Publicitate

Se afișează postările cu eticheta calendar. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta calendar. Afișați toate postările

15 iunie 2018

175 de ani de la nașterea compozitorului, pianistului și dirijorului norvegian Bergen Edvard Hagerup Grieg

Edvard Hagerup Grieg (n. 15 iunie 1843, Bergen, Suedia-Norvegia – d. 4 septembrie 1907, Bergen, Norvegia) a fost un compozitor și pianist norvegian.
Edvard Grieg este cel mai de seamă muzician din școala națională norvegiană și unul din reprezentanții de frunte ai muzicii romantice europene. Muzica lui a fost influențată de romanticii germani, ca de pildă Schumann, și de asemenea de muzica populară a poporului său, uneori și de cea a popoarelor scandinave vecine. Grieg a activat și ca pianist de concert până la sfârșitul vieții sale. El a scris multe suite.

14 iunie 2018

150 de ani de la nașterea medicului austriac, laureat al Premiului Nobel, Karl Landsteiner

Karl Landsteiner (n. 14 iunie 1868, Viena, Imperiul Austro-Ungar - d. 26 iunie 1943, Statele Unite ale Americii) a fost un medic și biolog evreu-austriac, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină în 1930 pentru descoperirea și clasificarea grupelor sanguine după sistemul ABO (1900), a descoperit aglutininele ca fiind cauza aglutinării sângelui, apoi a descris, împreună cu Alexander S. Wiener, factorul rhesus (1937) reducând la minimum pericolul transfuziilor sanguine, care au devenit una dintre cele mai des folosite practici medicale slvatoare de vieți.
În 1909, împreună cu Erwin Popper și Constantin Levaditi au descris virusul poliomielitei.
În afară de Premiul Nobel, Karl Landsteiner a mai fost laureat al Premiului Aronson și, postum, al Premiului Lasker (1946). Recunoscut ca „Părintele transfuziilor în medicină”, ziua sa de naștere, 14 iunie a devenit Ziua Mondială a Donatorului de Sânge.

13 iunie 2018

130 de ani de la nașterea poetului și scriitorului portughez Fernando Pessoa

Fernando António Nogueira Pessoa (n. 13 iunie 1888, Lisabona, Regatul Portugaliei – d. 30 noiembrie 1935, Lisabona, Portugalia), cunoscut mai ales ca Fernando Pessoa, a fost un poet, eseist și scriitor portughez modern, reprezentant al modernismului lusitan.
Este considerat unul din cei mai importanți poeți portughezi din toate timpurile, valoarea lui fiind comparată cu cel al lui Camões. Criticul american Harold Bloom, în cartea sa The Western Canon (Canoanele vestului), afirma despre Pessoa că, alături de Pablo Neruda, este cel mai reprezentativ poet al secolului XX.
Așa cum spune și Octavio Paz, poetul nu are biografie. Biografia lui este opera. Secretul lui, de altfel, e scris chiar în numele pe care-l poartă: Pessoa înseamnă „persoană” în portugheză și vine de la persona, masca poeților romani.
Povestea sa s-ar putea reduce la irealitatea vieții lui cotidiene și realitatea ficțiunilor lui. Aceste ficțiuni sunt poeții Alberto Caeiro, Álvaro de Campos, Ricardo Reis și, mai ales, Fernando Pessoa însuși.

