Emisiunea EUROPA de anul trecut a avut o temă foarte dragă mie. Cu toate acestea nu cred să fi menționat ceva despre timbrele emise de Lituania cu această ocazie, chiar dacă am încercat să prezint cât de multe emisiuni dintre țările participante la acest program filatelic. Memoria mi-a fost încercată de primirea unei frumoase vederi (cu reproducerea minunatei lucrări
„Fetiță colorând lumea” al artistului plastic Vilijus Vaišvila) din partea Ingăi (mulțumesc încă odată) francată cu una dintre cele două timbre ale emisiunii puse în circulație la data de 29 aprilie 2022, într-un tiraj de 40.00 de serii. Marca poștală, machetată de Greta Gruzdaitytė, cu valoarea nominală de 95 de eurocenți, o înfățișează pe
Eglė - Regina Șerpilor.
Basmul popular lituanian, cu titlul omonim (în orgiginal:
Eglė žalčių karalienė), a fost publicat pentru prima dată de M. Jasewicz în 1837 și este unul dintre cele mai cunoscute basme lituaniene cu multe referiri la mitologia baltică.
Acțiunea poveștii începe într-o zi călduroasă de vară când Eglė, fiica cea mică a unui fermier local, a mers să facă baie în mare împreună cu cele două surori ale sale. După aceea, întorcându-se pe mal să se îmbrace, a găsit un șarpe în haine. Spre surprinderea ei, șarpele i-a vorbit cu o voce de bărbat și i-a cerut să-i promită că îi va deveni soție pentru a-i înapoia hainele. Dorind să se îmbrace cât mai repede și fără să se gândească la posibilele consecințe viitoare, Eglė a fost de acord cu propunerea șarpelui.
Trei zile mai târziu, un număr mare de șerpi care trăgeau o căruță au apărut la ferma părinților fetei pentru a revendica mireasa. Familia ei a încercat să păcălească șerpii dându-le unul dintre animalele lor de fermă, dar de fiecare dată un cuc i-a avertizat pe șerpi despre înșelăciune. În cele din urmă, cu înțelepciune, șerpii au reușit să o ducă cu ei pe Eglė la stăpânul lor.
La malul mării au fost întâmpinați de Žilvinas, un tânăr frumos care era de fapt Regele Șarpe. Acesta a dus-o pe Eglė pe o insulă din apropiere și de acolo au mers împreună la palatul său de sub mare, unde s-au căsătorit. Eglė și Žilvinas au trăit fericiți împreună și au avut trei fii, Ažuolas, Uosis și Beržas, precum și o fiică, Drebulė, care era mezina familiei.
Într-o zi, copiii au început să întrebe despre fosta casă a mamei lor. Lui Eglė i-a fost dor de casă și i-a cerut lui Žilvinas să-i permită ei și copiilor să viziteze ferma părinților ei. Žilvinas s-a împotrivit și a pus o serie de condiții pe care el credea că sunt imposibile - să toarne o cantitate de mătase care nu se diminuează, să uzeze o pereche de pantofi de fier și să coacă o plăcintă fără ustensile de bucătărie. Cu toate acestea, Eglė, cu ajutorul unei vrăjitoare locale, a reușit să îndeplinească sarcinile și Žilvinas a trebuit să le permită lui Eglė și copiilor să plece.
Reuniunea cu familia a fost un eveniment atât de fericit încât familia lui Eglė nu a mai vrut să-i lase să se întoarcă la mare și a decis să-l omoare pe Žilvinas. Dar mai întâi trebuiau să știe cum să-l facă pe Žilvinas să apară de pe mare. Au cerut copiilor să dezvăluie secretul familiei. Simțind pericolul, fiii au refuzat să se supună, dar fiica cea mică Drebulė s-a speriat și a dezvăluit secretul tatălui ei.
Cei doisprezece frați ai lui Eglė s-au repezit la malul mării, iar Žilvinas, care a apărut sub formă de șarpe, a fost ucis cu coasa.
Neștiind soarta soțului ei și punând capăt șederii ei cu părinții, frații și surorile ei, Eglė s-a întors pe malul mării și l-a chemat pe Žilvinas. În replică a apărut doar o spumă sângeroasă.
În durerea ei, după ce și-a dat seama că Žilvinas era moart, Eglė și-a transformat familia în copaci: pe feciori într-un stejar, un frasin și un mesteacăn, iar pe fiica ei într-un aspin tremurător. În cele din urmă s-a transformat și ea însăși într-un molid.
Frumoasă poveste, nu-i așa!? O fi un mit sau doar o poveste plină de fantezie, rămâne să decidă fiecare dintre noi. Dar, știți cum se spune, în fiecare basm există un sâmbure de adevăr.
