Trecem la ora de vară

În noaptea de 27 spre 28 martie, ceasurile se dau înainte cu o oră. Măsura schimbării orei a fost luată pentru a beneficia cât mai mult de lumina soarelui și pentru a economisi energia electrică. În Europa, trecerea la ora de vară a fost o necesitate în primul război mondial pentru a economisi rezervele de cărbune.
În timp, a determinat numeroase nemulțumiri, astfel, în 2019, la nivelul Uniunii Europene, s-a propus eliminarea schimbării orei. Încă nu s-a ajuns la un consens, deoarece unele țări preferă ora de vară, altele ora iarnă. Ora oficială de vară la care trece România la final de martie a fost introdusă pentru prima dată în 1932 și s-a încercat renunțarea la ea în 2018, fără succes.
Profitați de lumina soarelui mai mult timp și bucurați-vă de fiecare zi!

Să ne cunoaștem țara: Săveni

Săveni (în maghiară Szövén) este un oraș în județul Botoșani, Moldova, România, format din localitatea componentă Săveni (reședința), și din satele Bodeasa, Bozieni, Chișcăreni, Petricani și Sat Nou.
Localitatea Săveni este atestată ca sat, într-un document datând din 11 aprilie 1546 din vremea lui Petru Rareș. În anul 1818, prin hrisovul domnesc al lui Scarlat Callimachi, localitatea primește drept de târg, cu 12 iarmaroace anual.
Târgul Săvenilor a fost centrul Plasei Bașeu, iar din 1950 a fost comună centru de raion. În anul 1968 a fost declarat oraș. 

În vederea (159 x 105 mm, Editor Telmond XS 302) primită astăzi (25.03.2021) de la Roxana Matfeev căreia îi mulțumesc, care a plecat din oficiul de tranzit Botoșani la data de 15 martie, pot fi observate, într-un colaj fotografic câteva instituții reprezentative ale localității: Biserica Sf. Gheorghe, Judecătoria, Oficiul Poștal și Primăria. Păcat că ștampila OPRM Botoșani, îmbâcsită, a măcelărit bietul stârc galben aflat pe timbrul cu valoarea nominală de 2 lei (RO #2314_1) provenit din emisiunea „Delta Moldovei” (LP #2314). Recomandăm celor de la Poștă să nu mai aplice ștampila peste întreaga marcă și să oblitereze corespondența filatelic, acoperind doar un colț al timbrului, astfel încât destinatarul să se poată bucura de frumusețea lor.

