Centenarul nașterii violonistului Ion Voicu

Ion Voicu s-a născut pe 8 octombrie 1923 în București, într-o familie de muzicieni de etnie romă. Tatăl său, Ștefan Voicu, a cântat la vioară și contrabas, iar frații săi au ales cariere artistice în domeniul muzicii. Ion Voicu a început să studieze vioara la vârsta de 6 ani, sub îndrumarea mai multor profesori, inclusiv Garabet Avakian și Vasile Filip. A fost admis la Academia Regală de Muzică din București și a absolvit în doar 3 ani, în 1940, sub îndrumarea profesorului Constantin Niculescu. A devenit violonist în Orchestra Națională Radio și a colaborat cu dirijorul Willem Mengelberg. Ion Voicu a fost considerat unul dintre cei mai mari violoniști ai secolului al XX-lea și a câștigat numeroase premii la concursuri internaționale de muzică. A murit pe 24 februarie 1997, la vârsta de 73 de ani.

 

180 de ani de la nașterea compozitorului Eduard Caudella

Eduard Caudella s-a nascut la 22 mai 1841 în Iaşi. Studiile muzicale le-a început la Scheia şi Iaşi (1850-1853), cu Paul Hette (vioară) şi Francisc Serafin Caudella (teorie-solfegiu), continuându-le la Berlin (1853-1857) cu Hubert Riess (vioară), Karl Bohmer (armonie) şi Adolphe Riess (pian). S-a perfecţionat la Dreieschenheim (1857) cu Henri Vieuxtemps (vioară), la Paris (1857-1858) cu Lambert Massart şi Delphin Allard (vioară), la Berlin (1859-1860) cu Hubert Riess şi la Dreieschenheim şi Frankfurt pe Main (1860-1861) cu Henri Vieuxtemps.
Violonist la curtea din Iaşi a domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1861-1864); profesor de vioară (1861-1901), de orchestră şi director (1893-1901) la Conservatorul Iaşi; dirijor la Teatrul Naţional din Iaşi – trupa română (1861-1875), trupa germană de teatru (1868-1870) şi Opera italiană (1870-1874); profesor de estetica muzicală la Universitatea din Iaşi (1875-1877), profesor de vioară la Liceul Nou de Domnişoare din Iaşi (1894-1895) şi Şcoala Normală din Iaşi (1898).
A făcut parte din Comitetul de lectură al Teatrului Naţional din Iaşi (1895-1902, 1905-1907).
A condus orchestra Conservatorului din Iaşi, a îndrumat formaţii de muzică de cameră, a organizat concerte-lecţii în Iaşi. Candella rămâne unul din clasicii noştri de autentică valoare artistică fiind apreciat de George Enescu, Mihai Eminescu şi Ion Luca Caragiale ca fondator al teatrului muzical românesc, Candella a îmbogăţit repertoriul naţional cu lucrări reprezentative (Petru Rareş, Harţă răzeşul, Olteanca, Hatmanul Baltag şi Adevărul şi minciuna) aproape toate inspirate clin istoria poporului nostru.
Stimulat de George Enescu, compozitorul a scris, în jurul vârstei de 75 de ani, două piese concertante pentru vioară, demonstrând că stăpânea tehnica instrumentală a epocii lui Vieuxtemps. A scris, cu entuziasm, despre George Enescu, fiindcă l-a simţit din prima clipă că posedă cumulul de calităţi excepţionale, necesare ctitorului de şcoală muzicală. Spirit pătrunzător în ierarhia valorilor, compozitorul ieşean are meritul de a fi relevat virtuţile singulare ale lui Ioan Scarlatescu, D.G. Kiriac şi Socrate Barozzi.Candella se înscrie printre creatorii de probitate profesională ai culturii muzicale româneşti care a deschis calea împlinirilor majore din epoca modernă. 

