 de ani de când Comunitatea Europeană adoptă steagul european

Steagul european e format dintr-un cerc de douăsprezece stele aurii pe un fundal albastru. Deși steagul este asociat de obicei cu Uniunea Europeană, a fost folosit inițial de Consiliul Europei, pentru a reprezenta acest continent ca un întreg.
Steagul a fost adoptat inițial de Consiliul Europei la 8 decembrie 1955, proiectul câștigător aparținându-i lui Arsène Heitz. De la început, Consiliul Europei a dorit ca acest steag să fie folosit de alte organizații regionale care doreau integrarea europeană.
Comunitatea Europeană l-a adoptat la 26 mai 1986. Uniunea Europeană, care a fost înființată prin Tratatul de la Maastricht în 1992 pentru a înlocui Comunitatea Europeană și a-i prelua atribuțiile, a adoptat de asemenea acest steag. De atunci, utilizarea lui a stat sub controlul atât al Consiliului Europei, cât și al Uniunii Europene.
Steagul apare pe aversul tuturor bancnotelor euro, iar stelele pe monedele euro, precum și pe permisele de conducere și plăcuțele de înmatriculare eliberate în țările membre ale UE.
Numărul de stele de pe steag este fix (12), și nu are legătură cu numărul de state membre ale Uniunii. În 1953, Consiliul Europei avea 15 membri. S-a propus ca steagul să aibă câte o stea pentru fiecare membru, și să nu se schimbe la aderarea unor noi membri. Germania de Vest a obiectat la această măsură, deoarece unul dintre membri era regiunea disputată Saarland, iar o stea proprie ar implica suveranitatea acestei regiuni. Franța a obiectat la un proiect cu paisprezece stele, deoarece acest lucru ar fi implicat integrarea Saarlandului în Germania. În cele din urmă, a fost adoptat numărul 12, ca simbol al perfecțiunii, fără conotații politice.


25 mai 2020

Ziua Internațională a Copiilor Dispăruți

Începând cu 1983, la 25 mai este marcată Ziua internaţională a copiilor dispăruţi.
Principalele acţiuni organizate la data de 25 mai aparţin Reţelei Globale a Copiilor Dispăruţi (Global Missing Children's Network - GMCN), la rândul ei o iniţiativă comună a Centrului Internaţional pentru Copii Dispăruţi şi Exploataţi şi a Centrului Naţional pentru Copii Dispăruţi şi Exploataţi din SUA.
Reţeaua GMCN, al cărei principal scop este de a răspândi imagini şi informaţii despre copiii dispăruţi, are 22 de membri, printre care şi România. Ceilalţi 21 sunt: Albania, Argentina, Belarus, Belgia, Brazilia, Canada, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Mexic, Olanda, Noua Zeelandă, Polonia, Rusia, Serbia, Africa de Sud, Coreea de Sud, Spania, Marea Britanie şi SUA.
Ziua internaţională a copiilor dispăruţi coincide cu Ziua naţională a copiilor dispăruţi din SUA, propusă de fostul preşedinte american Ronald Reagan în 1983. Data de 25 mai nu este deloc întâmplătoare, ea aducând aminte de faimosul caz al băiatului Etan Kalil Patz, în vârstă de şase ani, declarat dispărut la 25 mai 1979, în Manhattan, New York. Etan Patz nu a fost găsit nici până în zilele noastre, fiind declarat oficial decedat în 2001. Investigaţiile legate de acest caz continuă, însă, şi în prezent.

24 mai 2020

125 de ani de la nașterea pictorului Marcel Iancu

Marcel Iancu (cunoscut și ca Marcel Janco, n. 24 mai 1895, București - d. 21 aprilie 1984, Ein Hod, Israel) a fost un pictor, arhitect și eseist român-israelian, de origine evreiască. A absolvit în 1917 Academia de Arhitectură din Zurich. A studiat pictura cu Iosif Iser.
Încă din anii liceului scoate împreună cu Tristan Tzara și Ion Vinea revista „Simbol” (1912). Sosit la Zürich în 1915, pentru a studia arhitectura la Institutul Politehnic, frecventează reuniunile artistice de la Cabaretul „Voltaire”, unde îl cunoaște pe Hans Arp și se reîntâlnește cu Tristan Tzara, participând la inițierea mișcării dadaiste. În această perioadă prezintă afișe, măști, ilustrații, realizează scenarii și ține conferințe pe temele avangardei artistice. Celebre sunt afișul conceput pentru prima expoziție DADA în galeria lui Han Corray din Zürich și cel care anunța expoziția dedicată cubismului și artei negre. În 1919, la Basel, înființează împreună cu Hans Arp și Alberto Giacometti grupul „Artiștii radicali”. După ce trece prin Paris (1921), se desparte de mișcarea dadaistă și de tendințele suprarealiste. 


