La data de 5 noiembrie 1942 a luat sfârșit cea de-a doua bătălie de la El Alamein, bătălie în care trupele aliate au obținut o importantă victorie împotriva trupelor germane conduse de generalul Erwin Rommel, pe frontul nord-african al celui de-al Doilea Război Mondial. Victoria Aliaților a pus capăt proiectelor germane pentru cucerirea Egiptului, prin care se dorea controlul asupra Canalului de Suez și a câmpurilor petroliere din Orientul Mijlociu. Odată cu înfrângerea de la El Alamein va avea loc și sfârșitul expansiunii Axei în Africa, iar acest lucru s-a întâmplat după ce generalul Erwin Rommel a trimis un mesaj lui Adolf Hitler, în care explica că nu mai poate păstra poziția în această zonă și cerea permisiunea să se retragă. Rommel a primit în schimb ordinul să reziste pe poziții cu orice preț, iar în ciuda situației disperate, oamenii lui Rommel au continuat să lupte deși unități întregi au fost nimicite. În ultima instanță și în ciuda ordinelor lui Hitler, Rommel a ordonat retragerea trupelor spre vest, după ce pierduse până în acel moment aproximativ 75.000 de oameni, 1.000 de tunuri și peste 500 de tancuri și mașini blindate. Pentru a evita distrugerea totală a forțelor sale, el a cerut de la Mussolini ajutor în retragerea armatei sale în Tunisia, fiind convins că terenul din Tunisia permite organizarea unei noi ofensive împotriva Aliaților. Numai că la scurt timp, generalul Montgomery a ordonat Diviziei a 7-a blindată britanică să încerce ocolirea și încercuirea prin flanc a armatei lui Rommel, care slăbită de pierderile suferite, a fost forțată să se retragă și mai mult. Astfel, această nouă retragere va deschide calea spre înfrângerea definitivă a Germaniei pe frontul nord-african.
Publicitate
05 noiembrie 2022
05 noiembrie 2021
110 ani de la nașterea actorului și cântărețui american Roy Rogers
03 noiembrie 2021
100 de ani de la înființarea Institutului „Cantacuzino”
Pentru a marca un secol de existență a Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino”, instituție de interes strategic în domeniul asigurării stării de sănătate, Romfilatelia introduce în circulație vineri, 5 noiembrie 2021, emisiunea de mărci poștale 100 de ani, Institutul „Cantacuzino” (LP #2344).
Emisiunea, machetată de către George Ursachi, este alcătuită dintr-un timbru (48 x 33 mm) cu valoarea nominală de 9 lei (contravaloarea unei corespondențe prioritare internaționale cu greutatea de până în 50 de grame), pe care este redat portretul profesorului Ion Cantacuzino, un aspect al muncii sale, un microscop și un detaliu al fațadei clădirii Institutului Cantacuzino.
Emisiunea este completată de un plic prima zi (227 exemplare), care conține timbrul și o vignetă în care sunt ilustrați Regina Maria a României, alături de profesorul Ion Cantacuzino și Generalul Henri Berthelot, în timpul unei vizite la un spital, în anul Marii Uniri, 1918. Ilustrația tematică a plicului prima zi prezintă în facsimil Decretul semnat de Regele Ferdinand I la 1 aprilie 1921, prin care se înființa Institutul de Seruri și Vaccinuri „Dr. I. Cantacuzino”.
