115 ani de la nașterea chimistului american George H. Hitchings

George Herbert Hitchings (n. 18 aprilie 1905, Hoquiam, SUA – d. 27 februarie 1998, Chapel Hill, Carolina de Nord, SUA) a fost un chimist american, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină împreună cu Sir James Black și cu Gertrude Elion „pentru descoperirea unor principii importante pentru tratamentul medicamentos”, Hitchings în mod special pentru activitatea sa în domeniul chimioterapiei.
Hitchings s-a născut la Hoquiam, Washington, în 1905, și a crescut acolo, precum și la Berkeley, California, San Diego, Bellingham, Washington, și Seattle. A absolvit liceul Franklin din Seattle, unde a fost salutatorian (al doilea din toată promoția), în 1923, și de acolo a studiat la Universitatea Washington, pe care a absolvit-o cu diplomă în chimie cum laude în 1927, după ce a fost ales în Phi Beta Kappa ca junior în anul anterior. În acea vară, a lucrat la Stația Biologică Puget Sound a universității, aflată la Friday Harbor pe Insula San Juan, și a obținut o diplomă de master în anul următor pentru teza bazată pe această activitate.
De la Universitatea Washington, Hitchings a mers la Harvard ca profesor fellow, ajungând acolo la Facultatea de Medicină. Înainte să își ia doctoratul în 1933, a intrat în Alpha Chi Sigma în 1929. În următorii zece ani, a lucrat la Harvard și la Case Western Reserve University. În 1942, s-a angajat la Wellcome Research Laboratories, unde a început să lucreze cu Gertrude Elion în 1944. Medicamentele produse de echipa lui Hitchings conțineau 2,6-diaminopurină (un compus folosit pentru tratarea leucemiei) și p-clorofenoxi-2,4-diaminopirimidină (un antidot al acidului folic).
În 1967 Hitchings a devenit vicepreședinte însărcinat cu cercetarea la Burroughs-Wellcome. A devenit Scientist Emeritus în 1976. A murit în 1998 la Chapel Hill, Carolina de Nord. 

Ziua mondială a radioamatorismului

În fiecare an, la data de 18 aprilie, radioamatorii de pe întreg cuprinsul planetei sărbătoresc pe calea undelor Ziua Internațională a Radioamatorismului. La data de 18 aprilie 1925 a luat ființă Uniunea Internațională a Radioamatorilor (International Amateur Radio Union, IARU).
La această oră se găsesc mai bine de 3 milioane de radioamatori autorizați în lume. În România există peste 4000 de radioamatori cu licența la zi.
Radioamatorii au în comun pasiunea pentru tehnologiile radio și radiocomunicații. Radioamatorismul este în acelasi timp și un serviciu în folos public, asigurând în caz de nevoie comunicații de urgență care pot salva vieți și proteja bunuri materiale.
În rândurile radioamatorilor găsim actori, preoți, doctori, studenți, ingineri, profesia sau vârsta nefiind relevante. Pentru a deveni radioamator, este necesară obținerea unei autorizații.

120 de ani de la moartea pictorului simbolist francez Gustave Moreau

Gustave Moreau (n. 6 aprilie 1826, Paris - d. 18 aprilie 1898, Paris) a fost un pictor, gravor și desenator francez, unul din cei mai importanți reprezentanți ai simbolismului în pictură. Tematica vastei sale opere și-o alegea din lecturile clasice. Tehnica sa se caracteriza printr-o factură suavă, care reda în mod magistral lumea onirică și plină de simboluri. Împreună cu Odilon Redon, Edward Burne-Jones și Arnold Böcklin are aceeași năzuință: să ajungă, cu ajutorul picturii, la ceea ce este invizibil, la sfera subconștientului, la vise. Același lucru îl urmăreau, în poezia sa ermetică Stéphane Mallarmé și, în proza sa mistică, Joris-Karl Huysmans. Excelent pedagog, atelierul lui Gustave Moreau a fost frecventat - printre alții - de Henri Matisse, Georges Rouault, Theodor Pallady și Albert Marquet.
În mai 1895 se apucă să realizeze ultimul său proiect de anvergură: își transformă casa în muzeu. Cele din urmă străduințe sunt dedicate unui tablou rămas nerealizat, „Lirele moarte”, prin care tinde să creeze o mitologie personală, corelată miturilor antice prin aluziile la condiția artistului, la Eros și Thanatos. Gustave Moreau moare la Paris, la 18 aprilie 1898. Este înmormântat în cimitirul din Montmartre.