23 mai 2020

120 de ani de la nașterea guvernatorului general al Poloniei ocupate Hans Frank

Hans Michael Frank (23 mai 1900, Karlsruhe – 16 octombrie 1946, Nürnberg) a fost un avocat german care a lucrat pentru partidul nazist în anii 1920 și 1930 și ulterior a deținut o poziție administrativă înaltă în Germania nazistă; a fost acuzat, judecat și condamnat la moarte în procesele de la Nürnberg pentru rolul pe care l-a jucat în Holocaust în perioada în care a deținut funcția de guvernator general al Poloniei ocupate. A fost găsit vinovat de crime de război și crime împotriva umanității și executat pe 16 octombrie 1946. 


22 mai 2020

Scrisoare filatelică „Expoziția cercetășească” din 1931

La cea de a 47-a ediție a licitațiilor Christoph Gärtner din Germania, Lotul 11724 D oferă amatorilor o frumoasă scrisoare filatelică echipată cu toate cele cinci mărci poștale ale emisiunii „Expoziția cercetășească” pusă în circulație la data de 8 iunie. Expediată la doar 22 de zile de la apariția lor, plicul este francat suplimentar cu timbrul de 4 lei din emisiunea de uzuale „Carol II” necesar completării tarifului unei scrisori recomandate externe (20 lei). Plicul ar putea prezenta interes și amatorilor de istorie filatelică feroviară deoarece poartă pe verso ștampila feroviară „Breslau-Beuthen Zug 42”. Prețul de pornire pentru această piesă este de 160 de euro, iar doritorii pot licita până pe data de 16 iunie 2020.


Carte poștală ilustrată din 1917 expediată din Bucureștiul aflat sub ocupație bulgară

Brokerul filatelic „Complete Stamp Company” din Noua Zeelandă a postat în categoria „Complete Stamp Company 2nd Auction - Safari Collection Part 2” lotul 600 din care face parte și piesa prezentată. Este vorba despre o carte poștală ilustrată francată cu toate cele patru timbre ale poștei de ocupație bulgare de pe teritoriul României din perioada 1916-1917.
Vederea a fost expediată pe data de 14 iulie 1917 din București și prezintă o frumoasă francatură filatelică aplicată pe fața vederii. Prețul de strigare este de aproximativ 12 euro, iar doritorii își pot depune oferta (și licita, bineînțeles) până pe data de 8 iunie 2020.


135 de ani de la moartea scriitorului francez Victor Hugo

Victor Hugo (n. 26 februarie 1802, Besançon, Besançon, Franța – d. 22 mai 1885, Paris, Franța) a fost un poet, dramaturg și romancier francez.
Scriitor romantic, a fost pair al Franței din 1845, senator al Parisului și membru al Academiei Franceze din 1841. Printre operele sale cele mai cunoscute se numără Mizerabilii (1882) și Notre-Dame de Paris (1831), precum și volumele de poezii Les Contemplations și La Légende des siècles.
Victor Hugo s-a aflat în fruntea curentului literar romantic cu piesa sa Cromwell și cu drama Hernani. A militat pentru cauze sociale printre care eliminarea pedepsei capitale.
Deși era un regalist convins în tinerețea sa, opiniile sale politice s-au schimbat cu trecerea deceniilor și a devenit un susținător pasionat al republicanismului; lucrările sale ating majoritatea problemelor politice și sociale și tendințele artistice ale timpului său.
Este înmormântat în Panthéon, la Paris. Moștenirea lui a fost onorată în numeroase moduri, inclusiv prin imprimarea portretului său pe bancnotele franceze. 


