Străjerul medieval al râului Djetinja

Castelul Užice reprezintă una dintre cele mai spectaculoase fortificații medievale din vestul Serbiei, ridicată pe o stâncă abruptă deasupra râului Djetinja, într-un loc cu valoare strategică și defensivă excepțională.
Construită în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, cetatea avea rolul de a proteja importantul drum comercial care lega interiorul Balcanilor de Bosnia și de țărmul Adriaticii. Fortăreața a fost asociată inițial cu nobilul Nikola Altomanović, iar mai târziu a intrat în posesia cneazului Lazăr și a Despotatului Sârb, înainte de a fi cucerită de otomani în secolul al XV-lea.
Arhitectura castelului impresiona prin sistemul defensiv complex, alcătuit din ziduri masive, turnuri și citadele dispuse pe mai multe niveluri ale stâncii. Poziția naturală aproape inaccesibilă transforma fortăreața într-un adevărat bastion medieval, capabil să controleze întreaga vale a râului.
După retragerea otomanilor în secolul al XIX-lea, cetatea a fost dezafectată și parțial distrusă, însă ruinele sale au rămas un simbol important al istoriei orașului Užice. Restaurată parțial în epoca modernă, fortăreața atrage astăzi numeroși vizitatori, oferind o impresionantă combinație între patrimoniu istoric și peisaj natural.

O observație personală despre schimbarea preferințelor în lumea filatelică

De-a lungul anilor în care am practicat schimburile filatelice, am avut ocazia să cunosc numeroși colecționari din diferite țări, să schimb sute sau poate chiar mii de timbre și să descopăr preferințe dintre cele mai diverse. Am învățat că fiecare colecționar are propriile criterii, propriile pasiuni și, mai ales, propriile priorități atunci când vine vorba despre completarea colecției.
În ultima perioadă însă, am început să observ un fenomen care mi-a atras atenția: partenerii mei de schimb manifestă tot mai puțin interes pentru timbrele care reprezintă personalități.
Mă refer la timbrele dedicate scriitorilor, poeților, pictorilor, compozitorilor, oamenilor de știință, conducătorilor de stat sau altor personalități care au marcat istoria și cultura unei țări.

La început, am crezut că este vorba doar despre preferințele câtorva parteneri. Cu timpul, însă, observând solicitările primite și listele de dorințe ale colecționarilor, am început să mă întreb dacă nu cumva asistăm la o schimbare mai amplă a gusturilor filatelice.
De ce nu mai sunt atât de dorite aceste timbre? Ce s-a schimbat în mentalitatea colecționarilor? Și, mai ales, ce ar trebui să facem cu timbrele cu personalități pe care le avem în surplus?
Iată concluziile mele:
1. M-am convins că există prea multe timbre cu portrete

Un prim lucru pe care l-am observat este numărul foarte mare de emisiuni filatelice dedicate personalităților.
Aproape fiecare administrație poștală a emis, de-a lungul timpului, timbre cu scriitori, artiști, oameni politici, regi, președinți sau savanți. Unele personalități au fost omagiate în repetate rânduri, inclusiv de administrații poștale din alte țări.
Privind retrospectiv timbrele pe care le-am adunat și pe cele pe care le-am primit în cadrul schimburilor, îmi dau seama că multe dintre ele au ajuns să semene destul de mult între ele.
Un portret, un nume, două date biografice și câteva elemente decorative. Desigur, există și excepții, timbre deosebit de frumoase și bine realizate, dar nu toate emisiunile reușesc să trezească interesul unui colecționar.

Cred că, pentru un partener care a primit deja zeci sau sute de asemenea timbre, încă un portret nu mai reprezintă neapărat o noutate.
2. Am observat că partenerii preferă tot mai mult colecțiile tematice
Un alt aspect care mi-a atras atenția este orientarea tot mai evidentă către filatelia tematică.

În discuțiile și schimburile pe care le-am avut, am întâlnit colecționari interesați aproape exclusiv de anumite subiecte: păsări, fluturi, animale sălbatice, flori, trenuri, avioane, automobile, nave, sport, arhitectură sau explorarea spațiului.
Acești colecționari sunt foarte selectivi. Ei nu caută pur și simplu timbre frumoase, ci piese care să le completeze o anumită temă.
Am ajuns astfel la concluzia că un timbru cu o pasăre mai puțin cunoscută poate fi mult mai dorit decât un timbru cu un scriitor celebru. Nu pentru că scriitorul ar fi lipsit de importanță, ci pentru că pasărea respectivă poate reprezenta o piesă care lipsește din colecția partenerului.

Din această perspectivă, înțeleg mai bine de ce unele timbre cu personalități rămân în clasoarele mele, în timp ce timbrele cu animale, plante sau subiecte din natură sunt solicitate mult mai des.
3. Am înțeles că o personalitate cunoscută la noi poate fi necunoscută în altă parte
Schimburile internaționale mi-au oferit și o altă lecție: ceea ce considerăm noi important nu este întotdeauna la fel de interesant pentru un colecționar din altă țară.
De exemplu, un timbru românesc dedicat lui Mihai Eminescu, George Enescu, Nicolae Grigorescu sau Henri Coandă poate avea pentru mine o anumită încărcătură culturală și sentimentală.
Însă un partener dintr-o țară îndepărtată poate să nu cunoască aceste personalități și, în consecință, să nu manifeste un interes deosebit pentru timbrele respective.
În schimb, când vine vorba despre animale, păsări, flori sau fenomene ale naturii, lucrurile sunt diferite. Aceste subiecte sunt mai ușor de recunoscut și apreciat indiferent de țara din care provine colecționarul.

Am impresia că natura are un avantaj important în schimburile internaționale: nu are nevoie de prea multe explicații pentru a fi apreciată.
4. Am ajuns să constat că oferta de timbre cu personalități este foarte mare
Un alt motiv pe care îl iau în considerare este abundența acestor timbre.
În multe dintre schimburile pe care le-am făcut, am întâlnit situații în care partenerii aveau deja numeroase exemplare din aceeași categorie. Uneori, chiar dacă timbrul oferit era diferit, subiectul nu le mai stârnea interesul.
Cred că aici intervine un principiu simplu: atunci când ai deja suficiente timbre cu personalități, nu mai simți nevoia să primești altele, mai ales dacă nu colecționezi în mod special această temă.
Am învățat că nu este suficient să ofer un timbru frumos sau să consider eu că este interesant. Important este ca și cel care îl primește să-l dorească.

