O confirmare și o responsabilitate

Sunt momente în filatelie în care un obiect aparent modest capătă o încărcătură aparte. Nu prin raritate sau valoare nominală, ci printr-un mesaj care ajunge exact acolo unde trebuie. O astfel de experiență am trăit zilele trecute citind această carte poștală primită de la Romfilatelia, expediată cu ocazia Zilei Culturii Naționale.
Mesajul scris de mână, adresat direct mie, nu este o simplă formulă de politețe. El exprimă recunoștință pentru interesul și pasiunea mea față de filatelia românească, iar acest lucru m-a făcut să simt că munca mea, discretă și constantă în realizarea acestui blog, este văzută și apreciată. Sunt acele rânduri care nu rămân la suprafață, ci te obligă, aproape firesc, la reflecție.
Referirea la Nicolae Iorga și la cuvintele sale – „Istoria este cea dintâi carte a unui neam” – mi-a reamintit de ce am ales să rămân fidel filateliei. Pentru mine, timbrele și piesele poștale sunt pagini din această carte nescrisă complet, fragmente de memorie care circulă, se transmit și se salvează tocmai prin atenția noastră. Nu colecționăm doar hârtie gumată, ci semne ale continuității.
Imaginea tipărită pe fața cărții poștale, cu Regele Carol al II-lea și Nicolae Iorga, surprinși la Timișoara, întărește acest sentiment. Este o imagine încărcată de istorie, dar care, pusă în contextul mesajului primit, devine mai mult decât o ilustrație: devine un îndemn la responsabilitate culturală.
Cuvintele „fie ca timbrele să rămână punți vii între oameni, rază și memorie” mi s-au părut esențiale. Ele exprimă exact ceea ce cred despre filatelie: nu este doar o pasiune individuală, ci o formă de legătură între oameni, generații și epoci. Timbrele nu stau pe loc; ele călătoresc, spun povești și creează punți invizibile, dar trainice.
Semnătura „Echipa Romfilatelia” nu a fost percepută ca un gest instituțional rece, ci ca o asumare colectivă a acestui mesaj. Am simțit că există, dincolo de emisiuni și cataloage, o comunitate care înțelege sensul profund al filateliei și rolul ei cultural.
Pentru mine, această carte poștală este mai mult decât un obiect filatelic contemporan. Este o confirmare și, în același timp, o responsabilitate. O dovadă că filatelia trăiește prin oameni, prin dialog și prin memorie împărtășită. Iar uneori, istoria nu ajunge la noi prin volume masive, ci prin câteva rânduri scrise de mână, pe spatele unei cărți poștale.

Diabolik – umbra care a coborât pe timbre

Când poșta devine scenă pentru o legendă a benzilor desenate, povestea capătă o viață aparte. Așa s-a întâmplat în ziua în care am ținut în mână primul timbru dedicat personajului Diabolik – acel anti-erou cu privire tăioasă, costumul negru ca întunericul și reputația de geniu al fărădelegii.

Îmi amintesc perfect clipa. Parcă deschideam nu un plic, ci o trapă secretă spre lumea creată de Angela și Luciana Giussani, două surori care, în 1962, au schimbat pentru totdeauna benzile desenate italiene. Pe marca poștală, Diabolik nu părea doar desenat; părea gata să sară din colțul hârtiei, să se strecoare printre file și să-și continue vreun plan imposibil. 

Iar alături, Eva Kant — elegantă, inteligentă, partner-in-escape, parteneră în iubire — veghea cu acea serenitate care i-a cucerit milioane de cititori.
Colița lansată în toamna lui 2025 îi surprinde într-un sărut pasional, de parcă Malta însăși, cu forturile sale, balconașele de lemn și simbolurile sale străvechi, ar fi devenit fundalul perfect pentru o iubire trăită la marginea legii. Este o imagine rară, tulburător de romantică pentru un personaj obișnuit cu umbrele.

În universul Diabolik, nimic nu este doar alb sau negru — deși el însuși poartă doar negru. Faptele sale sfidează moralitatea, dar inteligența lui fascinează. Mereu urmărit de inspectorul Ginko, detectivul incoruptibil, Diabolik a devenit un simbol al libertății absolute, al îndrăznelii de a sfida regulile lumii.

Acum, acest spirit rebel trăiește și pe timbre: fâșii mici de hârtie care păstrează în ea peste șase decenii de aventuri, identități schimbate, răsturnări de situație și dragostea dintre doi proscriși celebri.
Și poate că asta e magia filateliei: transformă povești în relicve palpabile, iar eroii — mai ales cei întunecați — devin astfel nemuritori.

Lavanda de Falkland – o floare discretă a Sudului Atlantic

Lavanda de Falkland (Perezia recurvata) este una dintre plantele emblematice ale arhipelagului Falkland, adaptată unui mediu aspru, dominat de vânturi puternice și variații climatice frecvente. Deși poartă numele de „lavandă”, planta nu are parfumul caracteristic speciilor mediteraneene, denumirea provenind mai degrabă din coloritul delicat al florilor sale.

Inflorescenţele pot varia cromatic de la nuanțe de liliachiu și albastru până la alb, oferind pete de culoare pe pajiștile și terenurile deschise ale insulelor. Planta este bine adaptată solurilor sărace și climatului răcoros, dezvoltându-se aproape de sol, ca o formă de protecție naturală împotriva vântului și frigului.

Această specie face parte din flora specifică sudului Atlanticului și este un exemplu elocvent al modului în care natura reușește să creeze forme de viață reziliente, capabile să supraviețuiască în condiții extreme. Prezența sa pe timbrele poștale din Falkland subliniază nu doar valoarea estetică a plantei, ci și importanța conservării biodiversității locale.
Discretă și robustă, lavanda de Falkland rămâne un simbol vegetal al acestor insule îndepărtate, unde frumusețea se exprimă adesea prin simplitate și adaptare.

Primele timbre bulgărești cu nominal în euro – un moment istoric pentru filatelie

Introducerea monedei euro în Bulgaria se reflectă și în filatelie, prin apariția primelor timbre poștale cu valoare nominală exprimată în euro, piese care marchează un prag important în istoria poștală a țării. 

Emise imediat după adoptarea oficială a noii monede, la începutul anului, aceste timbre devin din start obiecte de interes major pentru colecționari.
Prima emisiune are valoarea de 1 euro și este dedicată simbolului statului, o alegere care subliniază continuitatea identității naționale în contextul integrării monetare europene. Din punct de vedere editorial, timbrul este propus în blocuri de câte două exemplare, completate de o banderolă centrală cu caracter celebrativ, ceea ce sporește atractivitatea filatelică a emisiunii.
În paralel, timbrele cu nominal în leva rămân valabile și pot fi utilizate în continuare, nefiind stabilită deocamdată o dată de retragere din circulație. Această perioadă de tranziție, în care coexistă două sisteme de valori nominale, oferă un cadru interesant pentru colecționare și documentare.
Primele timbre bulgărești în euro nu sunt doar simple instrumente poștale, ci adevărate mărturii ale unui moment de schimbare istorică, în care simbolistica statală și evoluția economică sunt fixate într-o emisiune filatelică de referință.