Porumbelul din Basel

Orașul Basel a fost cel de-al treilea canton elvețian, după Zürich și Geneva, care a adoptat în 1845 metoda taxei poștale plătite anticipat cu ajutorul mărcilor poștale adezive. „Porumbelul din Basel” a fost cea dintâi marcă poștală imprimată în trei culori, pusă în circulație la data de 1 iulie 1845. Ea nu a fost însă apreciată de public și timp de cinci ani a fost puțin utilizată. A fost retrasă din circulație la data de 30 septembrie 1954. Considerată astăzi o raritate (41.480 mărci tipărite), ea a devenit una dintre cele mai căutate mărci poștale. Considerată a fi extrem de rară, un exemplar este astăzi evaluat la suma de 18.000 de franci elveției, putând ajunge până la 37.500 de franci elveției pentru un plic francat cu această marcă.

15 ani de la intrarea în circulație a leului nou

Leul românesc (plural: lei, codul ISO 4217: RON) este unitatea monetară a României. Un leu este subdivizat în 100 bani (singular: ban).
Pe 1 iulie 2005, România a realizat o reformă monetară, schimbând leul anterior (codul ISO 4217: ROL) cu un leu nou (RON). 1 RON este egal cu 10.000 ROL. România a intrat în Uniunea Europeană pe 1 ianuarie 2007 și era de așteptat să treacă la moneda unică europeană, euro, cel mai devreme în 2019. Acest lucru nu s-a întâmplat încă, iar în prezent data trecerii la euro este incertă. Regimul actual al cursului de schimb al leului este cel de flotare controlată.

160 de ani de la înființarea Brigăzii 30 gardă „Mihai Viteazul”

Asociaţia Filateliştilor din Bucureşti - Gruparea Centenar 2018, la sugestia şi cu preţioasa colaborare a tânărului filatelist Samuel Pascariu, pune la dispoziţia celor interesaţi un plic filatelic dedicat aniversării a 160 de ani de la înfiinţarea Brigăzii 30 Gardă „Mihai Viteazul”, la 1 iulie 1860.
Prima unitate de gardă din istoria militară națională, a fost înființată la 1 iulie 1860 în baza Decretului Nr. 63 de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, sub denumirea de Batalionul 1 Tiraliori. Batalionul a fost conceput acum 160 de ani atât ca unitate luptătoare, dar şi ca unitate destinată asigurării pazei Palatului Domnesc şi executării ceremoniilor militare. A fost denumit Batalion de Vânători pe 31 august 1860, unităţile de vânători reprezentând o specialitate aparte a infanteriei, diferită de unităţile de vânători de munte. În afară de atribuţiunile obişnuite ale unei unităţi combatante, Batalionul de Vânători a primit şi atribuţii de gardă, având ca misiune paza Palatului Domnesc şi a Ministerului de Război. De-a lungul timpului, structura a trecut prin numeroase schimbări, purtând diferite nume. Începând din 15 august 1941, batalionul se va numi Batalionul de Gardă Regală. Acesta a fost desfiinţat după abdicarea Regelui Mihai I, în 1948. Abia după căderea regimului comunist, acest regiment s-a transformat în Brigada 30 Gardă, iar din anul 1995 acestuia i s-a acordat denumirea onorifică „Mihai Viteazul”, pentru a se reface astfel legătura cu vechile unităţi de gardă ale armatei române.
La 25 iulie 2001, Brigada 30 Gardă revine la nivel de regiment, iar din anul 2006 se numeşte Regimentul 30 Gardă „Mihai Viteazul”. Unitate de elită a armatei române, acesta are în componenţă două batalioane pentru ceremonii şi un batalion de poliţie militară. La împlinirea a 155 de ani de la înfiinţare, în 2015, Drapelul de Luptă al unităţii a fost decorat cu Ordinul naţional „Serviciu Credincios” în grad de Cavaler.
Plicul va purta o ştampilă specială cu data de 1 iulie 2020, conform imaginii prezentate aici. Aviz amatorilor : tirajul e (foarte) limitat ! (pentru detalii, puteți lua legătura pe facebook, ca de obicei, cu dl. Șerban Drăgușanu).

140 de ani de la nașterea liderului francez de sindicat, laureat Nobel, Léon Jouhaux

Léon Jouhaux (n. 1 iulie 1879, Pantin, Franța – d. 28 aprilie 1954, Paris, Franța) a fost un sindicalist francez cu tendințe libertariene, secretar general al CGT din 1909 până în 1947, apoi președinte al CGT-FO din 1948 până la moartea sa. Este laureat al Premiului Nobel pentru Pace pe 1951.
Apărător neîncetat al principiilor cartei de la Amiens (1906), în principal al independenței sindicale în raport cu partidele politice, cu statul și cu bisericile, el s-a opus mai multor tentative de control asupra sindicatelor de către secțiunea franceză a Internaționalei muncitorești (în 1911) sau de către bolșevici (în 1922). În decembrie 1947, în fața presiunilor puse de PCF asupra sindicatului, Jouhaux și prietenii săi (Robert Bothereau, Albert Bouzanquet, Pierre Neumeyer, Georges Delamarre) au demisionat din biroul confederal și au înființat CGT-FO pentru a continua „vechiul” CGT, fidel cartei de la Amiens.
La 4 august 1914, la înmormântarea lui Jean Jaurès, Léon Jouhaux a ținut un discurs în care a afirmat: „în numele celor care vor să plece și printre care mă număr și eu, strig în fața sicriului său că nu ura poporului german ne va împinge pe câmpurile de bătălie, ci ura imperialismului german”. El și-a exprimat sentimentele „clasei muncitoare cu inima rănită”.
Constituția celei de a Patra Republici din 27 octombrie 1946 a dat Consiliului Economic un statut constituțional pe care îl ceruse din 1918 (acesta a devenit astăzi Consiliul Economic și Social). Jouhaux i-a devenit președinte în aprilie 1947 și a deținut funcția până în 1954 la moartea sa.
Numeroasele sale acțiuni pacifiste i-au adus Premiul Nobel pentru Pace în 1951, pe când era președinte al CGT-FO.