Ctitorii Regale

Pe data de 12 octombrie 2023, Romfilatelia a lansat o emisiune filatelică cu titlul „Ctitorii Regale. Evenimente” (LP #2437), care se concentrează pe subiecte legate de Dinastia Regală a României. Această emisiune a constat în patru mărci poștale (63 x 27 mm) cu imagini care ilustrează arhitectura a patru construcții importante: Castelul Peleș (pe timbrul cu valoarea nominală de 14 Lei), Castelul Pelișor (pe timbrul cu valoarea nominală de 1,60 Lei), Castelul Foișor (pe timbrul cu valoarea nominală de 4,70 Lei) și Palatul Regal din București (pe timbrul cu valoarea nominală de 10 Lei). Aceste timbre au fost create de artistul George Ursachi și au inclus detalii preluate de pe medalii istorice care reprezintă busturile regilor ctitori ai acestor construcții.
Tirajul total de timbre emise a fost de 37.048 bucăți, iar Compania Națională Poșta Română a revendicat câte 3.000 de timbre din fiecare valoare nominală pentru a le utiliza în francarea corespondenței. Colecționarilor li s-au pus la dispoziție două FDC-uri (181 de seturi) și o mapă filatelică (262 de exemplare), care conține un bloc filatelic special, numerotat, compus din cele patru timbre nedantelate, înconjurate de patru medalii tematice. De asemenea, în această mapă se regăsește și cifrul regal al celor doi regi ctitori, Carol I și Carol al II-lea, imprimat în folio aur.

180 de ani de la nașterea primului rege al României - Carol I

Carol I al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (n. 20 aprilie 1839, Sigmaringen, Germania – d. 10 octombrie 1914, Castelul Peleș, România) a fost domnitorul, apoi regele României, care a condus Principatele Române și apoi România după abdicarea forțată de o lovitură de stat a lui Alexandru Ioan Cuza.
Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 și 1914 a fost protector și președinte de onoare al aceleiași instituții.
În cei 48 de ani de domnie (cea mai lungă din istoria statelor românești), Carol I a obținut independența țării, datorită căreia i-a și crescut imens prestigiul, a redresat economia, a dotat România cu o serie de instituții specifice statului modern și a pus bazele unei dinastii. A construit în munții Carpați castelul Peleș, care a rămas și acum una dintre cele mai vizitate atracții turistice ale țării. După războiul ruso-turc (1877-1878), România a câștigat Dobrogea (dar a pierdut sudul Basarabiei), iar Carol a dispus ridicarea podului peste Dunăre, între Fetești și Cernavodă, care să lege noua provincie de restul țării.
Neîmplinirea cea mai importantă a domniei regelui Carol I, ca și a succesorilor lui în perioada monarhică a istoriei moderne a țării, a fost eșecul rezolvării problemelor tipice unei țări a cărei economie era bazată pe agricultură și a cărei populație era reprezentată în covârșitoare majoritate de țărani. După suirea pe tron a lui Carol I, situația țărănimii române începe să se degradeze serios, pe măsură ce moșierimea, pentru a face față competiției pe piețele externe, ridică continuu nivelul de exploatare al țărănimii. Sistemul injust pentru covârșitoarea majoritate a populației României din acea perioadă era în plus aproape o excepție în regiune, fapt care totuși nu l-a stimulat pe suveran să inițieze un program de reformă agrară, situație care a condus la repetate explozii sociale în mediul rural la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Rezultatul a fost că principalul sector al economiei românești în epocă, în care era antrenată majoritatea covârșitoare a populației, a rămas într-o stare primitivă.