Povești și timbre: Agheran Viteazul

Erou al lumii mitice româneşti, fiind, alături de Greuceanu, Iovan Iorgovan ş. a., varianta tipului general Făt-Frumos, Agheran Viteazul a fost botezat aşa de însuşi Dumnezeu. Copilăria nu i-a fost prea fericită, mama lui abia putând să pună zilnic pe masă pâinea cea de toate zilele. Şi cu toate acestea, cu trecerea anilor Agheran Viteazul s-a transformat într-o mândreţe de voinic care, dornic să scape de sărăcie, a plecat în lume să-şi caute norocul. În drumul lui a trecut printr-o pădure deasă, unde s-a întâlnit cu uriaşii Sfarmă-Piatră, Strâmbă-Lemne şi Bate-Munţi-în-Capete. Devenind fraţi de cruce, au dus cu toţii o viaţă tihnită până la apariţia lui Salcotea, piticul „cu o barbă de 99 de stânjeni”. Acesta stătea la pândă şi când plecau toţi de-acasă le înfuleca toată mâncarea. Rămaşi în repetate rânduri flămânzi, s-au hotărât cu toţii să pună capăt situaţiei şi au plecat în urmărirea lui. Dar Salcotea trăia în lumea zmeilor şi pentru a-l prinde trebuia să treci prin ţara de aramă a craiului zmeilor Aram, prin ţara de argint a craiului zmeilor Argintan, prin ţara de aur a craiului zmeilor Aurar şi, în sfârşit, prin împărăţia de diamant a craiului zmeilor Anghemant. Era o întreprindere riscantă. Văzând că nici unul dintre fraţi nu se grăbea să se ofere, Agheran Viteazul a coborât pe buricul pămâtului şi, după ce a răpus zmeii prin ţara cărora a fost obligat să treacă, a ajuns în cele din urmă la Salcotea. Curajos numai când nu era nimeni prin preajmă, piticul, care se lăudase tuturor celor care vroia să-l asculte că-i va face de petrecanie voinicului, când l-a văzut în curtea lui a pleznit pe loc de frică. Agheran Viteazul i-a tăiat lunga-i barbă făcătoare de minuni şi, cu ea în spate, s-a întors să ia fetele zmeilor învinşi, mai ales pe cea a lui Anghemant, de care se îndrăgostise. Ajungând cu ele la locul pe unde coborâse, le-a pus într-o corfă şi apoi a tras de sfoară, făcându-le astfel semn fraţilor săi de cruce, aşa cum se înţeleseseră, să le scoată la suprafaţă. Când corfa a fost coborâtă din nou, voinicul, neîncrezător în loialitatea uriaşilor, nu s-a urcat în ea, ci a încărcat-o cu bolovani. Geloşi că aleasa lui Agheran Viteazul era cea mai frumoasă, aceştia au dat drumul funiei cu gând să-l zdrobească. Când l-au văzut apărându-le în faţă i-a cuprins groaza. Salvarea voinicului a fost barba lui Salcotea pe care s-a căţărat până la buza gropii pe unde coborâse. Odată ajuns la lumina zilei, s-a năpustit asupra necredincioşilor săi fraţi de cruce, răpunându-i pe rând. După ce le-a transformat logodnicele în bani de aramă, argint şi aur, s-a căsătorit cu aleasa inimii lui, alături de care a trăit mulţi ani fericiţi.

Marca poștală care ilustrează povestea de astăzi are valoarea nominală de 225 lei (CMPR #5149, Michel #RO 4971, Yvert et Tellier #RO 4150, Stanley Gibbons #RO 5605) și face parte din emisiunea de timbre „Basme populare românești” (LP #1339) apărută pe data de 8.4.1994.