12 iunie 2018

15 ani de la moartea actorului american Gregory Peck

Gregory Peck (nume la naștere, Eldered Gregory) (n. 5 aprilie 1916, La Jolla, California - d. 12 iunie 2003, Los Angeles, California) a fost unul dintre cei mai celebri actori americani de după război. El a reprezentat etica morală a marelui ecran.
Părinții lui Gregory Peck au divorțat când el avea doar 6 ani, fiind nevoit să se mute la bunica lui. A lucrat ca șofer de camion înainte de a urma cursurile de la Berkeley, unde a început de altfel să joace pentru prima dată. Se mută New York, unde, deși a studiat medicina, s-a înscris și la cursuri de actorie.
În primii 5 ani ai carierei sale, a fost nominalizat de patru ori la premiile Oscar, ca cel mai bun actor, dar a câștigat mult râvnita statuetă abia în anul 1962, cu rolul Atticus Finch din filmul Să ucizi o pasăre cântătoare. Prestația sa artistică a fost onorată și cu un Glob de Aur.
În afara faptului că a fost și producător de film, nu numai actor, Peck a avut și o mare contribuție în industria filmului. A fost președinte fondator al Institutului de Film American (AFI), și președinte al Academiei de Știință și Artă a Filmului, între 1967 - 1970, fapt pentru care, mai târziu, academia i-a acordat premiul umanitar Jean Hersholt.
În 1968, președintele Lyndon Johnson, i-a înmânat Medalia Libertății, cea mai înaltă distincție civilă din America.
În 1942 s-a căsătorit cu prima sa soție, cu care a avut 3 băieți, și de care a divorțat în 1954, iar în 1955 s-a căsătorit a doua oară, cu Veronique Passani, o reporteră pariziană, cu care a avut un băiat și o fată, deveniți amândoi actori.
Peck a jucat alături de cele mai mari staruri ale Hollywood-ului. Printre aceștia, se numără Audrey Hepburn, Ava Gardner, Anthony Quinn. „A arătat simplitatea unui mare om și măreția unui om simplu”, a spus despre el Audrey Hepburn, pentru care Peck a reprezentat cel mai mare actor al timpurilor noastre.
În anul 1991, a fost numit Comandor al Ordinului Artelor și Literelor.

09 iunie 2018

237 de ani de la nașterea inginerului George Stephenson

George Stephenson s-a născut pe 9 iunie 1781 la Wyland, lângă Newcastle și este considerat  părintele căii ferate moderne. Familia lui fiind foarte săracă, a început să lucreze încă de la șapte ani și până la optsprezece ani a fost analfabet. Dar mașinile l-au fermecat atât de mult încât a citit și a învățat până ce a ajuns inginer, construind motoare din 1814. A mărit triajul de foc din focarul locomotivei, dirijând aburii eliminați într-un coș de fum. Noua mașină cu aburi a fost folosită pentru prima dată în mină, înlocuind caii care trăgeau mecanismul. Reușita l-a determinat să înainteze un proiect despre calea ferată Parlamentului.
În 1821 când a auzit de planul unei căi ferate în N-E Angliei, el a convins proiectanții să folosească noul său tren cu aburi. Patru ani mai târziu a fost inaugurată linia la 27 septembrie 1825 când Stephenson a condus prima sa locomotivă de la Stockton la Darlington pe o distanță de 32 de kilometri. Apoi căile ferate au evoluat repede. În Anglia și Europa, ele au facilitat transportul de mărfuri, iar în SUA posibilitatea stabilirii oamenilor în regiuni îndepărtate. Uimitoarea invenție a britanicului Stephenson avea 12 cai putere.
Marele merit al locomotivei lui Stephenson îl reprezintă faptul că principiul de funcționare, principalele mecanisme și dispunerea acestora au fost prelucrate în toate realizările ulterioare. Perfecționările aduse cazanului, motorului și organelor de rulare au făcut ca locomotiva cu aburi să domine mai bine de un secol, aproape fără concurență, transporturile pe căile ferate.
La începutul secolului al XX-lea, exclusivitatea lor a început să fie știrbită de vehiculele cu tracțiune electrică, la început pe linii metropolitane, urbane și montane, iar mai târziu pe marile magistrale feroviare, începand cu cele europene.
La 12 august 1848 se stinge din viață George Stephenson.

