Papa emerit Benedict al XVI-lea la 95 de ani

În aceste zile este sărbătorit prin intermediul unei expoziții filatelice la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din municipiul Reșița,  Papa emerit Benedict al XVI-lea  la împlinirea a 95 de ani de viață (născut sub numele de  Joseph Aloisus Ratzinger, la 16 aprilie 1927, în Martl am Inn / Germania). În perioada 12 - 20 aprilie se poate viziona expoziția filatelică „Papa Benedict al XVI-lea“, cu exponate din colecția Erwin Josef Țigla.
Forumul Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin împreună cu Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița marchează împlinirea celor 95 de ani printr-un   plic   filatelic   ocazional   și   o   ștampilă   adecvată,   aprobată   de   Poșta   Română. Întreaga corespondență care este trimisă de la oficiul poștal Reșița 1 în ziua de 16 aprilie 2022, va fi obliterată cu această ștampilă. 

Erwin Josef Țigla

265 de ani de la nașterea pictoriței Louise Élisabeth Vigée Le Brun

Élisabeth-Louise Vigée-Le Brun (n. 16 aprilie 1755 - d. 30 martie 1842) a fost o pictoriță franceză recunoscută ca una dintre cele mai renumite femei pictor din secolul al XVIII-lea.
Născută la Paris la 16 aprilie 1755, Marie Élisabeth Louise Vigée a fost fiica portretistului Louis Vigée, de la care a primit primele instrucțiuni. Mama ei era coafeză. A fost trimisă să locuiască cu rudele din Épernon până la vârsta de șase ani. Apoi a intrat într-o mânăstire unde a rămas cinci ani. Tatăl ei a murit când avea 12 ani în urma unei infecții de la o intervenție chirurgicală pentru a elimina un os de pește din gât. În 1768, mama ei s-a recăsătorit cu un bijutier bogat, Jacques-Francois Le Sèvre și familia s-a mutat în apropierea Palatului Regal. Mai târziu a fost sprijinită de Louise Marie Adélaïde de Bourbon, soția lui Philippe Egalité. În această perioadă Louise Élisabeth a beneficiat de sfaturile lui Gabriel François Doyen, Jean-Baptiste Greuze, Joseph Vernet și alți maeștri ai perioadei. 

130 de ani de la nașterea actorului britanic Charlie Chaplin

Charles (Charlie) Spencer Chaplin (n. 16 aprilie 1889, Londra, Marea Britanie - d. 25 decembrie 1977, Vevey, Elveția) a fost un actor și regizor englez. Este considerat a fi unul dintre cele mai mari staruri de cinema din secolul XX. Cele mai renumite filme ale sale sunt City Lights (Luminile orașului), Modern Times (Timpuri noi) și The Great Dictator (Marele dictator).
Chaplin s-a născut pe data de 16 aprilie 1889, în East Street, Walworth, Londra. Părinții lui erau animatori; tatăl său era vocalist și actor, iar mama lui era cântăreață și actriță. Aceștia au divorțat înainte ca Charles să împlinească trei ani. Acesta a învățat să cânte de la părinții lui. Recensământul din anul 1891 arată că mama sa, actrița Hannah Hill, trăia cu Charles și fratele său vitreg, Sydney pe Barlow Street, Walworth. Copil fiind, Charlie a locuit cu mama sa în numeroase locuri și adrese, printre care și 3 Pownall Terrace, Chester Street și 39 Methley Street. Bunica sa din partea mamei era jumătate țigancă, lucru de care era extrem de mândră, dar a fost descrisă și ca „Scheletul din dulapul familiei noastre”. Tatăl lui Chaplin, Charles Chaplin Sr., era alcoolic și nu a prea avut contact cu fiul său, cu toate că acesta și fratele său vitreg au locuit cu tatăl lor și concubina lui la adresa 287 Kennington Road, unde în ziua de azi poate fi găsită o placă comemorativă. Cei doi frați vitregi au locuit acolo, în timp ce mama lor, care era bolnavă mental, a fost dusă la azilul Cane Hill din Culdson. Amanta tatălui lui Chaplin l-a trimis pe acesta la școala Kennington Road. Tatăl său a murit din cauza alcoolului când Charlie avea 12 ani, în anul 1901. Conform recensământului din acel an, Charlie locuia pe 94 Ferndale Road, Lambeth, împreună cu o organizație de artiști numită The Eight Lancashire Lads, condusă de John William Jackson (fiul unuia dintre fondatori). 

