Considerații asupra emisiunii de mărci poștale „100 de ani de existență a Filarmonicii de Stat «George Enescu»”

Timbrul emisiunii.

Filarmonica de Stat „George Enescu” este o orchestră simfonică prominentă cu sediul în București, România. A fost înființată în 1868, fiind una dintre cele mai vechi orchestre din Europa. De-a lungul anilor, orchestra a jucat un rol important în promovarea muzicii românești atât la nivel național, cât și internațional.
Orchestra a fost numită după marele compozitor român George Enescu începând din 1955, în onoarea contribuțiilor sale la muzică. Filarmonica a cântat în multe locații prestigioase din întreaga lume, inclusiv la Carnegie Hall din New York, la Royal Festival Hall din Londra, la Berlin Philharmonic și la Salle Pleyel din Paris.
Astăzi, Filarmonica de Stat „George Enescu” este formată din aproximativ 100 de muzicieni, inclusiv unii dintre cei mai talentați interpreți din România. Orchestra interpretează o gamă largă de repertoriu, de la muzică clasică la muzică contemporană, și a colaborat cu numeroși dirijori și soliști renumiți. Filarmonica găzduiește, de asemenea, diferite evenimente culturale, inclusiv festivaluri de muzică și programe educaționale pentru tinerii muzicieni.

Timbru preobliterat la data de
21.09.68 (orientat spre dreapta).

Data punerii în circulație învăluită în mister
În anul 1968, cu prilejul aniversării a 100 de ani de existență a Filarmonicii, Poșta Română punea în circulație o marcă poștală foarte apreciată de filateliști. Data punerii în circulație a emisiunii ridică câteva semne de întrebare pentru cei care studiază astăzi marca poștală românească. Cataloagele filatelice consultate menționează luna octombrie ca fiind luna punerii în circulație a emisiunii, la o lună după data înscrisă pe „Ștampila Prima Zi a Emisiunii”. Prima mențiune despre apariția acestei mărci am identificat-o în numărul 11(151)/1968 din luna noiembrie al revistei „Filatelia”. Unii filateliști sunt de părere că emisiunea ar fi fost lansată în luna septembrie (conform ștampilei) și pusă în circulație cu o lună mai târziu (conform menționărilor din cataloagele filatelice), însă nu am întâlnit nici un document oficial care să clarifice acest aspect. O altă categorie de filateliști, în care tind să mă încadrez și eu, consideră că data punerii în circulație a emisiunii ar fi data de pe ștampila existentă pe FDC, iar însemnările din cataloage ar fi eronate: unul dintre autori ar fi menționat pentru prima data luna „octombrie” iar informația ar fi preluată greșit de autorii următoarelor cataloage filatelice, fără a mai sta cineva să verifice aceste date.

Timbru preobliterat la data de
21.09.68 (orientat spre stânga).

Ștampila de pe timbre - martor al istoriei
Probabil cea mai bună dovadă în clarificarea acestei situații va fi identificarea unor scrisori sau cărți poștale circulate în perioada respectivă. Până atunci însă putem pune în balanță câteva mărci poștale ștampilate de complezență sau preobliterate vs. circulații din ultimul semestrul al anului 1968. În acest sens, am întâlnit mărci preobliterate cu ștampila „BUCUREȘTI 1” datată 21.9.68 în poziție răsturnată spre dreapta cu 90  ̊(EV) și răsturnată spre stânga cu 90  ̊(VE). De asemenea, cea mai timpurie scrisoare pe care am întâlnit-o până acum este datată 24 octombrie 1968 și a circulat pe relația București – Cluj. Orice semnalare a vreunei piese circulate efectiv poștal cu o dată anterioară este binevenită.

Fragment de șase mărci provenit
din colțul stâng superior al colii comerciale.