31 mai 2018

Ziua mondială fără tutun

Ziua Mondială fără Tutun se serbează în toată lumea, în fiecare an pe 31 mai.
Organizația Mondială a Sănătății a declarat această zi, „Ziua Mondială fără Tutun” în anul 1987 într-o inițiativă de a atrage atenția asupra pericolul utilizării tutunului pentru societate, nu numai pentru fumători.
Din 1990, sloganul acestei zile diferă în fiecare an.
    1990 : Copilărie și tinerețe fără tutun
    1991 : Locurile publice: mai bune fără tutun
    1992 : Locurile de muncă fără tutun: mai sigure și mai sănătoase
    1993 : Servicii de sănătate: ferestrele noastre pentru o lume fără tutun
    1994 : Media și tutunul: transmite mesajul lumii
    1995 : Tutunul este mai scump decât se crede
    1996 : Sportul și artele în afara tutunului: jucați, câștigați fără tutun
    1997 : Toți uniți pentru o lume fără tutun
    1998 : Tinerii împotriva tabagismului
    1999 : Sevrajul tabagic
    2000 : Fumatul ucide - Nu te lăsa înșelat
    2001 : Fumatul celor de lângă tine te poate ucide
    2002 : Sporturi fără tutun - Jucați curat!
    2003 : Filmul sau moda fără tutun
    2004 : Tutunul și sărăcia
    2005 : Profesioniștii de sănătate împotriva fumatului
    2013 : Radio Republica Verde ruleazã! Fãrã tutun.
    2014 : Cresterea taxelor pentru tutun
    2015 : Opriți comerțul ilicit cu produse din tutun
    2016 : Pregătiți-vă pentru un ambalaj simplu
    2017 : Tutunul – o amenințare în calea dezvoltării
    2018 : Tutunul și bolile cardiovasculare

30 mai 2018

240 de ani de la moartea filosofului și scriitorului iluminist francez Voltaire

Voltaire, pe numele său adevărat François-Marie Arouet (n. 21 noiembrie 1694, Paris, Franța – d. 30 mai 1778, Paris, Franța) a fost un scriitor și filozof al Iluminismului francez.
Autorul a adoptat numele de „Voltaire” în 1718, în urma încarcerării lui de la Bastille. Originea sa este neclară. Este o anagrama de AROVET LI, ortografia latinizat a numelui său, Arouet, iar literele inițiale ale Le Jeune („tineri”). În conformitate cu o traditie de familie printre descendenții surorii sale, el a fost cunoscut sub numele de Le petit volontaire („lucrul mic determinat”), ca un copil, și a înviat o variantă a numelui în viața sa de adult. Numele inversează, de asemenea, silabele Airvault, orașul natal al familiei sale în regiunea Poitou.Richard Holmes susține derivarea anagramatica a numelui, dar adaugă că un scriitor, cum ar fi Voltaire ar fi intenționat să transmită, de asemenea, conotațiile sale de viteză și îndrăzneț. Acestea provin de la asociații de cuvinte precum voltige (acrobații pe un trapez sau cal), schimbări de poziție (o filare pe cale să se confrunte cu dușmanii), și volatile (inițial, orice creatură cu aripi). „Arouet” nu a fost un nume de potrivire nobil pentru reputația sa în creștere, mai ales având în vedere faptul că numele de rezonanță cu rouer à („să fie bătut în sus”) și Roue (un Debauche). Într-o scrisoare adresată lui Jean-Baptiste Rousseau martie 1719, Voltaire concluzionează întrebând că, dacă Rousseau dorește să-i trimită o scrisoare de întoarcere, el face acest lucru adresându-l domnului de Voltaire. Un post-scriptum explica: „J'ai été si Malheureux sous le nom d'Arouet que j'en AI pris Autre onu surtout pour n'être plus confondu avec le Roi Poète”, (am fost atât de nefericit, sub numele de Arouet pe care am au luat o alta, în primul rând, astfel încât să înceteze să fie confundat cu poetul Roi). Aceasta se referă probabil la Adenes le Roi, iar diftongul „oi” a fost apoi pronuntat la fel ca „ouai” moderne, astfel încât asemănarea cu „Arouet” este clar, și, astfel, s-ar putea sa fi fost o parte din raționamentul său. Într-adevar, Voltaire este cunoscut, de asemenea, s-au utilizat cel puțin 178 de nume de stilou separate, în timpul vieții sale. În luna februarie 1778 Voltaire a revenit pentru prima dată în peste 25 de ani la Paris, printre alte motive pentru a vedea deschiderea ultimei tragedii ale sale, Irene.
Curând s-a îmbolnăvit din nou și a murit în 30 mai 1778. Povestirile despre moartea lui au fost numeroase și variate și nu a fost posibil să se stabilească detaliile exacte a ce s-a întâmplat. Dușmanii lui au povestit că el s-a pocăit și a acceptat ultimele ritualuri făcute de un preot catolic, sau că a murit în mare chin, în timp ce adepții lui au spus că a fost sfidător până la ultima suflare. Potrivit unei povești, ultimele lui cuvinte au fost „Acum nu este momentul să-mi fac noi inamici”. A fost răspunsul lui către un preot de lângă patul său de moarte, cerându-i lui Voltaire să se lepede de Satana. Totuși, acest lucru pare să-și fi avut originea într-o glumă care a fost publicată pentru prima oară într-un ziar din Massachusetts în 1865, și a fost atribuită lui Voltaire doar în anii 70.

