Publicitate

03 aprilie 2021

Codul Morse

Creat inițial de către Samuel Morse pe la mijlocul anilor 1830 pentru a fi folosit la transmiterea informației cu ajutorul telegrafului electric, al cărui inventator a fost, alfabetul Morse a fost folosit pe scară largă începând cu perioada timpurie a comunicațiilor radio (anii 1890).
În ultimul timp, există un număr tot mai mare de dovezi ce indică faptul că adevăratul inventator al alfabetului Morse, cel puțin în varianta sa de început, a fost asistentul lui Morse, Alfred Vail. Acesta a murit sărac și aproape uitat. Vail a avut, de asemenea, și contribuții importante la realizarea tehnologică a primului telegraf și a variantelor sale ulterioare. Morse și urmașii săi au susținut și continuă să susțină contrariul.
Începând din 1836, artistul american Samuel F.B. Morse, fizicianul american Joseph Henry și Alfred Vail au dezvoltat un sistem de telegraf electric. Acest sistem a trimis impulsuri de curent electric de-a lungul unor fire ce controlau un electromagnet ce a fost situat la capătul receptor al sistemului de telegraf.
În 1837, William Cooke și Charles Wheatstone în Anglia au început să folosească un telegraf electric care utiliza electromagneți în capătul de recepție. Cu toate acestea, spre deosebire de orice sistem ce făcea sunete de click-uri, sistemul lor folosea ace ce se învârteau asupra literelor ce erau transmise. Cooke și Wheatstone în 1841 au construit un telegraf ce tipărea litere de pe o roată de fonturi lovită cu un ciocan. Această mașină a fost construită pe baza telegrafului lor din 1840 și a lucrat bine; cu toate acestea, ei nu au reușit să găsească clienți pentru acest sistem și au fost construite doar două exemplare.
Pe de altă parte, sistemul celor trei americani pentru telegrafie, ce a fost folosit prima dată în 1844, a fost proiectat pentru a face crestături pe o bandă de hârtie folosind curentul electric. Codul Morse a fost dezvoltat astfel încât operatorii să poată traduce crestăturile marcate pe banda de hârtie în mesaje text. La început, Morse a planificat să transmită doar cifre și folosea un dicționar pentru a căuta fiecare cuvânt în funcție de numărul ce a fost trimis. Codul a fost extins de către Alfred Vail, care a inclus litere și caractere speciale. Apoi, Vail a determinat frecvența de utilizare a literelor în limba engleză: semnele scurte se numeau „puncte”, și cele lungi „linii”, și literele cele mai folosite au primit secvențe de puncte și linii cât mai scurte.
Pentru a reproduce sunetele scoase de un receptor Morse, operatorii au vocalizat punctul ca „dit”, și linia ca „dah”. Punctele ce nu se aflau la finalul unei secvențe, au devenit „di”. Ca exemplu, litera „c” era vocalizată ca „dah-di-dah-dit”.
În aviație, codul Morse a început să fie des folosit ca bază de comunicare în jurul anilor 1920. Cu toate că emițătoarele erau voluminoase și greu de utilizat, s-a mai încercat folosirea lor în aviație. În 1910, armata din SUA a încercat transmiterea de cod Morse dintr-un avion.
Începând cu 1930, piloților militari dar și celor civili le era cerut să cunoască codul Morse, atât pentru comunicare, cât și pentru recunoașterea balizelor.
Datorită dezvoltării ulterioare a comunicațiilor, folosind o gamă largă de unde electromagnetice și folosind metode mai avansate tehnologic, utilizarea alfabetului Morse a devenit în zilele noastre, într-un fel, desuetă și aproape uitată.
De fapt, codificarea Morse este singura modalitate digitală de modulare și transmitere a informației ce poate fi folosită eficient și citită ușor de către oameni, fără a necesita existența unui computer, fapt ce permite transmiterea digitală a informației pe canale de comunicare destinate transmiterii sunetelor și deci a vocii umane.
Alfabetul Morse poate fi transmis în mai multe feluri. Inițial, a fost transmis sub formă de pulsații electrice de-a lungul unei linii telegrafice, dar poate fi transmis ca un ton audio, ca un semnal radio având pulsații ori tonuri lungi și scurte, sau ca semnale mecanice ori vizuale, utilizând o lanternă, un heliograf sau așa-numita lampă Aldis. 


02 aprilie 2021

Ziua Internațională a Cărții pentru Copii

Pe data de 2 aprilie, întreaga omenire celebrează ziua internaţională a cărţilor pentru copii şi tineri.
Această zi este o sărbătoare dedicată amintirii celui mai îndrăgit autor de poveşti şi basme, danezul Hans Christian Andersen, de la a cărui naştere se împlinesc 216 ani.
Mica sirenă”, „Hainele cele noi ale împăratului”, „Răţuşca cea urâtă” sau „Crăiasa zăpezilor” sunt doar câteva dintre cărţile sale, care au străbătut timpul, fiind îndrăgite şi în zilele noastre.
Sărbătoarea este un prilej pentru a-i captiva pe cei mici, mai întâi să asculte, iar mai apoi să citească poveşti.
În toată lumea, sunt organizate lecturi publice și sunt puse în scenă povești și basme.


01 aprilie 2021

Sfintele Paști 2021

Vineri, 2 aprilie 2021, Romfilatelia introduce în circulație emisiunea de mărci poștale Sfintele Paști 2021 (LP #2320), care comemorează momente cruciale din viața lui Iisus Hristos – Intrarea în Ierusalim, Cina cea de taină și Învierea. Cele două timbre ale emisiunii de mărci poștale, cu aceeași valoare nominală de 2 lei (contravaloarea unei corespondențe neprioritare interne cu greutatea de până în 50 de grame), ilustrează icoanele Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim și Învierea. Pe timbrul coliței dantelate a emisiunii (LP #2320a), cu valoarea nominală de 31,50 lei (contravaloarea unei corespondențe neprioritare externe cu greutatea de cuprinsă între 500 și 1.000 de grame), este redată icoana Cina cea de taină. Icoanele ilustrate pe elementele emisiunii se regăsesc pe catapeteasma Catedralei Mântuirii Neamului.
Emisiunea este completată de un album filatelic (LP #2320b) realizat în tiraj limitat de 267 de exemplare care este echipat cu blocul filatelic special cu trei timbre nedantelate (conținând cele două timbre ale seriei și timbrul coliței), precum și cu un carton filatelic pe care sunt expuse cele două timbre dantelate ale seriei, alături de ștampila „prima zi” aplicată în clar, cu folio aur. Ambele produse sunt numerotate de la 001 la 267.

25 martie 2021

Trecem la ora de vară

În noaptea de 27 spre 28 martie, ceasurile se dau înainte cu o oră. Măsura schimbării orei a fost luată pentru a beneficia cât mai mult de lumina soarelui și pentru a economisi energia electrică. În Europa, trecerea la ora de vară a fost o necesitate în primul război mondial pentru a economisi rezervele de cărbune.
În timp, a determinat numeroase nemulțumiri, astfel, în 2019, la nivelul Uniunii Europene, s-a propus eliminarea schimbării orei. Încă nu s-a ajuns la un consens, deoarece unele țări preferă ora de vară, altele ora iarnă. Ora oficială de vară la care trece România la final de martie a fost introdusă pentru prima dată în 1932 și s-a încercat renunțarea la ea în 2018, fără succes.
Profitați de lumina soarelui mai mult timp și bucurați-vă de fiecare zi!