Orașe antice ale Mediteranei

Cele două mărci poștale ale Portugaliei, puse în circulație pe data de 11 iulie 2022, dedicate competiției Euromed dezvăluie patru descoperiri arheologice. La fel ca și Croația și Slovenia (dar nu și Franța), Portugalia a preferat să se concentreze pe tema orașelor antice mediteraneene în loc de arheologia submarină.
Timbrele, având dimensiunile de 30,6 x 80 mm, au valorile nominale de 0,74 și 1,05 euro, au fost machetate de Luís Taklim.
Prima marcă prezintă, în partea de sus, un vas din ceramică smălțuită din secolul al XII-lea, provenită din așezarea Mārtulah (acum Mértola). În partea de jos a timbrului este reprodusă piatra funerară a lui Abóbada, Almodôvar, cu inscripția care înconjoară reprezentarea unui bărbat, îmbrăcat în stilul luptătorilor iberici, care datează din epoca fierului.
Cea de a doua marcă poștală înfățișează în partea superioară un vas în stil mansardă, cu figuri roșii care evocă un sacrificiu competitiv făcut de tinerii Efebi. Experții o datează între 400-375 î.Hr. și a fost găsit în necropola Olival do Senhor dos Mártires, lângă Alcácer do Sal. În partea inferioară a timbrului este reprodusă „vazei din Tavira”. Decorația sa plastică (include paisprezece elemente, dintre care douăsprezece au supraviețuit) pare să facă aluzie la o răpire nupțială, unde sunt înfățișați războinici, muzicieni și diverse animale, inclusiv porumbei pe un turn. Vasul se pare că a fost produs la sfârşitul secolului al XI-lea sau la începutul secolului al XII-lea.
Emisiunea este însoțită de un FDC și de un carton filatelic.

Arheologia maritimă a fost propunerea Spaniei pentru turneul poștal Euromed 2022

Marea ascunde secole de istorie, cuceriri și rute comerciale. Fundul mărilor deține multe secrete despre evenimentele umanității. Dezvăluirea unor astfel de mistere ajută la reconstruirea și înțelegerea trecutului. Ceea ce găsesc scafandrii reprezintă o adevărată „capsulă a timpului”. Fiecare vestigiu recuperat are întotdeauna aceeași valoare pentru specialiști: cunoștințele.
Două astfel de descoperiri care apar pe timbrul de 3,00 euro sunt păstrate la Muzeul Naţional de Arheologie Subacvatică din Cartagena (Murcia). Timbrul are dimensiunea de 40,9 x 57,6 mm și a fost pus în circulație pe data de 11 iulie 2022, fiind paginat în blocuri de câte șase mărci poștale (2 x 3) cu manșetă ilustrată. Emisiunea este însoțită și de un FDC.
Mai există și varianta unei cărți poștale (cost: 4,84 euro), care în timbrul poștal (marcă fixă) încorporează aceleași subiecte, în timp ce pe cealaltă față (avers) este reprodusă fotografia mâinii simbolice a zeului Sabatius (exponat în cadrul muzeului spaniol).

Ziua mondială a populaţiei

În urmă cu 34 de ani, în anul 1987, data  de 11  iulie a fost marcată în întreaga lume ca Ziua Mondială a Populaţiei. Această zi a fost aleasă şi declarată ca atare de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru că atunci populaţia lumii a atins pragul de 5 miliarde. Este o dată simbolică şi de reflecţie asupra situaţiei generale a populaţiei de pe glob. Creşterea populaţiei mondiale este o problemă căreia i se caută explicaţii ştiinţifice şi i se propun strategii integrate la fel ca şi celorlalte probleme care au dobândit un statut global, chiar dacă în anumite zone ale Terrei populaţia evoluează uneori în contradicţie cu tendinţa generală, aşa cum se întâmplă în „Bătrâna Europă”.  Continentul nostru îşi justifică numele prin creşterea vârstei medii a locuitorilor şi scăderea continuă a populaţiei, ca şi în România, informează site-ul Institutului Național de Statistică.