29 mai 2018

60 de ani de la moartea poetului și eseistului spaniol, laureat al Premiului Nobel pentru literatură, Juan Ramón Jiménez

Juan Ramón Jiménez Mantecón (n. 24 decembrie 1881 – d. 29 mai 1958) a fost poet și eseist spaniol, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1956.
A scris o lirică de rezonanță particulară în literatura spaniolă a secolului XX, prin necontenita căutare a cuvântului poetic definitiv și esențializarea emoțiilor și sentimentelor, tinzând către forma poemului total și către abstracta „poezie pură”.
Juan Ramón Jiménez s-a născut în satul andaluz Moguer, în 1881. Vădind o vocație precoce, la paisprezece ani se poate mândri cu poezii publicate în câteva reviste din Andaluzia. La nouăsprezece ani vine la Madrid, unde intră în legătură cu cercurile moderniste. Rubén Dario îl elogiază pentru „suavitatea melancolică” a versurilor sale, care trezesc „dorul de imposibil”, și îi sugerează titlul unuia din primele volume: Almas de violeta (Suflete de violetă). De la aceste prime versuri până la anii maturității, Juan Ramón Jiménez este un exemplu strălucit de sacrificiu pe altarul poeziei, pe care o slujește cu o fervoare mistică. A trăit prin și pentru poezie, dăruit cu totală devoțiune unei munci tenace de purificare continuă a operei sale: „Pentru mine poezia a fost întotdeauna contopită intim cu întreaga mea existență”.
În anul 1916 are loc un eveniment decisiv în viața sa: în urma unei călătorii în Statele Unite ale Americii, se căsătorește cu Zenobia Camprubi Aymar (traducătoare în spaniolă a lui Rabindranath Tagore, care-i va deveni colaboratoare neprețuită). După izbucnirea războiului civil spaniol, ia drumul exilului și devine profesor de literatură spaniolă la diferite universități din Statele Unite, Cuba, Puerto Rico. În 1956 i s-a decernat Premiul Nobel pentru literatură. Moare în 1958, în Puerto Rico.

25 mai 2018

200 de ani de la nașterea scriitorului și istoricului elvețian Jacob Burckhardt

Jacob Christoph Burckhardt (n. 25 mai 1818, Basel - d. 8 august 1897, Basel) a fost unul dintre cei mai importanți istorici elvețieni ai culturii, specializat în istoria culturii europene. Printre cele mai importante opere ale sale se numără Cultura renașterii în Italia (1860), față de terminologia căreia discursul academic actual se poziționează critic. Burckhardt a fost recent criticat și pentru vederile sale antisemite și referitoare la superioritatea rasei albe față de celelalte.
S-a născut în 1818, în Basel, fiind al patrulea din șapte copii. Provenea dintr-o veche familie din Basel. Mai mulți dintre strămoșii săi fuseseră teologi, printre ei și tatăl său, Jacob Burckhardt, care era paroh al bisericii reformate din Basel. În casa părintească și la școală a primit o educație umanistă cuprinzătoare, fiindu-i dezvoltate cunoștințele de franceză, italiană, limbi clasice și încurajate înclinațiile literare și istorice.
În orașul natal a început în 1837 să studieze teologia evanghelică, pentru a îndeplini dorința tatălui său. S-a ocupat în paralel de istorie și filologie, pentru a se muta după patru semestre la Universitatea din Berlin, unde s-a dedicat studiului istoriei, istoriei artei și filologiei.