21 mai 2020

Fazani

Romfilatelia continuă seria proiectelor dedicate Faunei, una dintre cele mai apreciate tematici în rândul colecționarilor, prin emisiunea de mărci poștale „Fazani”, care va intra în circulație vineri, 22 mai 2020.
Emisiunea este o premieră filatelică deoarece toate cele patru timbre ale seriei sunt dedicate exclusiv fazanilor. Fazanii fac parte din familia Phasianidae, alături de prepelițe, potârnichi și alte specii înrudite formând o familie foarte numeroasă, cu peste 200 de specii răspândite în regiunile tropicale și temperate ale globului. Centrul principal de dispersie al familiei este Asia.
Fazanul auriu – Chrysolophus pictus (Linnaeus, 1758), redat pe timbrul cu valoarea nominală de 1,90 lei (tarif pentru o corespondență internă neprioritară cu greutatea de până în 50 de grame), este originar din Asia, Mongolia și centrul Chinei, unde trăiește în zone împădurite. Ca specie ornamentală a fost introdus în Europa în secolul al XV-lea, în principal datorită penajului masculilor, deosebit de frumos.
Fazanul diamant – Chrysolophus amherstiae (Leadbeater, 1829), ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 5 lei (tarif pentru o corespondență externă neprioritară cu greutatea de până în 50 de grame), trăiește în zonele înalte din Asia, în sud-vestul Chinei și Myanmar, unde populează versanții munților la altitudini cuprinse între 2000 m și 3500 m altitudine, ajungând în unele zone înalte ale Tibetului și până la 6000 m altitudine.
Fazanul regal – Syrmaticus reeversii (Gray, 1829), reprezentat pe timbrul cu valoarea nominală de 8,50 lei (tarif pentru o corespondență externă prioritară cu greutatea de până în 50 de grame), populează stepele și semi-deșerturile din centrul și nord-estul Asiei, și anume în nordul Afghanistanului, nord-estul Chinei, Kașmir, Iran, Kazahstan, Kârgâzstan, Mongolia, Pakistan, Rusia, Turkmenistan și Uzbekistan. Penajul este strălucitor, auriu-solzat la mascul, a cărui coadă colorată în nuanțe de galben cu alb și negru poate atinge 2 m lungime.
Fazanul verde sau fazanul japonez Phasianus versicolor (Vieillot, 1825), reprezentat pe timbrul cu valoarea nominală de 12 lei (tariful pentru serviciul recomandat extern), este după unele surse o subspecie a fazanului comun, în timp ce altele îl separă ca specie distinctă. Masculul are un penaj caracteristic verzui întunecat, în timp ce femela este mai mică și mai puțin intens colorată.
Fazanul comun sau fazanul de vânătoare Phasianus colchicus (Linnaeus, 1758), ilustrat pe plicul „prima zi”, este fazanul tipic, cel mai cunoscut și cel mai răspândit în zilele noastre, pe care Linnaeus, părintele sistematicii moderne l-a numit Phasianus colchicus, fazanul de Colchida. Legenda spune că odată, demult, câteva păsări, care aparțin astăzi populației occidentale, fără colier alb, au fost aduse în Grecia de argonauți. Numele de fazan derivă din cuvântul latinesc Phasianus și care vine din numele grec Phasiornis: pasărea de Phasis, numele unui fluviu din provincia veche Colchida, la est de Marea Neagră (în Crimeea), unde, poate, argonauții greci au descoperit această pasăre.
Emisiunea este paginată în coală de 32 timbre și  minicoală de 5 timbre + 1 vinietă.

Întreguri poștale - plicuri: A XI-a bienală de filatelie polară (III)

Federația Filatelică Română, Gruparea de filatelie polară, a organizat în perioada 8-15 iunie 1996 la Alba Iulia cea de a XI-a bienală de filatelie polară. Acesta este genericul a nouă plicuri (cod 062-070/96) prin care organizatorii expoziției au dorit să ilustreze frumusețea și ineditul pasiunii lor, apropiindu-ne de o lume îndepărtată, pe care, altfel, nu am cunoaște-o, sau am cunoaște-o mai puțin.
Scena artică reprezentând „Aurora boreală” este tema celui de al treilea întreg poștal al seriei (cod 064/96). Marca fixă, cu valoarea nominală de 150 lei, și semiilustrația plicului prezintă peisaje polare cu „Aurora boreală”. Aurora polară este o luminiscență difuză, de culoare verde-pal sau roșiatică, sub forma unui arc de lumină din care țâșnesc raze, benzi, draperii, coroane etc. cu aspecte feerice; apare în timpul nopții în straturile înalte ale atmosferei, îndeosebi în regiunile polare, ca efect al devierii de către câmpul magnetic terestru al traiectoriei particulelor electrizate emise de soare.