459 de ani de la nașterea poetului spaniol Luis de Góngora

Luis de Góngora y Argote (n. 11 iulie 1561, Córdoba, Spania – d. 23 mai 1627, Córdoba, Spania) a fost un poet și dramaturg aparținând „Secolului de aur” al literaturii spaniole, cel mai de seamă reprezentant al curentului literar cunoscut sub denumirea de „culteranism” (sau chiar „gongorism”, după numele poetului). Operele sale au fost subiectul unor dezbateri între criticii literari încă din timpul vieții poetului.
A studiat în Salamanca, aprobând cursurile în 1585 și a fost ales canonic la o catedrală din Córdoba, funcție care i-a permis să călătorească prin regiuni precum Navarra, Andalucía și ambele Castilii (Madrid, Salamanca, Granada, Jaén, Cuenca, Toledo). Felipe al III-lea l-a numit capelan regal și l-a primit la Curte până în 1626, timp în care Góngora a încercat să obțină posturi și favoruri pentru membrii familiei sale; în 1627, Luis de Góngora avea să moară în Córdoba.
Velázquez i-a făcut un portret în care se poate remarca fruntea lată și senină, iar din documentele și satirele marelui său rival, Francisco de Quevedo, putem presupune că era un om jovial și guraliv, foarte sociabil și iubitor al luxului și al bunurilor lumești în general. Îi plăceau jocurile de cărți și coridele, fiind chiar criticat uneori că nu respectă normele de conduită ale unui reprezentant al clerului. În epoca sa era considerat un maestru al satirei, chiar dacă n-a ajuns la extremele expresioniste ale lui Quevedo sau la nuanțele obscure ale lui Juan de Tassis y Peralta, conte de Villamediana, care i-a fost prieten și unul din cei mai buni discipoli. Góngora a murit în urma unui atac de apoplexie pe când avea 65 de ani, iar cu ceva timp înainte își pierduse memoria. 

300 de ani de la aducerea în țară a osemintelor domnitorul Constantin Brâncoveanu

Constantin Brâncoveanu (n. 1654 – d. 15/26 august 1714) a fost domnul Țării Românești între anii 1688 și 1714, având una din cele mai lungi domnii din istoria principatelor române. Mare boier, nepot de soră al domnului Șerban Cantacuzino, el a moștenit și a sporit o avere considerabilă, care consta în proprietăți imobile, bunuri mobile și sume de bani depuse în străinătate. În timpul în care a domnit, Țara Românească a cunoscut o lungă perioadă de pace, de înflorire culturală și de dezvoltare a vieții spirituale, în urma sa rămânând un mare număr de ctitorii religioase și un stil arhitectural eclectic ce-i poartă numele.
Deși reușise să fie confirmat pe viață în domnie (1699) și reconfirmat în 1703, domnul a lucrat în permanență să-și asigure în străinătate un refugiu de turci, fiind conștient de precaritatea situației sale. În cele din urmă, a fost luat prin surprindere, fiind mazilit în aprilie 1714 și dus cu întreaga familie la Constantinopol, unde a fost torturat pentru a ceda turcilor toată averea sa. Constantin Brâncoveanu a fost executat pe 15 august 1714, împreună cu cei patru fii ai săi (Constantin, Ștefan, Radu și Matei) și cu sfetnicul Ianache Văcărescu; la acest deznodământ au contribuit intrigile familiei Cantacuzino. Pentru felul cum au murit, cu toții sunt venerați de către Biserica Ortodoxă Română, care i-a canonizat sub numele de Sfinții Mucenici Brâncoveni în 1992.
Descendența domnului a fost asigurată de copiii fiicelor sale și ai lui Constantin II, la mijlocul secolului al XIX-lea putând fi numărați peste două sute de urmași direcți în viață. 
Osemintele lui Brâncoveanu au fost dezgropate în secolul al XX-lea în două rânduri, în 1932 și în 1985. În 1932, osemintele domnului au fost identificate cu prilejul unei cercetări arheologice desfășurate la biserică, în coordonarea lui Virgil Drăghiceanu, secretar al Comisiunii Monumentelor Istorice. În 1985 au avut loc lucrări de consolidare ale mormântului, conduse de arheologul Panait I. Panait.

În 12-15 mai 2014, cripta de la Biserica Sfântul Gheorghe Nou a fost deschisă din nou, fiind identificate trei sicrie; într-unul din ele erau rămășițele lui Constantin Brâncoveanu, un craniu cu urme corespunzând descrierii morții și celelalte oase dispuse sub formă de cruce (în alt sicriu erau oasele soției și ale unora dintre urmașii săi). Patriarhia Română a însărcinat cu această cercetare arheologică o echipă de la Muzeul Municipiului București, completată de două persoane de la Institutul de Antropologie „Francisc Rainer” al Academiei Române.
La 21 mai 2014, în ziua prăznuirii Sfinților Împărați Constantin și Elena, a avut loc o procesiune cu moaștele de la Catedrala Patriarhală din București până la Biserica Sfântul Gheorghe Nou, la eveniment participând patriarhul Daniel, membri ai Sfântului Sinod, sute de preoți și diaconi, monahi și monahii și mii de persoane. Drumul urmat a fost cel din 1934, când rămășițele voievodului fuseseră reînhumate după deshumarea din 1932. Racla va rămâne expusă în Biserica Sfântul Gheorghe Nou, cu excepția unor viitoare evenimente religioase.