24 mai 2018

475 de ani de la moartea astronomului care a elaborat și fundamentat teoria heliocentrică Nicolaus Copernic

Nicolaus Copernic (germ. Nikolaus Kopernikus, pol. Mikołaj Kopernik) (n. 19 februarie 1473, în orașul liber hanseatic Toruń, aflat azi în Polonia - d. 24 mai 1543, Frauenburg, astăzi Frombork, Polonia), astronom și cosmolog, matematician și economist, preot și prelat catolic, a dezvoltat teoria heliocentrică a Sistemului Solar.
Naționalitatea sa este reclamată și de germani, dar majoritatea istoricilor îl consideră polonez.
În 1512, înainte de a împlini 40 de ani, Copernic scrisese deja Comentariolus, o descriere a modelului heliocentric al sistemului solar, manuscrisul fiind însă destinat numai apropiaților. În același an se mută la Frauenburg, face parte din comitetul "Concilului din Laterano" (1515) pentru reforma calendarului și începe să lucreze la opera sa fundamentală, "De Revolutionibus Orbium Coelestium" („Despre mișcările de revoluție ale corpurilor cerești”), pe care o termină în 1530, dar va fi publicată abia în anul 1543, cu puțin înainte de moarte, fiind conștient de contradicțiile cuprinse față de doctrina oficială a Bisericii Catolice.

23 mai 2018

170 de ani de la nașterea inginerului german Otto Lilienthal

Karl Wilhelm Otto Lilienthal (n. 23 mai 1848 în Anklam, Germania – d. 10 august 1896, Berlin, după un accident cu unul dintre aparatele sale de zbor) a fost un pionier al aviației germane. Conform cunoștințelor actuale, el a fost primul om care a reprodus cu succes zborul cu un aparat de zbor iar astfel a ajutat la introducerea principiului de zbor mai greu decât aerul.
Experimentele sale au dus la descrierile fizicii (portanța) al aripilori aparatelor de zbor, la planor, dezvoltat mai departe de frații Wright valabile pînă în prezent. Producția aparatelor de zbor în fabrica lui Lilienthal, a fost prima producție în serie de avioane.

22 mai 2018

205 ani de la nașterea compozitorului german Richard Wagner

Richard Wilhelm Wagner (n. 22 mai 1813, Leipzig - d. 13 februarie 1883, Veneția) a fost un compozitor, dramaturg și teoretician al artei germane, unul din cei mai de seamă reprezentanți ai romantismului muzical.
Richard Wagner s-a născut la Lipsca (azi Leipzig) într-o familie de actori. A studiat la Dresda și la Lipsca, luând lecții de compoziție cu Christian Theodor Weinling. Între 1833 și 1839 Wagner a lucrat pentru teatrele de operă din Würzburg, Magdeburg, Königsberg și Riga, a compus primele sale opere Die Feen („Zânele”, 1834), Das Liebesverbot („Dragoste interzisă”, 1836) și mai multe piese orchestrale. În 1836 se căsătorește cu actrița Minna Planner. Călătorește mult, cunoscând principalele centre muzicale europene. În timpul unei agitate călătorii pe mare spre Anglia elaborează planul pentru opera „Olandezul zburător”. După o scurtă ședere în Londra, pleacă la Paris, unde este profund impresionat de muzica lui Hector Berlioz.
În continuare, geniul său muzical s-a format și s-a relevat sub influența muzicii lui Carl Maria von Weber, Wolfgang Amadeus Mozart și în special a simfonismului lui Ludwig van Beethoven. Primele sale opere de un răsunet deosebit, Rienzi (1840 - premieră la 20 octombrie 1842 la Dresda), Der fliegende Holländer („Olandezul zburător” sau „Vasul fantomă”, 1841 - prezentată în premieră la 2 ianuarie 1843 la Dresda), l-au impus în viața artistică. În 1843 se stabilește în Dresda, unde devine Kapellmeister la curtea regelui din Sachsen. Următoarele sale opere Tannhäuser (1845) și Lohengrin (1850) sunt mai greu acceptate de public, datorită elementelor inovatoare în structura dramatică și muzicală. Cu sprijinul lui Franz Liszt, vor fi prezentate mai târziu cu succes la Weimar.

