Clasa prusacă de locomotive T 12 este un model timpuriu de locomotivă cu cisternă utilizat la remorcarea de trenuri de pasageri germane. Deși T 12 a apărut pentru prima dată încă din 1902 într-o formă experimentală, producția de serie nu a început decât în 1905. Pe lângă căile ferate de stat prusace, locomotiva a fost achiziționată și de Căile Ferate Imperiale din Alsacia-Lorena (25 de unități), Calea ferată Lübeck-Büchen și Calea ferată Halberstadt-Blankenburg.
Principala zona de exploatare pentru T 12 a fost Berlin, unde a funcționat pe linia ferată urbană și suburbană, ca predecesor al tracțiunii electrice S-Bahn. Locomotivele trebuiau să fie capabile de accelerație rapidă la trenurile de călători pentru a atinge timpi de călătorie acceptabili, datorită distanțelor scurte dintre stații pe unele rute. Prin urmare, T 12 era o locomotivă foarte puternică, cu o accelerație puternică în ambele direcții de rulare. În 1921 s-a făcut o comandă de 40 de locomotive Borsig, deoarece flota nu era suficient de mare. După electrificarea multor rețele S-Bahn între 1924 și 1929, locomotivele au fost trecute la traficul suburban, la tractarea trenurilor de marfă, servicii și manevrare.
În 1925 Reichsbahn a preluat peste 899 de exemplare rebotezând Clasa la DRG 74.4-13 cu numerele 74 401 - 74 1300 (74 544 nu a fost folosit). Locomotiva, pentru care era destinat acest număr, trebuia să fie dată căilor ferate de stat belgiene. Locomotivele 74 784–786 și 74 1254 proveneau inițial de la Căile Ferate Imperiale din Alsacia-Lorena. Zece locomotive, cu numerele 74 1301 - 74 1310, au fost preluate de la Saarbahn. Ex-clasa prusacă T 12 a fost retrasă atât de administrațiile vest-germane, cât și de cele est-germane până în 1968.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu