„Azi am adoptat un om! Mi s-a frânt inima să-l văd atât de singur și confuz. Și dintr-o dată i-am întâlnit ochii înlăcrimați. Nu-mi place mirosul de trist. Îmi doream atât de mult să sar pe el. Mi-a vorbit cu drăgălășenie și știam: trebuia să-l salvez! Acel om avea nevoie de mine! Așa că am lătrat cu toata puterea. L-am urmat blocuri și blocuri.
M-am apropiat, îi puteam mirosi mâinile. Omul a zâmbit o clipă și când m-a luat în brațe, am început să-i simt inima de înghețată cum se încălzea. M-am apropiat de obrajii lui și am simțit o lacrimă rostogolită pe ei. L-am privit profund și răspunsul lui a fost un zâmbet genial. Am sărit entuziasmat în brațele lui, i-am promis să mă port frumos, să-l iubesc pentru totdeauna și că nu mă despart niciodată de el.
Ce norocos a fost că a trecut prin locul ăla, pe strada aia și mă simt și eu norocos.
Erau atât de mulți oameni care se plimbau și nimeni nu se uita la mine. Toți erau îngrijorați, toți erau afundați în necazurile lor. Mă bucur că nimeni altcineva nu m-a ales. Astăzi am salvat o viață. Azi am adoptat un om!” (Un cățel necunoscut)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu