Publicitate

marți, 11 decembrie 2018

260 de ani de la nașterea muzicianului german Carl Friedrich Zelter

Timbru poștal emis în 1952 (Mi:DE-BE 91)
în seria „Oameni din istoria Berlinului”
Carl Friedrich Zelter (n. 11 decembrie 1758 în Berlin - d. 15 mai 1832 Berlin) a fost un compozitor și dirijor german, cu mare influență culturală, al timpul său.
Ca fiul unui zidar și mai târziu și el maistru zidar, pe lîngă munca de zidărie Zelter se specializa în muzică. În anul 1791 Zeltner a aderat la nou înființata Sing-Akademie din Berlin al promotorului lui, profesor Carl Friedrich Christian Fasch, unde în anul 1800 preia conducerea acesteia.
În anul 1806 a fost ales membru de onoare și 1809 numit profesor al Akademie der Künste („Academiei de Arte din Berlin”). În anul 1809 a fondat prima Berliner Liedertafel, 1820 Königliche Institut für Kirchenmusik („Institutul Regal de Muzică Sacră”).
Zelter a determinat construirea al Sing-Akademie în anii 1825 - 1827 la Kastanienwäldchen, aproape de bulevardul Unter den Linden (, în spatele Neue Wache. Din anul 1952 aici se află teatrul Maxim-Gorki-Theater.
Pe lîngă activitățile sale de dirijor, Zelter scria memori de muzică și i-și lua timp pentru mulți elevi, din care Felix Mendelssohn Bartholdy, a cărei surori, Fanny, Otto Nicolai, Giacomo Meyerbeer, sau Eduard Grell, care sunt numai cîțiva din cei mai renumiți.

luni, 10 decembrie 2018

Calendar filatelic nr. 5

35 de ani de când liderul sindicatului Solidaritatea, Lech Walesa, a primit Premiul Nobel pentru pace

Marcă poștală (Michel PL 3300) emisă de Polonia în 1990
Lech Wałęsa (n. 29 septembrie 1943) este un om politic, lider sindical și activist pentru drepturile omului din Polonia. Lider charismatic, a fost cofondator al primului sindicat independent din Europa de Est comunistă, Solidaritatea (Solidarność), a fost laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1983 și a îndeplinit funcția de președinte al Poloniei între 1990 și 95.
Wałęsa era electrician, fără studii superioare. La scurt timp după ce s-a angajat la Șantierele Navale Gdańsk, a devenit sindicalist. Pentru activitatea sa independentă în cadrul sindicatelor, a fost persecutat de guvernul polonez comunist, supravegheat de poliția secretă, concediat în 1976 și arestat de mai multe ori. În august 1980 a avut un rol important în negocierile ce au dus la Acordul de la Gdańsk între guvern și muncitorii greviști, devenind cofondator al mișcării sindicale Solidaritatea. Arestat din nou după declararea legii marțiale și interzicerea Solidarității, după eliberare a continuat activismul și a avut un rol în stabilirea Acordului Mesei Rotunde din 1989 care a dus la alegerile legislative parțial libere din iunie 1989 și la un guvern condus de Solidaritatea.
În 1990 a candidat și a fost ales în nou-înființata funcție de președinte al Poloniei. În mandatul său Polonia a trecut de la comunism la democrație, dar popularitatea i-a scăzut. După înfrângerea suferită la alegerile din 1995, rolul său pe scena politică poloneză s-a diminuat. Faima sa la nivel mondial, însă, a rămas aceeași și ține cursuri de istorie și politică în Polonia și în străinătate.

duminică, 9 decembrie 2018

25 de ani de la condamnarea la moarte a lui Ilie Ilașcu

Ilie Ilașcu reprezentat pe o
marcă poștală românească (LP 1529)
din anul 2000
Ilie Ilașcu (n. 30 iulie 1952, Taxobeni, Moldova) este un politician român moldovean, deputat în Parlamentul Republicii Moldova în două legislaturi (1994-1998) și (1998-2000), senator în Parlamentul României (2000-2004) și (2004-2008) ales pe listele PRM și deținut politic al regimului separatist din stânga Nistrului (1992-2001). În perioada 2001-2008 a fost membru titular al Adunării Parlamentare al Consiliului Europei din partea delegației României.
Este unul din fondatorii Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia (1988-1992). Președinte al Frontului Popular din Moldova - Filiala Tiraspol (1989-1992, an când a fost lichidată de forțele separatiste). Participant la luptele armate de la Nistru (1992), în calitate de comandant al unor trupe militare cu destinație specială ale Ministerului Securității Naționale din Republica Moldova. Ulterior a fost deținut politic al regimului de la Tiraspol (1992-2001), condamnat la moarte (9 decembrie 1993) de către o instanță neconstituțională subordonată politic Moscovei. În rezultatul presiunilor politice efectuate asupra autorităților Federației Ruse, de către comunitatea internațională, și îndeosebi de conducerea APCE și UE, la 5 mai 2001 Ilie Ilașcu este transferat la Chișinău și predat serviciilor secrete ale Republicii Moldova și României. Multe din activitățile sale politice de la Tiraspol și îndeosebi activitatea sa în perioada de război, nu se cunosc. Însă despre unele se cunoaște foarte puțin doar din sursele militare rusești, că Ilașcu și unitatea sa specială luptând în spatele frontului a adus mari pierderi Armatei a 14 Rusești și bandelor de cazaci veniți să lupte în Transnistria contra moldovenilor.