125 de ani de la nașterea Paul Eluard (pseudonim pentru Eugène Grindel), poet francez

Paul Éluard, numele literar al lui Eugène Emile Paul Grindel (n. 14 decembrie 1895, Saint-Denis - d. 18 noiembrie 1952, Charenton-le-Pont) a fost un poet francez. După ce aderă la mișcarea dadaistă, devine - împreună cu André Breton și Louis Aragon - unul din fondatorii suprarealismului, mai târziu poet „angajat”, strălucit reprezentant al literaturii de rezistență în timpul ocupației germane a Franței (1940-1944).
Paul Éluard s-a născut la 14 decembrie 1895 în Saint-Denis, o suburbie a Parisului, într-un decor lipsit de veselie, cum este descris de Paul Verlaine: „Spre Saint-Denis câmpia murdară-i și urâtă”. Tatăl său era contabil, iar mama, croitoreasă.
La vârsta de 17 ani se îmbolnăvește de tuberculoză pulmonară, este constrâns să-și întrerupă studiile și se internează într-un sanatoriu din Davos (Elveția), unde va trebui să stea timp de doi ani. Aici cunoaște pe tânăra rusoaică Elena Diaconov, căreia îi dă numele de Gala, cu care se va căsători în 1917, și începe să scrie primele sale poeme.
Aderă la Partidul Comunist Francez, fără a abandona o concepție plastică asupra existenței. Numele de familie Éluard, pe care și-l alege din adolescență, este preluat de la bunica sa, Félicie. 

40 de ani de la cea mai mare expoziție de maximafilie din Maramureș

Aflăm răsfoind arhiva revistei Filatelia (nr. 2/1981), într-o relatare făcută de Ioan Chioran, că la 14 decembrie 1980 s-a deschis în holul Casei de Cultură a Sindicatelor din Baia Mare expoziția interjudețeană de maximafilie dedicată aniversării a 2050 de ani de la crearea primului stat dac centralizat și independent.

La această manifestare au participat filateliști din județele Alba, Bistrița-Năsăud, Cluj, Hunedoara, Maramureș, Mureș, Suceava și din București, cu colecții expuse pe mai mult de 100 de cadre.

Aceasta a fost cea mai mare expoziție de maximafilie din Maramureș, iar filateliștii băimăreni au sărbătorit evenimentul cu o ștampilă ocazională și prin realizarea maximei prezentate în imaginea alăturată.

220 de ani de la moartea primului președinte al Statelor Unite ale Americii, George Washington

George Washington (n. 22 februarie 1732, Westmoreland⁠, Virginia Virginia — d. 14 decembrie 1799, Mount Vernon⁠, Virginia) a fost un general și om de stat american, militant și factor activ în obținerea independenței față de Regatul Unit a coloniilor din America de Nord, primul președinte al Statelor Unite ale Americii.
În 1775 a fost numit comandant suprem al tuturor forțelor militare ale coloniilor răsculate împotriva Angliei. A avut un rol decisiv în organizarea armatei americane care a repurtat victoriile de la Saratoga (1777) și Yorktown⁠ (1781), hotărâtoare pentru obținerea independenței Statelor Unite ale Americii. În 1787, Washington a fost președintele Convenției constituționale care a adoptat Constituția Statelor Unite ale Americii, în vigoare și astăzi. Ca președinte între 1789 și 1797, Washington a dus o politică internă conservatoare, iar pe plan extern a fost un adept al izolaționismului. Cu ocazia discursului său de adio, în 1797, recomanda Statelor Unite să intervină cât mai puțin posibil în afacerile politice ale lumii și, mai ales, să nu se alieze cu nicio națiune europeană în cazul unui conflict pe vechiul continent.
Pe 12 decembrie 1799, Washington petrece câteva ore inspectând ferma sa călare pe cal, în zăpadă, pe o ploaie care s-a transformat mai târziu în grindină. Întorcându-se la fermă, s-a așezat la masă pentru cină fără a-și schimba hainele ude. În dimineața următoare s-a trezit cu o răceală groaznică, febră și o infecție la gât, care s-au transformat curând în laringită acută și pneumonie. Washington moare pe data de 14 decembrie 1799, seara, în casa sa din Mount Vernon, în vârstă de 67 de ani. Ultimele sale cuvinte au fost „Tis well”. (Surse: Wikipedia, USPhila)

130 de ani de când Hariclea Darclée debutează pe scena Operei Mari din Paris

În 1964, Poșta Română i-a dedicat artistei
acest timbru (Michel RO 2233)

