Salinitatea Mării Negre

Unul dintre misterele Mării Negre este cea legată de salinitatea acesteia. În prezent apa mării are o salinitate relativ scăzută, mai ales în straturile superioare, aceasta fiind de 17 la mie. Dar la origini, Marea Neagră avea un nivel de salinitate mult mai scăzut decât azi. Atunci când furia apelor a rupt limba de pământ ce despărţea marea de oceanul planetar şi s-au format strâmtorile Bosfor şi Dardanele, apa foarte sărată din vechea mare Tetis a pătruns în apele Mării Negre, odată cu multe specii noi de faună marină. După ce salinitatea mării a crescut, cele mai rezistente specii autohtone s-au menţinut lângă gurile de vărsare ale fluviilor, acolo unde apa era mai dulce. Altele nu s-au putut adapta şi au murit.
„Toată această masă de vieţuitoare, nefiind curenţi verticali, s-a aşezat pe fundul mării şi a început să se descompună, ceea ce a presupus un consum de oxigen. Aşa se face că astăzi, în adâncuri, nu există oxigen, ci doar hidrogen sulfurat şi, neexistând curenţi verticali, acele ape rămân aproape moarte”, explică cercetătorul Răzvan Popescu- Mirceni, în prezent manager general la S.E.O.P.M.M. Oceanic-Club.
Acolo trăiesc doar bacteriile anaerobe. Tocmai de aceea consideră că există de fapt două mări: una vie oxigenată şi alta moartă. În lipsa curenţilor verticali, cele două lumi nu interacţionează. Grigore Antipa considera că Marea Neagră „este unică”.
Fundul Mării Negre este considerat un loc de fosilizare extrem de interesant, tocmai pentru că, neexistând oxigen la adâncimi mai mari de 200 de metri, toate epavele care au ajuns acolo de-a lungul timpului au fost perfect conservate.