Caracteristicile tehnice ale emisiunii
Dar să ne întoarcem la timbrul supus analizei noastre. Pe marca poștală este reprezentată o harpă profilată pe silueta stilizată a Ateneului Român. În colțul din dreapta sus se găsesc cifrele anului de înființare a filarmonicii, respectiv 1868, și anul în care a fost emisă marca poștală, adică 1968. Pe marginea superioară, centrul este ocupat de cuvântul „CENTENARUL”, iar pe marginea din dreapta, de sus în jos, apare textul „FILARMONICII GEORGE ENESCU”.

Bloc de patru mărci.

Tipărirea și tirajul
Timbrul a fost tipărit în sistem offset, în patru culori, pe hârtie cromo. Tiparul offset (sau tifdruc în limba română) este o tehnică de imprimare care se bazează pe utilizarea unei plăci de imprimare cu imaginea inversată a designului dorit, care este apoi transferată pe hârtie printr-un proces de imprimare indirectă. Placa de imprimare este acoperită cu cerneală, care este transferată pe un cilindru intermediar sau blanket (care preia cerneala în relief din placa de imprimare), iar apoi pe hârtie. Acest proces de imprimare indirectă face ca tiparul offset să fie o metodă ideală pentru tipărirea de materiale cu un nivel mare de detaliu și pentru producția de tiraje mari, deoarece placa de imprimare poate fi folosită repetat pentru a produce mai multe copii. Tirajul acestei emisiuni a fost de 1.000.000 de exemplare, paginate în coli finite de câte 50 de mărci poștale (5 rânduri x 10 coloane).

FDC-ul emisiunii.

Dimensiune și dantelură
Dimensiunea standard a timbrului este de 28 x 48 mm dar au fost întâlnite și mărci cu dimensiunea de 29 x 49 mm. Dantelura cea mai întâlnită este de 12 : 12½ unități, însă au fost întâlnite și piese, care măsurate cu odontometrul, aveau 12¼ : 12½ unități.

Maximă realizată cu ștampila „prima zi”.

Machetatorul
Machetarea acestei emisiuni a fost realizată de către graficianul Ion Drugă, născut în 1912 în București. El a studiat pictura și grafica cu Herman Maxy și Iosif Ross și și-a dedicat cariera lucrării grafice de carte, publicitare și a desenelor în presă. Începând cu colaborarea sa cu Fabrica de Timbre, Ion Drugă a început prin a lucra în echipă cu Petre Grant, Alexandru Alexe și Gheorghe Bozianu. În 1966, el a primit sarcina de a crea singur machetele unor emisiuni, aceasta fiind cea de a treia emisiune realizată integral de el.

Maximă realizată cu ștampila
expoziției „Socfilex III”.

FDC-ul emisiunii
Plicul „Prima Zi” are dimensiunea de 168 x 114 mm și este colorat în alb-gălbui. Pe acesta se află o semiilustrație a clădirii Ateneului Român în nuanțe de crem, care este suprapusă peste o liră argintată. Sub aceasta, este tipărit textul „CENTENARUL FILARMONICII / GEORGE ENESCU / FIRST DAY COVER” în culoare maro. În colțul din dreapta, a fost aplicată marca poștală a emisiunii, care a fost apoi obliterată cu ștampila „Prima zi a emisiunii” în tuș negru. Ștampila rotundă are un diametru exterior de ø2,5 mm și prezintă aceeași liră din semiilustrația plicului încadrată de melismele 1868 și 1968. Dedesubtul lirei este notată data 20.IX.1968. Textul care înconjoară componenta grafică a ștampilei este „PRIMA ZI A EMISIUNII / BUCUREȘTI”.

Maximă realizată cu ștampila de zi a
Oficiului Poștal nr. 1 din București, datată 20.08.68(!).

Aspecte filatelice
Am menționat la începutul articolului că această marcă poștală a fost foarte apreciată de filateliști. Acest lucru se datorează faptului că macheta a fost bine realizată, culorile alese au inspirate, tiparul a fost de bună calitate, iar subiectul tratat a fost de asemenea unul foarte apreciat.

Maximă realizată cu ștampila de zi a
Oficiului Poștal nr. 1 din București, datată 20.09.76.

