85 de ani de la moartea compozitorului austriac Alban Berg

Alban Berg (n. 9 februarie 1885, Viena - d. 24 decembrie 1935, Viena) a fost un muzician și compozitor austriac. Reprezintă școala muzicală vieneză atonală.
În copilărie a cântat la pian și a compus mici piese, fără să fi primit o educație muzicală.
Între 1904 și 1910 a fost, timp de 6 ani, discipolul lui Arnold Schönberg, căruia îi datorează educația muzicală. Împreună cu Anton Webern se găsește la originea unei mișcări de creație înnoitoare: Noua Școală din Viena. În această perioadă compune 7 frühe Lieder (7 cântece de tinerețe).
Sub influența lui Schönberg, limbajul său muzical a părăsit în 1909 funcțiile tonale clasice, pentru ca în 1926 să adopte scara dodecafonică.
Creația sa se bazează pe tehnica dodecafonică (tehnica dodecafonică are ca principiu nerepetarea nici unui sunet - melodia fiind în gamă cromatică, adică mersul din semiton în semiton, această gamă având 12 sunete, spre deosebire de cealaltă care are 8 sunete, înainte ca celelalte să se fi epuizat armonic sau melodic).
Creația sa cuprinde operele Wozzeck, Lulu, Concertul pentru vioară și orchestră, Concertul pentru pian, vioară și alte 13 instrumente de suflat, Cvartet de coarde, Cinci lieduri pentru voce și orchestră etc.
Berg face parte dintre compozitorii care au folosit sistemul dodecafonic în lucrările lor. 

150 de ani de la nașterea compozitorului Franz Lehár

Franz Lehár (n. 30 aprilie 1870, Komárom - d. 24 octombrie 1948, Bad Ischl, Austria) a fost un compozitor austriac de origine maghiară.
Franz Lehár s-a născut în orășelul Komárom, aflat pe atunci în Austro-Ungaria. Prima sa compoziție a făcut-o la vârsta de 11 ani. A urmat studiile muzicale la Conservatorul din Praga, sub îndrumarea lui Antonin Dvořák.
În anul 1902 a devenit dirijorul teatrului de operetă din Viena și și-a început activitatea de creație. În căutarea unui drum propriu, Lehár a compus vestitul vals „Aur și argint” care i-a adus primul succes.
În anul 1902 a intrat în posesia primului său libret de operetă „Fetițele vieneze” scris de Emil Norini. Tot atunci a făcut cunoștință cu celebrul regizor și libretist Victor Léon colaborând cu el la realizarea și montarea mai multor operete.
Prima operetă de mare succes a fost „Văduva veselă” compusă în anul 1905, urmată de peste 30 de operete dintre care amintim: „Bărbatul cu trei neveste” (1908), „Contele de Luxemburg” (1909), „Dragoste de țigan” (1910), „Eva” (1911), „În sfârșit singuri” (1914), „Mazurca albastră” (1920), „Fraschita” (1922), „Primăvară” (1922), „Clo-Clo” (1923), „Paganini” (1925), „Țareviciul” (1927), „Frederica” (1928), „Țara surâsului” (1929) etc.
Reformator al operetei, Lehár devine întemeietorul noului curent, înviorând acest gen care decăzuse la finele secolului XIX. 

220 de ani de la moartea compozitorului austriac Carl Ditters von Dittersdorf

Carl Ditters von Dittersdorf (n. 2 noiembrie 1739, Viena, Imperiul Habsburgic – d. 24 octombrie 1799, Deštná, Cehia) a fost un compozitor austriac, urmașul lui Michael Haydn în funcția de capelmaestru al Catedralei din Oradea.
Dittersdorf s-a născut în cartierul Laimgrube (acum Mariahilf) din Viena, Austria, sub numele de August Carl Ditters. Tatăl său era croitor militar în armata imperială austriacă a împăratului Carol al VI-lea, pentru un număr de regimente vorbitoare de limbă germană. După ce s-a retras în mod onorabil din obligația militară, a primit scrisori de referință regale și o sinecură la Teatrul Imperial. În 1745, August Carl, de șase ani, a făcut cunoștință cu vioara, iar poziția financiară moderată a tatălui său i-a permis nu numai o bună educație generală la o școală iezuită, dar și o tutelă privată în muzică, vioară, franceză și religie. După ce l-a părăsit pe primul său profesor, Carl a studiat vioara cu J. Ziegler, care până în 1750, prin influența sa, și-a asigurat numirea elevului său ca violonist în orchestra bisericii benedictine din Freyung.
În 1764, Ditters a preluat postul de capelmaestru la curtea lui Ádám Patachich, nobilul maghiar și episcop de Oradea. În anul următor, a fost prezentat lui Philipp Gotthard von Schaffgotsch, prințul-episcop de Breslau, care, la acea vreme, se afla în procesul de creare a unui centru cultural în jurul curții sale, situate la Château Jánský vrch (Johannesberg) din Javorník (astăzi parte a Republicii Cehe). El a acceptat postul de compozitor al curții în 1771, iar în timpul mandatului său la Johannesberg, a compus cea mai mare parte a producției lui creatoare. 

În 1794, după douăzeci și patru de ani la Johannesberg, Dittersdorf, după un conflict serios cu von Schaffgotsch, a fost expulzat din palat. Câteva ani după, a fost invitat de către baronul Ignaz von Stillfried să locuiască în castelul său de rezervă cunoscut sub numele de Červená Lhota, în sudul Boemiei. Ultimul său deceniu a fost ocupat cu supravegherea producțiilor de operă, în plus față de compilarea și editarea propriei sale muzici pentru publicare.
A murit la Nový Dvůr (Neuhof, sau "New Court"), unde se afla castelul Červená Lhota, și a fost îngropat în orașul Deštná. Și-a terminat autobiografia cu doar trei zile înainte de moarte.