Theodor Aman, 190 ani de la naștere

Romfilatelia, în colaborare cu Muzeului Municipiului București, introduce în circulație, miercuri, 24 martie 2021, o emisiune de patru mărci poștale dedicată artelor plastice românești și aniversării unuia dintre cei mai faimoși artiști români: Theodor Aman, 190 ani de la naștere (LP #2319).
Struguri și mere (ulei pe pânză, 1875 – 1880?), reprodusă pe timbrul cu valoarea nominală de 2 lei (tarif perceput pentru expedierea unei corespondențe interne neprioritare cu greutatea de până în 50 de grame), este o natură statică din perioada incipientă, în care artistul este tributar unui stil descriptiv, abordând un naturalism exacerbat, de factură caravaggistă și impunându-se prin  precizia execuției, prin finețea și minuțiozitatea percepției vizuale, prin sensibilitatea cu care armonizează valorile cromatice și dialogul dintre lumini și umbre.
Femeie în vernil (ulei pe lemn, 1879), reprezentată pe timbrul cu valoarea nominală de 2,20 lei (tarif perceput pentru expedierea unei corespondențe interne neprioritare cu greutatea cuprinsă între 100 și 500 de grame), este o scenă de gen pictată chiar în casa artistului și în care este reprezentată soția acestuia, Ana Aman; face parte din categoria lucrărilor ce pot fi asimilate unui jurnal de epocă, ce ne oferă oportunitatea de a reconstitui viața cotidiană, atmosfera, moda vestimentară, interioarele elegante, detaliile rafinate de decor sau arhitectură.
Odaliscă (ulei pe pânză, 1885 – 1890?), înfățișată pe timbrul cu valoarea nominală de 5,50 lei (tarif perceput pentru expedierea unei corespondențe externe neprioritare cu greutatea de până în 50 de grame), este o lucrare târzie, de profundă maturitate, în tratare pre-impresionistă, ce poate fi considerată o puternică piesă de rezistență în cadrul scenelor orientale ale lui Aman, în care poate fi descoperit un Orient privit cu afecțiune, un Orient în care domină lirismul, calmul, melancolia și senzualitatea.
Vas cu trandafiri (ulei pe pânză, 1890 – 1891?), reprodusă pe timbrul cu valoarea nominală de 19,50 lei (tarif perceput pentru expedierea unei recomandate externe prioritare cu greutatea de până în 50 de grame), este o lucrare pictată în ultimul an de viață; ea se identifică cu apogeul naturilor statice ale lui Aman și aparține categoriei non-finito, concept pe care-l experimentează cu rezultate spectaculoase. În acest caz, ne aflăm în fața unei iluzii optice generate de efectul 3D indus de imaginea în care primează sugestia și demonstrează capacitatea artistului de a-și depăși contemporaneitatea.
Alte două lucrări ale artistului (Frații Aman – detaliu și Scenă rustică - gravură în acvaforte) sunt ilustrate pe cele două plicuri „prima zi” a emisiunii.

Realismul lui Serov

Maximă realizată în 1970 cu prilejul
Expoziției Filatelice din Baia Mare.

Artistul sovietic Vladimir Serov a pictat în decursul carierei sale o serie de tablouri dedicate liderului republicilor din Uniune - V. I. Lenin. „Walkers near Lenin” este una dintre pânzele create în 1950 care s-a bucurat de aprecierile forurilor superioare ale vremii. În calitate de ministru al artei, el a ales genul realismului socialist. Reproducerea din imaginea alăturată este bine cunoscută și ușor de înțeles. Pe o mică pânză se potrivesc patru figuri pe Serov: Lenin și țăranii. Sunt înghesuiți într-un birou din Smolny la o măsuță, trei dintre ei stau, un bărbat și-a sprijinit mâna pe spătarul scaunului în timpul unei lungi conversații. 

Printr-o astfel de metodă de reprezentare a figurilor, artistul a dorit să indice în mod expres apropierea liderului și a oamenilor de rând, unitatea lor. Țăranii sunt oameni muncitori, nu au avut timp să-și scoată haina de blană.
Lenin într-un costum negru strict, ține un stilou și un blocnotes pe masă. Un bătrân cu barbă cenușie spune despre nevoile țăranilor, despre viața rurală, cu gesturi blânde ale mâinii însoțesc vorbirea. Ceilalți doi bărbați sunt tăcuți și toți se uită la Lenin. În ochii lor, se citește credibilitatea unui oficial de rang înalt, sunt încrezători că nevoile satului vor fi auzite, iar înțeleptul lider știe exact cum să rezolve oricare dintre problemele lor. Cu o asemenea atenție, țăranii îl ascultă pe Lenin, încât spectatorii au aceeași dorință de a avea încredere în el, cu o inimă ușoară pentru a-și prezenta soarta și soarta orașului, țării și lumii.
Realismul lui Serov este vizibil în descrierea detaliată și neîmpodobită a fețelor, mâinilor și hainelor țăranilor: pielea este aspră, ridată, barbă albă și șuvițe de păr pe capul lor devin albe. Imaginea arată cu succes sinceritatea conversației, chiar și o anumită căldură spirituală și dragoste. Șeful Uniunii Sovietice este văzut de noi ca un patron grijuliu pentru oamenii obișnuiți, departe de treburile publice. Serov a primit premiul onorific de stat pentru tabloul „Walkers at Lenin”.

Atenție la falsuri!

