Cele 12 zile de Crăciun

Cele 12 zile de Crăciun este un colind englezesc fiind un exemplu clasic de cântec cumulativ. Versurile sale detaliază o serie de cadouri din ce în ce mai numeroase oferite în fiecare dintre cele douăsprezece zile de Crăciun (cele douăsprezece zile care alcătuiesc sezonul Crăciunului, începând cu ziua de Crăciun).
Colindul, ale cărui cuvinte au fost publicate pentru prima dată în Anglia la sfârșitul secolului al XVIII-lea, are un număr de indice de melodii populare rotunde de 68. Un număr mare de melodii diferite au fost asociate cântecului, dintre care cel mai cunoscut este derivat dintr-un aranjament din 1909. a unei melodii populare tradiționale a compozitorului englez Frederic Austin.
Cele mai vechi publicații cunoscute ale cuvintelor celor douăsprezece zile ale Crăciunului au fost o carte ilustrată pentru copii, Mirth Without Mischief, publicată la Londra la sfârșitul secolului al XVIII-lea, și broadsheet de Angus, din Newcastle, datată la sfârșitul secolului al XVIII-lea sau începutul secolului al XIX-lea.
Pe data de 2 noiembrie 2022, administrația poștală din Gibraltar a pus în circulație o serie de șase timbre (33 x 28 mm), având valorile nominale de 30p, 60p, 90p, £1, £1,15 și £4, pentru a marca sărbătoarea Crăciunului din acest an. Machetele au fost realizate de Stephen Perera.

Vine, vine, Moș Crăciun!

În urmă cu câteva minute, pe data de 2 noiembrie 2021, administrația poștală a Gibraltarului a pus în circulație emisiunea de mărci poștale dedicate Sărbătorilor de Iarnă. Setul de șase timbre acoperă valorile poștale folosite în Gibraltar pentru operațiunile poștale (30p, 60p, 90p, £1, £1.15, £4) și au fost imprimate pe hârtie autoadezivă de calitate superioară, specială, cu coajă ușoară, pentru a ajuta utilizatorii poștali în perioada aglomerată de Crăciun. Timbrele sunt machetate de către Stephen Perera și au dimensiunile de 40 x 30 mm. Emisiunea este însoțită de un FDC, o minicoală cu cele șase timbre perforate și un carnet cu timbrele emisiunii.

115 ani de la nașterea regizorului italian de film Luchino Visconti

Luchino Visconti di Modrone, Conte de Lonate Pozzolo (n. 2 noiembrie 1906 - d. 17 martie 1976), a fost un regizor de film, operă și teatru și scenarist italian. Este cunoscut în întreaga lume datorită filmelor Ghepardul (1963) și Moarte la Veneția (1971). Ultimul său film a fost Inocentul (L'inocente), realizat în 1976, în care tratează două dintre temele sale permanente, cea a infidelității și cea a trădării. Visconti a fost, de asemenea, un excelent regizor de operă și de teatru. Între 1946 și 1960, Luchino Visconti a regizat multe spectacole ale Companiei Rina Morelli-Paolo Stoppa a actorului Vittorio Gassman, precum și multe producții de operă.A decedat la Roma din cauza unei atac cerebral la vârsta de 69 de ani. În localitatea Ischia, există un muzeu dedicat operei complete a lui Luchino Visconti.

205 ani de la moartea lui Gheorghe Şincai

Învăţatul ardelean Gheorghe Şincai, de la a cărui moarte se împlinesc, în 2 noiembrie, 205 ani, oferă exemplul unei personalităţi multilaterale, de natură renascentistă, care se încadrează într-o mişcare de idei mai largă (Iluminismul), ce a avut însemnate consecinţe pentru dezvoltarea culturii române. Cercetarea vieţii sociale, politice şi naţionale din Transilvania secolului al XVIII-lea dezvăluie agravarea contradicţiilor dintre clasele sociale fundamentale (nobilimea şi ţărănimea şerbită). Aprobatele şi Compilatele (legi feudale votate de Dieta Transilvaniei) socoteau poporul român „tolerat” în Transilvania, iar religia sa, în afara celor recepte (recunoscute de stat). Prin unirea forţată a unei părţi a românilor cu biserica catolică (diploma leopoldină din 1699) li se permite acestora numărarea printre stări şi beneficii de pe urma legilor.

70 de ani de la moartea dramaturgului George Bernard Shaw

George Bernard Shaw (n. 26 iulie 1856, Dublin, Irlanda – d. 2 noiembrie 1950, Ayot St Lawrence, Welwyn Hatfield, Regatul Unit) a fost un dramaurg, polemicist, critic literar și activist politic irlandez, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1925 „pentru opera sa care este marcată de idealism și umanitate, pentru satira sa stimulatoare plină de multe ori de o singulară frumusețe poetică”. Considerat de unii critici ca unul din cei mai importanți dramaturgi de limbă engleză ce i-au urmat lui William Shakespeare, Shaw s-a făcut cunoscut atât ca autor de piese de teatru, cât și în calitate de critic de artă și publicist politic.
Încă din 1885 Shaw a început să scrie o piesă de teatru în colaborare cu William Archer, dar ei nu s-au putut înțelege și piesa a fost abandonată. Shaw a extras schițele inițiale și, dezvoltându-le, a creat prima sa piesă „Casele văduvilor” (Widowers' Houses), reprezentată în 1892. Această piesă și cele ce au urmat au provocat o adevărată controversă în lumea teatrală și literară. Popularitatea lui a crescut însă cu fiecare nouă piesă, iar la sfârșitul secolului Shaw era deja cunoscut ca cel mai de seamă dramaturg al timpului. Devenit celebru, a continuat până la sfârșitul vieții să participe la viața social-politică. Poziția lui era ambiguă, salută revoluția socialistă din Rusia și se declară entuziast după vizita făcută în Uniunea Sovietică în anii 30, anii marilor epurări staliniste, în același timp condamnă regimurile totalitare și este adept al democrației. A murit în 1950 la vârsta de 94 de ani în reședința sa din Ayot Saint Lawrence. 