Câteva obliterări speciale:

În ziua de  8 iunie 1996, la Alba Iulia, a avut loc vernisajul expoziției interjudețene „A XI-a Bienală de filatelie polară”. În incinta exoziției, Poșta din Alba Iulia a deschis un oficiu poștal temporar unde au fost utilizate ștampilele expoziției. În concordanță cu întregul poștal realizat de Rompresfilatelia a fost și ștampila ocazională prezentată alăturat având ca element central un urs polar.

Câteva francaturi:



140 de ani de la nașterea poetului Tudor Arghezi

Tudor Arghezi (pseudonimul lui Ion Nae Theodorescu, n. 21 mai 1880, București – d. 14 iulie 1967) a fost un scriitor român, cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești sub influența baudelairianismului. Opera sa poetică, de o originalitate exemplară, reprezintă o altă vârstă marcantă a literaturii române. A scris, între altele, teatru, proză (notabile fiind romanele Cimitirul Buna Vestire și Ochii Maicii Domnului), pamflete, precum și literatură pentru copii. A fost printre autorii cei mai contestați din întreaga literatură română. Pseudonimul Arghezi provine, explică însuși scriitorul, din Argesis - vechiul nume al Argeșului. Ovid S. Crohmălniceanu propunea în studiul consacrat operei poetului din Istoria literaturii române între cele două războaie mondiale o altă explicație, pseudonimul ar proveni din unirea numelor a doi celebri eretici, Arie și Geza. Arghezi este unul dintre autorii canonici din literatura română. După o altă ipoteză, numele poate veni de la numele bonei (Ergézi Rozália) care de fapt ar fi adevărata mamă.


20 mai 2020

Întreguri poștale - plicuri: A XI-a bienală de filatelie polară (II)

Federația Filatelică Română, Gruparea de filatelie polară, a organizat în perioada 8-15 iunie 1996 la Alba Iulia cea de a XI-a bienală de filatelie polară. Acesta este genericul a nouă plicuri (cod 062-070/96) prin care organizatorii expoziției au dorit să ilustreze frumusețea și ineditul pasiunii lor, apropiindu-ne de o lume îndepărtată, pe care, altfel, nu am cunoaște-o, sau am cunoaște-o mai puțin.
Cel de-al doilea întreg poștal din serie (cod 063/96)  este dedicată uneia dintre cele mai mari foci din Oceanul Înghețat - foca-cu-creastă (Cystophora cristata). Ea poate fi recunoscută ușor după sacul cutanat care se întinde de la vârful nasului peste bot acoperind o bună parte a părții superioare a capului  și putind fi voluntar umplut sau golit de aer. Acest sac apare la mascul abia la vârsta de 3 ani. Foca-cu-creastă poate fi întâlnită cel mai frecvent în apropiere de Newfoundland, dar și pe coastele engleze sau franceze.
Marca fixă a plicului, cu valoarea nominală de 150 lei, reproduce imaginea capului cu sacul de aer.

Câteva obliterări speciale:

În ziua de  8 iunie 1996, la Alba Iulia, a avut loc vernisajul expoziției interjudețene „A XI-a Bienală de filatelie polară”. În incinta exoziției, Poșta din Alba Iulia a deschis un oficiu poștal temporar unde au fost utilizate ștampilele expoziției. În concordanță cu întregul poștal realizat de Rompresfilatelia a fost și ștampila ocazională prezentată alăturat.

160 de ani de la nașterea chimistului german Eduard Buchner

Eduard Buchner (n. 20 mai 1860, München, Confederația Germană – d. 13 august 1917, Focșani, Regatul României) a fost un biolog și chimist german, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie, în 1907.
A fost fiul lui Friederike Buchner, născută Martin, și a dr. Ernst Buchner, medic și profesor la Școala de Medicină Legală de pe lângă Universitatea din München.
Între 1884 și 1888 a studiat chimia la Universitatea din München, cu Adolf v. Baeyer, a absolvit în 1888 și a luat licența (Habilitation) în 1891.
În 1896 a plecat la Universitatea din Tübingen unde pe 9 ianuarie 1897 a publicat lucrarea „Über alkoholische Gärung ohne Hefezellen” (Despre fermentația alcoolică fără drojdii). Din 1898 trece la Universitatea de Științe agricole de la Berlin
În 1907 obține Premiul Nobel pentru Chimie pentru fermentația alcoolică fără drojdii. După doi ani, în 1909, devine profesor la Universitatea din Breslau (azi Wroclaw). 


