105 ani de la nașterea actorului și cântărețului american Frank Sinatra

Francis Albert „Frank” Sinatra (n. 12 decembrie 1915, Hoboken, New Jersey, SUA – d. 14 mai 1998, Los Angeles, Comitatul Los Angeles, California, SUA) a fost cântăreț, crooner, producător și actor american cu origini italiene, laureat al premiului Academiei Americane de Film pentru cel mai bun actor într-un rol secundar, în 1954, pentru rolul jucat în filmul From Here to Eternity.
Și-a început cariera muzicală împreună cu Harry James și Tommy Dorsey. Sinatra a avut succes ca interpret de muzică ușoară în anii 1940, devenind idolul bobby soxer-ilor. Cariera sa profesională a stagnat la începutul anilor 1950, dar a revenit în 1954, după ce a câștigat premiul Oscar și un Glob de aur.
Între anii 1951-1957 a fost căsătorit cu Ava Gardner.

Colecții românești: Gramofoane

Astăzi, joi, 12 decembrie 2019, Romfilatelia a pus în circulație ultima emisiune filatelică înclisă în planul editorial din acest an, Colecții românești: Gramofoane (LP 2266). Seria de mărci poștale este alcătuită din șase timbre și o coliță nedantelată (LP 2266a), pe care sunt reprezentate gramofoane de diferite tipuri menite să ilustreze evoluția tehnologiei de redare fonică. Exponatele aparțin unei renumite colecții din București, cea mai mare din lume, certificată de Guinness World Records, în 2016.

Pe timbrul cu valoarea nominală de 1,40 lei este reprodus un gramofon cu pâlnie din lemn. Făcută din stejar, pâlnia conferă un ton foarte plăcut sunetului, precum şi un volum generos. Gramofonul a fost produs în 1908 şi a fost vândut în Franţa şi Germania.
Gramofonul cu pâlnie din alamă este ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 1,60 lei. Produs de compania Columbia din Statele Unite ale Americii, este denumit „grafofon cu disc”, plecând de la denumirea aparatului dezvoltat de Alexander Graham Bell, în urma încercării sale de a îmbunătăți fonograful lui Edison.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 1,80 lei este reprezentat gramofonul cu pâlnie din furnir. Denumit „Parlophone”, a fost produs în Germania, în anul 1910.
Timbrul cu valoarea nominală de 7 lei ilustrează gramofonul operabil cu aer cald. Produs în Elveția de către Paillard, în 1907, gramofonul funcționează într-un mod neobișnuit pentru că placa turnantă nu este acționată de către un motor electric sau cu arc, ci de către un motor cu aer cald.
Timbrul cu valoarea nominală de 8,50 lei reproduce imaginea unui gramofon pentru copii cu disc de ciocolată. În 1903, compania germană Stollwerck a creat o serie limitată de gramofoane pentru copii care aveau particularitatea de folosi discuri de ciocolată.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 12 lei este reprezentat un gramofon pentru salon, acționat cu monede, folosit în restaurante și hoteluri, adeseori aglomerate. Pâlnia metalică produce un sunet puternic și clar, iar cutia de lemn, care ascunde mecanismele, este foarte frumos decorată.
Pe timbrul coliței nedantelate a emisiunii de mărci poștale, cu valoarea nominală de 28,50 lei este redat un gramofon cu dimensiuni impresionante, produs în Germania, în anul 1910, având 2 m și 18 cm înălțime, destinat spațiilor foarte mari și chiar spațiilor deschise. Produs în Germania în 1910, era chiar și atunci o piesă impresionantă.

Emisiunea este completată de 2 FDC-uri (435 de seturi) și un album filatelic (LP 2266b) realizat într-un tiraj de 210 exemplare care cuprinde colița nedantelată a emisiunii ce are atașată o manșetă ilustrată cu elemente grafice și texte în folio aur și setul de plicuri „prima zi”, având ștampila „prima zi” aplicată în clar, în folio aur. (Sursa: Romfilatelia)

198 de ani de la nașterea scriitorului francez Gustave Flaubert

Gustave Flaubert (n. 12 decembrie 1821, Rouen, Franța – d. 8 mai 1880, Croisset, Franța) a fost un romancier și dramaturg francez, cunoscut mai ales datorită romanului Madame Bovary (Doamna Bovary) operă capitală pentru literatura secolului al XIX-lea.
Gustave Flaubert se naște pe 12 decembrie 1821 la Rouen, la spitalul unde tatăl lui era chirurg. Acesta, Achille-Cléophas Flaubert, fiu de veterinar din Nogent-sur-Seine, a făcut studii strălucite de medicină la Paris și a fost numit mai întâi asistent-chirurg, apoi chirurg-șef la spitalul mai sus amintit, unde își avea, de altfel, și domiciliul. Energic, perseverent, cu un ascuțit simț al datoriei, celebru ca practician, el a format o școală de tineri chirurgi, care i-au purtat venerație și recunoștință. În 1854 a fost învinuit de ateism, dar achitat, recunoscându-i-se mai înainte de toate valoarea excepțională de om și medic. Trăsături ale tatălui lui Flaubert se recunosc în portretul doctorului Larivière din „Doamna Bovary”. (Sursa: Wikipedia, Philatelia.Net)