05 noiembrie 2020
140 de ani de la nașterea scriitorului român Mihail Sadoveanu
Mihail Sadoveanu (n. 5 noiembrie 1880, Pașcani, Principatele Unite – d. 19 octombrie 1961, Vânători-Neamț, Vânători-Neamț, Neamț, Republica Populară Română) a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român. Este unul dintre cei mai importanți și prolifici prozatori români din prima jumătate a secolului al XX-lea, având o carieră ce se întinde pe parcursul a cincizeci de ani. Este cunoscut mai ales pentru romanele sale istorice și de aventuri, deși autorul a creat pagini nemuritoare despre lumea țărănească din Moldova, despre natura României și a scris, de asemenea, reportaje și pagini memorialistice. Sadoveanu a fost unul din primii colaboratori ai revistei tradiționaliste Sămănătorul, înainte de a deveni un scriitor realist și adept al curentului poporanist reprezentat de revista literară Viața Românească. Opera sa se poate grupa în câteva faze care corespund unor direcții sau curente literare dominante într-o anumită epocă: o primă etapă sămănătoristă, cea de început, a primelor încercări, nuvele și povestiri, o a doua mitico-simbolică, din perioada interbelică (reflectată în romane precum Creanga de aur sau Divanul persian). În această etapă, acțiunea operelor sale are loc în general în regiunea istorică a Moldovei, cu teme preluate din istoria medievală și modernă timpurie a României, în romane precum Neamul Șoimăreștilor, Frații Jderi și Zodia Cancerului. Prin intermediul operelor precum Venea o moară pe Siret..., Baltagul și alte scrieri, Sadoveanu acoperă o mai mare perioadă de timp, ajungând până în istoria contemporană, în care abordează și alte stiluri precum romanul psihologic și naturalismul. Ultima etapă corespunde realismului socialist, în acord cu perioada socialist-comunistă la care Sadoveanu va adera ideologic.
05 noiembrie 2019
140 de ani de la moartea fizicianului englez James Clerk Maxwell
În 1865, Maxwell a demisionat din funcția de la King's College, Londra, și a revenit la Glenlair cu Katherine. În lucrarea sa Despre figurile reciproce, cadre și diagrame de forțe (1870) a discutat despre rigiditatea diferitelor modele de grilă. El a scris manualul Teoria căldurii (1871) și tratatul Materie și mișcare (1876). Maxwell a fost, de asemenea, primul care a utilizat explicit analiza dimensională, în 1871.
În 1871, el a devenit primul profesor Cavendish de Fizică la Cambridge. Maxwell a fost însărcinat cu dezvoltarea Laboratorului Cavendish, unde a supravegheat fiecare pas al procesului de construcție și de achiziție de aparatură. Una dintre ultimele mari contribuții ale lui Maxwell la știință a fost editarea (cu abundente note originale) a cercetării lui Henry Cavendish, din care a rezultat că Cavendish a cercetat, printre altele, chestiuni ca densitatea Pământului și compoziția apei.
Maxwell a murit în Cambridge de cancer abdominal pe 5 noiembrie 1879, la vârsta de 48 de ani. Mama lui murise la aceeași vârstă de același tip de cancer.
Maxwell este înmormântat la Parton Kirk, în apropiere de Castle Douglas în Galloway aproape de locul unde a crescut. Biografia extinsă Viața lui James Clerk Maxwell, scrisă de fostul său coleg de școală și prieten de o viață, profesorul Lewis Campbell, a fost publicată în 1882. Operele lui complete au fost publicate în două volume de Cambridge University Press în 1890.
05 noiembrie 2018
105 ani de la nașterea actriței britanice Vivien Leigh
Vivien Leigh a fost o actriță prolifică, ea colaborând adesea pe plan artistic cu soțul său, Laurence Olivier, care a regizat multe dintre filmele ce au făcut-o celebră. De-a lungul celor 30 de ani de carieră, actrița a interpretat roluri variate, începând de la eroinele comediilor lui Noël Coward și ale lui George Bernard Shaw, până la personaje din opere clasice ale lui William Shakespeare, precum Ofelia, Cleopatra, Julieta sau Lady Macbeth.
Leigh s-a simțit adesea limitată datorită frumuseții sale foarte apreciate, despre care credea că o împiedică în a fi luată în serios în cariera sa ca actriță. Sănătatea ei șubredă s-a dovedit a fi, însă, cel mai mare obstacol. Fiind afectată de tulburare bipolară de-a lungul perioadei adulte, Vivien Leigh a câștigat reputația unei persoane foarte dificile, acest lucru afectând serios o carieră care avea să cunoască și perioade de declin. Odată cu înaintarea în vârstă, actrița a fost slăbită de reveniri frecvente ale tuberculozei, boală diagnosticată pentru prima oară la mijlocul anilor '40. Leigh și Olivier divorțează în 1960, iar actrița continuă să apară periodic în diferite filme și piese de teatru, până la decesul său din cauza bolii, în anul 1967.
26 octombrie 2018
Înfiinţarea Grupării Carto-Filatelice 'Centenar 2018'
În urmă cu câteva zile vă anunțam și de realizarea unui plic filatelic, în tiraj limitat, dedicat aceluiași eveniment.