„Nu tot ce zboară se mănâncă!” spune un vechi proverb, iar acest lucru este valabil și în filatelie. Nu face excepție de la regulă nici piesa alăturată, pe care am descoperit-o lucrând la indexarea materialului din cadrul proiectului „Păstrarea patrimoniului filatelic al orașului Baia Mare”. 

La prima vedere totul pare a fi la locul lui mai puțin atunci când... întorci foaia. 

Atunci când dorești să achiziționezi o piesă filatelică va trebui să te ferești de falsurile care există. Iar pentru asta ai nevoie de câteva cunoștințe de istorie poștalo-filatelică. 

Să vedem însă despre ce este vorba în piesa prezentată: avem un întreg poștal cu semiilustrația palatului politico-administrativ din Baia Mare, marca poștală cu valoarea nominală de 55 de bani (Ro #3783) reprezentând același obiectiv din emisiunea „Arhitectură românească contemporană” (LP #983) pusă în circulație la data de 25 iulie 1979 și ștampila expoziției filatelice județene Maramureș desfășurată în Baia Mare în perioada 9 - 23 decembrie 1979. Toate par să se lege, nu? 

La un moment dat îmi cade privirea pe valoarea nominală a timbrului fix de pe întregul poștal. Citesc: „2 lei”. În urechile mele încep să sune sirene iar în capul meu aveam senzația că se desfășoară un episod din filmul „Înapoi în viitor”. Din amintirile mele parcă țineam minte că întregurile poștale din 1979 aveau valoare nominală de 1 leu. De abia din 1982, de la 1 aprilie, contravaloarea unei scrisori „alte localități” (până în 20 de grame) va ajunge la 2 lei, și tot de atunci mărcile fixe de pe întregurile poștale vor fi tipărite cu acest nominal. Lucurile aveau să se certifice în momentul în care întorc plicul și citesc „cod 0232/83”. Așadar întregul poștal face parte dintr-o serie de 28 de plicuri apărute sub titlul de „Imagini din România” la nu mai puțin de 4 ani după evenimentul de pe ștampilă. Prin urmare avem de a face cu un fals, bine realizat să recunoaștem, cu scopul de a-i păcăli pe cei care doresc achiziționarea unor piese filatelice care „arată bine”. 

Din câte știu exista (mi-e teamă să mai spun „există”) o reglementare în ceea ce privește regimul ștampilelor speciale (ocazionale, aniversare etc) ce stipula faptul că aceasta (ștampila) trebuie distrusă (sau tăiată, secționată) astfel încât să nu mai poată fi folosită după data înscripționată pe ea. Și iată ce se întâmplă (încă un caz din multe altele semnalate deja) când cineva care are această obligație omite să-și ducă munca până la capăt. Dosește (bănuiesc) ștampila într-un sertar, uită de ia, iar după un timp altcineva (bănuiesc) o găsește și începe să o folosească în scopuri ilicite. Din acest motiv înclin tot mai mult spre tabăra celor care susțin că astfel de piese filatelice trebuie să fie însoțite și de o ștampilă de zi a unui oficiu poștal din localitatea în care se desfășoară evenimentul.

Așadar, mare atenție la ce vă trece prin mână (sau prin fața ochilor) că nu de multe ori ne lovim de lucruri care nu sunt ceea ce par a fi.

200 de ani de la revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu

Asociaţia Filateliştilor din Bucureşti - Gruparea Centenar 2018 a realizat şi va pune la dispoziţia celor interesaţi un plic filatelic dedicat aniversării a 200 de ani de la revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu - acel oltean care a ridicat poporul la arme pentru lupta împotriva „tagmei jefuitorilor”, aşa cum afirma el însuşi. Portretul oferit spre ilustrarea plicului (tiraj 30 de exemplare) este realizat de către maestrului Romulus Harda. Cei care doresc să intre în posesia unui exemplar din acest plic pot lua legătura pe facebook cu dl. Șerban Drăgușanu. Comenzile vor fi onorate pe principiul „primul venit - primul servit”.