De-alungul timpului filatelia mondială l-a omagiat pe Chaplin cu numeroase emisiuni de mărci poștale și alte efecte filatelice.

80 de ani de când au fost arestați și condamnați la închisoare mai mulți conducători legionari, în frunte cu căpitanul Corneliu Zelea Codreanu

Corneliu Zelea Codreanu (n. 13 septembrie 1899 la Huși - d. 30 noiembrie 1938, satul Tâncăbești, comuna Snagov, județul Ilfov) a fost liderul carismatic al extremei-drepte naționalist creștine al partidului Garda de Fier sau al Legiunii Arhanghelul Mihail din România interbelică, cunoscuți și sub numele de Legionari, Mișcarea Legionară sau neoficial, „Cămășile Verzi”. Codreanu a avut controlul absolut al organizației. Legionarii i-au atribuit titlul Căpitanul.

În 1933, Codreanu întemeiază - ca expresie politică a Mișcării Legionare - partidul Totul pentru Țară (prezidat de ing. Gheorghe Clime), cu o platformă-program atât de violent fascistă, antisemită și antioccidentală, încât prim-ministrul liberal I. G. Duca, delegat de Carol al II-lea să organizeze alegerile, îi interzice participarea la alegeri. Duca e asasinat după trei săptămâni de un grup de trei legionari. Stere Ciumetti, secretarul Mișcării Legionare, este asasinat în replică la 29 decembrie, în același an, din ordinul lui Victor Iamandi, ministrul liberal al justiției, corpul său fiind aruncat într-un lac bucureștean. Printre inculpații în procesul intentat asasinilor lui Duca, în afară de Codreanu, au compărut și generalul Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, Nichifor Crainic și alții sub acuzația de conspirație criminală. Codreanu a fost achitat din nou, instanța considerând că nu era vinovat de crimă, deși el avea teoretic controlul absolut asupra organizației.
La 24 septembrie 1934, Codreanu a convocat „Consiliul de onoare al Legiunii” pentru a-l judeca pe ziaristul legionar și anticodrenist Mihai Stelescu pentru că acesta publicase în ziarul la care lucra un articol care-l critica pe Codreanu și că ar fi organizat un atentat la viața „Căpitanului”. Consiliul, respectiv Codreanu, l-a declarat pe Stelescu „vinovat de înaltă trădare față de Legiune și căpitan” și a decis excluderea lui Stelescu din mișcare cu precizarea „Acord lui Stelescu dreptul ca într-un viitor cât mai îndepărtat, care rămâne la aprecierea mea, să-și poată răscumpăra în fața aceluiași Consiliu de Onoare convocat de mine în acest scop, numai prin jerfă, onoarea pierdută și păcatul făptuit”.
Dar Stelescu și-a continuat critica la adresa „Căpitanului”, pe care l-a făcut laș, desfrânat și slab orator. În 1936, un grup de zece legionari, studenți la teologie, a pătruns în spitalul în care era internat Stelescu pentru recuperare în urma unei operații de apendicită și l-au împușcat pe patul de spital cu 120 de gloanțe, după care i-au aplicat multiple lovituri în cap cu un topor, intonând imnuri legionare. Grupul de criminali trimis de „Căpitan” ca să-l pedepsească pe disident a primit porecla „Decemviri” („zece bărbați”), iar cei care l-au pedepsit pe I. G. Duca au fost numiți „Nicadori”.
Făptașii s-au predat poliției și au fost omorâți la rândul lor, în 1938, odată cu Codreanu.
A fost asasinat în timpul detenției din ordinul regelui Carol al II-lea.