175 de ani de la nașterea medicului german ce a descoperit bacilul tuberculozei Robert Koch

Marcă poștală (Michel DR 864)
emisă de Reichul german în 1944
cu prilejul aniversării a
„100 de ani de la nașterea Prof. Dr. Robert Koch”

Robert Koch (n. 11 decembrie 1843, Clausthal, Saxonia Inferioară – d. 27 mai 1910, Baden-Baden) a fost un bacteriolog german. A studiat la Göttingen, avându-l ca profesor pe Jacob Henle care afirma în 1840 că rănile sunt infectate de niște organisme parazite.
În 1866 a venit la Berlin pentru aprofundarea cunoștințelor în domeniul chimiei, iar aici pe perioada de 6 luni cât durează studiul va veni în contact cu ideile lui Rudolf Virchow. În 1867 se stabilește la Rackwitz (provincia Posen), unde trece examenul de Ofițer Medical Districtual. În 1870 se înrolează voluntar în războiul franco-prusac.
Koch a stabilit cauza bacterială a mai multor boli infecțioase și a descoperit microorganismele care cauzează antraxul (1876), infectarea rănilor (1878), tuberculoza (1882), conjunctivita (1883), holera (1884) și alte boli. A fost profesor la Universitatea din Berlin din 1885 până în 1891 și șef al Institutului de Boli Infecțioase (pe care l-a fondat tot el), din 1891 până în 1904. În cursul cercetărilor sale bacteriologice pentru guvernul german și pentru cel englez, a călătorit în Africa de Sud, India, Egipt și în alte țări. Cu această ocazie, el a făcut studii valoroase cu privire la boala somnului, malarie, ciuma bubonică, lepra și alte boli. Pentru contribuțiile lui la studiul infecției tuberculoase, Koch a primit în 1905 Premiul Nobel pentru Fiziologie/Medicină.

121 de ani de la prima demonstrație publică a radioului

Marcă poștală emisă de Administrația Poștală a Braziliei în 1995,
înfățișând-ul pe Gugliemo Marconi, precusorul radiodifuziunii.

Radio a fost la origine o metodă de transmitere a sunetelor prin unde radio, care prin natura lor sunt unde electromagnetice. Tot „radio” se mai numește și aparatul receptor corespunzător. Azi se transmit prin radio (unde radio) o largă gamă de semnale diferite, inclusiv imagini mișcătoare (televiziune) și fluxuri enorme de date. Undele radio călătoresc prin aer și pot trece prin cele mai multe corpuri nemetalice inclusiv corpul omenesc.
Începuturile radioului s-au cristalizat în urma fenomenelor fizice, în special electrice, cercetate de pionierii acestei ramuri fascinante, cum ar fi Ampère, Gilbert, Volta, Faraday, Maxwell, Kelvin, sau Cavendish. Este unanim admis că primul care a fost în masură să realizeze o emisie și o recepție de unde radio a fost fizicianul german Heinrich Hertz în 1887, care s-a bazat pe propriile studii de fizică teoretică, la care s-au adăugat cele ale predecesorilor săi în special Maxwell. Un alt pionier care a contribuit la dezvoltarea radioului, a fost fizicianul rus Aleksandr Stepanovici Popov, cu al său înregistrator de furtună, 1895, care a realizat primele recepții sistematice, fiind si cel căruia i se atribuie inventarea antenei. Guglielmo Marconi, sistematizând datele de până la el, a oferit lumii, în 1896 primul sistem practic de emisie si receptie bazat pe undele electromagnetice, bazat pe aparatul lui Tesla, pe data 12 decembrie, la Londra, prima demonstrație publică a radioului. Ulterior, în 1943, a fost recunoscută prioritatea savantului Nicolae Tesla asupra acestei invenții (1893) (Tesla: „Marconi e un băiat bun. Lasă-l să continue. Folosește 17 din patentele mele”). Și totusi… SUA atribuie în 1865-1866 dr. Mahlon Loomis, un dentist din Philadelphia, realizarea primei transmisiuni fără fir, în statul Virginia de Vest prin eliberarea unui document oficial nr. 129971/30 iulie, și pune problema exploatării comerciale a fenomenului. Acestea au fost chiar înaintea experiențelor lui Hertz, și chiar a celebrului articol al lui Maxwell din revista Philosophical Transactions în anul 1865, care se intitula „A Dynamical Theory of the Electromagnetic Field”.