Pe urmele unei expoziții filatelice

În anul 1967 se aniversau „XX de ani de la proclamarea Republicii Populare Române 1947 - 1967” și totodată „XX de ani de la apariția primelor Plicuri Prima Zi (FDC-uri) românești”. Baia Mare a fost gazda unei expoziții filatelice desfășurate în holul Casei de Cultură a Sindicatelor, unde au fost expuse mai mult de 100 de panouri aparținând unui număr de 30 de filateliști. Au fost prezentate și numeroase întreguri poștale, plicuri „prima zi” și ilustrate maxime. Cu prilejul expoziției, prima de asemenea amploare din Baia Mare, a fost realizat și un plic francat cu marca de 55 de bani care reproduce biserica de lemn din Plopiș (un important monument istoric din Maramureș). Marca este obliterată cu o ștampilă ocazională care nu ne dezvăluie însă și titlul expoziției (iar din exemplarul pe care l-am identificat data expoziției este ilizibilă). Tot ce am putut desluși este inscripția „XX” din interiorul goarnei poștale și anii 1947 și 1967 în care aceasta este încadrată. De asemenea am dedus că expoziția a avut loc udeva după data de 29 iunie 1967, data apariției seriei de mărci poștale „Monumente istorice” din care face parte timbrul cu care a fost francat plicul expoziției. Facem apel pe această cale la toți filateliștii care pot elucida misterul: data și titlul expoziției.

Au apărut primele două modificări în planul editorial din acest an al Romfilateliei

Rezervându-și dreptul de a modifica planul de emisiuni de mărci poștale Romfilatelia a făcut publică și primele schimbări față de planul editorial publicat la începutul acestui an. Prima modificare se referă la înlocuirea emisiunii „2021, Campionatul European UEFA EURO U21” planificată pentru sfârșitul acestei luni cu „Theodor Aman, 190 de ani de la naștere” programată să apară miercuri, 24 martie. A două modificare este mai puțin spectaculoasă și se referă la schimbarea parțială a numelui primei emisiuni din luna iunie, din „Județul Iași, monumente istorice” în „Palatele Iașului” planificată pentru ziua de vineri, 4 iunie. Din experiența anilor trecuți ne așteptăm și la alte astfel de schimbări. Vom vedea ce urmează.

Păstrarea patrimoniului filatelic al orașului Baia Mare

În ultimii cinci ani am fost implicat în mod direct în promovarea filateliei în Baia Mare. Am realizat acest lucru atât prin expozițiile necompetiționale de filatelie și cartofilie, prin a le povesti studenților despre frumusețea și diversitatea filateliei îndemnându-i să folosească această resursă ca material didactic auxiliar atunci când vor ajunge la rândul lor la catedră. La toate acestea se adaugă câteva studii și articole publicate în diferite reviste ale mediului academic, atât pe plan național cât și internațional.

De fiecare dată, în etapele documentării, întâlneam piese filatelice legate de istoria orașului Baia Mare. Cu o parte dintre ele v-ați întâlnit prin postările blogului nostru, sub genericul „Spre aducere aminte”. Să nu uităm că timp de aproape 40 de ani orașul de malurile Râului Domnițelor a fost un adevărat pol al filateliei românești. În 1956 se înființează aici primul cerc filatelic sub patronajul Uzinelor Metalurgice pentru Metale Neferoase. În scurt timp în aproape fiecare oraș mare din județ se pun bazele a cel puțin unui club filatelic. În anul 1970 ia ființă Filiala Județeană Maramureș a Asociației Filateliștilor din România, iar în 1972 Școala Filatelică băimăreană primește în băncile sale primii învățăcei. Aproape fiecare eveniment important, fie el sportiv, cultural sau simpozion științific, era marcat și din punct de vedere filatelic. Memorabilă rămâne însă în amintirea filateliștilor băimăreni cu vechi ștate marea expoziție de maximafilie care a avut loc în anul 1980.

