Ecosistemul Mării Negre

Încheiem astăzi micul nostru serial privind Marea Neagră, oprindu-ne astăzi asupra faunei pe care o găsim aici. Marea noastră este supusă încontinuu procesului invaziv, navele ce tranzitează apele aducând cu ele şi specii din alte colţuri ale lumii, care se adaptează imediat. Aşa s-a întâmplat cu melcul Rapana Venosa. Unele  specii, care seamănă foarte bine cu meduzele, cu invadat apele şi au dezechilibrat ecosistemul, hrana lor fiind constituită din icre de peşte. Până şi scoicile pe care le găsim pe plajele litoralului românesc sunt „importate” din alte mări. „Scoicile albe au ajuns în apele Mării Negre în urmă cu 40-50 de ani”, spune Răzvan Popescu – Mirceni, biologul de la „Oceanic Club”.
Răpitorul ce se găseşte în apele Mării Negre este cunoscut sub denumirea populară de „câine de mare” şi măsoară aproximativ un metru. În ciuda dimensiunilor sale este foarte rar şi foarte sperios. Din aceeaşi familie ar mai fi pisica de mare şi vulpea de mare, specii întâlnite mai frecvent.
De ce pe litoralul românesc sunt mai multe alge decât la ţărmul vecinilor bulgari? În zona ţării noastre, algele anuale se dezvoltă foarte bine, fiindcă găsesc hrana de care au nevoie. Litoralul nostru este mult mai apropiat de locul de vărsare a Dunării în mare, iar fluviul aduce nutrienţii cu care algele se hrănesc. „În plus, Capul Kaliakra, din Bulgaria, funcţionează ca o barieră în calea apelor Dunării, iar maricultura din zonă favorizează dezvoltarea algelor perene”, spune biologul. În plus, scoicile filtrează apa, care în Bulgaria este mult mai curată.
Cercetătorii din toate zonele costiere - Bulgaria, Georgia, România, Rusia, Turcia şi Ucraina - au ajuns la concluzia că 160 de specii de plante şi animale marine şi costiere sunt din ce în ce mai rare sau ameninţate cu dispariţia. În Cartea Roşie a Mării Negre găsim specii precum nisetrul, păstruga, zarganul, steaua de mare, foca de Kaliakra, crabul de piatră, marsuinul, tonul sau rândunica de mare.