Hariclea Darclée (născută Hariclea Haricli; n. 10 iunie 1860, Brăila, Principatele Unite – d. 12 ianuarie 1939, București, România) a fost o cântăreață română de operă cu voce de soprană. Este prima interpretă a rolului Floria Tosca care a avut loc la data de 14 ianuarie 1900 la teatrul Costanzi din Roma, la premiera operei lui Giacomo Puccini.
Hariclea Darclée, personalitate marcantă a muzicii românești, s-a născut întâmplător la Brăila, pe 10 iunie 1860, într-o familie cu rădăcini elene. Mama Haricleei Darclée, Maria Haricli, născută Aslan, nepoată directă a domniței Mavrocordat, păstra în totalitate amprenta originilor ei nobile, iar tatăl, Ion Haricli, era mare proprietar în Teleorman, la Turnu Măgurele, unde, de fapt, Haricleea locuiește până la vârsta de aproape 16 ani, când este dusă de familie cu vaporul la Pensionul Lobkovitz de pe Augustinerstrasse din Viena. Așa cum scria N. Carandino în cartea „Darclée. Viața de glorie și de pasiune a unei mari artiste”, la nașterea ei, s-a prezis că „duduia va călători mult și va fi mereu în sărbătoare”. În copilărie, Hariclea a fost la un pas de a muri de febră tifoidă. În februarie 1881, ea s-a căsătorit cu tânărul locotenent de artilerie Iorgu Hartulary. În 1886 pleacă la Paris, unde se luptă din greu cu neajunsurile, deși primea de-acasă câte 500 de franci pe lună. Nici măcar nașterea fiului ei, Ion, nu o abate din drum, continuând să ia lecții de canto. „Am făcut progrese și sper să ajung departe. Mi se prezice un viitor strălucit” scria Darclée familiei.

Debutează într-un recital de canto în 1881 pe scena teatrului din Brăila, orașul său natal. Pleacă la Paris unde este remarcată de Charles Gounod, care îi încredințează rolul Margaretei din opera sa Faust, rol cu care își face debutul pe scena Operei, în anul 1888. Se pare că tot Gounod a fost acela care i-a sugerat luarea numelui Darclée. În scurt timp, Hariclea Darclée cucerește publicul și devine preferata multor compozitori. Astfel, Giacomo Puccini compune, pentru vocea ei, Tosca, Pietro Mascagni, Iris, iar Alfredo Catalani, La Wally. Hariclea Darclée s-a impus ca primadonna în marile teatre de operă de la Paris, Berlin, Florența, Milano, Roma, Buenos Aires, Lisabona, Barcelona, Madrid, Monte Carlo, Moscova și Sankt Petersburg.

155 de ani de la inaugurarea semmeringului bănățean

Asociația Filateliștilor Caraș-Severin a realizat o frumoasă ștampilă omagială cu tematică feroviară care marchează „155 de ani de la inaugurarea semmeringului bănățean, calea ferată Oravița – Anina 1863-2018”. Ea va fi aplicată pe corespondența expediată vineri, 14.12.2018, de la Oficiul Poștal Oravița - cod poștal 325600.

Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu ștampila prezentată.

Glorie Eternă Eroilor Primului Război Mondial

Dintr-un comunicat de presă dat publicității miercuri, 13 decembrie 2017, aflăm că Romfilatelia  introduce   în   circulaţie   începând de  joi, 14 decembrie 2017 emisiunea   de   mărci   poștale  Glorie   Eternă   Eroilor Primului Război Mondial, dedicată ostașilor care au luptat pentru idealul înfăptuirii României Mari. Timbrele îi înfățișează pe generalii  Ioan  Dragalina,  David Praporgescu  și  Radu R. Rosetti, precum și colonelul Constantin Nazarie, preot militar. Emisiunea de mărci poștale (LP 2174), compusă din patru valori, este completată de un set de 2 plicuri  Prima   Zi  echipate cu timbrele emisiunii, iar ca forme de machetare au fost folosite coala de 32 de timbre și minicoala de 5 timbre + 1 vinietă.

737 de ani de la prima atestare documentară a orașului Sighișoara

Coală cu 8 timbre și o vinietă cu marca poștală cu valoarea
nominală de 1 leu reprezentând Biserica din deal, din emisiunea
„Centrul istoric Sighișoara - Patrimoniul Mondial UNESCO”
(LP 1838c), pusă în circulație în anul 2009.

Sighișoara este un municipiu în județul Mureș, Transilvania, România, format din localitățile componente Angofa, Aurel Vlaicu, Rora, Sighișoara (reședința), Șoromiclea, Venchi și Viilor, și din satul Hetiur. Municipiul are o populație de 28.102 locuitori (2011).
Centru istoric a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Mureș, având codul de clasificare MS-II-s-A-15806. De asemenea, centrul istoric este inclus în patrimoniul mondial UNESCO.
Cronicarul sighișorean Georg Krauss (sau Georgius Krauss, sau Georg Kraus) (1607-1679) menționează că în anul 1191 locul unde acum se află Sighișoara era locuit, dar prima atestare documentară a așezării este din anul 1280 (14 decembrie) sub numele de Castrum Sex. În anul 1298 este menționată denumirea germană Schespurch (mai târziu "Schäßburg"). Localitatea este menționată în anul 1367 ca „civitas” (oraș). Numele românesc al orașului este atestat în scris din anul 1435. Forma „Sighișoara” a pătruns în română pe filieră maghiară, fiind o adaptare a numelui „Segesvár”.