Ziua Internațională a Dunării

În fiecare an, pe 29 iunie, sub auspiciile Comisiei Internaţionale pentru Protecţia Fluviului Dunărea (ICPDR), este sărbătorită Ziua Internațională a Dunării. Această zi a fost stabilită ca urmare a semnării Convenţiei privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea, în cadrul unei întâlniri care a avut loc pe 29 iunie 1994, la Sofia (Bulgaria). Manifestări dedicate Zilei Dunării se desfăşoară în toate statele dunărene, pentru a marca dorinţa comună a acestora de a-şi uni forţele în sprijinul protejării unuia dintre cele mai importante fluvii din Europa.
România deţine în acest an, preşedinţia Comisiei Internaționale pentru Protecția Fluviului Dunărea (ICPDR), iar poziţia țării noastre în bazinul Dunării este una extrem de importantă pentru protejarea biodiversităţii şi a mediului înconjurător.
Cu ocazia acestui eveniment, Romfilatelia, în colaborare cu Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, a introdus în circulație miercuri, 29 iunie 2022, emisiunea de mărci poștale Ziua Internațională a Dunării (LP #2375).
Emisiunea, machetată de Mihail Vămășescu, este alcătuită din patru mărci poștale (48 x 33 mm), patru minicoli  (161 x 114 mm) și două plicuri prima zi (201 seturi), în componenţa căreia și în contextul biodiversității fiind ilustrate, alături de frumoase peisaje cu nuferi, următoarele specii din fauna dunăreană: lăstunul de mal, lopătarul, vidra și pârșul de alun.
Lăstunul de mal (Riparia riparia), ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 4 lei (contravaloarea unei corespondențe neprioritare interne cu greutatea cuprinsă între 1 și 2 kg), este cea mai mică specie de rândunică, întâlnită și în bazinul Dunării. Lopătarul (Platalea leucorodia), redat pe timbrul cu valoarea nominală de 6,50 lei (contravaloarea unei corespondențe neprioritare externe cu greutatea de până în 50 de grame), este o pasăre mare, rară, frumoasă, cu o „găteală” ce atrage în mod firesc admirația omului. Vidra (Lutra lutra), care este ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 10 lei (contravaloarea unei corespondențe prioritare externe cu greutatea de până în 50 de grame), trăieşte într-o mare varietate de habitate acvatice din zonele joase, până în zona montană. Pârșul de alun (Muscardinus avellanarius) este ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 10,50 lei (contravaloarea serviciului recomandat extern).

Ziua Internațională a Dunării

Aniversată în fiecare an la 29 iunie, Ziua Internaţională a Dunării este sărbătorită în toate cele 14 state dunărene, în vederea adoptării de măsuri şi strategii comune pentru protejarea fluviului european în faţa unor ameninţări diverse, precum fenomenele extreme (secetă sau inundaţii) sau poluări accidentale. De obicei, în zonele din apropierea malurilor fluviului sunt organizate, cu această ocazie, festivaluri, întâlniri publice, evenimente educative şi de divertisment.
În 2021, tema propusă pentru sărbătorirea Zilei Internaţionale a Dunării este „Descoperă Dunărea!” ("Discover Danube"), menţionează site-ul www.danubeday.org, iar activitățile se vor desfășura cu preponderență în mediul on-line.

120 de ani de existență al Muzeului Alt – Mediasch

În această lună se împlinesc 120 de ani de la punerea bazei a ceea ce avea să devină Muzeul Municipal Mediaş. „Chiar dacă muzeul în forma actuală este o creaţie a vremurilor de după cel de al Doilea Război Mondial, sursele documentare şi bunurile adunate coboară cu multe decenii în timp ideea de colecţionare la Mediaş”, spune Eva Mârza, cadru didactic la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, în cadrul Facultăţii de Istorie şi Filologie, informează site-ul Mediaș News într-un articol semnat de Mircea Hodarnău. Pentru a marca cum se cuvine această sărbătoare, membrii Asociației Filateliștilor din Sibiu au machetat o frumoasă ștampilă aniversară care va fi aplicată complementar pe corespondența care va fi expediată de la Oficiul Poștal nr. 1 din Mediaș, cod 551200, în data de marți, 29 iunie 2021. Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu ștampila prezentată.