De fapt, aceasta este una dintre regulile nescrise ale unui schimb filatelic reușit: ceea ce mie îmi prisosește poate fi exact ceea ce îi lipsește altui colecționar, dar trebuie să cunosc preferințele acestuia.
5. Cred că și aspectul grafic contează foarte mult
Nu pot să nu remarc și o anumită monotonie a unor emisiuni cu personalități.
De multe ori, structura grafică este asemănătoare: portretul ocupă cea mai mare parte a timbrului, iar numele și datele biografice completează imaginea.

Personal, apreciez timbrele bine realizate, indiferent de subiect. Îmi place să descopăr o compoziție interesantă, culori armonioase, detalii grafice deosebite și tehnici de imprimare care pun în valoare subiectul reprezentat.
Din acest punct de vedere, unele timbre tematice dedicate florei și faunei au un avantaj vizual evident. O pasăre redată în culori vii, un fluture cu detalii spectaculoase sau o floare reprezentată artistic pot atrage imediat privirea.
Poate că și acest aspect contribuie la preferințele actuale ale colecționarilor.

6. Internetul i-a făcut pe colecționari mult mai selectivi
Dacă mă gândesc la modul în care se făceau schimburile filatelice cu ani în urmă și îl compar cu ceea ce se întâmplă astăzi, diferențele sunt evidente.
Internetul ne-a oferit posibilitatea să comunicăm rapid, să vedem fotografii ale timbrelor disponibile, să consultăm cataloage și să întocmim liste precise cu ceea ce ne dorim.
Partenerii mei pot spune foarte clar ce colecționează și ce nu îi interesează. Nu mai acceptă orice timbru doar pentru a primi ceva nou.

Am observat că mulți preferă să aștepte un schimb care să le aducă exact piesele dorite, în loc să accepte timbre pe care ulterior nu știu unde să le încadreze.
Din acest motiv, consider că schimburile filatelice au devenit mai selective. Cantitatea contează tot mai puțin, iar compatibilitatea dintre colecțiile celor doi parteneri a devenit esențială.
7. Eu nu cred că timbrele cu personalități și-au pierdut valoarea
Chiar dacă am observat această scădere a interesului în schimburile pe care le practic, nu consider că timbrele cu personalități trebuie privite cu mai puțină apreciere.

Dimpotrivă, ele reprezintă documente ale istoriei, culturii și civilizației. Prin intermediul lor putem descoperi oameni care au influențat dezvoltarea societății, evenimente importante și momente semnificative din istoria diferitelor țări.
Există timbre clasice cu monarhi și conducători care sunt extrem de interesante pentru colecționari. Există emisiuni comemorative deosebite, timbre cu erori, varietăți de tipar și piese care au o valoare filatelică aparte.
De asemenea, cunosc și înțeleg existența colecționarilor specializați în personalități istorice, scriitori, compozitori sau oameni de știință.
Așadar, nu cred că problema este lipsa valorii acestor timbre. Cred că problema este faptul că ele nu mai corespund preferințelor unei părți importante dintre colecționarii cu care intrăm astăzi în contact.

8. Ce fac eu cu timbrele cu personalități pe care nu le pot schimba?
Aceasta este, probabil, întrebarea cea mai practică.
De-a lungul timpului, am adunat numeroase timbre cu personalități, iar unele dintre ele au rămas în clasor sau în plicurile destinate schimburilor, fără să găsească un partener interesat.
Nu intenționez să renunț la ele și nici să le consider lipsite de importanță.
Cred că trebuie doar să le ofer persoanelor potrivite.

Am învățat să fiu mai atent la listele de dorințe, să verific ce colecționează partenerii și să nu includ automat într-un plic timbre doar pentru că am multe exemplare disponibile.
Prefer să ofer un timbru cu personalitate unui colecționar care apreciază istoria sau cultura, decât să îl trimit cuiva care nu are niciun interes pentru această categorie.
În fond, un schimb reușit nu înseamnă să scap de timbrele pe care nu le mai doresc, ci să găsesc un colecționar care să se bucure cu adevărat de ele.
După cum se poate observa colecționarii s-au schimbat, iar noi trebuie să ținem pasul
După toate aceste experiențe, am ajuns la concluzia că preferințele colecționarilor s-au modificat considerabil.

Astăzi, mulți dintre ei sunt mai specializați, mai selectivi și mai interesați de completarea unor teme precise. Nu mai contează atât de mult câte timbre primesc, ci dacă acestea au un loc bine definit în colecția lor.
Eu continui să apreciez timbrele cu personalități și consider că ele au un rol important în istoria filateliei. Totuși, am înțeles că nu pot impune propriile preferințe partenerilor mei de schimb.
Ceea ce mie mi se pare interesant nu este obligatoriu interesant și pentru ei.
Poate că aceasta este una dintre cele mai importante lecții pe care mi le-a oferit filatelia: trebuie să învățăm să privim timbrele și prin ochii celorlalți colecționari.
Iar acum sunt curios să aflu și experiențele voastre.
Voi ați observat aceeași tendință în schimburile filatelice? Mai sunt timbrele cu personalități solicitate de partenerii voștri sau preferințele s-au îndreptat aproape exclusiv către alte teme?

Și, dacă ar fi să alegeți între un timbru cu o personalitate cunoscută și unul cu o specie rară de pasăre, pe care l-ați prefera?
Aștept cu interes comentariile voastre. Sunt convins că experiențele fiecăruia dintre noi pot contribui la o imagine mai clară asupra modului în care evoluează filatelia de astăzi.
Pentru că, până la urmă, nu colecționăm toți aceleași timbre, dar împărtășim aceeași pasiune.

 

Un timbru dedicat biodiversității și protejării naturii

Pe data de 29 octombrie 2026, Poșta Armeniei a pus în circulație o piesă filatelică dedicată unui eveniment internațional de importanță majoră: cea de-a 17-a Conferință a părților la Convenția Organizației Națiunilor Unite privind diversitatea biologică (COP17).

Emisiunea este prezentată sub forma unei colițe, având valoarea nominală de 950 AMD. Timbrul propriu-zis reproduce logoul conferinței și sloganul acesteia, „Taking Action for Nature” (Acționăm pentru natură), redat atât în limba armeană, cât și în limba engleză.