Admirând așadar aceste piese de nenumărate ori mi-am spus că ar fi păcat să nu le indexez și să nu le cataloghez. La acestea se adaugă și piesele mai noi, realizate în ultimii zece ani, existente în propria colecție. Sunt conștient că ce am reușit să văd până acum e doar vârful aisbergului și că, de fapt, există încă multe alte piese despre care nu am cunoștință. Încă. De aceea, din dorința de a păstra vie memoria filateliei băimărene lansez o rugăminte la toți colecționarii care doresc să împărtășească lumii frumoasele piese pe care le dețin în colecțiile lor. Celor care au posibilitatea îi rog să-mi trimită un e-mail (timbrufilatelic@yahoo.com) cu scanarea pieselor, la o rezoluție de 300 dpi, față-verso, color, menționând dimensiunea pieselor și dacă cunosc tirajul, machetatorul și detalii ale evenimentului care a prilejuit realizarea piesei. Le mulțumesc tuturor celor care doresc să se implice voluntar în acest (amplu) proiect care demarează astăzi. Dacă vom găsi surse de finanțare, proiectul se va finaliza cu publicarea unei lucrări în care colaboratorii vor fi menționați.

Catedrala Sfintei Fecioare Maria din Minsk

Catedrala Sfintei Fecioare Maria este un reper popular în Minsk. Această biserică a fost construită pentru prima dată în 1710 și a fost sediul Arhiepiscopiei Romano-Catolice din Minsk-Mohilev. Când rușii au cucert Belarus în 1793, ordinul iezuit a fost interzis și a devenit o catedrală locală. A fost distrusă de regimul sovietic și un incendiu aproape a ars din temelii această frumoasă catedrală în 1797. După reparații, această catedrală a funcționat din nou în anii 1990 și au primit o orgă nouă din Austria în 2005. S-a reușit de asemenea să se restaureze și frumoase frescele.

Vederea primită pe data de 10 martie 2021 (scrisă pe data de 28 ianuarie și data ștampilei de plecare a poștei din Belarus 3 februrie) are dimensiunea de 150 x 100 mm și este editat de către PostcArtia în 2013. Cartea poștală ilustrată este francată cu mărci poștale uzuale rusești de 4 ruble din 2019 (Mi #Ru2732) și 54 de ruble din 2020 (Mi #Ru8146). Interesantă pentru mine rămâne asocierea mărcilor rusești pe corespondența expediată din Belarus, atâta vreme cât țara emite propriile timbre. Poate ne lămurește cineva acest aspect.

Filatelistul feroviar nr. 102

A apărut primul număr din acest an al buletinului trimestrial „Filatelistul feroviar” (102/februarie 2021) editat de către Asociația Filateliștilor Feroviari din România. Numărul de față debutează cu o serie de articole prilejuite de aniversarea a 95 de ani de la înfiițarea Clubului CFR Iași. Tot la capitolul aniversări este cuprins și articolul ing. Gabriel Mărgineanu, președintele asociației, care ne informează că în urmă cu un secol a început circulația trenurilor pe unele distanțe ale căii ferate Buhăiești - Roman. Același autor ne prezintă câteva aspecte despre calea ferată Deva - Mintia - Brad și calea ferată cu cremalieră Zermatt - Gornergrat din Elveția. Cum de la calea ferată la filatelie nu e decât o traversă, ing. Cristian Scăiceanu ne dezvăluie câteva ștampile poștale folosite în gările Sucevei, iar ec. Andrei Andronic prezintă un studiu al istoriei oglindite în filatelie. În ediția de față mai semnează Ion Mitican, Paul Zamfir, Aurel Maxim, Ionel-Daniel Răduianu și Jim Ballantyne.