Iubitorii de maximafilie au creat o mulțime de cărți poștale maxime folosind ștampilele „prima zi”, cele de la diversele expoziții filatelice (precum SOCFILEX III) sau ștampile de zi ale unităților poștale. Din păcate, în timp ce căutam pe site-urile de comerț filatelic, am descoperit și unele piese care au fost create în detrimentul filateliștilor, în care una dintre maxime prezintă o dată anterioară (20.08.1968) celei a punerii în circulație a emisiunii pe ștampila de zi a oficiului poștal unde a fost emisă. Acum, teoria conspirației oferă patru scenarii posibile: primul (și cel mai probabil) - oficiantul a setat greșit data de pe ștampilă și nimeni nu a observat eroarea; al doilea - data de pe ștampilă este corectă, dar creatorul a avut acces la timbre înainte de lansarea oficială (deoarece există un interval de timp între tipărire și punerea în circulație); al treilea - data este corectă și timbrele erau deja pe piață, ceea ce a făcut ca data punerii în circulație a emisiunii să fie devansată (care oricum este neclară); și, în cele din urmă, cel de-al patrulea (și cel mai grav, dacă se dovedește a fi adevărat) - data de pe ștampilă a fost modificată intenționat (dar cu ce scop?).

Maximă realizată cu
ștampila de zi a Oficiului Poștal nr. 1
din București, datată 20.10.68.

La realizarea maximelor au fost utilizate ilustrate cu Ateneul din București produse de către: Oficiul Național de Turism România (codurile 1001/2, 1134/2, 1134/15), Editura Meridiane (bazate pe fotografii realizate de Al. Florescu, Clara Spitzer și Hedy Löfter).
În perioada 1968-1989, activitatea filatelică de masă a avut un profil distinct. Practic, fiecare eveniment important a fost consemnat de către asociațiile și grupările filatelice din țară prin intermediul realizării de plicuri ocazionale și ștampile speciale. Aceste piese au fost produse de către diferite entități, cum ar fi Filiala A.F.R. Botoșani (cu ocazia aniversării a 50 de ani de la înființarea Filarmonicii de Stat din Botoșani în 1969), gruparea filatelică din Bacău (cu ocazia Expoziției filatelice omagiale „George Enescu” din 1979) sau cea din Arad (realizată cu ocazia aniversării a 120 de ani de la nașterea compozitorului și dirijorului Ion Vidu din 1983).

 

Scrisoare circulată pe relația București - Cluj,
expediată pe 24 octombrie 1968.

Câteva aspecte poștale
La momentul emiterii, timbrul de 55 de bani a fost utilizat pentru a franca o scrisoare internă cu greutatea de până în 20 de grame, cu destinația „alte localități”. Datorită nominalului său adecvat și a tirajului mare, acest timbru a fost utilizat intens pentru a francarea corespondenței interne și pentru a completa tarifele poștale la corespondența externă.
Cea mai timpurie scrisoare pe care am găsit-o pe site-ul Delcampe, francată cu acest timbru, este datată 24 octombrie 1968 și a fost trimisă de la București la Cluj.

Scrisoare circulată pe relația Brașov - Torino,
expediată pe data de 1 decembrie 1968.

Pe 9 noiembrie 1968, tarifele poștale externe au crescut semnificativ. Pentru expedierea unei scrisori simple cu greutatea de 20 de grame, tariful a crescut la 2,40 lei, față de 1,60 lei (cu 80 de bani mai mult). Serviciul de expediere „prin-avion” a crescut și el cu 30 de bani (0,90 lei) pentru aceeași greutate în zona II de expediție (țările europene care nu sunt vecine cu România).
În general, datorită lipsei de timbre cu nominale adecvate în oficiile poștale din provincie, corespondența a fost suprafrancată (ca și astăzi, de altfel) în medie cu 5 bani. De exemplu, o scrisoare trimisă de la Brașov la Torino, la data de 1 decembrie 1968, expediată „prin-avion”, a fost francată cu timbrele de 1,20 lei și 1,60 lei din emisiunea „120 de ani de la Revoluția din 1848” și timbrul de 55 bani din emisiunea „100 de ani de existență a filarmonicii de Stat George Enescu”. Total: 3,35 lei. Tariful corect pentru această scrisoare ar fi fost de 3,30 lei (2,40 lei pentru o scrisoare simplă de până în 20 de grame + 0,90 lei suprataxa pentru expediere „prin-avion”).