Un element vizual deosebit îl constituie aripile de fluture ilustrate pe manșeta coliței, o alegere inspirată, menită să reflecte bogăția florei și faunei Armeniei. În partea superioară se regăsește denumirea oficială a conferinței, înscrisă în cele două limbi.
Apreciez în mod special alegerea acestei teme, deoarece filatelia reprezintă un mijloc eficient de promovare a unor mesaje importante pentru societate. Prin această emisiune, Armenia atrage atenția asupra necesității conservării biodiversității și protejării ecosistemelor naturale.
Consider că această coliță este o apariție interesantă pentru colecționarii pasionați de tematica mediului înconjurător, dar și o frumoasă mărturie filatelică a implicării Armeniei în promovarea protecției naturii la nivel internațional.

Lucky Luke – Legenda cowboy-ului care trage mai repede decât umbra sa

Creat de desenatorul belgian Maurice de Bevere, cunoscut sub numele de Morris, celebrul personaj Lucky Luke și-a făcut debutul în 1946, în paginile revistei de benzi desenate „Spirou”. De atunci, cowboy-ul singuratic, cu pălăria albă, vesta și bandana roșie, a devenit unul dintre cele mai îndrăgite personaje ale benzilor desenate europene, cucerind generații întregi de cititori.
Celebru pentru abilitatea de a trage mai repede decât propria umbră, Lucky Luke nu este însă un pistolar dornic de glorie. 

Dimpotrivă, își folosește arma mai ales pentru a-i dezarma pe răufăcători, fiind un apărător al dreptății care intervine atunci când este nevoie să restabilească ordinea. După ce își îndeplinește misiunea, pleacă discret, călărind spre apus și fluierându-și melodia caracteristică.

Mi se pare interesantă evoluția acestui personaj de-a lungul celor opt decenii de existență. Dincolo de umorul și aventurile specifice universului western, Lucky Luke a devenit treptat un simbol al dreptății, al modestiei și al echilibrului. Chiar și înlocuirea țigării sale cu un fir de pai reflectă această transformare și adaptarea personajului la valorile vremurilor moderne.

Consider că Lucky Luke este unul dintre acele personaje de benzi desenate care au depășit granițele generațiilor, păstrându-și farmecul și identitatea de-a lungul timpului. Prezența sa în emisiuni filatelice emise de administrații poștale din mai multe țări reprezintă un prilej frumos de a celebra nu doar un erou îndrăgit, ci și o parte importantă a istoriei culturii europene a benzilor desenate.

 

Cât de importantă este calitatea unei piese filatelice?

Pentru un filatelist începător, primele criterii după care sunt alese timbrele sunt, de obicei, imaginea, tema, vechimea sau raritatea. Cu timpul, însă, apare o întrebare esențială: în ce stare se află piesa?
Două timbre care par identice pot avea diferențe importante de calitate. Unul poate fi perfect păstrat, iar celălalt poate avea margini deteriorate, o dantelură incompletă, pete sau urme de intervenții.
În filatelie, starea piesei este un element fundamental. Nu este însă singurul criteriu. Un timbru rar și deteriorat poate rămâne o piesă importantă, în timp ce un timbru obișnuit, într-o stare excelentă, poate fi foarte atractiv pentru colecționar.
Pentru începători, este important să învățăm să observăm aceste diferențe.

Ce înseamnă „calitatea” unei piese?
Calitatea unei piese filatelice se referă la starea sa generală de conservare și la cât de bine și-a păstrat caracteristicile originale.
În cazul unui timbru, putem examina: centrul desenului; marginile; dantelura; hârtia; guma; culoarea; eventualele pliuri sau rupturi; urmele de murdărie sau pete; intervențiile ulterioare.
În cazul unui plic sau al unei cărți poștale, se adaugă și alte aspecte: integritatea obiectului, îndoiturile, rupturile, petele, ștampilele și eventualele intervenții.

Timbrul neuzat și timbrul folosit
Una dintre primele diferențe pe care trebuie să le înțeleagă un începător este aceea dintre un timbru neuzat și unul folosit.
Un timbru neuzat nu a fost folosit în serviciul poștal și poate păstra guma originală pe verso. În cazul acestuia, starea gumei poate fi foarte importantă.
Un timbru folosit poartă, de regulă, urmele utilizării poștale, în special ștampila.
Niciunul dintre aceste tipuri nu este, prin definiție, „mai bun” în orice situație. Depinde de ceea ce colecționează filatelistul.
Pentru unii, un exemplar neuzat este preferat. Pentru alții, o ștampilă clară și interesantă poate face ca un timbru folosit să fie mai atractiv decât unul neuzat.

Dantelura – primul lucru care poate fi deteriorat
Dantelura este una dintre zonele cele mai vulnerabile ale timbrului. Marginile pot fi îndoite, rupte sau tăiate. Un timbru cu dantelura deteriorată poate pierde o parte importantă din aspectul său.
Atunci când examinăm un timbru, este bine să verificăm dacă: toate perforațiile sunt intacte; există dinți îndoiți sau lipsă; marginile au fost tăiate; timbrul prezintă rupturi.
Un începător poate trece ușor cu vederea o perforație lipsă, mai ales dacă piesa este mică. De aceea, o lupă poate fi foarte utilă.

Pliurile și îndoiturile
Pliurile sunt printre cele mai frecvente defecte întâlnite la piesele filatelice.
Uneori, o îndoitură este vizibilă imediat. Alteori, ea poate fi observată doar privind timbrul în lumină sau examinându-l cu atenție.
În cazul timbrelor cu gumă, pliurile pot afecta atât hârtia, cât și stratul de gumă.
Este important ca începătorul să nu încerce să îndrepte forțat un timbru îndoit. O intervenție greșită poate produce deteriorări suplimentare.

Petele și schimbarea culorii
Hârtia poate fi afectată de umezeală, mucegai, murdărie sau contactul cu materiale nepotrivite. Pot apărea pete de diferite tipuri, iar hârtia se poate îngălbeni sau își poate schimba culoarea.
La timbrele colorate, expunerea îndelungată la lumină poate duce la estomparea culorilor.
Aceste modificări sunt importante deoarece afectează aspectul original al piesei.
Un timbru păstrat într-un mediu curat și stabil are, în general, șanse mai mari să-și conserve caracteristicile în timp.

