75 de ani de la moartea savantului Emil Racoviță

Cu ocazia împlinirii a 75 de ani de la moartea marelui savant român de recunoaştere mondială, Emil Racoviță, fondatorul biospeologiei, Romfilatelia, în colabrorare cu Biblioteca Academiei Române, Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” și Institutului de Speologie „Emil Racoviță” București, îi dedică o emisiune comemorativă care a fost introdusă în circulație vineri, 11 noiembrie 2022.
Emisiunea, machetată de Mihail Vămășescu, intitulată „Emil Racoviță, 75 de ani de la moarte” (LP #2393), este alcătuită din două timbre (48 x 33 mm) și un plic „prima zi” (195 exemplare).
Pe timbrul emisiunii cu valoarea nominală de 10 lei (contravaloarea unei scrisori externe prioritare cu greutatea de până în 50 de grame) este ilustrat, în prim-plan, portretul savantului la vârsta maturității, iar pe fundal, nava Expediției Belgica ancorată între ghețurile Antarcticei.
Pe timbrul cu valoarea de 10,50 lei (contravaloarea taxei de recomandare externă) este redat portretul savanului Emil Racoviță la vârsta senectuții, având ca fundal o imagine specifică peșterilor.
Tirajul total al emisiunii este de 25.856 timbre, paginate în coli de 32 de timbre și minicoli de 5 timbre + 1 vinietă (117 x 119 mm). Pentru francarea corespondenței, Compania Națională Poșta Română a achiziționat câte 8.000 de timbre, din fiecare valoare nominală, în coli de câte 32 de mărci poștale.

200 de ani de la nașterea scriitorului rus Fiodor Mihailovici Dostoievski

Fiodor Dostoievski (n. 30 octombrie/11 noiembrie 1821, Moscova, Gubernia Moscova⁠, Imperiul Rus – d. 28 ianuarie/9 februarie 1881, Sankt Petersburg, Imperiul Rus) a fost unul din cei mai importanți scriitori ruși, operele sale având un efect profund și de durată asupra literaturii, filozofiei, psihologiei și teologiei secolului al XX-lea. Cele mai cunoscute creații ale sale sunt cele patru mari romane, Crimă și pedeapsă, Idiotul, Frații Karamazov și Demonii, precum și nuvela Însemnări din subterană. În total, opera sa numără unsprezece romane, trei nuvele, șaptesprezece povestiri precum și numeroase alte lucrări. S-a făcut de asemenea remarcat și pentru activitatea de jurnalist.
Dostoievski s-a născut în Moscova și a făcut cunoștință cu literatura de la o vârstă fragedă, prin intermediul basmelor și legendelor scrise de autori ruși și străini. Și-a pierdut mama în 1837, când avea numai 15 ani, și a intrat la Institutul de Inginerie Militară Nikolaiev din Sankt Petersburg la insistențele unui tată autoritar. După absolvire, a lucrat ca inginer proiectant, dar obișnuia să traducă cărți pentru a-și suplimenta fondurile. În 1846 are un succes uriaș cu primul său roman, Oameni sărmani, și se face remarcat de criticul și filozoful Vissarion Belinski. A fost condamnat la zece ani de muncă silnică, de la 1849 la 1859, în Siberia, din cauza implicării într-un grup de liberali utopiști, numit Cercul Petrașevski. Atacurile sale de epilepsie s-au instaurat pe fondul unor chinuitoare și continue tensiuni psihologice: o execuție simulată, apoi niște ani grei de detenție, în care a fost terorizat de comportamentul samavolnic al maiorului Krivțov. Ispășirea pedepsei a însemnat pentru scriitor și o revelație în plan spiritual: redescoperirea ortodoxismului. După eliberare, a fost obligat să se înroleze ca soldat, iar apoi a lucrat ca scriitor și jurnalist. A întreprins mai multe călătorii în Europa și a dezvoltat o dependență pentru jocurile de noroc care l-a aruncat în brațele sărăciei. Pentru o vreme, a trebuit să se umilească împrumutând bani de la cunoștințe sau amanetând bunuri, dar în cele din urmă a devenit faimos datorită cărților sale. Spre sfârșitul vieții a locuit la Sankt Petersburg și a avut o orientare conservatoare, naționalist-ortodoxă și pro-țaristă. Ziarul Jurnalul unui scriitor pe care l-a scris și editat prin forțe proprii, i-a consolidat imaginea de corifeu al lumii cultural-politice ruse.