Floră din rezervațiile naționale

Romfilatelia introduce în circulație, vineri, 12 martie 2021, o nouă emisiune de mărci poștale dedicată bogatei diversități vegetale a României: Floră din rezervațiile naționale (LP #2318). Aceasta este cea de a opta serie de timbre lansată anul acesta și a doua din luna martie.
Emisiunea a fost realizată cu sprijunul Grădinii Botanice „Dimitrie Brandza” a Universității din București, iar timbrele (36 x 36 mm) au fost machetate de către Mihail Vămășescu.
Pe teritoriul României au fost identificate, până în prezent, aproximativ 3.700 de specii de plante, reprezentând circa 30% dintre speciile din Europa. Printre acestea se numără aproximativ 1.400 de specii rare sau amenințate cu dispariția. Acestea supraviețuiesc în arii protejate de pe tot cuprinsul țării, de la rezervații floristice de mică întindere până la marile parcuri naționale și rezervații ale biosferei.
Limba cucului (Gentianella bulgarica), reprezentată pe timbrul cu valoarea nominală de 1,70 lei (contravaloarea unei imprimate interne cu greutatea cuprinsă între 100 și 500 de grame), este o specie caracteristică Munților Carpați și Munților Balcani.
Varza de mare (Crambe maritima), ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 2,20 lei (contravaloarea unei scrisori interne neprioritare cu greutatea cuprinsă între 100 și 500 de grame), este o plantă specifică florei europene.
Vinețelele (Centaurea jankae), numite astfel datorită florilor de culoare purpurie, sunt reprezentate pe timbrul cu valoarea nominală de 5,50 lei (contravaloarea unei scrisori externe neprioritare cu greutatea de până în 50 de grame).
Gărdurarița (Nitraria schoberi), care apare pe timbrul cu valoarea nominală de 19,50 lei (contravaloarea unei scrisori recomandate externe în regim prioritar cu greutatea de până în 50 de grame), este o plantă lemnoasă, care crește sub forma unei tufe înalte de 1-2 m.
Mapa filatelică este realizată în tiraj limitat de 231 exemplare și este echipată cu blocul special de patru timbre dantelate ale emisiunii prezentate ca timbre „prima zi” cu ștampila aplicată în clar cu folio aur. Blocul filatelic special este numerotat de la 001 la 231. La aceastea se adaugă plicul prima zi (202 exemplare). Emisiunea este paginată în coală de 28 timbre + tęte-bęche, minicoală de 5 timbre + 1 vinietă și bloc special de 4 timbre dantelate.

Ziua internaţională a pădurilor

Ca în fiecare an, în data de 21 martie, Ziua internaţională a pădurilor este marcată la nivel mondial.
Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a adoptat Rezoluţia A/RES/67/200 din 21 decembrie 2012, prin care a declarat aniversarea acestei zile începând din 2013, cu scopul de a creşte gradul de conştientizare asupra gestionării, conservării şi dezvoltării durabile a tuturor tipurilor de păduri, în beneficiul generaţiilor prezente şi viitoare.
Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) recomandă statelor membre să iniţieze acţiuni pentru reconstituirea pădurilor de toate tipurile, prin organizarea unor campanii de plantare a arborilor.
Forumul Naţiunilor Unite pentru Păduri (UNFF) a fost desemnat de către Adunarea Generală a ONU pentru a facilita marcarea Zilei internaţionale a pădurilor, în colaborare cu Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), cu guvernele, cu organizaţiile internaţionale şi regionale, precum şi cu părţile interesate, inclusiv cu societăţile civile. Celebrarea acestei zile se bazează pe rezultatele pozitive ale Anului internaţional al pădurilor, marcat în 2011.
Tema pentru Ziua internaţională a pădurilor din 2021 a fost „Reîmpădurirea” („Forest restoration”), iar cea pentru anul 2022 este „Forests and sustainable production and consumption”, menţionează site-ul www.fao.org.

Auripigmentul

Auripigmentul (As₂S₃) apare, în general, alături de realgar (AsS) în zăcămintele hidrotermale de temperatură joasă, și, mai rar, prin trecerea vaporilor direct în stare solidă (sublimare) pe pereții craterelor vulcanice. Cristalele de ordinul centimetrilor, pseudorombice, au o culoare galbenă cu nuanțe ușor brune și prezintă un luciu perlat. Datorită conținutului de arsen mineralul este toxic, ingerarea lui ducând la grave probleme de sănătate. Este obligatorie, în caz de manipulare, spălarea imediată pe mâini.