Guma – un element care trebuie privit cu atenție
În cazul timbrelor neuzate, guma este un element important. Guma poate fi originală, deteriorată, parțial absentă sau poate prezenta urme ale unei intervenții ulterioare.
Un timbru care a fost regumat nu este echivalent cu unul care păstrează guma originală, chiar dacă la prima vedere diferența nu este evidentă.
Pentru un începător, examinarea gumei poate fi dificilă. De aceea, în cazul pieselor importante sau scumpe, este recomandată consultarea unui filatelist cu experiență.
Nu orice suprafață lucioasă de pe verso înseamnă automat gumă originală.

Centrarea desenului
Un alt element care poate influența aspectul unui timbru este centrarea.
În cazul unor emisiuni, desenul poate fi poziționat mai aproape de una dintre margini. La alte emisiuni, centrul poate fi foarte bine echilibrat.
Pentru colecționari, un exemplar bine centrat poate fi mai atractiv decât unul cu desenul vizibil deplasat.
La unele emisiuni clasice, diferențele de centrare sunt deosebit de importante, deoarece procesul de producție nu permitea întotdeauna obținerea unor exemplare perfect uniforme.

O piesă poate fi rară și totuși deteriorată
Aceasta este o idee importantă pentru orice începător. Raritatea și calitatea sunt două lucruri diferite.
Un timbru poate fi foarte rar, dar să aibă: o ruptură; o lipsă de dantelură; o pată; o îndoitură; o gumă deteriorată.
Acest lucru nu înseamnă că piesa nu mai are interes. În cazul unei rarități, chiar și un exemplar imperfect poate fi important. Totuși, starea sa trebuie cunoscută și descrisă corect.

Nu încercați să „reparați” singuri piesele importante
Una dintre cele mai periculoase greșeli ale începătorilor este încercarea de a îmbunătăți aspectul unei piese.
Spălarea, îndreptarea, curățarea sau aplicarea unor substanțe pot avea efecte ireversibile.
Un timbru pătat poate fi mai valoros în starea sa originală decât după o intervenție nereușită.
În cazul pieselor importante, orice intervenție ar trebui făcută doar de persoane care cunosc metodele și riscurile.
În filatelie, o piesă originală cu un defect poate fi preferabilă unei piese „îmbunătățite” artificial.

Calitatea nu se apreciază doar cu ochiul liber
Pentru examinarea pieselor se pot folosi instrumente simple: lupa; penseta filatelică; odontometrul; o sursă de lumină potrivită.
În cazul pieselor mai complexe, colecționarii experimentați pot folosi și alte instrumente de examinare. Dar, la început, cel mai important instrument rămâne atenția.
Un timbru trebuie privit pe ambele fețe, iar dacă este necesar, comparat cu alte exemplare.

Cum ar trebui să procedeze un începător?
Atunci când primește sau cumpără o piesă, este bine să nu se grăbească să o introducă imediat în album.
Mai întâi, poate verifica: Este timbrul întreg? Dantelura este completă? Există pliuri sau rupturi? Hârtia are pete sau urme de umezeală? Culorile sunt normale? Guma pare originală, dacă este cazul? Există urme de reparare sau de modificare?
Nu toate aceste întrebări vor putea primi un răspuns sigur de la început. Tocmai de aceea, colecționarea este și un proces de învățare.

Calitatea trebuie privită în context
Este important să nu devenim obsedați de perfecțiune.
Un începător nu trebuie să respingă orice timbru care nu este impecabil. Uneori, un exemplar cu un mic defect poate fi singurul accesibil sau poate avea o ștampilă deosebit de interesantă.
De asemenea, standardele de calitate pot varia în funcție de tipul piesei, de perioada emisiunii și de scopul colecției.
Un colecționar de istorie poștală poate aprecia foarte mult un plic cu urme de circulație, în timp ce un colecționar de timbre neuzate va acorda o atenție deosebită gumei.
Calitatea trebuie analizată întotdeauna în raport cu piesa și cu tipul colecției.

Concluzie
Pentru filateliștii începători, înțelegerea calității pieselor este un pas important în evoluția colecției.
Un timbru nu trebuie privit doar prin prisma imaginii sau a vechimii sale. Trebuie observate și starea hârtiei, dantelura, guma, centrajul, culorile și eventualele deteriorări.
Cel mai important lucru este să învățăm să privim înainte de a cumpăra și să nu încercăm să reparăm ceea ce nu înțelegem.
O colecție bună nu este neapărat cea care conține cele mai multe timbre, ci și cea în care colecționarul știe ce are, în ce stare se află și de ce acele piese sunt importante pentru el.
Iar pe măsură ce experiența crește, ochiul filatelistului începe să distingă tot mai ușor diferențele dintre o piesă obișnuită, una bine păstrată și una cu adevărat remarcabilă.

Rase rare de animale pe cale de dispariție

Elveția aduce în atenția colecționarilor o temă deosebit de interesantă, printr-o emisiune filatelică dedicată protejării raselor tradiționale de animale aflate în pericol de dispariție. Cele cinci timbre, ilustrate cu multă atenție la detalii, prezintă animale autohtone elvețiene a căror supraviețuire este susținută de organizația ProSpecieRara, implicată în conservarea biodiversității și a patrimoniului genetic al acestor rase.
Seria reunește cinci exemplare reprezentative: oaia roșie din Valais, iepurele mic tricolor pătat, capra Copperneck, bovina cenușie retică și găina bărbătoasă din Appenzell. Fiecare rasă are o istorie aparte și reflectă legătura strânsă dintre creșterea tradițională a animalelor, agricultura elvețiană și identitatea culturală a diferitelor regiuni.
Mi se pare interesant modul în care această emisiune reușește să îmbine pasiunea pentru filatelie cu un mesaj important despre protejarea biodiversității. Unele dintre aceste rase au ajuns în trecut foarte aproape de dispariție, supraviețuirea lor fiind posibilă datorită programelor de reproducere și eforturilor depuse de crescători și organizațiile specializate.
Dincolo de valoarea lor documentară și estetică, cele cinci timbre reprezintă un frumos omagiu adus patrimoniului natural și agricol al Elveției. Consider că este o alegere inspirată, care demonstrează încă o dată că timbrele pot deveni adevărați ambasadori ai unor cauze importante, contribuind la promovarea și conservarea unor specii și rase valoroase.