24 aprilie 2018

224 de ani de la nașterea lui Mihail Sturza, Domn al Moldovei

Mihail Sturza (n. 24 aprilie 1794, Iași, Moldova – d. 8 mai 1884, Paris, Franța) a fost domnitor al Moldovei între aprilie 1834 și iunie 1849.
Deși a fost ales sub protecția turcilor, a intrat cu totul în sfera de influență a politicii rusești. Era un om instruit, susținându-l pe Asachi la crearea Academiei Mihăilene din Iași, cu rang universitar (prima universitate din Principate) care în curând a devenit un focar al deșteptării naționale. S-a dovedit un administrator abil, deși a căutat să-și sporească substanțial averea, a făcut sau și-a dat concursul la realizarea multor lucruri bune și pentru țară. Între anii 1834 și 1849 au fost construite aproximativ 250 km de drumuri și 400 de poduri mici de piatră. De asemenea au fost începute principalele trasee rutiere ale Moldovei cum ar fi: Galați-Tecuci-Mărășești-Bacău-Roman-Cornul Luncii și Iași-Tecuci-Galați.

23 aprilie 2018

160 de ani de la nașterea fizicianului german, laureat al Premiului Nobel, Max Planck

Max Karl Ernst Ludwig Planck (n. 23 aprilie 1858, Kiel – d. 4 octombrie 1947, Göttingen) a fost un fizician german, fondator al mecanicii cuantice. A primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1918, „ca apreciere a serviciilor pe care le-a adus la progresul fizicii prin descoperirea cuantelor de energie”.
A studiat la München și Berlin, avându-i ca profesori pe Helmholtz, Clausius și Kirchhoff, iar ulterior a devenit el însuși profesor de fizică (1889-1926). Activitatea sa în domeniul principiilor termodinamicii și a distribuției energetice a radiației unui corp perfect absorbant, pe care a descris-o exact printr-o formulă celebră, l-a condus la abandonarea unor principii clasice newtoniene și la introducerea teoriei cuantice (1900). Pentru aceasta a primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1918.
În cadrul teoriei cuantice, se afirmă că energia nu e divizibilă la infinit, ci în ultimă instanță există sub formă de cantități mici pe care Planck le-a denumit „Lichtquante” (cuante de lumină, termenul quantaprovine din latină, însemnând „cât de mult”, cuante). Mai mult, energia transportată de o cuantă are o dependență liniară de frecvența radiației sursei emisive.
În cinstea lui Max Planck valorile lungimii, timpului, masei, energiei, temperaturii, care pot fi compuse din constantele universale c, G, h/2π,κ se numesc Planckiene.

22 aprilie 2018

Ziua Planetei Pământ

În fiecare an, ziua de 22 aprilie se sărbătorește Ziua Pământului, ziua când s-a născut mișcarea pentru protejarea mediului înconjurător. Această mișcare s-a născut în SUA într-o perioadă când au avut loc mai multe evenimente deosebite, printre care înăbușirea prin folosirea armelor de foc a revoltei unor studenți împotriva războiului din Cambodgia, „Masacrul din 4 mai”, apariția fibrelor optice, succesul melodiei „Bridge over Troubled Water”, ultimul album al formației Beatles, moartea lui Jimmy Hendrix, un accident nuclear în Carolina de Sud la centrala nucleară din Savannah River din apropierea orașului Aiken (nerecunoscut timp de 18 ani), poluarea foarte mare cu gaze și fum, considerată „semn al prosperității”. Despre mediul înconjurător a început să se vorbească din ce în ce mai des.
Ziua Pământului a fost fondată de senatorul american Gaylord Nelson în anul 1970, cu scopul de a trezi clasa politică din dezinteresul pe care il arată față de mediu. Ziua Pământului a fost celebrată în primul an de circa 20 milioane de cetățeni americani, în marea lor majoritate tineri și foarte tineri.
După 2 decenii, în anul 1990, peste 200 milioane de oameni din 141 de țări au transformat Ziua Pământului într-o manifestare de amploare în istoria omenirii, prin alăturarea lor în dorința de a milita pentru un viitor mai bun al planetei noastre.
În anul 2009, Organizația Națiunilor Unite (ONU) a declarat ziua de 22 aprilie ca sărbătoare oficială a planetei Pământ și expresie comună a dorinței tuturor de a construi o societate stabilă, pentru un viitor mai curat și mai verde.