Au existat odată Băile Usturoi

Carte poștală ilustrată, Cabana „Băile Usturoiu”, alb-negru,
Ed. Meridiane, C.P.C.S. după o fotografie de N. Golgoțiu

Staţiunea Usturoi, aflată la numai 1 km de Baia Mare, era aşezată pe o frumoasă vale montană, la altitudinea de 282 de metri. Împrejmuită de seculare păduri de fag şi stejar, această zonă are un climat  asemănător regiunilor de coline, ferită de vânturi şi având o luminozitate limpede şi puternică. Subsolul munţilor străbătuţi de Valea Usturoiului conţine zăcăminte metalifere, de unde apa îşi trage o serie de proprietăţi curative. Izvorul de apă minerală care exista aici provenea dintr-o fostă galerie de mină săpată cu secole în urmă în Muntele Galben. Compoziţia chimică a apei atesta că ea provenea îndeosebi din dizolvarea produselor ce rezultau prin alterarea filoanelor de minereu. În compoziţia  apei se găseau sulfaţi de fier, calciu, aluminiu, magneziu, zinc, natriu, cupru şi mangan. Buletinele de analiză arătau că apa se caracteriza ca fiind atermală, sulfatată, feroasă-calcică, hipotonă. De aceea, era indicată numai în cura externă pentru tămăduirea afecţiunilor reumatismale cronice şi în aplicaţii locale sub formă de gargarisme în afecţiunile faringiene catarale. Debitul de apă minerală era în anul 1968 de 20.000 de litri în 24 de ore, astfel că se puteau face 250 de băi zilnice, fapt ce permite satisfacerea în bune condiţii a cerinţelor publicului. Extinderea galeriilor de mină plus frecventele prospecțiuni geologice au făcut posibilă pierderea traseului de apă termală sau scurgerea într-o direcție necunoscută. Lăsată în paragină de peste zece ani, în seara de luni, 14 februarie 2022, în jurul orei 21, cabana este mistuită de flăcări, locația arzând în proporție de peste 60%. Păcat că astăzi a rămas doar amintirea a ceea ce a fost odată.

200 de ani de la naşterea scriitorului Vasile Alecsandri

Vasile  Alecsandri  reuneşte în  personalitatea  sa  artistică multiple şi  mari  virtuţi. Putem  spune, într-adevăr, că el e înflăcăratul poet al anticipării statului naţional şi participantul activ la realizarea acestuia. Îl apreciem astăzi, la împlinirea a două secole de la nașterea sa, pe culegătorul şi „autorul” de capodopere folclorice, cum îi spunea Vladimir Streinu, afirmând cu el unitatea spirituală a românilor de pretutindeni. Alecsandri este demn de remarcat pentru viziunea sa: El urmăreşte unificarea întregului său neam, El e deci poetul Unirii Principatelor, a cărui „Horă a Unirii” mai are încă ecou în conştiinţa contemporană. Poet patriot, Alecsandri cântă eroismul ostaşilor români în Războiul pentru Independenţă din 1877.

165 ani de la naşterea lui Petre Dulfu

Se împlinesc, în primăvara aceasta, 110 ani de la naşterea pedagogului şi scriitorului Petre Dulfu. A fost unul dintre modeştii, dar entuziaştii dascăli ardeleni care, porniţi de la ţară, au contribuit prin grai şi scris la culturalizarea poporului român. Scriitorul care, inspirându-se din tezaurul folcloric al poporului, ne-a fermecat copilăria cu poveştile, baladele, legendele şi snoavele lui versificate. S-a născut la 10 martie 1856, în satul Tohat, din raionul Cehul Silvaniei. A urmat liceul în Baia Mare. Foaia matricolă din 1872/75 îl califică ca element „excepţional, cu laude şi sârguincios”. La Universitatea din Cluj şi-a luat doctoratul în filosofie.