România și Ungaria, împreună prin pasiunea pentru filatelie

Cluj-Napoca va găzdui, în perioada 12–15 noiembrie 2026, expoziția filatelică bilaterală „INTERFILA 2026 ROMÂNIA–UNGARIA”, un eveniment dedicat dialogului dintre cele două comunități filatelice și valorificării patrimoniului poștal. Potrivit calendarului Federației Filatelice Române și informațiilor publicate de organizatori, manifestarea va reuni expoziția propriu-zisă, un târg filatelic și un simpozion de specialitate.
Evenimentul se va desfășura la Grand Hotel Napoca, situat pe strada Octavian Goga nr. 1 din Cluj-Napoca, și va oferi colecționarilor, cercetătorilor și tuturor celor pasionați de istoria poștală un prilej de întâlnire și schimb de experiență.
Prin caracterul său bilateral, INTERFILA 2026 aduce în prim-plan legăturile dintre filatelia românească și cea maghiară, oferind un cadru favorabil dialogului, colaborării și împărtășirii experiențelor de colecționare și cercetare.
Dincolo de valoarea lor estetică sau de raritatea unor exemplare, mărcile poștale, ștampilele și piesele de corespondență reprezintă adevărate documente ale trecutului. Ele păstrează mărturii despre evoluția serviciilor poștale, despre circulația corespondenței și despre relațiile dintre oameni și comunități, într-un context istoric aflat în permanentă schimbare.
În acest sens, o expoziție bilaterală reprezintă mai mult decât o simplă reunire a unor colecții. Ea creează oportunitatea de a descoperi perspective diferite asupra istoriei poștale și de a identifica puncte comune între cercetările și preocupările colecționarilor din cele două țări.
Unul dintre momentele importante ale evenimentului va fi vernisajul expoziției, programat pentru vineri, 13 noiembrie 2026, începând cu ora 17:00, în sala Forum a Grand Hotel Napoca.
Ziua de sâmbătă, 14 noiembrie, va fi dedicată, în prima parte a dimineții, întâlnirilor dintre colecționari. În intervalul 07:00–12:30, sala Ambasador va găzdui un târg filatelic destinat schimburilor, achizițiilor și interacțiunii dintre pasionații de filatelie, istorie poștală, numismatică și cartofilie.
Târgul va constitui o ocazie potrivită pentru completarea colecțiilor, identificarea unor piese de interes și schimbul de informații între participanți. Astfel de întâlniri contribuie la dinamizarea comunității colecționarilor și facilitează transmiterea cunoștințelor și a experienței acumulate de-a lungul anilor.
Programul zilei de sâmbătă va continua cu un simpozion filatelic, în cadrul căruia sunt anunțate prelegeri și prezentări susținute de specialiști recunoscuți din România și Ungaria. Componenta științifică a manifestării va oferi un cadru pentru aprofundarea unor subiecte de interes și pentru schimbul de idei privind cercetarea filatelică și istoria poștală.
Pentru vizitatori, INTERFILA 2026 poate reprezenta o invitație la descoperire și la o mai bună înțelegere a valorii documentare a pieselor filatelice. O colecție reușită nu se remarcă doar prin raritatea sau aspectul exponatelor, ci și prin modul în care acestea sunt selectate, documentate și integrate într-o poveste coerentă.
O marcă poștală poate deveni punctul de plecare pentru cercetarea unei perioade istorice, o ștampilă poate oferi indicii despre traseul unei trimiteri poștale, iar o scrisoare poate dezvălui detalii despre oameni, locuri și împrejurări de mult dispărute. Tocmai această capacitate de a pune în legătură obiectele cu istoria face din filatelie un domeniu deopotrivă pasionant și valoros din punct de vedere documentar.
În același timp, expozițiile de profil le permit colecționarilor să compare abordări, să descopere teme noi și să înțeleagă mai bine criteriile care stau la baza realizării unui exponat. Pentru cei aflați la început de drum, întâlnirea cu lucrările unor colecționari experimentați poate constitui o sursă importantă de inspirație.
Prin reunirea expoziției, a târgului filatelic și a simpozionului de specialitate, INTERFILA 2026 ROMÂNIA–UNGARIA se anunță drept un prilej de întâlnire pentru comunitatea filatelică din cele două țări.
Timp de patru zile, Cluj-Napoca va fi gazda unei manifestări care pune în valoare pasiunea pentru mărcile poștale, interesul pentru istoria corespondenței și dorința de a împărtăși cunoștințe. Pentru colecționari, specialiști și vizitatori deopotrivă, evenimentul oferă perspectiva unor noi descoperiri și a unor întâlniri care pot transforma interesul individual într-o experiență comună.

„Seară de vară” – o întâlnire între artă și filatelie în universul Olgăi Wisinger-Florian

Răsfoind recent câteva materiale legate de noile emisiuni filatelice europene, atenția mi-a fost atrasă de prezența unei lucrări semnate de Olga Wisinger-Florian (1 noiembrie 1844, Viena, Austria - 27 februarie 1926, Grafenegg, Austria), artista austriacă a cărei sensibilitate pentru natură a transformat-o într-un nume important al artei de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Tabloul „Seară de vară” („Summer’s Evening”), realizat în 1896, mi s-a părut nu doar o creație picturală remarcabilă, ci și o sursă de inspirație perfectă pentru universul filatelic.
Privind această lucrare, am avut impresia că asist la o transpunere a naturii într-un limbaj aproape poetic. Subtitlul „Roses in Full Splendour” („Trandafiri în deplină splendoare”) spune deja multe despre intenția artistei: o celebrare a trandafirilor aflați în momentul lor de maximă frumusețe. Dar, dincolo de această temă aparent simplă, tabloul reușește să transmită o stare – acea liniște specifică unei seri de vară, în care culorile se domolesc, iar lumina devine caldă și difuză.
Ca filatelist, nu pot să nu privesc această lucrare și prin prisma potențialului ei de transpunere în miniatură, realizată cu măiestrie de Regina Simon pe marca austriacă nu nominalul de 3,50 euro pusă în circulație pe 3 aprilie 2026. Privind timbrul mă gândesc cât de bine funcționează această compoziție pe suprafața sa: petele de culoare, contrastele și jocul de lumini creează o imagine vibrantă, capabilă să atragă privirea chiar și la scară redusă.
Lucrarea se situează, din punctul meu de vedere, la granița dintre naturalism și Impressionism. Dacă structura generală păstrează o anumită rigoare, modul în care sunt tratate florile și vegetația trădează o libertate artistică specifică impresionismului. De aproape, formele par uneori difuze, aproape abstracte; de la distanță însă, ele capătă claritate și sens. Este exact acel tip de imagine care „se construiește” în ochiul privitorului – o calitate pe care o regăsesc adesea și în grafica filatelică reușită.
Tehnica artistei contribuie decisiv la acest efect. Știind că Olga Wisinger-Florian picta cu pensula cu peri duri și amesteca culorile direct pe pânză, nu este greu să înțeleg de unde vine această vibrație a suprafeței. Culorile nu sunt statice, ci par să se miște, să respire – un detaliu care, în cazul unei eventuale reproduceri filatelice, ar pune în valoare măiestria gravorului sau a designerului.
Un alt element care m-a impresionat este modul în care este redată lumina. Nu există o sursă clară, ci mai degrabă o lumină de seară care învăluie întreaga scenă. Această atmosferă difuză mi se pare extrem de potrivită pentru temele filatelice dedicate naturii sau artei, unde sugestia este adesea mai importantă decât precizia.
Privind lucrarea și dintr-o perspectivă mai largă, nu pot ignora contextul în care a fost realizată. La acea vreme, afirmarea unei femei în lumea artei nu era deloc ușoară. Cu toate acestea, Olga Wisinger-Florian a reușit să se impună și să lase în urmă o operă valoroasă, iar faptul că lucrările sale sunt astăzi valorificate și în filatelie mi se pare o formă firească de recunoaștere.
Pentru mine, „Seară de vară” nu este doar un tablou, ci și o dovadă a modului în care arta și filatelia se pot întâlni. În spațiul restrâns al unui timbru, astfel de lucrări capătă o nouă viață, circulând dincolo de muzee și colecții private, ajungând în mâinile colecționarilor și iubitorilor de frumos.
În final, rămân cu aceeași impresie: unele imagini nu sunt create doar pentru a fi privite, ci pentru a fi redescoperite. Iar filatelia are darul de a le oferi această a doua viață, în miniatură.