Cu prilejul aniversării a 300 de ani de la aducerea în țară a osemintelor domnitorul Constantin Brâncoveanu (1654-1714), Societatea Română de Maximafilie „Dr. Valeriu Neaga” a realizat o ștampilă ocazională care se speră că va fi aplicată complementar pe corespondența expediată sâmbătă, 11.07.2020, de la O.P. Bucuresti 37 - cod poștal 024290.

Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu ștampila omagială prezentată.

305 ani de când Dimitrie Cantemir a fost ales membru de onoare al Academiei din Berlin

Dimitrie Cantemir (n. 26 octombrie 1673 – d. 21 august 1723) a fost domnul Moldovei în două rânduri (martie-aprilie 1693 și 1710 - 1711) și un mare cărturar al umanismului românesc. Printre ocupațiile sale diverse s-au numărat cele de enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog și compozitor. A fost membru al Academiei de Științe din Berlin. George Călinescu îl descria drept „un erudit de faimă europeană, voievod moldovean, academician berlinez, prinț moscovit, un Lorenzo de Medici al nostru”.
În anul 1714, Dimitrie Cantemir devine membru în Societas Scientiarrum Brandenburgica, ulterior cunoscută sub numele de Academia din Berlin. La 11 iulie 1714, Academia îl acceptă în rândurile sale și îi acordă diploma de membru, semnată de vicepreședintele Johann Carol Schott, în absența președintelui Academiei, Leibniz. După primirea în Academie, D. Cantemir a scris Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei) și Istoria moldo-valahă (în latină, Historia moldo-vlachica).
Ca membru al Academiei din Berlin a corespondat cu Leibniz, încercând să stabilească principiile fondării unei Academii Ruse.
Subiect al documentării biografice este și afilierea sa formală la un ordin inițiatic tradițional, susținută atât prin elemente ezoterice prezente în opera sa, cât și de surse indirecte.
A murit în Rusia, la 21 august 1723, în satul său Dmitrovska (azi Dmitrovsk--Orlovski) după campania lui Petru cel Mare la Marea Caspică în zona Derbent, în urma unui diabet avansat, și a fost înmormântat într-o criptă din biserica Sf. Nicolae din Moscova, construită după planurile sale și cu hramul ca al Bisericii Sf. Nicolae, zisă și Biserica Sf. Nicolae domnesc din Iași (deoarece a fost a curții domnești). Tot de afecțiunea de diabet murise și prințesa Smaragda, cea de-a doua fiică.

50 de ani de la primul pas al omului pe Lună

Joi, 11 iulie, Romfilatelia va pune în circulație emisiuniea de mărci poștale „50 de ani de la primul pas al omului pe Lună”, informează compania printr-un comunicat de presă postat pe site-ul instituției.
Emisiunea de mărci poștale aniversează împlinirea a 50 de ani de la succesul misiunii Apollo 11 și este alcătuită din două timbre și o coliță nedantelată, ce înfățișează momentul istoric în care prima misiune cu echipaj uman a aselenizat, la data de 20 iulie 1969.
Cele două timbre ilustrează aspecte memorabile ale misiunii. Primul timbru cu valoarea nominală de 5 lei, înfățișează momentul în care racheta purtătoare a programului Apollo 11, Saturn V, se ridică de la sol, cu astronauții Neil A. Armstrong, Michael Collins și Edwin E. „Buzz” Aldrin Jr. la bord, la data de 16 iulie 1969 în Complexul de lansare a Centrului Spațial Kennedy 39A și o poză cu modulul lunar în care echipajul se afla, cu imaginea Terrei reflectată pe fundal.
Al doilea timbru cu valoarea nominală de 8,50 lei, îl are în prim plan pe Neil Armstrong pe Lună, aceasta fiind singura imagine în care acesta este surprins, el fiind singurul membru al echipajului care a avut o cameră foto asupra lui. În partea dreaptă a timbrului, este comemorat unul dintre părinții fondatori ai astronauticii, Hermann Oberth, alături de Wernher von Braun, un pionier vizionar al dezvoltării tehnologiei și al zborurilor rachetelor.
Colița nedantelată cu valoarea nominală de 28,50 lei îl înfățișea pe Edwin E „Buzz” Aldrin Jr. pe Lună, fotografiat de Neil Armstrong, ipostază în care se poate observa modulul de aselenizare „Eagle”, iar în hublou se poate remarca reflexia celor trei membrii ai echipajului, în acest fel fiind imortalizați împreună pe Lună.
Emisiunea este completată de 1 plic prima zi, iar ca forme de machetare au fost folosite coala de 20 timbre și minicoala de 5 timbre, 1 vignetă și colița nedantelată.