21 aprilie 2018

108 ani de la moartea scriitorului american Mark Twain

Mark Twain (pseudonimul literar al lui Samuel Langhorne Clemens, n. 30 noiembrie 1835, Florida, Missouri, SUA – d. 21 aprilie 1910, Redding, Connecticut, SUA) a fost un scriitor, satirist și umorist american, autorul popularelor romane Aventurile lui Tom Sawyer”, „Prinț și cerșetor”, „Aventurile lui Huckleberry Finn și Un yankeu la curtea regelui Arthur.
În ciuda problemelor sale financiare, Twain a fost renumit pentru umorul și buna sa dispoziție, datorită cărora s-a bucurat de o popularitate imensă în întreaga lume. La apogeu, el a fost probabil cel mai popular american din acea vreme. În 1907, publicul s-a înghesuit la Expoziția Jamestown doar ca să-l zărească pe Mark Twain. S-a bucurat de prietenia mai multor celebrități, între care autorul și criticul literar William Dean Howells, politicianul și autorul Booker T. Washington, inginerul și inventatorul Nikola Tesla, scriitoarea Helen Keller și magnatul Henry Huttleston Rogers. Autorul american William Faulkner a scris despre Twain că a fost „părintele literaturii americane”.
Twain a murit în 1910 și este înmormântat la Elmira, statul New York.

20 aprilie 2018

125 de ani de la nașterea pictorului spaniol Joan Miró

Joan Miró (n. 20 aprilie 1893, Barcelona - d. 25 decembrie 1983, Palma de Mallorca) a fost un pictor și sculptor spaniol, influențat de suprarealism, fără să fi aderat niciodată la această grupare. Teoriile suprarealiste îi întăresc convingerea în necesitatea libertății artistice, va rămâne un creator multidimensional și multilateral: pictează, dar și sculptează și stăpânește în aceeași măsură tehnica ceramicei. Forme frumoase și stranii, păsări și stele îl vor însoți în fiecare zi a vieții sale, închinate artei și libertății creatoare.
Joan Miró vine pe lume la 20 aprilie 1893 la Barcelona, tatăl lui este bijutier, iar bunicul din partea mamei este fabricant de mobilă. Micului Joan nu-i place școala, singurul lucru care îl interesează cu adevărat este desenul, desenează neobosit și cu multă precizie. Umple caiete întregi cu schițe după peisaje din Mallorca, desenează pești, umbrele, flori, broaște țestoase, caini si fluturi nu desenează însă niciodată chipuri omenești. În anul 1912 se înscrie la atelierul lui Francisco Gali, un pedagog excentric, care îl îndeamnă să picteze cu ochii acoperiți, pentru a-și forma memoria vizuală și abilitatea de a recunoaște obiectele numai după pipăit. Prima expoziție organizată în 1918 se dovedește un mare eșec. În consecință tânărul artist își schimbă stilul, din acest moment pictura lui va evolua în direcția suprarealismului.

19 aprilie 2018

20 de ani de la moartea scriitorului și publicistului mexican, laureat al Premiului Nobel, Octavio Paz

Octavio Paz (n. 31 martie 1914 - d. 19 aprilie 1998) a fost un poet, eseist și diplomat mexican, una din figurile literare de prima mărime ale Americii Latine. În 1990 i s-a acordat Premiul Nobel pentru Literatură „pentru a onora scrierile pasionate de orizonturi largi, caracterizate de inteligență senzuală și integritate umanistă”.
Absolvent al Universidad Nacional Autónoma de México (acronim, UNAM) și al University of California at Berkeley, Paz debutează în 1933 cu volumul de poeme Luna silvestre. Pleacă in Spania, unde se apropie până la identificare de cauza republicană din Războiul civil (reflexiile acestei experiențe apar în Spania, în 1937, sub titlul Bajo in clara sombra y otros poemas, anunțându-l pe marele poet de mai târziu.
După o ședere la Paris se întoarce în Mexic, unde va înființa și edita mai multe reviste literare de renume (Taller, El hijo prodigo și, În anii '70, Plural). Influențat pe rând de marxism, suprarealism, existentialism, budism și hinduism, tema sa de predilecție este capacitatea de a-și depăși singuratarea existentiala prin dragoste, erotism și creativitate artistică.