19 mai 2020

Întreguri poștale - plicuri: A XI-a bienală de filatelie polară (I)

Federația Filatelică Română, Gruparea de filatelie polară, a organizat în perioada 8-15 iunie 1996 la Alba Iulia cea de a XI-a bienală de filatelie polară. Acesta este genericul a nouă plicuri (cod 062-070/96) prin care organizatorii expoziției au dorit să ilustreze frumusețea și ineditul pasiunii lor, apropiindu-ne de o lume îndepărtată, pe care, altfel, nu am cunoaște-o, sau am cunoaște-o mai puțin.
În semiilustrația întregului poștal 062/96 (primul din serie) regăsim o gravură de epocă în care o balenă este atacată de doi delfini-ucigași (Orca). Marca fixă, cu valoarea nominală de 150 lei, reproduce capul balenei (după aceași gravură).

Obliterări speciale pe întregul poștal, utilizat ca suport:

Ștampila omologată 424 realizată de A.F. Alba cu prilejul Bienalei

 

În continuare vom prezenta câteva francaturi mai deosebite:


Întreguri poștale - plicuri: General de corp de armată Gheorghe Avramescu

Ajunsă la cea de a IV-a ediție, Expoziția filatelică „Slavă eroilor neamului” a oferit organizatorilor posibilitatea de a propune realizarea unui număr de opt plicuri cu tematică adecvată, reprezentând aspecte variate din istoria poporului român. Toate plicurile poartă înscrisul „Expoziția filatelică / Slavă eroilor neamului / Muzeul Militar Național / București 19-27 mai 1996”.
Ultimul întreg poștal din serie, cel cu codul 061/96, îi este dedicat generalului de corp de armată Gheorghe Avramescu (1884-1945). Marca fixă, cu valoarea nominală de 150 lei, și semiilustrația plicului reproduc portretul eroului. 
Născut la Botoșani, a participat la războaiele balcanice. În timpul primului război mondial a dovedit calități de mare comandant și a dat numeroase pilde de eroism. Sub comanda sa, vânătorii de munte ai Armatei a 3-a au eliberat Bucovina la începutul celui de-al doilea război mondial, au forțat Nistrul ajungând rapid pe Nipru. În timp ce era comandant al Armatei a 4-a, în ultima parte a războiului a jucat un rol important în eliberarea Ardealului. Pe data de 3 martie 1945 a fost arestat la Malinovski și a fost trimis, împreună cu familia, la Moscova pentru a fi judecat... Nu s-a mai întors.

Câteva obliterări speciale:

Cu prilejul comemorării a 50 de ani de la moartea mareșalului Ion Antonescu (1882-1946), Cercul Filatelic „Nicolae Bălcescu” din București a realizat o ștampilă filatelică (omologată de AFR la poziția 412) care a fost aplicată la Jilava pe data de 1 iunie 1996.

Cu prilejul celei de a IV-a ediții a expoziției „Slavă eroilor neamului” a fost realizată și o ștampilă omoloagă întregului poștal.

În continuare vom reproduce câteva francaturi mai deosebite:


Planul editorial al Romfilatelia pentru luna iunie 2020

După cum ne-am obișnuit deja, Romfilatelia a decis să-și refacă complet planul editorial pentru anul în curs. Mai mult ca sigur și evenimentele de natură pandemică au influențat această decizie.
De curând pe site-ul companiei a reapărut planul editorial pentru luna iunie. Comparativ cu varianta propusă la începutul anului, din cele cinci emisiuni preconizate inițial, vor vedea lumina tiparului doar trei. Nu știm încă la această oră dacă emisiunile Flori melifere și Campionatul European de Fotbal. Euro 2020 vor fi reprogramate sau anulate.