Ziua Mondială a Economisirii: o sărbătoare a finanțelor responsabile

Ziua Mondială a Economisirii, celebrată pe 31 octombrie, este un eveniment global care promovează importanța economisirii și a educației financiare. Această sărbătoare a fost instituită în 1924, în cadrul primului Congres Internațional al Caselor de Economii, desfășurat la Milano, Italia, și de-a lungul decadelor a câștigat recunoaștere internațională, având ca scop creșterea conștientizării despre beneficiile economisirii.

Economisirea este un concept esențial în gestionarea finanțelor personale. Acest obicei nu doar că ajută la construirea unei plase de siguranță financiară, dar permite și realizarea unor obiective pe termen lung, cum ar fi achiziția unei locuințe, începerea unei afaceri sau asigurarea unei pensii confortabile. Prin economisire, indivizii și familiile pot face față mai ușor situațiilor neprevăzute, cum ar fi pierderea locului de muncă sau cheltuieli medicale neplanificate.

Un aspect fundamental al Zilei Mondiale a Economisirii este educația financiară. Aceasta include cunoștințe despre gestionarea banilor, bugetare, economisire, investiții și planificare financiară. Inițiativele educaționale desfășurate de instituțiile financiare, organizațiile non-guvernamentale și școli sunt esențiale pentru a ajuta tinerii să dezvolte obiceiuri financiare sănătoase încă de la o vârstă fragedă. Educația financiară le oferă instrumentele necesare pentru a lua decizii financiare informate și responsabile.

În întreaga lume, Ziua Mondială a Economisirii este marcată prin diverse activități și evenimente. Băncile și instituțiile financiare organizează workshop-uri, sesiuni informative și concursuri pentru a atrage atenția asupra importanței economisirii. De asemenea, sunt desfășurate campanii de conștientizare care pot include emiterea de mărci poștale, distribuirea de pliante informative și resurse online dedicate educației financiare.

În România, această zi este adesea celebrată prin programe de educație financiară în școli, în colaborare cu băncile locale, care le oferă elevilor informații despre economisire și gestionarea banilor. De asemenea, unele organizații non-guvernamentale organizează evenimente comunitare pentru a încuraja oamenii să discute despre finanțele personale și despre cum pot economisi mai eficient.

Ziua Mondială a Economisirii ne reamintește de importanța economisirii și a unei gestionări responsabile a finanțelor. Într-o lume în continuă schimbare, unde incertitudinile financiare sunt tot mai frecvente, obiceiul de a economisi devine esențial. Prin educație financiară și conștientizare, putem construi o societate mai bine pregătită pentru viitor, în care fiecare individ are instrumentele necesare pentru a-și gestiona banii în mod responsabil. Să profităm de această zi pentru a ne reevalua obiceiurile financiare și a face pași spre o viață financiară mai sănătoasă!

 

Castelul Vaduz – simbolul princiar al Liechtensteinului

Castelul Vaduz domină de secole capitala micului principat Liechtenstein, ridicându-se pe un deal deasupra orașului Vaduz și oferind o imagine emblematică a statului alpin.
Originile castelului datează din Evul Mediu, primele construcții fiind realizate în secolul al XII-lea ca fortificație defensivă și punct strategic de supraveghere a văii Rinului. De-a lungul timpului, edificiul a fost extins și adaptat, păstrând însă caracterul sobru și elegant specific arhitecturii medievale alpine.

Din anul 1938, Castelul Vaduz este reședința oficială a familiei princiare de Liechtenstein, devenind nu doar un monument istoric, ci și centrul simbolic al monarhiei constituționale a țării. Deși interiorul nu este deschis publicului, castelul atrage numeroși vizitatori datorită poziției sale spectaculoase și legăturii strânse cu identitatea națională a principatului.

Înconjurat de peisajele alpine și de podgoriile regiunii, Castelul Vaduz reprezintă astăzi o combinație armonioasă între tradiție, autoritate și frumusețe naturală, fiind unul dintre cele mai recognoscibile simboluri ale Liechtensteinului.

Cum ne îngrijim și păstrăm colecția filatelică?

Pentru un filatelist începător, momentul în care primele timbre ajung într-un album este unul special. Colecția începe să capete formă, iar fiecare piesă pare să aibă propria poveste.
Cu toate acestea, adunarea timbrelor este doar începutul. La fel de important este modul în care le păstrăm.
O marcă poștală poate fi afectată în timp de umezeală, lumină, praf, căldură, manipulare necorespunzătoare sau materiale de proastă calitate. Uneori, deteriorarea se produce lent și devine vizibilă abia după ani.
De aceea, pentru filateliștii începători, câteva reguli simple de îngrijire pot face o diferență importantă.