Eroare potențială: pată albă în partea dreaptă-jos
a cifrei 8 (ora 5) din anul „1868”.

Abaterea de la marca standard
Diferențele mici în dimensiune și design menționate pot fi cauzate de posibilele erori de măsurare, iar dacă sunt reale, acestea pot fi ignorate datorită valorilor prea mici.

Eroare potențială: pată neagră între corzile 5 și 6
ale harpei, sub clădirea Ateneului.

Până în prezent, niciun catalog filatelic nu a menționat existența erorilor clasice. Cu toate acestea, în timpul studiului meu asupra acestei mărci, am identificat câteva piese care prezintă anumite particularități. În acest sens, voi aduce o contribuție mică, semnalându-le ca posibile erori.

Eroare potențială:  pată neagră între cifrele 9 și 6
din anul „1968”.

Eroare potențială:  „gâlmă” albă
pe textul vertical al mărcii.

Pentru ca acestea să fie catalogate drept erori, este necesară confirmarea lor prin cel puțin o altă piesă identică. Dacă aveți această marcă în colecția dumneavoastră, vă rog să mă informați.
Prima abatere identificată se referă la o pată albă în partea dreaptă jos a cifrei 8 (ora 5) din anul „1868”.
Următoarele trei semnalări sunt găsite pe un bloc de 4 mărci provenit din colțul din stânga jos al unei coli finite: există o pată neagră între cifrele 9 și 6 din anul „1968” (r.4 x c.1); o pată neagră între corzile 5 și 6 ale harpei, sub clădirea Ateneului (r.4 x c.2) și o „gâlmă” albă pe textul vertical din stânga mărcii, între primele două cuvinte. Acesta acoperă parțial literele „I” și „G” și complet ghilimelele deschise (r.5 x c.1).
Cea de a cincea semnalare este legată de o pată albă pe „cadrul” harpei, iar cea de a șasea se referă la cadrul din partea dreaptă întrerupt.
Tot despre o pată albă pe fereastra centrală a Ateneului, la ora 12, în dreapta celei de a treia corzi a harpei vorbim în cea de a șasea semnalare.
Aștept confirmarea acestor descoperiri și semnalarea altor posibile erori.

Eroare potențială: pată albă pe
cadrul superior al harpei.

În loc de concluzii
Emisiunea filatelică „100 de ani de existență a Filarmonicii de Stat George Enescu” este o emisiune comemorativă care celebrează un secol de la înființarea celebrei instituții muzicale din București. Această emisiune filatelică reprezintă un tribut adus uneia dintre cele mai importante instituții muzicale din România și a fost lansată într-un moment cheie pentru Filarmonica George Enescu, care sărbătorea un secol de la fondarea sa. Este o piesă de colecție valoroasă pentru iubitorii de filatelie și muzică clasică și demonstrează modul în care filatelia poate marca și celebra momente importante din istorie.

Eroare potențială: cadrul harpei din dreapta
întrerupt în partea de jos.

Bibliografie:
Gheorghe Tudor, Coriolan Chiricheș, Gheorghe Mermeze, Catalogul mărcilor poștale românești 1990-2017 (februarie), Ed. Axa, 2017
Cristian Andrei Scăiceanu - Dicționarul machetatorilor mărcilor poștale românești, Ed. Oscar Print, 2018, ISBN 978-973-668-480-7
***, Delcampe.net
***, ebay.co.uk

Eroare potențială: pată albă pe fereastra centrală a Ateneului, la ora 12, în dreapta celei de a treia corzi a harpei.