125 de ani de la moartea poetului cubanez José Martí

José Julián Martí Pérez (n. 28 ianuarie 1853 - d. 19 mai 1895) a fost un om politic, militant și scriitor cubanez.
Este considerat un erou național și a jucat un rol important în literatura Americii Latine.
Ca om politic, a fost unul dintre fondatorii Partidului revoluționar cubanez și unul dintre organizatorii și conducătorii revoluției antispaniole.
Ca scriitor, a fost precursor al modernismului. A reînviorat poezia și proza, înlăturând rigiditățile neoclasice și artificiile romantice, pe care le-a înlocuit prin simțirea vie spontană, cu o mai mare libertate ritmică și expresie metaforică novatoare. Lirica sa este subsumată glorificării personalității umane și a frumuseții universului, străbătută de accente fraterne și simbolice.
A mai scris și eseuri, discursuri, scrisori.
A condus publicațiile: El diablo, Cojuelo și Patria libre


18 mai 2020

Expoziție filatelică realizată la Biblioteca Germană „Alexander Tietz“

Anul acesta, la 18 mai, se împlinesc 100 de ani de la nașterea la Wadowice în Polonia, a celui de al 264-lea Suveran Pontif, Episcopul Romei, Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, cel care a vizitat Bucureștiul și România, „Grădina Maicii Domnului” cum i-a plăcut să o numească, în zilele de 7 - 9 mai 1999, un eveniment istoric, având în vedere faptul că a fost prima vizită a unui suveran pontif într-o țară preponderent ortodoxă. Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița își aduc aminte în aceste zile de centenarul nașterii unuia dintre cei mai importanți oameni ai secolului XX, printr-o expoziție filatelică realizată la Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ din municipiul de pe malul Bârzavei, care va putea fi vizitată la sediul acesteia după ieșirea din starea de alertă. 
Se reamintește de asemenea faptul că Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița se alătură întregii lumi creștine la sărbătorirea celor 100 de ani de la nașterea Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, prin realizarea unei ștampile filatelice ocazionale cu plic aferent, ștampila fiind aprobată de CN Poșta Română prin Federația Filatelică Română și Asociația Filateliștilor din jud. Caraș-Severin. Plicul este ilustrat cu fotografii realizate de mine la Wadowice, unde am avut plăcutul prilej de a vizita, în urmă cu câțiva ani, locurile de naștere și de botez ale celui omagiat. Întreaga corespondență care pleacă de la Oficiul Poștal Reșița 1, în data de 18 mai a.c. este obliterată cu această ștampilă ocazională. 
Erwin Josef Țigla

220 de ani de la moartea generalului rus Alexandr Suvorov

Aleksandr Vasilievici Suvorov, conte de Râmnic, prinț al Italiei (n. 24 noiembrie 1729, Moscova; d. 18 mai 1800), a fost al patrulea și ultimul Generalisim rus (fără a-l pune la socoteală pe Stalin). El a fost unul dintre puținii generali din istorie care nu a pierdut niciodată o bătălie. Este faimos pentru manualul său de tactică militară „Știința victoriei”. Au rămas celebre maximele sale: „Instruiește-te din greu, luptă ușor” și „Glonțul e un prost, baioneta este de treabă”.
Se spune că Suvorov ar fi trimis un raport din trei cuvinte împărătesei: „Urale din Varșovia. Suvorov” și ar fi primit un răspuns la fel de scurt: „Felicitări, feldmareșale. Ecaterina”. Feldmareșalul Suvorov a rămas în Polonia până în anul 1795, după care s-a reîntors la Sankt Petersburg. Dar suverana și protectoarea sa, împărăteasa Ecaterina a II-a a murit în anul 1796, iar noul împărat, Pavel, l-a demis pe Suvorov și l-a îndepărtat de la Curte.
La începutul anului 1800, Suvorov s-a reîntors la Sankt Petersburg. Împăratul a refuzat să-l primească în audiență, iar Suvorov, bolnav și epuizat, a murit pe data de 18 mai 1800. La înmormântarea sa au participat dintre persoanele de vază din capitala imperială doar ambasadorul britanic și poetul Derjavin.

Suvorov este înmormântat în Biserica Bunei Vestiri a Mânăstirii Alexandru Nevski, pe piatra sa de mormânt fiind scris un text simplu: „Aici se odihnește Suvorov”. La un an de la moartea lui Suvorov, noul țar Alexandru I al Rusiei a ridicat un monument în cinstea generalisimului pe Câmpul lui Marte din Sankt Petersburg.