Mâinile sunt primul instrument al colecționarului
Una dintre cele mai simple reguli este și una dintre cele mai importante: timbrele trebuie manipulate cu grijă.
Uleiurile și umezeala de pe degete pot lăsa urme pe hârtie sau pe gumă. De aceea, este recomandată folosirea unei pensete filatelice, în special pentru mărcile poștale neuzate și pentru piesele valoroase.
Penseta trebuie să aibă vârfuri potrivite pentru filatelie, fără margini ascuțite care ar putea perfora sau zgâria timbrul.
O greșeală frecventă a începătorilor este ridicarea timbrului cu unghiile. Chiar dacă pare un gest inofensiv, acesta poate îndoi marginile sau deteriora dantelura.

Albumul sau clasorul nu este doar un loc de depozitare
Un album bun sau un clasor trebuie să protejeze timbrele, nu doar să le țină într-un singur loc.
Pentru păstrarea mărcilor poștale se folosesc albume și materiale concepute special pentru filatelie. Este de preferat ca materialele să fie stabile și să nu conțină substanțe care pot afecta hârtia sau guma.
Timbrele nu ar trebui lipite în album cu bandă adezivă, lipici obișnuit sau alte materiale improvizate.
În cazul pieselor neuzate, adezivii nepotriviți pot distruge guma și pot lăsa urme permanente.

Lumina poate deteriora timbrele
Expunerea prelungită la lumină, în special la lumina solară directă, poate afecta hârtia și culorile.
În timp, culorile se pot estompa, iar aspectul original al timbrului se poate modifica.
Din acest motiv, colecțiile nu ar trebui păstrate permanent în bătaia directă a soarelui. Un spațiu cu lumină controlată este mai potrivit.
Această recomandare este importantă mai ales pentru timbrele colorate și pentru piesele a căror valoare depinde de păstrarea aspectului original.

Umezeala este unul dintre cei mai mari dușmani
Hârtia este sensibilă la umezeală. Un spațiu umed poate favoriza apariția mucegaiului, deformarea hârtiei sau deteriorarea gumei. În unele cazuri, timbrele se pot lipi între ele sau de paginile clasorului.
La polul opus, un mediu excesiv de uscat poate afecta anumite materiale și poate favoriza fragilizarea lor.
Ideal este ca colecția să fie păstrată într-un mediu stabil, curat și bine ventilat, fără variații extreme de temperatură și umiditate.
Un sfat important: nu depozitați colecția în spații cu risc evident de umezeală, precum subsoluri, poduri neizolate sau încăperi în care apar frecvent condensul și infiltrațiile.

Schimbările bruște de temperatură 
Variațiile mari de temperatură pot afecta în timp hârtia și alte materiale. Nu este recomandată păstrarea colecției lângă surse de căldură, calorifere sau în locuri unde temperatura variază rapid.
Un spațiu interior, ferit de căldură excesivă și de umezeală, este de obicei o alegere mai bună.
Nu trebuie să transformăm însă colecționarea într-un exercițiu complicat de control al mediului. Pentru majoritatea colecțiilor obișnuite, un spațiu locuit, uscat și stabil este suficient.

Nu înghesuiți colecția
Un album sau un clasor prea plin poate deveni o problemă. Atunci când timbrele sunt înghesuite, paginile se pot deforma, iar piesele pot fi mai greu de scos și de examinat.
Este bine să existe suficient spațiu pentru manipulare și pentru dezvoltarea viitoare a colecției.
Acest lucru este important mai ales în cazul colecțiilor organizate cronologic sau tematic, care vor continua să crească.

Plicurile și obiectele poștale au nevoie de spațiu
Colecțiile filatelice nu conțin doar timbre. Plicurile, cărțile poștale, întregurile poștale și alte obiecte poștale trebuie păstrate astfel încât să nu fie îndoite sau presate.
Un plic mare introdus într-un album prea mic poate fi deteriorat. În cazul obiectelor poștale, formatul și materialele de protecție trebuie alese în funcție de dimensiunea piesei. Nu este recomandată îndoirea unui plic doar pentru a-l face să încapă într-un spațiu nepotrivit.

Atenție la curățarea timbrelor
Un începător poate fi tentat să „curețe” un timbru pătat sau să îndepărteze o urmă de pe hârtie. Acest lucru poate fi riscant.
Spălarea, folosirea unor substanțe chimice sau încercarea de a îndepărta adezivi fără experiență pot produce deteriorări ireversibile. 
În cazul pieselor importante, este mai bine să fie cerut sfatul unui filatelist experimentat înainte de orice intervenție.
Nu orice urmă trebuie îndepărtată. Uneori, o intervenție greșită poate produce mai mult rău decât problema inițială.

Cum păstrăm dubletele?
Dubletele trebuie și ele organizate. Este util să existe o zonă separată pentru exemplarele suplimentare, astfel încât să nu fie amestecate cu piesele principale ale colecției. Acestea pot fi folosite ulterior pentru schimburi, comparații sau completarea altor colecții.
Și în cazul dubletelor este importantă păstrarea în condiții corespunzătoare. Un timbru considerat „în plus” astăzi poate deveni util în viitor.

Evidența colecției
Pe măsură ce numărul pieselor crește, devine utilă o evidență. Aceasta poate fi ținută într-un catalog, într-un caiet sau într-un fișier digital.
Pot fi notate: țara; anul; numărul de catalog; tema; starea piesei; proveniența; eventualele observații.
O evidență bună ajută la organizare și reduce riscul de a cumpăra de mai multe ori aceeași piesă.
În cazul unei colecții mai importante, poate fi utilă și notarea informațiilor despre achiziție.

Colecția trebuie verificată din când în când
Păstrarea corectă nu înseamnă să închidem albumul și să uităm de el. Din când în când, este util să verificăm colecția.
Trebuie urmărite eventualele semne de umezeală, mucegai, insecte, deformări sau deteriorări ale materialelor de protecție.
Verificarea periodică poate permite observarea din timp a unei probleme.

