Ziua Internaţională a Educaţiei Copiilor Nevăzători

Ziua de 13 noiembrie este, începând din 1946, Ziua Internațională a Educației Copiilor Nevăzători. Data a fost stabilită în cinstea zilei de naștere a pedagogului Valentin Hauy, cel care a înființat prima școală de nevăzători din lume, în 1784. Prin manifestările dedicate acestei sărbători se dorește atenționarea și sensibilizarea opiniei publice asupra problemelor cu care se confruntă această categorie socială.
Statisticile spun că, la ora actuală, în lume trăiesc 400 de milioane de oameni cu deficiențe de vedere. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, la fiecare cinci secunde, în lume, o persoană își pierde vederea. Aproximativ 45 de milioane de oameni sunt complet orbi. La fiecare minut, orbește un copil.

170 de ani de la nașterea scriitorului scoțian Robert Louis Stevenson

Robert Louis (Balfour) Stevenson (n. 13 noiembrie 1850 în Edinburgh, Scoția – d. 3 decembrie 1894 în Apia, Samoa) a fost poet și romancier scoțian, autor al unor jurnale de călătorie și reprezentant de seamă al neoromantismului în literatura engleză.
Este cunoscut, în special, pentru cărțile Treasure Island (Insula comorii) și The Strange Case of Dr. Jekyll and Mr. Hyde (Straniul caz al doctorului Jekyll si al domnului Hyde).

Ziua internațională a mimului

Ziua Internaţională a Mimului a fost instituită la iniţiativa Institutului Internaţional de Teatru în 1998, declarat Anul Internaţional al Mimului, cu ocazia centenarului naşterii francezului Étienne Decroux – fondatorul artei „mimului corporal” sau a „mimului pur”.
Mima şi pantomima reprezintă un gen de artă dramatică în care se povesteşte ceva doar prin mişcări expresive ale corpului. Mima a apărut în Grecia, în secolul V î.Hr. şi era un spectacol comic de gestică, muzică şi dialog.
Printre mimii celebri se numără Jean Gaspard Debureau, Étienne Decroux (care a creat un limbaj sistematic al gesturilor) şi Marcel Marceau.

(Sursa: Sursa ta)

150 de ani de la moartea compozitorului Gioacchino Rossini

Gioachino Rossini - de fapt Giovacchino Antonio Rossini (n. 29 februarie 1792, Pesaro, Statele Papale – d. 13 noiembrie 1868, Passy, Franța) a fost un compozitor de operă din Italia.
Gioacchino Rossini a fost unul dintre cei mai aclamați și mai populari compozitori, bucurându-se de o faimă rar întâlnită, în timpul vieții sale. Aceasta se datorează frumuseții melodiilor, strălucitoarelor și optimistelor arii, pline de vervă și ironie, care se află din abundență în creația sa. Întrucât tatăl său cânta mereu în fanfara municipală, micul Gioacchino a fost antrenat de la o vârsta fragedă în aceasta. Cât despre mama sa, el însuși spunea mai târziu că nu cunoștea notele, ci se conducea numai după ureche. Întrucât părinții lui erau mereu plecați în turnee de provincie, el a fost lăsat în grija unei bunici și dat în ucenicie la un potcovar. În plus, doi canonici, frații Malerbi i-au dat primele lecții de cânt și de bucătărie. Însă, ceea ce este mult mai importat, în biblioteca acestora, la care copilul are acces neîngrădit, se găseau mai multe partituri de Haydn și de Mozart, de care el a profitat.
După ce familia sa s-a mutat la Bologna, a început să studieze serios și sistematic muzica. A continuat să apară pe scenă, când i se ivea ocazia, dar, ceea ce este cel mai important, a început să compună. De la vârsta de 15 ani datează cele „Șase sonate á quatre” (pentru coarde), debordând de fantezie, de spirit, dar solid ancorate în tehnica de construcție pe care a deprins-o din compozițiile lui Haydn și Mozart.
Ultima sa compoziție, în care se simt totuși câteva slăbiciuni, îi aduce propuneri materiale seducătoare, dar care nu se vor împlini. Bolnav, epuizat psihic și moral, rătăcește prin orașele Italiei; în 1855 revine la Paris unde va rămâne până la moarte și unde ține un salon prin care trec artiști, muzicieni, scriitori. Chiar și Richard Wagner este primit aici. În toți acești ani a compus foarte puțin: un „Stabat Mater” (1842), o mică „Missa solemnis”, câteva cântece pentru voce și pian.
Moare la 13 noiembrie 1868 la Passy (azi un cartier al Parisului), în urma unei operații abdominale, fiind îngropat inițial în cimitirul Père-Lachaise din Paris, iar în 1887 a fost mutat în bazilica „Santa Croce” din Florența (Italia).

Calendar filatelic nr. 2