Vocea inconfundabilă a muzicii pop și folk franceze

Marie Laforêt a fost o cântăreață, actriță și compozitoare franceză, cunoscută pentru stilul său distinctiv de muzică pop și folk din anii '60 și '70. Ea s-a născut pe 5 octombrie 1939 în Soulac-sur-Mer (Franța) și a început să cânte în timpul studiilor la Conservatorul din Dijon, apoi s-a mutat la Paris pentru a-și continua cariera muzicală.
De-a lungul carierei sale, Marie Laforêt a lansat numeroase albume de muzică pop și folk, câștigând o mare popularitate în Franța și în alte țări din Europa. Printre cele mai cunoscute piese ale sale se numără „Mon amour, mon ami”, „Viens, viens”, „La plage”, „Manchester et Liverpool” și „Marie douceur, Marie colère”.
În afară de muzică, Marie Laforêt a jucat și în mai multe filme, printre care „Plein Soleil” și „La Fille aux yeux d'or”. Ea a fost, de asemenea, implicată în activismul politic, fiind cunoscută pentru opiniile sale de stânga și pentru sprijinul acordat mișcărilor sociale.
Marie Laforêt a continuat să fie o figură importantă în cultura franceză și internațională până la moartea sa, survenită pe 2 noiembrie 2019 în Genolier (Elveția). Ea este admirată pentru talentul și stilul său unice, precum și pentru angajamentul său politic și social.

 

Vocea inconfundabilă a boemei pariziene

Juliette Gréco (1927-2020) a fost o cântăreață și actriță franceză, cunoscută pentru stilul ei distinctiv de cântat și pentru implicarea sa în mișcările de protest și activismul cultural.
În anii '40 și '50, Gréco a cântat în cafenelele din Saint-Germain-des-Prés, din Paris, devenind cunoscută pentru vocea sa sensibilă și pentru interpretarea sa emoționantă a pieselor de chanson française. Printre cele mai cunoscute piese interpretate de Gréco se numără „La Javanaise”, „Déshabillez-moi” și „Sous le ciel de Paris”.
În afară de cariera sa muzicală, Gréco a apărut și în mai multe filme, inclusiv „Orfeu Negro” și „Les Amants de Montparnasse”. Ea a fost, de asemenea, implicată în mișcările de protest din anii '60 și '70 și a fost o susținătoare puternică a mișcării pentru drepturile femeilor și a mișcării pentru drepturile civile.
Gréco a rămas activă până în ultimii ani ai vieții sale, iar moartea ei în 2020 a fost marcată de tristețea și admirația fanilor săi din întreaga lume. Ea rămâne o figură importantă în istoria muzicii și a activismului cultural din Franța.

 

85 de ani de la nașterea actriței Belinda Lee

Belinda Lee (n. 15 iunie 1935, Budleigh Salterton, Regatul Unit – d. 12 martie 1961, San Bernardino, SUA) a fost o actriță engleză care în mai puțin de un deceniu a jucat în aproape treizeci de filme.
Belinda Lee a luat lecții de actorie la 16 ani la Tudor Art Academy din Hindhead, Londra și la Royal Academy of Dramatic Art (RADA) din Londra. În același timp, ea a învățat dactilo- și stenografia la o școală de comerț.
Belinda Lee a fost căsătorită cu fotograful Cornel Lucas din 1954 până în 1959. În presa timpului, a fost cunoscută mai ales prin relația sa cu prințul italian Orsini și prin tentativele lor de suicid în 1958.
În 1961, la vârsta de doar 25 ani, a decedat într-un accident de automobil în drum de la Las Vegas spre Hollywood, când la viteza de 160 km/oră, un pneu a explodat și mașina s-a răsturnat.

105 ani de la nașterea actriței britanice Vivien Leigh

Vivien Leigh, Lady Olivier (n. 5 noiembrie 1913, Darjeeling, Bengalul de Vest, India – d. 8 iulie 1967, Londra, Regatul Unit) a fost o actriță engleză de film și de teatru. Este laureată a două premii Oscar, unul pentru interpretarea personajului Scarlett O'Hara din Pe aripile vântului (1939), iar cel de-al doilea pentru rolul Blanche DuBois din producția Un tramvai numit dorință (1951), pe care l-a interpretat și în teatru în West End din Londra.
Vivien Leigh a fost o actriță prolifică, ea colaborând adesea pe plan artistic cu soțul său, Laurence Olivier, care a regizat multe dintre filmele ce au făcut-o celebră. De-a lungul celor 30 de ani de carieră, actrița a interpretat roluri variate, începând de la eroinele comediilor lui Noël Coward și ale lui George Bernard Shaw, până la personaje din opere clasice ale lui William Shakespeare, precum Ofelia, Cleopatra, Julieta sau Lady Macbeth.
Leigh s-a simțit adesea limitată datorită frumuseții sale foarte apreciate, despre care credea că o împiedică în a fi luată în serios în cariera sa ca actriță. Sănătatea ei șubredă s-a dovedit a fi, însă, cel mai mare obstacol. Fiind afectată de tulburare bipolară de-a lungul perioadei adulte, Vivien Leigh a câștigat reputația unei persoane foarte dificile, acest lucru afectând serios o carieră care avea să cunoască și perioade de declin. Odată cu înaintarea în vârstă, actrița a fost slăbită de reveniri frecvente ale tuberculozei, boală diagnosticată pentru prima oară la mijlocul anilor '40. Leigh și Olivier divorțează în 1960, iar actrița continuă să apară periodic în diferite filme și piese de teatru, până la decesul său din cauza bolii, în anul 1967.