345 de ani de când Gottfried Leibniz a demonstrat calculul integral pentru prima dată

Gottfried Wilhelm Freiherr von Leibniz(n. 1 iulie 1646, Leipzig, d. 14 noiembrie 1716, Hanovra) a fost un filozof și matematician german, unul din cei mai importanți filozofi de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul celui de al XVIII-lea, unul din întemeietorii iluminismului german și important continuator (alături de filozoful Baruch Spinoza) al cartezianismului, curent filozofic fondat de polimatul René Descartes.
Leibniz elaborează în jurul anului 1675 bazele calculului diferențial și integral, de o mare însemnătate pentru dezvoltarea ulterioară a matematicii și fizicii, independent de Isaac Newton, care enunțase deja principiile calculului infinitezimal într-o lucrare din 1666. Simbolurile matematice introduse de Leibniz în calculul diferențial și integral se folosesc și astăzi. Perfecționând realizările lui Blaise Pascal, Leibniz construiește un calculator mecanic, capabil să efectueze înmulțiri, împărțiri și extragerea rădăcinii pătrate. Dezvoltă forma modernă de numărare binară, utilizată astăzi în informatică și pentru calculatoare. Leibniz a încercat să creeze un calcul logic, o logică bazată pe utilizarea simbolurilor, fiind un precursor al logicii matematice.
În matematică, Leibniz a introdus termenul de „funcție” (1694), pe care l-a folosit pentru a descrie o cantitate dependentă de o curbă. Alături de Newton, Leibniz este considerat co-inventatorul calcului diferențial și integral, respectiv co-fondatorul analizei matematice moderne. 

150 de ani de la nașterea Regelui Victor Emanuel al III-lea al Italiei

Victor Emmanuel al III-lea (n. 11 noiembrie 1869, Napoli, Italia – d. 28 decembrie 1947, Alexandria, Egipt) a fost membru al Casei de Savoia și rege al Italiei (1900-1946). În plus, el a pretins coroanele Etiopiei și Albaniei și titlurile de împărat al Etiopiei (1936-43) și rege al Albaniei (1939-43) care au fost recunoscute de marile puteri în 1937 și 1939. În timpul lungii sale domnii, Victor Emanuel al III-lea a văzut două războaie mondiale și nașterea, creșterea și căderea fascismului în regatul Italiei.
Victor Emmanuel s-a născut la Neapole, Regatul Italiei. A fost singurul copil al regelui Umberto I al Italiei și a soției lui Margherita de Savoia.
Spre deosebire de fiul vărului său patern care avea 1,98 m, Victor Emanuel era mic de statură chiar și după standardele secolului al XIX-lea, avea numai 1,53 m. De la naștere, Victor Emanuel a primit titlul de Prinț de Neapole.
La 24 octombrie 1896, Prințul Victor Emmanuel s-a căsătorit cu Elena de Muntenegru, fiica regelui Nicolae I de Muntenegru.
La 29 iulie 1900, după asasinarea tatălui său, Victor Emmanuel în vârstă de 30 de ani, i-a succedat la tron. A devenit Victor Emanuel al III-lea al Italiei iar Elena, regina Elena a Italiei. 

(Sursa: Wikipedia)

200 de ani de existență a Bisericii Romano-Catolice din Măureni

Cu ocazia aniversării a 200 de ani de existență a Bisericii Romano-Catolice din Măureni, Asociația Filateliștilor din județul Caraș-Severin a realizat o deosebită ștampilă aniversară care va fi aplicată complementar pe corespondența care va fi expediată luni, 11.11.2019, de Oficiul Poștal nr. 1 din Reșița - cod 320240.

Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu ștampila prezentată.

(Sursa: Poșta Română)

155 ani de la nașterea pictorului francez Paul Signac

Paul Signac (n. 11 noiembrie 1863, Paris - d. 15 august 1935, Paris) a fost un pictor francez neoimpresionst, grafician și acuarelist, discipol al lui Georges Seurat și - împreună cu el - teoretician al tehnicei divizioniste în pictură.
Paul Signac s-a născut la Paris, fiu al unui negustor înstărit și fabricant de harnașamente. Intenționa să devină arhitect, nu termină însă studiile liceale și, în 1880, se decide pentru pictură, familia asigurându-i independența financiară. Fascinat de operele lui Claude Monet, fără nici un fel de pregătire în profesie, începe să picteze peisaje împreună cu prietenul său Armand Guillaumin, un pictor din cercul impresioniștilor, instalându-și șevaletul pe malul Senei sau pe plaja din Port en Bessin. În 1883, frecventează câteva luni atelierul lui Siegfried Bing. Energic și sociabil, Signac participă în 1884 în mod activ la înființarea "Societății Artiștilor Independenți", care organizează expoziții fără a avea un juriu de selecție.