Cu prilejul aniversării a 180 de ani de la nașterea compozitorului, violonistului, profesorului, dirijorului şi criticului muzical, Romfilatelia a emis un întreg poștal - plic cu marca fixă de 2 lei (Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași). Ilustrația plicului prezintă un montaj realizat din portretul artistului dintr-o fotografie aflată în fondul documentar al bibliotecii universității din Iași, autograful acestuia și reproducerea mărcii poștale de 55 bani cu portretul lui George Enescu la vârsta de 5 ani.

60 de ani de la turneului violonistului Ion Voicu în Anglia

Violonistul Ion Voicu, aflat într-un turneu în Anglia, a concertat, marţi, 7 martie 1961, acompaniat de cunoscuta orchestră Halle, dirijată de Herman Lindars, în marea sală Free Trade Hall din Manchester. Violonistul  român,  care  a  interpretat  Simfonia  spaniolă  Lalo,  a  fost  răsplătit  cu  aplauze  şi ovaţii  minute  în  şir,  fiind  rechemat  la  rampă  de  mai multe ori.
Ziarul  „Manchester  Evening  News”,  referindu-se  la  concert  scria:  „Cântând  cu  orchestra  Halle atât de curând după vizita lui Oistrach, profesorul său, violonistul român Voicu ne-a delectat prin magistrala  sa  interpretare  a  Simfoniei  spaniole  Lalo,  în  care s-au făcut simţite toate intenţiile compozitorului în puritatea şi naturalitatea temelor”.
Pe data de 7 aprilie 1985 marele violonist avea să concerteze și la Râmnicu-Vâlcea, prilej cu care a fost realizată și o flamă publicitară care a fost aplicată pe corespondeța expediată în localitatea vâlceană premergător marelui eveniment.

180 de ani de la moartea violonistului Niccolo Paganini

Niccolò Paganini (n. 27 octombrie 1782, Genova, Republica Genova – d. 27 mai 1840, Nisa, Regatul Sardiniei) a fost un violonist, violist, chitarist și compozitor italian. Este unul din cei mai faimoși virtuozi ai viorii și este considerat unul dintre cei mai mari violoniști din toate timpurile, având o intonație și o tehnică inovativă perfectă.
Înainte de a deveni un virtuoz, aflat permanent în turnee, Paganini a fost angajat ca violonist la proaspăt înființata „Orchestră Națională” din Lucca. Din cauza dificultăților economice prin care trecea orașul pe vremea aceea, orchestra a fost desființată la scurt timp. În 1805, Napoleon i-a atribuit principatul Lucca surorii sale, Elisa Baciocchi, care în 1806 l-a invitat pe Paganini să se angajeze în orchestra de cameră a Curții ca al doilea violonist. După ce și această orchestră a fost desființată, Paganini a devenit membru al cvartetului de coarde al familiei ducale și a început să-i dea lecții de muzică tânărului prinț, dirijând, de asemenea, spectacole de operă. În 1809, invocând motive personale, Paganini a părăsit activitățile din Lucca și a început o viață de turnee.

20 de ani de la moartea violonistului Yehudi Menuhin

Sir Yehudi Menuhin (n. 22 aprilie 1916, New York - d. 12 martie 1999, Berlin) a fost un celebru violonist și dirijor american, descendent al unei familii de evrei emigrați din Rusia. Pe lângă cetățenia americană, a dobândit ulterior și cetățenie elvețiană (1970) și britanică (1985), fiind înnobilat în Marea Britanie cu titlul de Lord Menuhin of Stoke d'Abernon. Sir Yehudi Menuhin a avut una din cele mai lungi și prestigioase cariere muzicale ale secolului al XX-lea.
În 1927 Yehudi Menuhin a venit în România, la vila Luminiș, locuința din Sinaia a lui George Enescu, pentru a lua de la acesta primele lecții de vioară.
În tinerețe, Yehudi Menuhin a plecat la Paris pentru a studia vioara cu George Enescu. O prietenie profundă i-a legat pe cei doi până la moartea lui Enescu, în 1955.