150 de ani de la inaugurarea liniei de cale ferată Satu Mare - Halmeu

Segmentul de linie de cale farată  Satu Mare  – Halmeu în lungime de 22 km, construită acum 150 de ani, inaugurată pe data de 20 iunie 1872, făcea parte din linia principală Debrecen – Valea lui Mihai – Carei – Satu Mare – Halmeu – Korolevo – Câmpulung la Tisa - Sighetu Marmației în lungime totală de 220 km. Construcțiile de căi ferate de acum un secol și jumătate în această parte a țării au o particularitate față de celelalte căi ferate din restul țării.
Ținând cont de realitățile istorice și de configurația granițelor de acum 150 de ani, linia fiind pe teritoriul statului maghiar, MÁV–ul (Căile Ferate Maghiare - înființată în 1969) a propus printre primele proiecte construirea acestei căi ferate, care pentru guvernul de la Budapesta avea în primul rând un pronuntat caracter strategic pentru că lega rețeaua de căi ferate maghiare de o serie de localități din Transilvania: Carei, Satu Mare, Sighetu Marmației. Linia traversa zona strategică aflată în nord vestul Carpaților Orientali, realizând totodată apropierea de granițele imperului  rus, adversdar potențial politico–militar al Austro–Ungariei.

De asemenrea, această cale ferată ușura considerabil transporturile militare în Țara Maramureșului și dădea posibilitatea exploatării intensive și gratuite a lemnului și a sării aflate aici din belsug, reusrse naturale atât de căutate la Viena și Budapesta. Din aceste motive în primăvara anului 1870, folosind fondurile statului maghiar, MÁV–ul trece la construcția căii ferate de la Debrecen spre Satu Mare – Sighetul Marmației. Executată într-un ritm rapid, pe data de 25 iunie 1871 se inaugurează primul segment de cale ferată în lungime de 70 km, între Debrecen – Valea lui Mihai – Carei. Pe data de 25 septembrie se deschide circulația pe segmentul de linie între Carei și Satu Mare, în lungime de 37 km. Construcția liniei continuă într-un ritm susținut și pe data de 20 iunie 1972 se inaugurează segmentul de cale ferată Satu Mare – Halmeu, iar pe data de 19 noiembrie 1872 se dă în exploatare și ultimul tronson de 92 de km de cale ferată între Halmeu – Korolevo – Câmpulung la Tisa – Sighetul Marmației.

Constructia liniei pe toată lungimea ei a durat 2 ani. A fost o mare realizare, ținând cont de mijloacele tehnice modeste și materialele de construcție avute la dispoziție acum 150 de ani. Construcția terasamentului căii pe tot traseul liniei, a podurilor și podețelor peste râuri și cursurile de apă mai mici, construcția liniilor și a aparatelor de cale din stații, a clădirilor de călători, a cabinelor de acari din gări, realizate într-un ritm susținut și bine organizat a făcut posibilă inaugurarea ei pe aceste segmente de cale ferată, la diferite date calendaristice a întregului traseu de 220 km între Debrecen – Satu Mare – Sighetul Marmației.

Finalizarea acestei căi ferate a dus la dezvoltarea economică, socială a acestor zone. Drumul de fier și carul cu foc au însemnat ceva nou, au însemnat progres.
Linia a fost exploatată de Direcția Căilor Ferate Ungare de Nord – Est timp de 48 de ani (1971 – 1919), iar după unirea Transilvaniei cu Regatul României, prin crearea noii frontiere cu Ungaria, trece în arministrarea CFR, stația Halmeu devine stație de frontieră. Linia a mai fost administrate de MÁV de la 30 august 1940 până în luna septembrie 1944, și ca urmare a celor stabilite prin Dictatul de la Viena, când linia a rămas pe teritoriul cedat până la retragerea trupelor ungare.