O colecție bine păstrată este o colecție care poate fi transmisă mai departe
Pentru un filatelist începător, îngrijirea colecției poate părea la început mai puțin interesantă decât descoperirea unor timbre noi. Cu toate acestea, este una dintre cele mai importante componente ale hobby-ului.
Un timbru rar, bine păstrat, își poate păstra frumusețea și interesul timp de generații. Un timbru deteriorat prin neglijență poate pierde o parte importantă din valoarea sa filatelică și documentară.
De aceea, merită reținute câteva reguli simple: manipulați timbrele cu grijă, folosiți materiale potrivite, feriți colecția de umezeală și lumină excesivă și nu interveniți asupra pieselor fără să știți exact ce faceți. 
În fond, colecționarul nu este doar cel care adună piese. Este și cel care le protejează. Iar o colecție filatelică bine îngrijită nu reprezintă doar munca unui singur colecționar. Ea poate deveni, în timp, o mică arhivă de istorie, artă și memorie, păstrată pentru cei care vor veni după noi.

120 de ani de la nașterea aviatorului Alexandru Papană

Marca poștală RO#5397

Alexandru Papană s-a născut pe data de 18 octombrie 1906 în localitatea București. A fost un inginer constructor de avioane, pilot de încercare și maestru al acrobațiilor aeriene. Și-a petrecut o parte din viață în țară unde a avut și o frumoasă carieră sportivă, apoi se mută în Statele Unite ale Americii unde se dedică carierei de aviator.

Prima sa performanță a fost la vârsta de 29 de ani când a câștigat „Cupa Ionel Ghica” (1935) pilotând un avion Bristol-Mercury IV S2. În același an stabilește un nou record de altitudine (11.631 m) la bordul unui aparat IAR-16. Tot în acel an realizează și primul ride pe ruta București - Tel Aviv, împreună cu căpitanul Poișteanu. O fotografie cu echipajul înainte de plecarea în raid de pe aeroportul Băneasa a fost publicată în ediția din 4 septembrie 1935 a ziarului „Realitatea Ilustrată” care relata succesul acestui zbor.

Întregul poștal cod 0147/86

În august 1936, la Los Angeles (SUA), Alexandru Papană s-a clasat pe locul I la Campionatele Mondiale de Acrobație Aeriană, iar la 16 decembrie 1936 a câștigat Campionatul celor două Americi. În semn de omagiu și prețuire a fost invitat să inaugureze, în aceeași zi, aeroportul din Miami unde, prin acrobațiile aeriene spactaculoase a fost și aceea de a se apropia de sol și de a agăța cu vârful aripii drapelul american, apoi pe cel românesc, după care s-a înălțat, cu drapelele fluturând, în ovațiile miilor de americani prezenți la miting.

Marca poștală RO#4445

Aceasta este doar o mică parte din viața și activitatea românului Alexandru Papană. Din păcate Papană s-a sinucis prin otrăvire. La 17 aprilie 1946, i s-a găsit mașina abandonată la 27 de km sud de Las Vegas, Nevada. Autoritățile i-au descoperit corpul șase zile mai târziu, având asupra sa un bilet de sinucidere în care ruga să fie incinerat, iar cenușa să i se arunce dintr-un avion. În onoarea sa, Aeroclubul Teriotorial Baia Mare îi poartă numele.

FDC-ul emisiunii „AMERIPEX '86”

Din punct de vedere filatelic Poșta Română i-a dedicat în 1986 un timbru cu valoarea nominală de 10 lei (54 x 42 mm și o dantelură de 13¼ unități) care face parte din colița (120 x 95 mm) emisiunii „Expoziția Filatelică Internațională AMERIPEX '86” (LP #1159) pusă în circulație la data de 15 mai. Realizată într-un tiraj de 150.000 exemplare, emisiunea a fost machetată de către arh. Andrei Mihai și a fost tipărită pe hârtie cromo. Timbrul reproduce imaginea avionului biplan YR-PAX cu care pilotul Alexandru Papană a devenit campion a celor două Americi în 1936 la acrobație aeriană. Emisiunea este însoțită și de un FDC.

Carte poștală realizată în 2001 de Poșta Română

Pe 29 noiembrie 1996 a fost pusă în circulație o marcă poștală, cu valoarea nominală de 1500 lei, apărută în emisiunea „Personalități” (LP #1422). Timbrul, cu dimensiunea de 33 x 48 mm, a fost machetat de către Marius Lungu și a fost tipărit în trei culori, în sistem tiefdruck pe hârtie cromo-gumată (Anglia), având o dantelură de 13½ unități dispusă în pieptene. Tirajul a fost de 70.000 exemplare paginate în coli finite a câte 25 de mărci.

Maximă realizată în 1986 la Craiova

În anul 2001 Poșta Română emite o serie de cărți poștale dedicate Muzeului Aviației. Una dintre ele (cod 174/2001) îi este dedicat și inginerului român Alexandru Papană. Tipărit în 5.000 de exemplare cartea poștală îl prezintă atât în semiilustrație cât și pe timbrul fix cu valoarea nominală de 1.100 lei pe contructorul româno-american de avioane.

Zbor special Craiova - Brașov

Cu prilejul celei de a X-a ediții a Expoziției Aerofilatelice cu participare internațională „Aeromfila” desfășurată la Craiova în perioada 26-31 octombrie 1986, Poșta Română a emis și un întreg poștal (plic cu marcă fixă cu valoarea nominală de 2 lei) în semiiluastrația căreia este redat momentul înălțării avionului YR-PAX pilotat de Alexandru Papană cu steagurile agățate de vârful aripilor în 1936 la inaugurarea aeroportului din Miami. Cu prilejul acestor manifestări s-a încercat un zbor special între Craiova și Brașov care, din păcate, din cauza vremii nafavorabile, a fost efectuat în două etape: Craiova - București (pe data de 9 decembrie) și București - Ghimbav (pe 13 decembrie).

Corespondență filatelică cu tema
„Alexandru Papană” realizată cu prilejul
Zilei Aviației din 2004

Avionul biplan YR-PAX a fost subiectul ștampilei expoziției „Aeromfila '86” și a unei cărți poștale ilustrate (grafica semnată de arh. Mihai Andrei) prin îmbinarea cărora au fost realizate mai multe maxime apreciate de aerofilateliști.

Întregul poștal emis în 1986 a fost folosit ca suport și la aplicarea altor ștampile speciale, realizate la Craiova în acel an, precum cea realizată cu prilejul Simpozionului aerofilatelic cu participare internațională din 25 octombrie sau Centenarul nașterii Henri Coandă din 26 octombrie. În timp timbrele, cărțile și întregurile poștale au stat la baza marcării și a altor evenimente aerofilatelice.

Simpozionul Aerofilatelic - Craiova 1986

Centenarul nașerii lui Henri Coandă - Craiova 1986