Anul Constantin Brâncuși

Instituirea oficială a anului 2026 drept „Anul Constantin Brâncuși”, prin Legea nr. 140/2025 promulgată la 24 iulie 2025 de președintele Nicușor Dan, mi se pare un gest necesar și simbolic pentru cultura română. În mod firesc, un asemenea moment aniversar nu putea rămâne fără ecou în filatelie, domeniu care a știut mereu să valorifice marile repere ale artei universale.
Astfel, Romfilatelia, în colaborare cu Poșta Română, a introdus în circulație, la 19 februarie 2026 — chiar în ziua nașterii lui Constantin Brâncuși — emisiunea „Constantin Brâncuși, 150 de ani de la naștere” (LP #2553). 

Am privit această apariție ca pe un ansamblu filatelic deopotrivă comemorativ și artistic, alcătuit din două mărci poștale, o coliță dantelată, un plic „prima zi”, două cărți maxime și o mapă filatelică realizată în tiraj limitat.
Ceea ce m-a impresionat în mod deosebit este colița emisiunii. Timbrul central, cu valoarea nominală de 30 lei, redă portretul sculptorului în tehnica linogravurii, realizat de artistul vizual Mircea Cantor. Nu este un simplu portret, ci unul „extins”, construit din fragmente ale universului brâncușian — sculpturi, elemente de atelier, sugestii biografice — care compun, împreună, o imagine a creației sale.

Cele două timbre ale emisiunii completează această viziune. Marca de 5,50 lei reia portretul artistului într-o formulă apropiată celei de pe coliță, în timp ce timbrul de 25 lei propune o interpretare stilizată a celebrului ansamblu monumental de la Târgu Jiu — Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și Coloana Infinitului — inaugurat în 1938 și considerat primul ansamblu monumental modern din lume.

Întreaga concepție grafică, bazată pe lucrările originale ale lui Mircea Cantor, a fost transpusă filatelic de graficianul George Ursachi, într-o machetă echilibrată, care îmbină rigoarea documentară cu expresivitatea plastică.
Am remarcat și dimensiunea practică a emisiunii: pentru circulația poștală curentă au fost achiziționate câte 5.600 de timbre din fiecare valoare nominală și 250 de colițe, semn că omagiul artistic este integrat firesc în viața corespondenței.

Privind această emisiune în ansamblu, am sentimentul că miniatura filatelică reușește să redea, în propriul limbaj, esența demersului brâncușian. Așa cum sculptorul căuta forma pură, timbrul concentrează memorie, identitate și simbol într-un spațiu restrâns. Iar în acest „an Brâncuși”, filatelia confirmă încă o dată că poate deveni un discret, dar durabil, ambasador al culturii române.

Pinguinii regali – eleganța Antarcticii în filatelie

Pinguinul regal (Aptenodytes patagonicus) este una dintre cele mai impunătoare și spectaculoase specii de pinguini, recunoscut ușor prin talia sa mare, postura dreaptă și petele portocalii strălucitoare de pe gât și de pe cap. 

Trăind în regiunile subantarctice, pinguinii regali formează colonii impresionante, în care viața socială și ciclurile de reproducere urmează un ritm bine stabilit, adaptat condițiilor dure ale sudului îndepărtat.
Aceste păsări sunt înotători excelenți, capabili să parcurgă distanțe mari în căutarea hranei, în special pești și cefalopode. 

Insulele Falkland reprezintă una dintre cele mai nordice limite ale habitatului pinguinilor regali, fapt care le conferă un interes aparte din punct de vedere biologic și geografic.
Eleganța și exotismul pinguinilor regali au atras constant atenția creatorilor de timbre. De-a lungul timpului, numeroase administrații poștale, în special cele din regiunile sudice, i-au reprezentat pe mărci poștale dedicate faunei polare și subpolare. În filatelie, pinguinul regal devine nu doar un subiect decorativ, ci și un ambasador al biodiversității și al preocupărilor legate de protejarea ecosistemelor fragile.

Prin prezența lor pe timbre, pinguinii regali călătoresc simbolic în întreaga lume, purtând cu ei imaginea unei naturi pure și a echilibrului delicat dintre viață și mediu. Pentru colecționari, aceste piese filatelice sunt atât expresii artistice, cât și mărturii ale interesului global pentru conservarea speciilor și a habitatelor lor naturale.

Anul Calului de Foc în filatelia românească

În urmă cu doar câteva zile prezentam, aici pe blog, câteva emisiuni filatelice recente dedicate zodiacului chinezesc, lansate de diverse administrații poștale. Diversitatea soluțiilor grafice mi-a confirmat încă o dată cât de ofertantă rămâne tema pentru colecționari. În același registru simbolic se înscrie acum și apariția românească dedicată noului ciclu zodiacal.
În ziua de 17 februarie 2026, Romfilatelia, împreună cu Poșta Română, a introdus în circulație emisiunea „Zodiacul chinezesc – Anul Calului de Foc” (LP #2552), machetată de George Ursachi. 