Linia a fost construită inițial cu șină tip 18,1, iar după primul război mondial a fost refacționată cu șină tip 34,5 ce permitea o sarcină de 14,5 tone/osie și o viteză de 65 km/h. În anii 1951 – 1952 linia a intrat în refacție cu șină tip 40, 42,3 și 45. În anii 1944 – 1945 a avut loc schimbarea ecartamentului căii pe mai multe linii în stația Halmeu, devenind stație cu transbordare de la ecartamnent larg la ecartament de linie normală a mărfurilor, produselor industriale importate si exportate, având și o estacadă în aceste sens pentru transbordarea cărbunelui importat din țara vecină. Între anii 1983 -1984 linia dintre Satu Mare și Halmeu a fost refactionată cu șină tip 49  pe traverse de beton, ulterior fiind sudată, realizându-se cale fără joante. În anul 1995 – 1996 tronsonul de linie între Porumbești – Halmeu s-a refacționat cu tranverse speciale de beton armat cu 4 fire de șină (2 fire pentru ecartamentul larg = 1524 mm și 2 fire de șină pentru ecartamentul normal = 1435 mm), realizându-se ulterior și sudarea lor.

La mijlocul anilor ’50, halta Porumbești devine o stație de triaj de frontieră, la început pentru transporturile militare și mai apoi pentru navetele de cărbune importat din țara vecină, cărbune destinat industriei românești. Ulterior dispozitivul de linii de cale largă și normală din halta Porumbești și-au pierdut din importanță, și acesată destinație a fost abandonată.
Între stațiile Satu Mare și Halmeu linia de cale ferată are un traseu ușor, specific de câmpie, cu declivități maxime de 2 mm/m, cu o singură curbă cu lungimea de 503 m (cu 2 raze - 2100 m / 3000 m ) între km 802+007 – 802+510) și traversează râul Tur la km 804+480 peste un pod metalic cu 3 deschideri de 31,0 m lungime, fiecare (podul actual este un pod –  grindă cu zăberele, cale jos, construit în anul 1951).

Clădirea actuală a gării Satu Mare a fost construită în anul 1889 după proiectele renumitului constructor al MÁV –ului, Pfaff Ferenc care a mai proiectat clădirile gărilor Cluj, Teius, Carei, Arad, Ghimes, Zagreb, Rijeka. Clădirea actuală din Halemu a fost construită între anii 1932 – 1935 simultan cu sporirea dispozitivului de linii din gară. La inaugurarea liniei în 1871, în Halmeu exista o clădire de călători modestă cu un singur nivel, cu birou de mișcare și magazie de mărfurii care deservea publicul călător și activitatera din stație.  
Remorcarea trenurilor de călători și de marfă după inaugurarea liniei s-a făcut cu locomotive cu abur din Depoul Satu Mare (inaugurat la 25 septembrie 1871) locomotive din seriile MÁV: 335, 370, 375, 376, 324. Remiza de locomotive din Halmeu între anii 1945 -1951 dispunea și de locomotive cu abur, ulterior și de locomotive Diesel adaptate pentru ecartament larg (1524 mm). După anul 1955 se foloseau locomotive cu abur din seriile 50 și 150, iar după 1969 de locomotive Diesel 060-DA și DHC-1200. Actulamente circulă diferite tipuri de automotoare Desiro, Duewag și LVT pentru transportul de persoane. Ciculația trenurilor trenurilor de călători și de marfă este cordonată de Regulatorul de Circulație din Oradea.

Cu prilejul aniversării a 150 de ani de la inaugurarea liniei de cale ferată Satu Mare - Halmeu au fost realizate mai multe plicuri ocazionale, un carton filatelic și două ștampile speciale care sunt aplicate luni, 20 iunie 2022, la oficiile poștale din Satu Mare (OP 1) și Halmeu. Pentru a intra în posesia pieselor filatelice dorite, vă puteți adresa autorului prin e-mail la adresa: lorincz.tiberiu52@gmail.com. De asemenea, la Casa Meșteșugarilor din Satu Mare are loc o expoziție filatelică dedicată acestui eveniment.

ing.  Lőrincz Tiberiu – membru  A.F.F.R.