120 de ani de la nașterea aviatorului francez Antoine de Saint-Exupéry

Antoine-Marie Roger, viconte de Saint-Exupéry (n. 29 iunie 1900, Lyon – d. 31 iulie 1944, deasupra Mării Mediterane) a fost un poet, jurnalist, aristocrat, romancier și eseist francez, aviator căzut pe frontul antifascist. S-a făcut cunoscut unui cerc larg de cititori în special datorită povestirii „Le Petit Prince” („Micul Prinț”, 1943), una din cele mai răspândite cărți din lume, tradusă în trei sute șaizeci și una de limbi.
Antoine de Saint-Exupéry s-a născut la 29 iunie 1900 la Lyon. În 1910 intră la colegiul din Le Mans și își continuă studiile la Fribourg (Elveția) . În 1921 intră în aviația franceză și, în 1926, devine pilot de linie al unei companii particulare. La începutul celui de-al al Doilea Război Mondial se înrolează în aviația militară franceză și, după armistițiul din 1940, părăsește Franța și se stabilește la New York (S.U.A.). În toamna anului 1942, odată cu debarcarea trupelor aliate în Africa de nord, Saint-Exupéry părăsește America și își reia activitatea ca pilot de război.
După o perioadă de instructaj în Statele Unite ale Americii, participă, începând din 1943, la mai multe misiuni în Africa, Sardinia și Corsica. În timpul unui zbor de recunoaștere deasupra Mării Mediterane la 31 iulie 1944, avionul său este doborât și Antoine de Saint-Exupéry este considerat, de atunci, dispărut.
În 1998 s-au găsit în Marea Mediterană o brățară gravată cu numele său și bucăți din avionul Lightning P38, cu care decolase din Corsica. În octombrie 2003, din largul mării, în dreptul Marsiliei au fost scoase la suprafață fragmente ale avionului, care au putut să fie identificate fără dubiu ca aparținând avionului cu care zburase Saint-Exupéry.

200 de ani de la nașterea istoricului Nicolae Bălcescu

Nicolae Bălcescu (n. 29 iunie 1819, București – d. 29 noiembrie 1852, Palermo) a fost un istoric, scriitor și revoluționar român. Alături de fratele său mai mic, Barbu, a participat la Revoluția din 1848. Prin capodopera sa Românii supt Mihai Voievod Viteazul, Bălcescu l-a impus în canonul național pe voievodul Mihai Viteazul.
Născut în București, într-o familie de mici boieri, era fiul pitarului Barbu și al „serdăresei” Zinca Petreasca-Bălcescu. Va lua numele de familie al mamei sale, originară din Bălcești, Vâlcea, în locul celui al tatălui, Petrescu. Tatăl lui Nicolae Bălcescu a murit în anul 1824. Nicolae Bălcescu avea doi frați: Costache și Barbu, precum și două surori: Sevasta și Marghioala. Într-un alt document se mai pomenește și de o altă soră: Eleni.
Studiază la Colegiul Sfântul Sava, începând cu 1832, fiind pasionat de istorie, avându-l coleg pe Ion Ghica, iar ca profesori, între alții, pe Ion Heliade Rădulescu. La 19 ani intră în armată, iar în 1840 participă, alături de Eftimie Murgu, Marin Serghiescu Naționalul, la conspirația Filipescu, care este descoperită, și este închis la Mănăstirea Mărgineni, unde a rămas doi ani, până la 21 februarie 1843, la plecarea domnitorului Ghica și venirea lui Bibescu.
După ce este eliberat înființează împreună cu Ion Ghica și Christian Tell o altă organizație secretă numită Frăția, călătorește prin toate teritoriile locuite de români: Țara Românească, Moldova, Transilvania, Bucovina, precum și prin Franța și Italia și studiază istoria, fiind editor, alături de August Treboniu Laurian, al unei reviste de istorie numită Magazin istoric pentru Dacia, apărută începând cu 1844.
Ca istoric, marea sa operă a fost „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”, pe care a scris-o în exil, începând cu 1849, rămasă în manuscris și publicată de Alexandru Odobescu, în 1861 - 1863.
Se exilează la Paris, unde încearcă să coaguleze forțele revoluționare europene aflate în exil, pentru întemeierea unei confederații europene. Cu un pașaport eliberat la Paris, la 27 septembrie 1850, „au nom de Sa Majesté l'Empereur des Ottomans”, în primăvara lui 1852, pleacă la Constantinopol, de aici, la Galați și încearcă să pătrundă în Țara Românească, însă autoritățile nu-i permit, deși e bolnav și vrea să o vadă pe mama sa, în vârstă și bolnavă. Medicii îi sfătuiesc să se stabilească în Italia, unde clima e mult mai blândă. Trece prin Malta, Napoli și se stabilește la Palermo, în Sicilia, la hotelul „Alla Trinacria”. Moare la Palermo de tuberculoză la vârsta de 33 de ani.