70 de ani de la înființarea Batalionului 1 Parașutiști

La 31 martie 1942 a fost înfiinţat Batalionul de paraşutişti. Batalionul a fost folosit în luptă începând cu 23 august 1944, iar la 1 martie 1945 a fost desfiinţat.
La 1 noiembrie 1950, însă, a fost înfiinţat, în baza ordinului ministrului Forţelor Armate, Batalionul 1 Paraşutişti, sub comanda căpitanului Vasile Cosma, la Centrul de Instrucţie al Aviaţiei din garnizoana Tecuci.

Pentru a marca aniversarea a 70 de ani de la înfiițare, Clubul Filatelic Turda a realizat o frumoasă ștampilă aniversară care va fi aplicată luni, 02.11.2020, pe corespondența expediată de la Oficiul Poștal nr. 1 din Turda - cod poștal 401200.

Dacă aveți cumva drum prin zonă și doriți să-mi trimiteți o vedere cu ștampila aniversară, vă mulțumesc anticipat.

320 de ani de la nașterea pictorului francez Jean Baptiste Siméon Chardin

Jean (Baptiste) Siméon Chardin (n. 2 noiembrie 1699, Paris - d. 6 decembrie 1779, Paris), a fost un pictor francez, considerat ca unul din cei mai mari artiști ai secolului al XVIII-lea. Este în special cunoscut ca maestru al naturilor moarte, al scenelor de viață și al portretelor, domenii în care talentul artistului s-a desfășurat în toată splendoarea lui. Stilul lui Chardin este atât de personal, încât nu poate fi asociat unei anumite perioade strict delimitate. Artistul activează în Franța în epoca rococo-ului, în același timp cu Watteau, Boucher și Fragonard, opera lui însă se caracterizează prin simplitate și realism subtil, care va iniția un curent burghez în pictura franceză.
Jean Siméon Chardin s-a născut la Paris pe 2 noiembrie 1699 într-o familie de meșteșugari. Tatăl său, Jean Chardin, era maestru tâmplar, confecționa mese de biliard. Perioada de început a studiilor și primii ani de tinerețe ai artistului sunt necunoscute. În anul 1718, Chardin intră în atelierul unui pictor de tablouri istorice, Pierre-Jacques Cazes. Începând cu anul 1720 își continuă ucenicia la Noël-Nicolas Coypel și, după patru ani, pe 3 februarie 1724, este primit cu titlul de maestru în Academia "Saint Luc". Vor mai trece alți patru ani până când să dobândească un anumit renume. În anul 1728, la Expoziția Anuală a Tinerilor din Paris, expune câteva tablouri, printre care La Raie ("Calcanul") și Le Buffet ("Bufetul"), care sunt remarcate de pictorii Louis Boullongne și Nicolas de Largillière, ambii membri în Académie Royale de Peinture. Cu sprijinul lor, Chardin devine membru al acestei academii, ca „talentat pictor de fructe și animale”, la un nivel inferior în ierarhia genurilor, unde pe primul loc erau apreciate tablourile pe teme istorice.

55 de ani de când președintele sud-vietnamez Ngo Dinh Diem este asasinat în urma unei lovituri militare de stat

Ngô Đình Diệm (n. 3 ianuarie 1901, Huế, Vietnam – d. 2 noiembrie 1963, Saigon, Vietnam) a fost primul președinte al Vietnamului de Sud (1955–1963). În urma retragerii franceze din Indochina ca urmare a Acordurilor din 1954 de la Geneva, Diệm s-a aflat în fruntea eforturilor de a înființa o Republică a Vietnamului. Profitând de considerabila susținere americană, acordată datorită anticomunismului său hotărât, a obținut o victorie într-un plebiscit în 1955, considerat a fi unul fraudulos. Proclamându-se președinte al republicii, a dat dovadă de bune abilități politice în procesul de consolidare a puterii sale, iar perioada sa de guvernare s-a dovedit a fi autoritară, elitistă, nepotistă și coruptă. Romano-catolic, Diệm a susținut politici de persecuție și oprimare a montagnarzilor majoritar budiști. În urma protestelor religioase care au atras atenția întregii lumi, Diệm a pierdut susținerea americană și a fost asasinat de Nguyễn Văn Nhung, adjunctul generalului de armată Dương Văn Minh în ziua de 2 noiembrie 1963, în timpul unei lovituri de stat care l-a înlăturat de la putere.