O interpretare grafică optimistă în emisiunea românească „Paști 2026”

În fiecare primăvară observ cum universul filatelic revine, aproape firesc, la simbolurile pascale. Printre cele mai îndrăgite imagini asociate acestei sărbători se numără, fără îndoială, Iepurașul de Paște. Noua emisiune filatelică românească, realizată de Romfilatelia în colaborare cu Poșta Română și cu Clubul Ilustratorilor, oferă o interpretare modernă și jucăușă a acestei figuri tradiționale.
Când vorbesc despre iepurașul pascal, îmi amintesc că prezența lui în tradiția europeană are rădăcini într-o legendă veche din spațiul anglo-saxon. 

Potrivit acesteia, zeița Eostre, asociată primăverii și lunii, ar fi descoperit într-o iarnă o pasăre rănită. Pentru a o salva de la moarte, ar fi transformat-o într-o iepuroaică, dar i-ar fi păstrat capacitatea de a depune ouă. În semn de recunoștință, aceasta ar fi început să decoreze ouăle și să le ofere zeiței ca ofrandă.

Pe măsură ce creștinismul s-a răspândit în spațiul anglo-saxon, sărbătoarea Paștelui a fost adoptată sub numele inspirat de zeița Eostre, cunoscut astăzi în limba engleză drept Easter. În timp, legenda s-a transformat într-o tradiție populară, iar iepurașul a devenit simbolul care aduce copiilor ouă colorate și daruri de primăvară.

Am aflat că unii istorici plasează dezvoltarea formei moderne a acestei tradiții în spațiul german. În mod simbolic, „reședința” Iepurașului de Paște este asociată astăzi cu localitatea Ostereistedt, cunoscută drept „Orașul ouălor”. 

Acolo, în fiecare an, voluntari răspund miilor de scrisori trimise de copii din întreaga lume, trimițându-le felicitări și mici surprize pascale.
Inspirată de acest univers simbolic, Romfilatelia a introdus în circulație, la 12 martie 2026, emisiunea filatelică „Paști 2026” (LP #2556). Seria este alcătuită din două mărci poștale, o coliță dantelată, un plic „prima zi” (300 exemplare) și o mapă filatelică în tiraj limitat de doar 291 bucăți.

Grafica emisiunii, semnată de designerul Emi Balint, propune o abordare delicată și ludică, apropiată de ilustrația pentru copii. În centrul compozițiilor observ un iepuraș stilizat, surprins în ipostaze dinamice, ca un mic mesager al primăverii.
Un detaliu care mi se pare deosebit de inspirat este asocierea dintre oul pascal și floarea de lalea. În locul reprezentării clasice a ouălor roșii, acestea sunt sugerate prin petalele unei lalele roșii – o metaforă vizuală care leagă simbolistica Paștelui de renașterea naturii.

Marca poștală cu valoarea nominală de 5,50 lei prezintă un ou roșu stilizat, realizat din petale de lalea, dintre care se ivește discret capul urecheat al Iepurașului de Paște – o apariție sugestivă și plină de umor.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 16 lei, iepurașul apare în ipostaza unui curier al sărbătorii, purtând în dar un ou simbolic format tot din petalele unei lalele roșii.
Colița filatelică, având timbrul cu valoarea de 32 lei, dezvoltă aceeași idee grafică: ouăle colorate sunt reprezentate sub forma unor lalele înflorite, în timp ce un iepuraș poznaș pare să anunțe sosirea darurilor pascale.

Plicul „prima zi” completează mesajul optimist al emisiunii, ilustrând un iepuraș care poartă un mic panou cu o urare simplă și universală: „Pace pe Pământ!”
Din punctul meu de vedere, această emisiune reușește să aducă în prim-plan nu doar simbolurile tradiționale ale Paștelui, ci și spiritul ludic al sărbătorii. Iepurașul, lalelele și ouăle pascale sunt reinterpretate într-o cheie grafică modernă, care transmite bucuria primăverii și a reînnoirii.
Sper ca din cele 32.000 de mărci poștale cu nominalul de 5,50 lei, 6.400 de exemplare cu valoarea de 16 lei și 250 de colițe achiziționate de Poșta Română, să ajungă suficiente exemplare, în timp util, și în unitățile poștale din provincie, astfel încât „iepurașii de Paște” să poată transmite vestea Învierii prin scrisori și vederi expediate în perioada imediat următoare.
Pentru noi, colecționarii, seria „Paști 2026” devine astfel mai mult decât o simplă emisiune tematică: o văd ca pe o invitație la redescoperirea simbolurilor pascale prin intermediul artei filatelice – acolo unde tradiția, legenda și imaginația se întâlnesc pe suprafața unei mici mărci poștale.