Aceasta cuprinde o marcă poștală de 25 lei, un plic „prima zi” (231 exemplare) și o carte poștală maximă (220 bucăți), piese atractive pentru maximafiliști.
Grafica timbrului este dominată de imaginea calului, redat într-o postură nobilă și dinamică, sugerând forță și libertate. 

Un detaliu inspirat îl constituie integrarea stilizată a anului 2026 în coama animalului, element care conferă compoziției personalitate și modernitate. Plicul „prima zi” completează simbolistica printr-o scenă imaginară de confruntare între cal și dragon, sugestivă pentru dualitatea noroc–încercare atribuită Anului Calului de Foc.
Această combinație zodiacală revine o dată la 60 de ani. În 2026, Anul Nou Chinezesc începe la 17 februarie și se încheie la 20 februarie 2027, sub semnul energiei, al inițiativei și al schimbărilor rapide — interpretate adesea ca semne ale progresului și inovației.

Dincolo de dimensiunea festivă, privesc această emisiune ca pe o piesă integrată într-un dialog cultural global, unde mitologia și grafica filatelică se întâlnesc într-un limbaj vizual contemporan. Calul de Foc devine astfel nu doar un simbol astrologic, ci și un mesager filatelic al schimbării.
Un detaliu tehnic interesant completează tabloul: pentru francarea corespondenței internaționale între 100 și 500 g, Poșta Română a achiziționat 2.000 de mărci tipărite în coli de câte 20 de timbre cu gutter, conferind emisiunii și o dimensiune poștală practică, nu doar colecționistică.

 

Baia Mare în miniatură cartofilă – o vedere emblematică a anilor ’70

Răsfoind colecția mea de cărți poștale ilustrate, am poposit din nou asupra unei vederi care surprinde foarte bine spiritul Băii Mari din anii ’70. Este vorba despre cartea poștală ilustrată cu codul 495/1977, realizată într-o formulă grafică specifică epocii, în care colajul de imagini reușește să concentreze, pe un singur suport, orașul, istoria și potențialul turistic al zonei.
Vederea a fost tipărită în baza comenzii nr. 11012, emisă de Poșta Română către OSETCM, fiind prevăzută cu marcă fixă în valoare nominală de 40 de bani și având un preț de vânzare de 1,90 lei. Analizând mai atent exemplarele din colecție, am constatat că este vorba despre o reeditare a cărților poștale ilustrate 495/1973 și 495/1974, care prezintă unele modificări la nivelul feței destinate corespondenței. 

Un aspect care îmi atrage atenția de fiecare dată este legenda (bilingvă la ediția din 1977, redactată în limbile română și franceză) și tiparul într-o nuanță discretă de gri (cenușiu), caracteristică multor cărți poștale destinate circulației poștale interne din acea perioadă.
Ediția din 1973 a fost realizată în baza comenzii nr. 5028 adresate OSEDT și include legenda exclusiv în limba română, având totodată inserată în numerotare stema municipiului.

Ediția din 1974, tipărită sub comanda nr. 11016 către OSETCM, păstrează aceeași legendă ca cea din 1973, dar adaugă traducerea în limba franceză, precum și sigla Poștei Române amplasată deasupra liniei mediane.
Avem, așadar, de-a face cu același clișeu grafic reeditat în trei ani diferiți, diferențele dintre ediții fiind date exclusiv de elementele de identificare și de prezentare tipografică.

Din punct de vedere iconografic, cartea poștală este construită cu grijă. În colțul stâng superior se află stema municipiului Baia Mare, care conferă ansamblului o identitate vizuală clară. Sub aceasta este redată Piața Gheorghe Gheorghiu-Dej (actuala Piața Revoluției), surprinsă într-o perspectivă amplă, cu Hotelul București (astăzi Hotel Rivulus) dominând fundalul, ca expresie a arhitecturii moderniste a perioadei socialiste. În axul pieței se distinge Statuia Minerului, simbol al tradiției industriale a orașului și al discursului oficial al vremii.
În partea dreaptă sus, privirea este atrasă de Turnul lui Ștefan, monument medieval din secolul al XV-lea, care introduce un contrast puternic față de arhitectura modernă din celelalte cadre. Alături, lacul de acumulare Firiza completează imaginea printr-o notă de calm și echilibru, sugerând atât frumusețea peisajului montan, cât și importanța amenajărilor hidrotehnice pentru dezvoltarea orașului.
Partea inferioară a vederii este rezervată unei cabane turistice din stațiunea Izvoare, amplasată la marginea pădurii de conifere. Această imagine trimite direct la ideea de recreere și turism montan, intens promovată în materialele cartofile ale epocii.
Privită astăzi, această carte poștală ilustrată nu este doar un obiect de colecție, ci și un document vizual valoros. Pentru mine, ea rămâne o mărturie elocventă a felului în care Baia Mare era prezentată și percepută în anii ’70: un oraș modern, ancorat în istorie, înconjurat de natură și deschis turismului.