În urmă cu 40 de ani, în 1981, cu prilejul aniversării a 125 de la nașterea scriitorului român, Biblioteca Județeană Maramureș din Baia Mare, care astăzi îi poartă numele, în colaborare cu gruparea filatelică locală au realizat o serie de patru plicuri ilustrate și o ștampilă aniversară.

60 de ani de la turneului violonistului Ion Voicu în Anglia

Violonistul Ion Voicu, aflat într-un turneu în Anglia, a concertat, marţi, 7 martie 1961, acompaniat de cunoscuta orchestră Halle, dirijată de Herman Lindars, în marea sală Free Trade Hall din Manchester. Violonistul  român,  care  a  interpretat  Simfonia  spaniolă  Lalo,  a  fost  răsplătit  cu  aplauze  şi ovaţii  minute  în  şir,  fiind  rechemat  la  rampă  de  mai multe ori.
Ziarul  „Manchester  Evening  News”,  referindu-se  la  concert  scria:  „Cântând  cu  orchestra  Halle atât de curând după vizita lui Oistrach, profesorul său, violonistul român Voicu ne-a delectat prin magistrala  sa  interpretare  a  Simfoniei  spaniole  Lalo,  în  care s-au făcut simţite toate intenţiile compozitorului în puritatea şi naturalitatea temelor”.
Pe data de 7 aprilie 1985 marele violonist avea să concerteze și la Râmnicu-Vâlcea, prilej cu care a fost realizată și o flamă publicitară care a fost aplicată pe corespondeța expediată în localitatea vâlceană premergător marelui eveniment.

Barajul și lacul de acumulare Firiza

Lacul de acumulare Firiza realizat pe râul Firiza (afluent al Săsarului) se află lângă localitatea Firiza, localitate înglobată în municipiul Baia Mare, devenind un cartier al acestuia. Barajul (proiectat de Aristide Teodorescu) situat doar 10 km de orașul Baia Mare, a fost construit în perioada 1961-1964 pentru alimentarea cu apă a municipiului, producerea energiei electrice și atenuarea viiturilor. Denumit și Strâmtori, construit în 1964, este un baraj cu contraforți, având o înălțime de 51,5 m și o lungime la coronament de 260 m. Lacul de acumulare din spatele barajului are o lungime de 3 km și o lățime de 1 km și este populat cu păstrăvi și crapi.

Femei celebre din România

Prima emisiune filatelică a lunii martie va fi lansată vineri, 5 martie 2021, de către Romfilatelia și este dedicată unor personalități feminine de excepție. Femei celebre din România (LP #2317) este compusă din trei valori machetate de către George Ursachi și a fost realizată în colaborare cu Biblioteca Academiei Române, Muzeul Național al Literaturii Române și Asociația Române pentru Propaganda și Istoria Aeronauticii (ARPIA).

Alice Voinescu (1885-1961), ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 1,40 lei (tariful serviciului Recomandat intern), a fost prima româncă doctor în filosofie.
Smaranda Brăescu (1897-1948), reprezentată pe timbrul cu valoarea nominală de 1,50 lei (contravaloarea unei imprimate interne cu greutatea de până în 50 de grame), a fost prima femeie parașutist cu brevet din România și a deținut, în anii 1930, recorduri mondiale în parașutism.
Sarmiza Bilcescu (1867-1935), cunoscută ca Sarmiza Bilcescu-Alimănișteanu, în urma căsătoriei cu inginerul Constantin Alimănișteanu, a cărei imagine este ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 19,50 lei (contravaloarea unei recomandate prioritare externe cu greutatea de până în 50 de grame), a fost prima femeie avocat din România, prima femeie care a studiat dreptul la Universitatea Sorbona din Paris și prima femeie din lume care a obținut un doctorat în drept.

Mărcile au dimensiunea de 36 x 36 mm și au fost paginate în coală de 28 timbre și minicoala de 3 timbre + 1 vinietă + manșetă ilustrată, având un tiraj total de 27.309 timbre.