Lacul Planina – apa care vine și pleacă, memoria care rămâne

Există lacuri care impresionează prin întindere și altele care fascinează prin caracterul lor efemer. Lacul Planina, din Slovenia, aparține celei de-a doua categorii. El nu este prezent permanent pe hartă, dar revine ciclic, odată cu ploile bogate ale primăverii și toamnei târzii, transformând câmpul carstic Planina Polje într-o întindere de apă cu totul neașteptată.
Format prin revărsarea râului Unica, care iese din Peștera Planina și se pierde din nou în subteran, lacul face parte dintr-un vast sistem carstic ce alimentează, în cele din urmă, izvorul Ljubljanicei. În anii cu precipitații abundente, apa poate acoperi polje-ul timp de săptămâni sau chiar luni, ajungând până la zece metri deasupra solului. Apoi, la fel de discret, se retrage, lăsând în urmă câmpurile fertile și urmele unei prezențe temporare.
Pentru locuitorii din satele din jur, această alternanță nu a fost niciodată o curiozitate, ci o realitate a vieții cotidiene. Când polje-ul era inundat, oamenii se deplasau cu bărci din lemn, vâslind spre satul Planina pentru treburi zilnice, dar și pentru momente esențiale ale existenței – nunți, ceremonii, chiar și drumuri funerare. Lacul devenea astfel o cale de legătură, nu o barieră.
Privit prin lentila filateliei, Lacul Planina este un subiect care se potrivește perfect temelor dedicate naturii carstice, apelor temporare sau relației dintre om și peisaj. Un timbru care surprinde această transformare, precum cel emis pe 30 ianuarie 2026, vorbește nu doar despre un fenomen natural spectaculos, ci și despre adaptare, răbdare și conviețuire cu ritmurile pământului.
Așa cum apa Lacului Planina apare și dispare, filatelia are darul de a fixa ceea ce este trecător. Pe câțiva centimetri pătrați de hârtie gumată, un lac efemer poate deveni memorie durabilă, iar un peisaj schimbător – poveste transmisă mai departe, de la o corespondență la alta.

De la jucărie la piesă filatelică: povestea locomotivei GNR No.1 (1920)

Ca pasionat de filatelie și de interferențele ei cu alte domenii ale culturii vizuale, am privit cu un interes aparte apariția machetei locomotivei GNR No.1 (1920) în cadrul recentei emisiuni filatelice lansate de Royal Mail la 19 februarie 2026. Seria marchează 125 de ani de la fondarea celebrului producător britanic Hornby și aduce în prim-plan piese emblematice ale modelismului feroviar.
Pentru mine, această locomotivă miniaturală are o semnificație aparte. Ea reproduce primul tren cu mecanism de ceasornic introdus de Hornby în 1920 — un obiect care, deși conceput inițial ca jucărie, a deschis drumul unei pasiuni tehnice și estetice ce avea să cucerească generații întregi. Privind timbrul, nu pot să nu remarc fidelitatea redării: liniile elegante, proporțiile echilibrate și aerul mecanic specific începuturilor de secol XX.
Dincolo de valoarea ei istorică, prezența acestei machete pe suport filatelic mi se pare o punte inspirată între două universuri colecționistice — cel al mărcilor poștale și cel al modelelor feroviare. Ambele cultivă memoria tehnică, nostalgia și respectul pentru detaliu. În acest context, GNR No.1 devine nu doar o locomotivă în miniatură, ci un simbol al începuturilor — al visului de a pune lumea în mișcare, fie și la scară redusă, pe șinele imaginației.

Primăvara la firul ierbii: rățișoarele

Rățișoarele, cunoscute în denumirea științifică de Iris pumila, sunt printre cele mai delicate și timpurii flori ale primăverii, vestind renașterea naturii în zonele de stepă și pajiști însorite. Deși au dimensiuni modeste, frumusețea lor intens colorată le transformă în adevărate bijuterii botanice.
Planta face parte din familia Iridaceae și este o specie perenă pitică, rareori depășind 10–20 cm înălțime. Florile apar foarte devreme, uneori încă din martie, în nuanțe variate de violet, galben, albastru sau crem, adesea cu contraste catifelate pe petalele inferioare. Această diversitate cromatică le face ușor de remarcat, chiar și în peisaje încă dominate de tonuri cenușii.

Rățișoarele preferă solurile nisipoase sau pietroase, bine drenate, și zonele cu expunere puternică la soare. În România pot fi întâlnite mai ales în Dobrogea, sudul și vestul țării, fiind considerate specii protejate în anumite rezervații, datorită rarității și fragilității habitatelor naturale.
Dincolo de valoarea lor decorativă, aceste flori au și o importanță ecologică timpurie, oferind polen insectelor apărute la început de sezon. 

În grădini, sunt apreciate pentru rezistența la secetă și pentru capacitatea de a forma covoare florale spectaculoase.
Rățișoarele rămân, astfel, un simbol al primăverii timpurii — mici, dar pline de forță, aducând culoare acolo unde iarna pare că nu s-a retras pe deplin.