18 aprilie 2018

120 de ani de la moartea pictorului simbolist francez Gustave Moreau

Gustave Moreau (n. 6 aprilie 1826, Paris - d. 18 aprilie 1898, Paris) a fost un pictor, gravor și desenator francez, unul din cei mai importanți reprezentanți ai simbolismului în pictură. Tematica vastei sale opere și-o alegea din lecturile clasice. Tehnica sa se caracteriza printr-o factură suavă, care reda în mod magistral lumea onirică și plină de simboluri. Împreună cu Odilon Redon, Edward Burne-Jones și Arnold Böcklin are aceeași năzuință: să ajungă, cu ajutorul picturii, la ceea ce este invizibil, la sfera subconștientului, la vise. Același lucru îl urmăreau, în poezia sa ermetică Stéphane Mallarmé și, în proza sa mistică, Joris-Karl Huysmans. Excelent pedagog, atelierul lui Gustave Moreau a fost frecventat - printre alții - de Henri Matisse, Georges Rouault, Theodor Pallady și Albert Marquet.
În mai 1895 se apucă să realizeze ultimul său proiect de anvergură: își transformă casa în muzeu. Cele din urmă străduințe sunt dedicate unui tablou rămas nerealizat, „Lirele moarte”, prin care tinde să creeze o mitologie personală, corelată miturilor antice prin aluziile la condiția artistului, la Eros și Thanatos. Gustave Moreau moare la Paris, la 18 aprilie 1898. Este înmormântat în cimitirul din Montmartre.

17 aprilie 2018

48 de ani de când nava spațială Apollo 13, care a suportat un eșec, s-a întors pe Terra în siguranță

Apollo 13 a fost a treia misiune umană a NASA dezvoltată cu intenția de a coborî pe Lună. Pe parcursul misiunii însă, probleme tehnice au forțat echipajul să renunțe la aselenizare. Echipajul era format din comandantul misiunii James A. Lovell, pilotul modulului de comandă John L. "Jack" Swigert, și pilotul modulului lunar Fred W. Haise.
Carcasa modulului de comandă a fost inițial expusă la Musée de l'Air et de l'Espace din Paris. Componentele interioare au fost scoase în timpul investigațiilor în urma accidentelor și reasamblate în BP-1102A, modulul de antrenament acvatic, și au fost expuse apoi la Muzeul de Istorie Naturală și Știință din Louisville, Kentucky, până în 2000. Modulul de comandă și componentele interne au fost reasamblate, iar Odyssey este astăzi expus la Kansas Cosmosphere and Space Center, Hutchinson, Kansas.
Modulul lunar a fost distrus în atmosfera Pământului la 17 aprilie 1970, reintrarea sa în atmosferă fiind îndreptată spre zona de deasupra Oceanului Pacific pentru a reduce posibilitatea de contaminare nucleară cauzată de un generator termoelectric cu izotopi radioactivi SNAP 27 aflat la bord. Dacă misiunea ar fi aselenizat generatorul nuclear ar fi fost utilizat pentru alimentarea pachetului experimental de la suprafața lunară și ar fi fost lăsat pe Lună. Generatorul a supraviețuit reintrării în atmosferă (așa cum a fost proiectat) și a aterizat în Groapa Tonga. Deși va rămâne radioactiv timp de încă 2000 de ani, el nu pare să emane conținutul de 3,9 kg de plutoniu radioactiv.
Casca costumului lunar al lui Jim Lovell se află la Muzeul Științei și Industriei din Chicago.

Publicitate

Persoane interesate